1,581 matches
-
observă că din hornurile cetății iese fum. Or, tot satul știe că baronul Rodolphe, ultimul vlăstar al seniorilor Gortz, care stăpâneau castelul, este mort; demult, au plecat de pe această lume și ultimii slujitori. Vestea că cineva locuiește la castel alungă tihna întregii comunități din Werst. Poate că, acolo, sălășluiesc alți oameni, dar cum au ajuns la castel, și cu ce gânduri? Poate sunt doar duhurile bătrânei cetăți sau chiar știme primejdioase, care iau chip de femeie... Încurajat de mai marii satului
Agenda2005-12-05-b () [Corola-journal/Journalistic/283497_a_284826]
-
prezent într-o carte compusă din capitole cu teme diverse, asemănătoare codrilor fremătați de vânturi care rezită, prin solidaritate, în fața furtunilor și prin umbră răcoritoare, în fața vremilor secetoase și toride. Temele diverse răspund întrebărilor diverse. Căutătorii de liniște vor găsi tihnă și pace, în timp ce iubitorii de frământare vor găsi motive de provocare, în paginile cântării de față. În general, ostenitorul lucrării își asumă munca de a fi adunat, pe raftul cărții, ca într-o cămară, rodul mai multor livezi, dar autoritatea
DESPRE POSIBILITATEA ÎNNOIRII CREDINȚEI, NĂDEJDII ȘI BUCURIEI NOASTRE, PRIN VESTEA CEA BUNĂ PE CARE NE-O BINEVESTEȘTE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU DIN MIEZUL TUTUROR LUCRURILOR… PARTEA I de STELIAN GOMBOŞ în [Corola-blog/BlogPost/384814_a_386143]
-
gânduri vechi, fără strop de sfială inima mă-ndeamnă s-alint optimismul ce se scaldă în ochi. Urc pe trepte de gând demult, prăfuite, dintr-un ochi de geam pătrunde lumina ce-mpresoară tandru, tâmplele obosite și-nseninează gândul ce găsește tihna. Și drept compensare pentru anii rătăciți voi împânzi prin versuri anotimpul rănit, am să-i răscumpăr pe toți cei desfrunziți, iar prețul va fi în multe poeme convertit. Chiar dacă drumurile toamnei au ruginit, sufletu-i un filon inepuizabil, din răbdare
FILONUL SUFLETULUI de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385052_a_386381]
-
-mi gust deplin amarul ca să-mi știu îndulci inima cu dragostea Ta ajută-mă, Doamne, să strig din toate puterile poate s-or clatină munții și strigatul meu va ajunge la Tine ca să-mi dai, mai apoi, glas îngeresc intru tihna sufletului meu și laudă Ta Referință Bibliografica: Ajută-mă, Doamne / Emilia Amăriei : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2121, Anul VI, 21 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Emilia Amăriei : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
AJUTĂ-MĂ, DOAMNE de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384335_a_385664]
-
29 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului se pregătesc fuioarele acasă prin hornuri risipite peste sat din lemnele aprinse vor să iasă spre ceruri la moment de înserat când se așterne-n suflete odihna din bucuria trudei adunate iară căldura împlinește tihna și ochii pleacă primii înspre noapte doar visele hoinare ce colindă prin somnurile line de copii creează irizări ca de oglindă spre iarna care-ncepe-a se grăbi și printre fulgii strecurați prin site s-or ridica fuioarele de fum
SE PREGĂTESC FUIOARELE SĂ IASĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384581_a_385910]
-
văpaie? De ce cu dărnicie-mi dai durere multă? De ce-ai ales cu doru-ți să mă nimicești? De ce gonit mi-e sufletul făr' de odihnă? De ce numai cu vise efemere mă hrănești? De ce prin gând îmi umbli să n-am tihnă? Tu, dorule nebun, ce gemi și nu știi glăsui Mai lasă-mă și fugi peste al timpului hotar, Poți lua cu tine tot ceea ce aș putea iubi Și fugi și tu, de tine să nu mai am habar! Referință Bibliografică
DORUL MEU NU ARE MILĂ de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2049 din 10 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382498_a_383827]
-
Acasa > Poezie > Imagini > DIMINEAȚA LUMINII Autor: Daniel Dac Publicat în: Ediția nr. 2101 din 01 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Las frageda lumină să vorbească La-ngemănarea dimineților târzii, Când roua-n tihnă prinde să-nvelească Candoarea pașilor curați, din zori de zi. Tălpile-mi sărut pământul dezvelit Și-l simt cum măngâie picioarele domol, Cu fiecare pas, respir, la nesfârșit Aroma vieții pătrunzându-mi trupul gol. Mă prind cu mâinile de-un
DIMINEAȚA LUMINII de DANIEL DAC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382482_a_383811]
-
cerești, Crescută cu nectar din floare Și lacrimi de pământ domnesc. O-mbrățisez în orice boare Din păru-i răscolit de vânt, Și-o încălzesc cu stropi din soare Ce se revarsă-n chipu-i blând. Și buzele-i sărut în tihnă Când se oprește la izvor, Și nu mai am pe veci odihnă Făr’ de duiosul glas de amor. Asemeni valurilor crești De mare ’spumate dorinți, Și printre stânci te risipești Sorbind limanele fierbinți. La pieptul meu te prăvălește Făptură ruptă
LACRIMA PĂMÂNTULUI de DANIEL DAC în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382509_a_383838]
-
a oamenilor. Cu trecerea anilor, am înțeles că sufletul nu are granițe, nu se poate compara decât cu nemărginirea, că poate avea, în anumite situații, într-un interval infinitezimal de timp, exteriorizări comparabile cu cele înregistrate într-o viață de tihnă. Am înțeles că faptele bune pe care oamenii le fac pentru semeni, în mod dezinteresat, sunt determinate de ceva frumos și tainic aflat în interiorul lor, de binele din care au fost plămădiți, de o noblețe anume, care poartă frumosul nume
SUFLETUL NU ARE GRANIŢE ! de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382589_a_383918]
-
de Nicolaie Tony DINCĂ Eu am sfâșiat trupul clipei cu dinții, Cu ură, cu poftă, cu ghearele minții, Decis să-i extrag toată seva și slava, Să-i sorb ambrozía, să-i lepăd otrava. Am răzbit peste soartă trudind fără tihnă Și n-am avut pace, n-am avut nici odihnă... Mi-am plătit libertatea cu rouă de sânge; De asta, azi, ochii: unu-mi râde,-altu-mi plânge. Prea multe coclauri nevoit fui să bat, Să înving mii de piedici, când
LUPTA de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383856_a_385185]
-
învingătoare-a fost întruna soarta care mi-a dat la început avânt pentru-a-i închide-apoi speranței poarta. Nu am avut o clipă de odihnă și ne-ncetat mi-a fost cumplit de dor să-mi stâmpăr setea în răcori de tihnă la al iubirii limpede izvor. Poate-am dorit adeseori prea mult și n-am luat în seamă-al vieții zbucium ce se-arunca asupră-mi în tumult și răsuna în mine ca un bucium. Poate vrăjit de fulgerul iubirii ce
PE SCURTUL DRUM CA UN CAIS de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383955_a_385284]
-
zăresc stafii. Fantome din cimitire, ca umbre dansând în noapte, celor ce-s fricoși din fire le dau reci fiori de moarte. Unele dintre morminte, unde morții n-au odihnă, de spirite-s bântuite. Că-n noaptea lor nu au tihnă. Până-n zori, ca-ntr-o poveste bântuie ștrigoi fioroși. Vraja lor se risipește la cânturile de cocoși. Atunci se refugiază epuizați, să se culce în mormânt, unde veghează în credință, sfântă cruce. În mormânt dorm multă vreme că, un an
NOAPTEA VRĂJITOARELOR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384112_a_385441]
-
că-i la capăt de suflare cătunul de rudari pitit sub munte, alături de mina sărăcită în care-au trudit cu-atâta râvnă și moșii, și strămoșii lor, nedezlipiți de tuciuriul vintre... La adăpost, mulțumesc sfios Cerului pentru anii trecuți în tihna leagănului străbun. Însă oamenii aceștia își poartă de-a lungul vremii o cruce grea, primind an de an dinspre munte duium de ninsoare, siliți sub un morman de nea-nghețată s-aștepte până hăt, când ghiocelul poate să dea veste
CAI ALBI – LOCUL II LA CONCURSUL „ALB HOINAR”, EDIŢIA A II-A, IANUARIE-FEBRUARIE 2016 – ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383349_a_384678]
-
ani și gârbovire, râdeau cu gura știrbă de znoavele feciorașului glumeț. Erau chiar fericite. Uitau de orice rău. Și îl strigau „nepoate” când rupeau un turtoi, să-i facă parte dreaptă. Vara și toamna trecuseră, locul acoperindu-se de-o tihnă fumurie, tristă. Oamenii, știau ei de ce, se-ntunecau mai tare decât erau-nainte de la zgura ce le înnegrise pielea, săpând amar de vreme în pântecele băii. Acum, "cel nou" făcea mai multe. Doar în amurguri veselea copiii, iar ziua robotea
CAI ALBI – LOCUL II LA CONCURSUL „ALB HOINAR”, EDIŢIA A II-A, IANUARIE-FEBRUARIE 2016 – ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383349_a_384678]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > GÂNDURI ÎN LUNA MAI... Autor: Cristina P. Korys Publicat în: Ediția nr. 2325 din 13 mai 2017 Toate Articolele Autorului Lângă fântâna sufletului, Gândurile-mi poposesc în tihnă, Pe drumuri ale cugetului, Istovite, își găsesc odihnă... În amurg, spre zări roșii, calde, Printre ramuri și adieri tandre, Încep lumini, lin, să le scalde, Curgând din celeste policandre! Miresme le cuprind în palme, Izvorând din flori alese de mai
GÂNDURI ÎN LUNA MAI... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383530_a_384859]
-
spirit și lumină concentrată, Într-un sărut de vrajă și clemență Mă face ca să tremur iarăși toată. Iubirea, partea mea de vis albastru, În care îngerii mi-i chem, să se așeze Într-un decor cu scrânciobul din astru Și tihna valsului din noi să ne-o vegheze; Iubirea, partea mea de veșnicie, O chem pentr-un minut din renunțări, Să-mi fie o mireasmă luată cu tărie Din toate florile de măr, din cer; Iubirea, partea mea de vioiciune, Tresar
de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383009_a_384338]
-
alcătuit dintr-un aliaj rar, rarisim chiar, el este, deopotrivă, intelectual de nobilă factură, artist rafinat și, neîndoielnic, filosof. Nu-i de ajuns să-i citești opera, spre a o descifra. Trebuie să o recitești și să o aprofundezi, în “tihnă și răgaz”, cum însuși afirmă, prin glasul unui personaj, într-un context specific, dramatic, la pagina 80, din noua sa carte: Celălalt Ioan, povestiri, Editura Sitech, Craiova, 2015: “ - Va fi răgaz, va fi și tihnă. Atunci am zis inimii mele
PROZA LUI IULIAN CHIVU SAU VIAŢA CA SUPRAVIEŢUIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383004_a_384333]
-
și să o aprofundezi, în “tihnă și răgaz”, cum însuși afirmă, prin glasul unui personaj, într-un context specific, dramatic, la pagina 80, din noua sa carte: Celălalt Ioan, povestiri, Editura Sitech, Craiova, 2015: “ - Va fi răgaz, va fi și tihnă. Atunci am zis inimii mele: ‘Haide! Vreau să te încerc cu veselie, și gustă fericirea’. Dar iată că și aceasta este o deșertăciune”. Anecdotica acestui volum e vie, pe alocuri pasionantă, ea vizează diverse întâmplări, relatate cu o minuțiozitate când
PROZA LUI IULIAN CHIVU SAU VIAŢA CA SUPRAVIEŢUIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383004_a_384333]
-
blocase deși nu lăsase la iveală aspectul. Se plimba ca un leu în cușcă. Nu-și putea retrage promisiunea. Guvernanta va rămâne o luna de zile așa cum discutaseră. Femeia îi crea o stare de disconfort. Mai bine zis, îi deranja tihna și rutina clădite cu trudă timp de doi ani. El nu ... Citește mai mult Ar fi renunțat imediat la serviciile guvernantei dacă Leon nu insista atât de mult, ca ea să rămână la conac.Cel mic era retras și lordu-i
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
blocase deși nu lăsase la iveală aspectul.Se plimba ca un leu în cușcă. Nu-și putea retrage promisiunea. Guvernanta va rămâne o luna de zile așa cum discutaseră. Femeia îi crea o stare de disconfort. Mai bine zis, îi deranja tihna și rutina clădite cu trudă timp de doi ani. El nu ... XXII. APARENȚE, de Camelia Constantin , publicat în Ediția nr. 2052 din 13 august 2016. Prea mulți preferă vinurile ieftine, pentru că nu știu să le deosebească pe cele de calitate
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
că adică aș avea musai nevoie de aur curățit prin foc, de haine (albe) și de alifie pentru ochi; toate achiziționate la un preț nebun- viața Ta. VINO LA MINE Trăiești în lume, toboșar de jale, Cu serbede dorinte fară tihnă, Te-agăți de vise, galbene petale Vino la mine și-ți voi da odihnă. Spre zilele senine tot oftezi Ca sclavul după o dulce alinare, Dar iadul te cuprinde cu obezi, Vino la mine să îți dau iertare. Viața te
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]
-
glod și plâns, Cu tine peste-al morții trist hotar, Zdrobit am fost in colții ei de foc Sperînd că ai să vii să guști din har. Adu-ți aminte... nu te-am făurit Ca să tot bați din tobe fără tihnă Ci pentru tine am pășit în iad, Ca să te caut și să-ți dau odihnă. PAHARUL ACESTA În nelegiuire am fost zămislit și în păcat am fost născut - așa că nu-s venit tocmai eu, copil al deșertăciunii, spre mântuirea neamurilor
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]
-
fața-ți înfruntă - căci eu m-am legat ca s-o șterg și paharul cu drojdii să-l sorb. Nu te teme, ci cântă! Ferice, povara pe umeri ce-o duci e-a mea, deci mi-o lasă, pășește în tihnă. Cu munci și cu chinuri tu nu poți să urci de vrei ca să intri în plăcuta-mi odihnă. Și pacea ce-o cauți nu-i umbră, nici vânt: de-s lupte, necazuri, război, fii ferice - căci Eu îți sunt pace
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]
-
sălbatec, în noaptea-nfricosată Ciocnidu-mă de stâncă, și-n ape șiruind, Rotind în minte soarta acelor ce ‘nainte-mi Murit-au din potecă, prin hăuri nimerind. Urlă plângândă noaptea pe crunta vijelie Crengi vii si frunze moarte spre mine azvârlind Și fără tihnă pasu-mi cu greu acum pășește Dorind în van limanul, și soarele visând. Ci inima-mi străpunsă în crunta bătălie, De paloșele vieții și-a limbii sabie rea, Izbea în chin disprețul, iar țepii de mânie Îmi străpungeau nădejdea ce-n
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]
-
-ntreabă de ce firul ierbii Așteaptă, o vreme, luna de seară; Să uite, să plece, să nu mă mai ceară! Pe cerul sălbatic copacii se zbat, Din crengi și din păsări îmi crește un pat, Pe care m-așez cuminte, în tihnă, Cu ochii mei galbeni pentru odihnă. Apoi totul doarme. Oile rânduri Se-adună în turmă - moină de gânduri -, Cocorii se rup în stol de ... Citește mai mult În crângul meu aspru de-atâtea sălciiSe-așază o lună pe marginea bărcii, Iar
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]