2,929 matches
-
pentru ca acolo ritualul redundanței prin „și“ ori „sau“ să te întîmpine intact. Din acest motiv, ce izbește e disproporția dintre carcasa semantică a cuvintelor și firul lor logic. Sunt prea multe vorbe pentru prea puține sensuri, iar cauza stă în ticul verbal al conjuncțiilor de coordonare. Literele se leagă ca un sînge a cărui densitate amenință să blocheze curgerea, de aceea gîndirea autorului nu înaintează, ci stă pe loc, rotindu-se în jurul unor expresii sinonimice. Spune același lucru de cîteva ori
Acromegalia verbală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5018_a_6343]
-
istorice și oamenilor aflați sub vremi. Clujul anilor ’50-’60 este colindat la pas de un topograf pedant-duios, gata să alunece și în detalii inutile pentru cel nesituat în aceeași dispoziție memorativă. Tenta autobiografică e acum mai accentuată, tot așa ticurile povestirii ca ritual cu auditoriu. Străzi, localuri și grădini de vară, biserici, școli, reviste, cenacluri, spectacole, personaje (nume sonore ale scrisului transilvan, într-un album virat abil din sepia în culori apăsate, cu valorări tari, iuți, pitorești), chiar o mică
O amplă frescă transilvană by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4779_a_6104]
-
plătește 2500 dolari tona de păcură față de 1500 dolari anul trecut”; „Și iată că avem import”; „Și atunci iată că am pierdut 713 milioane dolari” (Antena 3, 6.02.2012). În ultima vreme, marcatorul iată tinde să devină un supărător tic de limbaj. Excesul de reliefare își anulează proprietățile și tinde spre nivelare și banalizare. Reportajele de televiziune și prezentările de știri recurg tot mai mult la un stil insistent, exagerat, demonstrativ, în care atragerea atenției spectatorului devine un simplu mecanism
Iată... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4805_a_6130]
-
care nu este nici prezent, nici cert - reprezentând o simplă ipoteză: „ați avut alte rude care, iată, au pierit?” (RTV, 12.03.2012). În ultimul exemplu, iată nu are decât rolul unui cuvânt de umplutură, evitând o pauză. Transformarea în ticuri e caracteristică marcatorilor discursivi, înregistrându-se, de exemplu, și în cazul celor care stabilesc continuitatea (deci) sau aproximarea și atenuarea (mă rog). Fenomenul există în toate limbile, în varianta lor vorbită. Și în scris, în presa tradițională și în internet
Iată... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4805_a_6130]
-
intervenit în compoziția unor partituri coregrafice, el s-a dovedit un creator slab, lipsit de fantezie, înlocuind adesea mișcarea cu nenumărate fluturări de pelerine ale toreadorilor și fâlfâiri ale fustelor dansatoarelor din ansamblu, gest repetat în exces, aproape ca un tic. Lipsa de bogăție și de variație a pașilor de dans a fost „compensată” de stufoșenia pantomimei, oricum abundentă în creațiile de secol XIX și început de secol XX ca aceasta, coregraful dublând pantomima soliștilor cu cea a ansamblului. Contribuția sa
Don Quijote din nou pe scena Operei din București by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4409_a_5734]
-
care ucide pofta lecturii. Paradoxul cărții e că pe cît de ireproșabilă îi este documentarea, pe atît de săracă e în atmosferă de suflet. Un mausoleu de date, nume și distincții cărora le lipsește însuflețirea unei ipoteze. În fine, un tic verbal de natură pleonastică - „a cădea sub incidența”, care înseamnă de fapt „a cădea sub căderea” -, de care autoarea face uz pînă la agasare, irită ochiul. La început crezi că e o scăpare, dar apoi frecvența expresiei stingherește. De pildă
„A cădea sub incidența“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4667_a_5992]
-
se mai poate din ambiguitatea ireductibilă a literarului. Dintre comentatorii români, cel mai apropiat ca spirit îi este Mircea Martin, iar dintre cei occidentali, membrii Școlii de la Geneva. De la Poulet, Starobinski sau Jean Rousset preia, de altfel, Mircea A. Diaconu ticul de a nu se pierde în detalii, mergând până la „esențe” în definirea unei personalități creatoare. Ceea ce înseamnă că opera lui Caragiale e privită întotdeauna ca întreg și în impulsurile ei fundamentale, oricât de variate ar fi exemplele puse în joc
Critica supracalificată by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4585_a_5910]
-
dialoguri și cronici extrase din gazetele epocii - toate avînd ca laitmotiv expozițiile grupului „Prolog”. Și cum „Prologul” nu a apărut din neant, autorul schițează o istorie a școlii de pictură, alături de portretul cîtorva maeștrii (Ciucurencu, Ressu, Cilievici, Pallady), înfățișați cu ticurile, metodele și repulsiile lor. Încetul cu încetul, din paginile volumului se desprinde o filosofie a artei, din ale cărei tente m-am inspirat la începutul cronicii. Nu lipsesc polemicile cu prietenii sau adversarii din breaslă, de la ideile unui doctrinar iconic
Schema flerului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4353_a_5678]
-
Sorin Lavric În filozofie, originalitatea e direct proporțională cu nepăsarea față de jargon. Ești cu atît mai liber cu cît te poți rupe mai ușor de ticurile ei verbale. Și cum orice autor are un set de expresii predilecte la care recurge ca la o ceremonie lexicală, prima reacție e să-i depistezi ritualul de vorbe de care face uz în mod instinctiv. Vrem, nu vrem, scrisul
Personal, consider că… by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5574_a_6899]
-
pe Heidegger, nu poți să te exprimi decît în formulele lui sibilinice. Sunt importanți doar autorii pe care îi imiți fără să-ți propui asta, dar cel mai important e ca în final, rupîndu-le vraja ceremoniei, să ajungi la propriile ticuri. Metrica lui Arghezi trebuie părăsită, categoriile lui Hegel trebuie uitate, iar Heidegger trebuie abandonat. Din acel moment ești liber, adică apt de a te supune propriei tale pastișizări, cu condiția să fi ajuns la propriile obișnuințe de limbă. Viorel Chițea
Personal, consider că… by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5574_a_6899]
-
termenilor, dar nu și posesia mistică a simțirii lor, motiv pentru care aduce cu un pilot automat care mișcă cuvintele în virtutea unor reflexe de îndelungată exersare conceptuală. Un pilot format la școala malaxorului abstract al terminologiei de aparat clasic. Singurele ticuri verbale cu iz personal irită prin scorțoșenia lor rigidă, ca de pildă, nesuferita „personal, consider că“, formulă de care autorul face uz de fiecare dată cînd simte nevoia să atragă atenția că de acum încolo urmează părerile proprii. Păreri care
Personal, consider că… by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5574_a_6899]
-
care, invariabil, ascultă de rețeta punctului de mijloc între două extreme. Tactica aceasta, a alegerii întregului fără a privilegia vreo parte, de îndată ce e simțită de cititor, ajunge să plictisească prin repetare, la sațietatea de fond adăugîndu-se reacția de respingere a ticurilor dizgrațioase de morgă vetustă. Cine e personal nu poate recurge la barbarismul cazon al lui „personal, cred că...”. Un vademecum în marile teme ale filosofiei, scris de un spirit inteligent, cu vădite înclinații didactice, dar a cărui fluență expresivă e
Personal, consider că… by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5574_a_6899]
-
carte, Desprinderea de țărm, „nu diferă mult de prima”, nereprezentând cu adevărat o „desprindere” de poncifele cultivate în interval (ilegaliști, mineri, zidari, schele etc.) și nici de acel „prozaism ritmat” atât de impropriu exprimării lirice propriu-zise. Sunt locuri comune, sunt ticuri ale întregii producții poetice a momentului 1960 pe care tinerii de atunci încercau să le mascheze apelând la „răsfățuri de vocabule și versificație”, nereușind mai mult decât performanțe tehnice. Ilie Constantin e un analist lucid al poeziei din epoca începuturilor
„Egalul celor mai buni“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5604_a_6929]
-
a deosebit de cea în vogă a generației șaizeciste, în cadrele calendaristice ale căreia m-am afirmat. Nu m-am afiliat nici expresionismului zgrunțuros, nici acrobației de concepte abstracte, nici ludicului nu tocmai pretențios, un gen de făcut cu ochiul devenit tic, în care au repurtat mari succese unii confrați. Mi-a fost dat să asist la spectacolul unor glorii pe care le-am resimțit uneori drept excesive. Unele au început deja să se faneze chiar în ochii admiratorilor ardenți de odinioară
„A scrie înseamnă o provocare, o mănușă aruncată vieții“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5636_a_6961]
-
balanță cu explozia fascinantă a lexicului, accentele deplasate își pierd gravitatea. Autorul are geniul sentințelor scurte, puterea de a încondeia un om în trei cuvinte, grație unei intuiții inițiale pe care o concentrează apoi într-o formulă scurtă. Nu lipsesc ticurile verbale purtînd marca Pandrea: mandarin, abraș, afaniseală, cobilițar, fiștigoi, leprozerie penală penitenciară, lest obscenic, bețivan picnic etc. Cărțile despre Brâncuși sunt ultimele pe care a apucat să le scrie înaintea morții. Își presimțea sfîrșitul, dovadă tristețea pe care i-o
Cititorul de dicționare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5649_a_6974]
-
-le, comitea o mică inadvertență, rebotezându- l pe Democrit, Demodoc. (Și acesta orb, cum știm din Odiseea lui Homer). Scăparea nu e gravă. Și oricum nu justifică ironiile la care se pretează redactorii „Săptămânii”. Ea spune însă ceva esențial despre ticurile și despre deprinderile de lectură. Critic literar, Eugen Simion era mai apropiat de epopeile antice decât de Cicero sau de Clement din Alexandria, doi dintre cei care s-au referit la Democrit. Numele filozofului nu-i va fi spus prea
Cu cărțile la vedere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3443_a_4768]
-
li se acordă atributul de harnici”, acesta fiind destinat doar „oamenilor din popor, cu care Creangă s-a simțit totdeauna solidar”; sau că „scriitorul se face purtătorul de cuvânt al maselor, râzând de cusururile altora și chiar de ale lui”, ticuri frecvente la începutul anilor ’60, care pun în dificultate anumite pasaje, dar care ne oferă azi posibilitatea să intrăm în atmosfera unei epoci tulburi, încă datoare compromisului ideologic. Ele însă nu diminuează decât în foarte mică măsură consistența studiului, care
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
pe care trebuie să-l facă un om politic în momentul în care ajunge în "serviciul țării". Liderul PNL, candidatul USL la prezidențiale, a declarat: "Cel mai mare defect al unui președinte este incapacitatea de a se ridica deasupra obișnuințelor, ticurilor și tertipurilor jocului politic. Asta nu a putut să facă Traian Băsescu". El a subliniat că una dintre cele mai importante calități a unui viitor președinte este: Capacitatea, ca după 20 de ani, să poți să spui: <<Gata, acum sunt
Antonescu, despre cel mai mare defect al unui președinte by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/35551_a_36876]
-
dopuri în urechi,/ Toți citesc aceeași carte: Alexandru Mușina/ Poeme alese (1975 - 2000).” Fără a mai vădi modele imediate, paiațele de aici sunt acționate toate de aceleași vanități auctoriale. În felul lor aparte, sunt niște „suciți” care-și întrețin cochet ticurile și le conferă statut artistic. Un asemenea campion al inadecvării e și Pomorius: „În fiecare zi, la amiază, îmbrăcat în roșu, cu fireturi aurii,/ Iese din turnul primăriei și, cu un ciocan de argint,/ Bate-ntr-un talger mare de
Cărțile neliniștirii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3710_a_5035]
-
de izbândă.” (p. 34). Observațiile acestea sociologice (chiar dacă plasate cu dezinvoltură) sunt destul de rare, Bodiu preferând să detalieze întâmplări de zi cu zi, iar, în materie de portretistică, om cu om. Apar și însoțitorii români (universitari brașoveni sau clujeni) cu ticurile lor, dar mai cu seamă gazdele beneficiază de asemenea crochiuri simpatice. O radiografie a alcoolurilor în vogă în China (în general foarte slabe, băute în cantități infime și după ritualuri statornice, implicând mai multe închinări decât înghițituri) scoate la iveală
Câinele bătrân și acronimele by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3504_a_4829]
-
și penal de către Iohannis constituie servicii de informare și publicitate în vederea implementării Proiectului (cod SMIS: 4915) finanțat din Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR), Programul Operațional: Creșterea Competitivității Economice 2007 - 2013 (POS CCE), Axa Prioritară 3 „Tehnologia Informației și Comunicațiilor (TIC) pentru sectoarele privat și public”. De asemenea, primarul a aprobat, în perioada ianuarie - iunie 2011, un număr de trei facturi fiscale în vederea efectuării plăților către prestator (S.C. Tipografia Honterus S.R.L.). Ce dispoziții ar fi încălcat primarul Sibiului Astfel, Klaus Iohannis
ANI: Klaus Iohannis, primarul Sibiului, s-a aflat în conflict de interese by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/35983_a_37308]
-
le percep deopotrivă și fiorul și mizeria? Astăzi, mă complac, ca toată lumea, în toropeala reacțiilor, într-o relativă anestezie care îmi taie orice elan. Măcar de-aș fi în stare să nu mai reacționez la nimic, să rămân surd la ticurile epocii și ale contemporanilor mei! Când între cele două feluri de societate - abjecția urât mirositoare și abjecția cu aer condiționat - am avut slăbiciunea de a o alege pe cea din urmă, știam bine că aveam s-o plătesc cu vârf
Arta posibilului și inconștientul politic by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/3837_a_5162]
-
cu timpul, se fixează o imagine despre trecut și pe aceea o povestim. La G.G. nu se întâmplă pentru că la el chestiunea e spinoasă și răscolitoare, nu se poate fixa. Nu-i mai puțin adevărat că face din asta un tic al cărții, până la urmă agasant. Încât mă și hotărăsc să renunț. G.G.: „Ah, de s-ar găsi totuși, dacă nu un cufăr, atunci măcar o cutie de carton umplută cu mâzgălelile mele timpurii.” Frază care îmi aduce aminte că trebuie
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3781_a_5106]
-
în scenă de către Gervasi. Rezultatul frumos cartonat este modest și convențional, impulsul explicativ face din film o lecție pentru școlari astuțioși. Remarcabil însă efortul lui Anthony Hopkins, care-l interpretează pe Hitchcock, de a da viață unui personaj prin gesticulație, ticuri, manieră, expresivitate lingvistică etc. Hitchcock-ul interpretat de el articulează cuvintele ca în fața unui logoped, ele primesc forma buzelor, în timp ce restul chipului rămâne litificat precum o mască. E ca și cum Hopkins ar sculpta sunetul care trebuie să primească inflexiunea potrivită prețiozității vocabularului
Psychodrame hitchcockiene by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3794_a_5119]
-
pentru că Aretzu le ridică poezia la reflecție și-i place s-o vadă desfășurând oarece sistem de gândire (sau de simboluri). Curat Dante iese Alexandru Mușina în sonetist” etc. Magna cum laude mustește de subtilități ironice ce vizează, toate, deconstruirea ticurilor de scriitor în critică. Nu atât sistemul critic sau structura argumentativă îl interesează pe Cistelecan, cât temperatura scriiturii și atitudinea personajului din umbra ei. Astfel, Liviu Antonesei e un cititor prea exaltat, pasibil de „un dezastru de voluptăți” la prima
Critic peste noapte by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3627_a_4952]