1,584 matches
-
Sunt născut în comuna Cașcalia, județul Tighina, provin dintr-o familie de țărani, cu o gospodărie destul de închegată. Tatăl meu, Coliban Vasile era un om respectat în comună, știa carte și a fost o perioadă ales ca ajutor de primar. Mama mea Natalia, era casnică. Familia mea
POVESTEA UNUI REFUGIAT DIN BASARABIA. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Dimitrii Coliban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1677]
-
cazuri: Opatchi, fost președinte ai Tribunalului Cetatea Albă, s-a spânzurat; Rusu, fost judecător aflat în București, s-a spânzurat, D-ra Dr. Bivol aflată la Giurgiu, s-a otrăvit; Antonov, contabil, și-a tăiat arterele de la mână; Sârbu, notar din Tighina aflat la Câmpulung Muscel, s-a spânzurat. După încheierea armistițiului, semnat la Moscova (12 sept. 1944) insistențele pentru “repatriere” capătă un caracter centralizat și intensificat, autoritățile rusești pretinzând aplicarea prevederilor art. 5 din Convenția de Armistițiu. Acest articol stabilea obligația
12 SEPTEMBRIE 1944-SEMNAREA CONVENŢIEI DE ARMISTIŢIU CU U.R.S.S.. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1670]
-
-Tighina. Părinții mei Bălan A. Iancu și Ștefania Bălan sunt din satul Vișina, comuna Poiana, județul Galați. Tatăl meu a făcut școala de subofițeri la Oradea, iar când a absolvit, a fost repartizat în Basarabia ca șef de post la Tighina Salpugeni. Am avut 5 frați: Petrache, Gheorghe, Virgil (decedat la 1 an și 7 luni), Mihail, Iancu și o soră Valentina. Când am împlinit 7 ani am mers la școala primară din Tătărești, sat în care tatăl meu fusese mutat
MEMORIU DESPRE REFUGIUL MEU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ortansa I. Bălan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1673]
-
Aveam doar cinci ani, la mijlocul anului 1940, și locuiam în orașul Tighina, cu familia mea, Alexandru Cârlig tatăl, mama Evdochia și fratele Aurel de 7 ani. Duceam o viață liniștită și îndestulată. Tatăl meu, salariat la Ocolul Silvic Tighina, și mama, casnică, proprietară a unei averi importante (zeci de hectare de pămînt
UN REFUGIU TRIST. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Nona Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1671]
-
Aveam doar cinci ani, la mijlocul anului 1940, și locuiam în orașul Tighina, cu familia mea, Alexandru Cârlig tatăl, mama Evdochia și fratele Aurel de 7 ani. Duceam o viață liniștită și îndestulată. Tatăl meu, salariat la Ocolul Silvic Tighina, și mama, casnică, proprietară a unei averi importante (zeci de hectare de pămînt arabil, livadă cu pomi fructiferi, vie, casă și acareturi în comuna Cobusca ș.a.), puteau să asigure un trai decent și un viitor promițător nouă copiilor. Într-una
UN REFUGIU TRIST. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Nona Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1671]
-
și cu un vuiet înspăimântător s-a răspândit știrea: VIN RUȘII!!! Un vacarm de nedescris a cuprins întreaga zonă, militarii au început să se retragă în grabă, oamenii alergau în toate părțile, zvonurile, din ce în ce mai înfiorătoare, băgau groaza în populația din Tighina. Tatăl meu a făcut rost de o căruță, care a fost încărcată cu puținul folositor ce-a încăput pentru lunga pribegie spre necunoscut, în care plecam pentru a ne salva, lăsând în urmă aproape totul. Ținta călătoriei noastre o știa
UN REFUGIU TRIST. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Nona Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1671]
-
brăcinar Satul Cristinești între Hotin și Noua Suliță. Basarabia Într-un sat din Orheiu un ungur dela Miercurea Ciucului păzitor la Nistru răspunde românește la întrebări ungurești Cum merge la Nistru? Merge bine. La Ismail poporul nu vrea nimic. La Tighina femeia care plânge și vine c-o pâră la ministru ca să-i găsească barbatul, care a plecat de un an și jumătate la Brașov și nu s-a mai întors. Bandiți care oftează când povestesc atacurile și omorurile pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
alte târguri și vama mare de la Suceava. Tot de aici, liovenii aveau îngăduința să apuce cu mărfurile lor drumurile care mergeau spre „părțile tătărești”, plătind vamă la Suceava, la Iași, la Lăpușna și Cetatea Albă. Un alt drum răzbea spre Tighina, loc de vamă pentru neguțătorii care treceau Nistrul în aceste locuri. De asemenea, li se îngăduia liovenilor să-și ducă mărfurile lor în Țara Românească, la turci și în Transilvania, pe un drum care urma apa Siretului și trecea prin
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Spravin, pe Sușița ca să întemeieze un sat “cu hotarul lui vechi”. La 24 februarie 1452, domnul întărea Bistriței Botna, cu toate iezerele care ascultă de Botna, și două mreje pe Nistru, unde a fost demult prisaca lor. Nici cârmuitorii din Tighina, și nimeni altul, să nu ia nici vamă, nici pripas, nici nimic altceva. La 6 iunie 1455, era reînoit privilegiul dat în 1452. În primul privilegiu dat de Ștefan cel Mare, la 8 septembrie 1457, era întărită dania bunicului său
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
nu puteau fi dărâmate cu armele de atunci, sfidau puterea suzeranilor lor. În Moldova nu au existat asemenea castele, singurul care stăpânea cetăți, în stare să reziste asediului unor armate străine, era domnul. Erau cetățile de pe malul Nistrului, Hotin, Soroca, Tighina și Cetatea Albă. Domnul ridică cetatea de la Orhei, punct de strajă care să împiedice o năvală a tătarilor. Apoi erau cetățile din interiorul țării, Cetatea Neamțului, cetatea Romanului, cetatea Crăciuna și cea mai importantă dintre ele, cetatea Sucevei, reședința domnului
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
nici o urmă”. Și totuși, pârcălabii Duma și Herman de la Cetatea Albă au ridicat o mânăstire în sudul Basarabiei, în 1482. O altă biserică a fost zidită la Chilia, fiind înlocuită de o alta, în secolul al XVII-lea. Și la Tighina a fost ridicată o biserică. Două inscripții de la Athos ni-l prezintă pe Ștefan cel Mare ca ctitor al mânăstirii Căpriana. În nartexul mânăstirii Zografu se află următoarea inscripție pe un portret al domnului: „Chipul lui Ștefan cel Mare care
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
noului regim, pe care altfel l-au visat tinerii care au stropit cu sângele lor străzile Bucureștiului și ale altor orașe. Al treilea președinte al României, cu nume terminat tot în ”escu” , s-a născut la 19 noiembrie 1939, la Tighina, în Republica Moldova, pe atunci teritoriu românesc. Tatăl său a făcut studii de agronomie, devenind inginer. Era originar din sudul țării. Fiul său, Emil, a absolvit liceul la Pitești, în anul 196. Pasionat de litera legii, se va înscrie la Facultatea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a pleca la gară. Coborâm în curte, cu bagajele pentru a lua loc în birjă. Privesc, în semn de rămas bun, la curtea imensă, în care mi-am petrecut copilăria și tinerețea. Locuisem, în aproape întreaga perioadă interbelică, pe strada Tighinei nr. 2-4 (unii o mai numeau încă, Benderskaia). Aici era un complex de imobile, ce păreau impozante pentru acele timpuri. O clădire masivă cu un etaj. La parter era școala primară de băieți, cu 4 clase elementare. La etaj o
DE TREI ORI ÎN REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1710]
-
revenisem cu părinții în Chișinăul ars și distrus, în mare parte. Acestui aspect dezolant i se adaugă corpurile neînsuflețite ale celor descoperiți în gropile comune, din strada Viilor, asasinați prin împușcarea în ceafă. Ne stabilim la vechiul domiciliu, din strada Tighinei nr. 2-4, în clădirile rămase intacte, datorită poziției periferice. La început cu bucuria realipirii Basarabiei, la Patria-Mamă și cu speranța că totul se va vindeca și reface. Peste, relativ, scurt timp se instalează sentimentul incertitudinii, din cauza schimbării situației de pe front
DE TREI ORI ÎN REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1710]
-
acestor refugiați, altfel nu poate trece la îndeplinirea mandatului primit. Prin Ucazul Imperial din 19 decembrie 1819, refugiații din Balcani - bulgari, găgăuzi, sârbi, greci, albanezi, s.a. - au primit statutul de coloniști. Pentru organizarea așezărilor lor în raiaua tătăreasca a Benderului (Tighinei), tătării au fost strămutați în peninsula Crimeea și Kuban. Bulgaria, Serbia și Grecia se aflau, în acea perioadă, sub jugul turcesc, care nu admitea ca aceste popoare să aibe biserici și instituții de învățământ în limba maternă. La citirea Ucazului
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
în Garda Regelui Carol al II-lea, încheindu-și activitatea cu gradul de colonel. A avut de suferit în perioada 1945-1958 ca fost ofițer în garda regală. LEFTER Boris Id. S-a născut în 1919 în comuna Ceadâr Lunga, județul Tighina (azi Republică Moldova). A decedat în anii `90 în București. Stud. Absolvent al Liceului de băieți Regele Carol al II-lea din Bolgrad în 1939, cu examen de bacalaureat în orașul Izmail. Urmează școala Politehnică din București, Facultatea de Agronomie
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
a absolvit-o în 1934 cu medalie de bronz. Urmează și institutul Pedagogic din Iași, pe care l-a absolvit în 1935. Țara de actvitate - România. S-a afirmat: - Ca profesor în mai multe licee (Tg. Jiu, Făgăraș, Vaslui, Izmail, Tighina) în anii 1935-1943. - Ca profesor la Seminarul teologic din Chișinău (1939-1940), Casa pionierilor din Iași (1954- 1958), Casa de pictură din Iași (1960-1965), liceul pedagogic din Iași (1966-1973). - După pensionare lucrează la Liceul Emil Racovița Iași și școala Generală nr.
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
titluri de lucrari de specialitate, cursuri de specialitate singur sau în colaborare, a elaborat și publicat tratat de neurologie și tratat de medicină legală.. PĂRUȘEV (PĂRUȘ) Nicolae Id. S-a născut la 17 aprilie 1920 în comuna Ceadâr Lunga, județul Tighina (Republica Moldova). A decedat la Iași la 19 iunie 1994. Stud. Absolvent al liceului de băieți Regele Carol al II-lea din Bolgrad, în 1940 cu examen de bacalaureat în același oraș. Urmează Institutul MedicoFarmaceutic din Iași, secția Medicină, pe care
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
Țara de activitate - România. S-a afirmat ca un proiectant deosebit în instalații la construcții civile și industriale în cadrul institutelor de proiectare din București (ICSOR, IPROMET, ș.a.). PODOLEANU Trifon Id. S-a născut în 1919 în comuna Ceadâr Lunaga, județul Tighina (azi, Republica Moldova). Stud. Absolvent al liceului de băieți Regele Carol al II-lea din Bolgrad în 1939, cu examen de bacalaureat. Urmează școala Politehnică Gh. Asachi din Iași, Facultatea de Agronomie, pe care a absolvit-o în 1945 fiind
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
-o în 1946 ca medic veterinar. Țara de activitate - România S-a afirmat ca un bun specialist în combaterea epizodiilor la animale în centrele zootehnice de stat. VASILIEV Rostislav Id. S-a născut în 1919 în comuna Ceadâr Lunga, județul Tighina (azi, Republica Moldova) Stud. Absolvent al liceului de băieți Regele Carol al II-lea din Bolgrad în 1939, cu examen de bacalaureat. Urmează Institutul Medico- Farmaceutic București, Facultatea de Farmacie, pe care a absolvit-o în 1946. În paralel urmează
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
de-a rândul a făcut parte din Comisia de expertiză a capacității de muncă în domeniul psihiatriei. A fost și un distins cadru didactic în domeniul medicinii. S-a născut într-o familie de funcționari modești din comuna Ciadîr-Lunga, județul Tighina (Basarabia), la 17 aprilie 1920. Ulterior, părinții săi s-au stabilit definitiv în orașul Bolgrad. Studiile primare (1927-1931) și liceale (1932-1940) le urmează în orașul Bolgrad, acestea din urmă la Liceul de băieți Regele Carol al II-lea. Examenul de
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
să fie condusă de voievozi - printre care unii bogați și puternici - ce au stăpânit, fără a fi contestați, teritoriul cuprins între limitele geografice menționate. Pentru a-și apăra frontierele, principii moldoveni au construit la vremea aceea cetăți puternice - Hotin, Soroca, Tighina (Bender), Cetatea Albă, (pe care turcii au numit-o mai târziu Akkerman), și Chilia. Așa a fost condusă Țara Moldovei până în clipa în care, în 1812, Rusia a acaparat cu forța o jumătate din teritoriul ei, pe care Turcia i-
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
Sadoveanu de la Mănăstirea Neamț, unde își prezenta prima carte, "Furtunile memoriei", în acel an apărută, acuzând public intervențiile cenzurii în texte) și până la ultima (în vara anului 1990, după mineriade, când am fost împreună la un meci de fotbal, Ceahlăul Tighina Bender, țin minte). Îl vedeam mai des în 1988-89, în serile când, după ce mergeam la cantina liceului, vă vizitam, ascultam "Actualitatea românească" și priveam partidele de șah pe care le jucați împreună sau mă uitam prin cărți. Poate ar fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
crizei. Mulți alți indivizi - unii de naționalitate rusă - se aflau în atenția Chesturii din Iași. Din teritoriu, spre exemplu, de la Chestura de Poliție din Galați, vine rezultatul anchetelor despre activitatea lui Gorinov Grigore, lucrător al Atelierelor C.F.R. Nicolina, originar din Tighina și domiciliat în Iași, începând din anul 1931. La scurt timp, aceste date ajung la Biroul Poliției de Siguranță, o instituție ce solicita investigații asupra altor persoanaje suspecte (Nicolae Zaharovici Dedov, Gancereanco Victor și Alexandra Ganza), cu care Gorinov avea
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
antecedent penal. Nu la fel au stat, însă, lucrurile în cazul lui Gheorghe Zota, bun prieten și coleg de atelier cu Constantin Vîrlan, ultimul „supectat” de comunism. Deseori apare în rapoartele Chesturii un alt suspect, Mihai Viscun (Visun), originar din Tighina, angajat al Atelierelor Nicolina și implicat în acțiuni subversive. Se consemna în rapoartele Poliției că, în numeroase rânduri, acesta a elogiat nivelului de trai din Uniunea Sovietică, însă, acuza cea mai gravă era aceea că lansa zvonuri privind operațiunile militare
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]