496 matches
-
se scrutează cultura de limbă franceză se complinește, prin darurile scripturistice ale Simonei Modreanu, prin finețea de caligraf și artizan al imaginilor și impresiilor pe care, fără îndoială, persoana care scrie, se definește. Ca în vremurile bune și ceva mai tihnite, când încă Parisul era orașul-lumină prin excelență, recomandându-se de la sine ca unica posibilă capitală culturală a lumii, judecățile critice își asociază evocări, impresii și intuiții, fără de care produsul ar rămâne un exercițiu livresc ușor devitalizat, cerebral în totalitate și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
înțelepciuni și subtilități ale culturilor pe care le nimicim. Ceea ce au descoperit antropologii europeni de astăzi în anumite triburi din cîmpia Amazonului, Africa sau Oceania nu se limitează la moravuri și rituri bizare; ei au aflat aici sentimentul unei existențe tihnite, cu relații mai bune între oameni, într-un cuvînt, adevărate arte de a trăi. Ceea ce am încercat eu însumi la Machu-Pichu nu a fost o simplă emoție de turist, ci revelația fulgerătoare că viața călugărului închinată Zeului-Soare Inti are la fel de
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
peste 200 de animale - urși polari, hiene, lei de Berberia, urși Siberieni, gulerați, Americani și bruni, câini, tigri Bengali din India, leoparzi, maimuțe”ș.a. Participarea la întreceri sportive și alte competiții Spre deosebire de comunitățile rurale, fidele regulilor simple ale unei vieți tihnite și integratoare, cu activități, preponderent, de natură rutinală, mediul urban a favorizat și stimulat spiritul competitiv la nivelul întregii ierarhii sociale. Aici, într-un spațiu ce condamnă pe omul obișnuit la anonimat, dorința de evidențiere, visul de a fi „învingător
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
totul special este caseta de corespondență, originală, a poetului Alecu Beldiman: din lemn de nuc, cu decorații stil Boulle din alamă, os, sidef și lemn exotic, a fost creată în Franța secolului al XIX-lea. Într-o vitrină din încăperea "tihnită" a boierului moldovean, se află câteva volume originale datate între anii 1820-1861. Scrise cu caractere chirilice sau în alfabetul de tranziție (caractere chirilice și latine), volumele completează imaginea epocii: ,,Alcătuiri și tălmăciri" de logofătul Costachi Conachi (Iași, 1856, Tipografia lui
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
decît viața cu strădaniile și tihna ei modestă." Călinescu încadrează firesc, atît pe Ion Luca cît și pe Mateiu în tagma balcanicilor "cu îndepărtat sînge grecesc sau vag peninsular", cu atașament pentru măscări și bufonerii și pentru lumea unei bigamii tihnite, motivînd cel puțin în cazul primului că "adevărurile spuse de el astfel sunt eterne și suave, în vreme ce, spuse de alții altfel, sînt confuze și triviale". Pe Mihai Ralea însă, aluviunile zis balcanice îl exasperează, fiind percepute ca atentate la noblețea
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
luzi Dumnezeu). înveșmântarea trupului nou-născut e al mirelui, mângâiere diafană, „costumul de rugăciune” al purității (Costumul de mire). Firește că acel strigăt galateic, „naște-mă”, nu se putea finaliza decât printr-un triumf: „Primește-mă, Doamne, în poala Ta / Cea tihnită. / în poala inimii Tale, neprihănită...” Ne surprind reminiscențe care adâncesc suferința: „urâcioșenia Dvs. lume”, „Prea-înalt Scârboșenia Dvs., Lume a Diavolului”. Aceste „însemne”-l afectează, de aici și credința: „Ochi pentru ochi, / Dinte pentru dinte e legea...” Posibil (reflectând la Osho
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
de artă, a lăsat o soție frumoasă și cuminte și un băiețel, care tocmai atunci avea nevoie mai mult de tată, și a plecat după un alt dor, aprins, după cum spunea el. A aruncat la spate aceste valori și traiul tihnit și s-a dus așa cum îl chema destinul. Probabil că a căutat ceva care nu găsea acolo, în căldura sânului familial. S-a mutat într-o altă inimă, iar acea femeie îi cânta "Mătrăgună prin livezi", iar Sandu, căci așa
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
frig... Locuia în două odăi într-o curte pe Șoseaua Ștefan cel Mare, nu prea mari, dar cu tot confortul. Ne întîmpină o doamnă mică de statură, atrăgătoare, care nu se miră că avea un musafir. Era cald, un cămin tihnit... Tăcerea soțului se transmisese și soției. Ne așezarăm la masă și până să fim serviți, domnul Pavel se scufundă în lectura unui ziar. - Și ce vrei să scrii? mă întrebă el în timpul mesei. - Acum nu mă gândesc la scris, îi
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ascunse a ceea ce se întâmplase. N-ar crede-o nimeni, n-ar fi crezut. Se uscase, necruțătoare cu neputința și viclenia oamenilor, cu jalnica lor goană după căldură : cuvinte calde, case calde, bani calzi, copii, căței, medici, profeți calzi, somnul tihnit. În încheierea ședinței, atunci, după ce fiecare găsise alte fapte care s-o acuze, tovarășul activist care prezida ședința murmurase, urmând instrucțiunile și condamnând-o : „Nimic omenesc, nimic omenesc“. Sia Strihan cobora trei etaje cu mâna pe balustrada scării, adunând praful
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ar fi putut rezista bucuriei de viață ce îi clocotea în inimă. Din odaia aceasta o ușă dublă dădea în cerdacul din față, înconjurat de grădinița cu flori. Acolo, într-un jilț învelit cu o scoarță veche, Bologa se tolăni tihnit, ca un burghez fără griji, după o masă bogată. Avea de gând să se odihnească puțin și apoi să plece la Marta. Umbrele de-abia înfiripate ale nucilor din grădiniță, sădiți În ziua în care s-a născut el, îi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
puterea lucrului bine făcut. Soarele ne mângâie cu o căldură molcomă și o lumină de miere. Mă simt ca și cum o zână m-ar ocroti la sânul său. Funigeii veniți de nu știu unde plutesc ca fantasme în aerul dimine ii. O liniște tihnită ne cuprinde ca o vrajă. Pășim furați de minunea fără margini din jurul nostru. Când sufletul ne este încărcat peste poate cu frumuseți, ne oprim. Privim unul către celălalt ca și cum atunci ne-am fi descoperit. Pe neașteptate, ieșeanul prinde glas: Nu
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
în fața hanului și încerc să-mi pun imaginația la treabă, căutând oarece asemănare între ce se vede astăzi și hanul de odinioară. Nici o urmă... Doar locul este același. În rest, e cu totul altceva... Intrăm și ne căutăm un loc tihnit, unde să putem sta în voie. Ieșeanul dibuie ceea ce ne trebuie... -Uite colo o măsuță numai bună pentru noi, vere. Ne așezăm și când o “Coană Tincă” modernă ne întreabă ce dorim, îl las pe ieșean să ceară ce crede
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
lovesc cu sete În cap și-i trosnește craniul, se crapă, și Îmi Înfig ciocanul cu vârful despicat În materia creierului lui și pute, dar asta numai pentru că el se pișă și se cacă, și aburii aderă rapid la aerul tihnit al iernii, pe când eu smulg ciocanul scoțându-l afară și mă Împleticesc În spate să-i privesc chinurile convulsive ale morții, văzându-l cum trece de la teroare la starea aceea lipsită de grație a cuiva care știe că este categoric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
al ei, peluza lungă, Înierbată, dintre sensurile de mers, pe artera principală din Drumul Taberei, se bucură de cîteva pîlcuri de vreo 4-5 mesteceni. În această primăvara Întîrziată, mestecenii mi-au atras atenția prin atmosfera delicată și discretă de liniște tihnită și parcă neștiutoare de agitația permanentă a străzii. O oază de ingenuitate a naturii În deșertul urban. Neverosimilă și parcă amenințată În existența ei delicată și neintegrabilă contextului. Pentru a face cititorul să resimtă această prezență oarecum plăpîndă, rătăcită printre
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
pentru haiku-ul românesc. Din cele două cuvinte se revarsă În cuprinsul Întregului poem, dilatîndu l, toamna cu jalea dar și cu duioșia ei. Caier isprăvit Caier isprăvitmotanul Încă toarce-n poala bunicii Claudia-Ramona Codău Poemul te cîștigă prin atmosfera tihnită care emană din imaginea domestică a unei Îndeletniciri străvechi. Întreaga sa recuzită evocă acea viață patriarhală pe care unii dintre noi am mai prins-o și căreia acum Îi ducem dorul. Torsul, cu ritmul său domol și monoton, firul subțire
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
sale, marea lui frumusețe, integrarea lui, parțială și provizorie cum este, în funcțiunea a treia pare greu de contestat. Dar trebuie să adăugăm la asta că sufletul lui a oscilat mereu între idealul militar și eroic și cel al vieții tihnite, pe domeniile lui, întors din luptă, împreună cu Patrocles, grei de prăzi. Se crede tot timpul și de multă lume că Ahile a ales între o viață lungă și obscură și una scurtă, însă fulgerând de slavă. Singura lui mare glorie
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
supraordonată pătimirii. În al treilea cânt, bătrânii sfetnici ai Troiei stau pe parapetul din înaltul zidurilor și privesc spre câmpie, 58 unde, alături de armata lor, se află, desfășurată, armata dușmană, cea care, de zece ani, prefăcuse în suferință vechea și tihnita fericire a cetății lor. Era puțin după ce Paris propusese ca soarta războiului să fie hotărâtă de rezultatul unei lupte dintre el și Menelau. Luptătorii din cele două tabere vrăjmașe stăteau în așteptare, tăcuți, rezemați de scuturi și cu lăncile înfipte
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
nume de alint) și, deși de bună seamă știa, îl întreabă de ce plânge. Aflând ce îi cere, începe să se tânguie pentru soarta lui, să-i pară rău că, dacă tot e sortit unei morți timpurii, nu poate sta măcar, tihnit și fără durere, acolo lângă corăbiile lui, departe de lupta ucigașă, nu să sufere pentru o ofensă resimțită de el prea de tot amarnic. Apoi îi făgăduiește că va merge pe Olimp, la Zeus, să-l roage să-i ajute
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
se va întâlni, curând, cu propria lui moarte. Dar, cum spusese, nu mai avea în el dorință de viață. Ahile nu alege între două idealuri, acela al vieții, al onoarei și al gloriei eroice și, celălalt, al unei lungi vieți tihnite acasă, ca rege homeric. Alege între a trăi mai departe fără Patrocles și a muri pentru că îl pierduse. Dintre eroii tragici, Alcesta vrea să moară 143 în locul bărbatului ei. Ahile, singur în legendă, vrea să moară pentru că pierduse pe singurul
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
zonă supraordonată pătimirii. În al treilea cânt, bătrânii sfetnici ai Troiei stau pe parapetul din înaltul zidurilor și privesc spre câmpie, unde, alături de armata lor, se află, desfășurată, armata dușmană, cea care, de zece ani, prefăcuse în suferință vechea și tihnita fericire a cetății lor. Era puțin după ce Paris propusese ca soarta războiului să fie hotărâtă de rezultatul unei lupte dintre el și Menelau. Luptătorii din cele două tabere vrăjmașe stăteau în așteptare, tăcuți, rezemați de scuturi și cu lăncile înfipte
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
nume de alint) și, deși de bună seamă știa, îl întreabă de ce plânge. Aflând ce îi cere, începe să se tânguie pentru soarta lui, să-i pară rău că, dacă tot e sortit unei morți timpurii, nu poate sta măcar, tihnit și fără durere, acolo lângă corăbiile lui, departe de lupta ucigașă, nu să sufere pentru o ofensă resimțită de el prea de tot amarnic. Apoi îi făgăduiește că va merge pe Olimp, la Zeus, să-l roage să-i ajute
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
se va întâlni, curând, cu propria lui moarte. Dar, cum spusese, nu mai avea în el dorință de viață. Ahile nu alege între două idealuri, acela al vieții, al onoarei și al gloriei eroice și, celălalt, al unei lungi vieți tihnite acasă, ca rege homeric. Alege între a trăi mai departe fără Patrocles și a muri pentru că îl pierduse. Dintre eroii tragici, Alcesta vrea să moară în locul bărbatului ei. Ahile, singur în legendă, vrea să moară pentru că pierduse pe singurul om
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
ca și cum pentru el n-ar exista primejdii, și se strecură ușor printre trunchiuri doborâte, parcă în întâmpinarea unei depărtări pe care n-o vede decât el. Luna crește înaltă pe cer, limpede și rece. Pădurea se trezea.. O bufniță pufnea tihnit... poate mulțumită ... Ea este pasărea înțelepciunii. Apoi, luna intră încet în conul de umbră, până când se țesu peste părul de pe spinarea sură cu dungi roșcate, ca o pânză de argint. Întunecimea molcomă a pădurii îl primește în sânul ei...îl
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mă ierte pentru tot, despre demonul din mine i-am scris, el va fi întotdeauna între noi și ne va împiedica să fim fericiți, de altfel Ana știa de mult că pentru mine fericirea nu înseamnă împlinirea într-o viață tihnită, casnică, și cu bruma de înțelepciune ce mi-a mai rămas am evitat să scriu ceva despre Alain, propoziții de genul Alain e mai bun pentru tine, el te va face fericită și așa mai departe mi se păreau demne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și rochie roz din fața mea, stingându-mi-se lumânarea mă întorc spre tata să mi-o aprind, mă ajunge din urmă Viorel, coleg la școala generală, rămas în sat, însurat, cu un copil mic și cu burta rotunjită de viața tihnită, Ce mai faci, Theo? și cum să-i spun acestui brav bărbat că eu pictez o biserică, Bine! și tu, Viorel? el nu se oprește ca mine la un bine de circumstanță și-mi povestește cu lux de amănunte totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]