1,495 matches
-
lucrurilor pe nume și mai ales nu foloseam cuvinte grosolane pentru tot ceea ce făceam. Femeia încă nu-și căpătase pe deplin drepturile. Locuiam pe lângă Gara Victoria și-mi amintesc de lungile drumuri cu omnibuzul până la casele ospitaliere ale literaților. În timiditatea mea, de multe ori umblam în sus și-n jos pe stradă până când îmi luam inima în dinți să apăs pe butonul soneriei. Iar atunci, pur și simplu bolnav de spaimă, eram poftit într-o încăpere neaerisită, înțesată de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de scandal, tipărite pe hârtie ieftină. - Bine. Continuă. - Deci, prima mea supoziție este că, datorită unui amestec de Împrejurări, dintre care familia este cea mai importantă, există două feluri de creiere. Unul ia natura umană așa cum este, se folosește de timiditatea, slăbiciunea și forța ei pentru a-și atinge propriile scopuri. Opus acestuia este omul care, fiind spiritualicește neînsurat, caută Întruna sisteme noi care să controleze sau să contracareze natura umană. E o problemă mai grea. Nu viața e complicată, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pășește cu grație spre mine. În timp ce capul și spatele îi erau mici, picioarele îi erau atât de lungi încât ea părea să fi fost creată de un proiectant de geniu. O mână îi acoperea sexul și această mică dovadă de timiditate m-a excitat foarte mult. M-am complăcut astfel un scurt răgaz, cât am privit la volumetria simplă a sânilor ei rotunzi. Aveau mărimea unor nectarine perfecte, iar sfârcurile erau aproape invizibile. M-am aplecat în față, am dat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
sfia, când era momentul, să pună mâna pe furcă, pe sapă sau pe topor și să-ți dea una-n cap dacă te apropiai prea mult. — Să facem câțiva pași... propuse timid comandantul. — Să nu se interpreteze... răspunse cu aceeași timiditate tânăra. — Sunt căsătorit, am copii, prezint toate garanțiile, nu trebuie să vă fie frică, spuse comandantul. Normal, ca tot omul, am avut și eu în tinerețe câteva să le zicem aventuri, dar nu acestea constituiau esențialul activității mele. Am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
liceu, insă îi era rușine să intre, știind că aici, în acest apartament, mai locuiește un băiat, nimeni altul decât eu............ M-am simțit oarecum vinovat, am deschis ușa de la intrare și, cu mari rugăminți, am reușit sa-i înving timiditatea. După ce a luat loc pe o canapea în sufragerie, mi-a spus că o cheamă Florica P. apoi am discutat fel de fel de chestiuni. Spunea că îi place matematica și că este premianta clasei................. Era elegantă, fină, morală și
PRIMA DRAGOSTE de IONEL CADAR în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361324_a_362653]
-
ar fi început să moară în viață. Pentru că nu ar fi simțit niciodată atingerea lui de prea dorință. Așteptarea mâini la marginea sânului, tremurul frunții la aroma apropiată a buzelor cărnoase care nu uimeau tăcerea, ci doar o îmbrățișau cu timiditate, glasul ochiului care uitase să clipească din dor nemăsurat de aceeași priveliște, toate acestea îl înfiorau. Parfumul glasului ei tăcut, vibra parcă la marginea timpului oprirea de sine, popasul dinaintea mareului drum care i se pierdea în toate direcțiile. Din
FLUTURI SUB CEARCĂNE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361452_a_362781]
-
făcea plăcere să-i aducă mamei ei câte o rochie, băsmăluțe și alte lucrușoare de care orice femeie, chiar dacă trăiește la țară, are nevoie. Îi plăcea să îi vadă acea privire, rară, de bucurie adâncă amestecată cu bun simț..., cu timiditatea unui copil, pe care nu o găsești decât la oamenii de la țară. Același lucru se întâmplă și cu tătăl ei, în momentul în care îi oferi un dar foarte prețios, așa cum era ea convinsă că va fi pentru el... Când
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
glasul lucios al unui cetățean cu un piept nemaipomenit de lat, în timp ce căuta ceva pe un telefon mobil - Zece lei. Dacă luați mai multe ca număr, scădem din preț... - Aș dori să iau un autor nu prea cunoscut...- mârâi cu timiditate nejustificată Solomon, de parcă l-ar fi durut o măsea. - Infiderent, domnule...- răspunse omul întorcându-se cu spatele, după ce terminase de aranjat diverse obiecte pe-o poliță de pe masă- Infiderent. Pentru mine e egal ce cumpărați, deși ar trebui să mă
PEISAJ CU CORBI (SCHIȚĂ) de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362801_a_364130]
-
sigiliul îndepărtat al lui Andersen. Că m-am înșelat, mi-o demonstrează volumul de versuri "Pastel de borangic", o cărticică a sufletelor sensibile și pure, unde fiecare poezie în parte reprezintă un mic univers intim, care vine către tine cu timiditate și pe care ți-l apropriezi cu bucurie de îndată ce îi parcurgi primele cuvinte. Povestea iernii capătă în "Pastel de borangic" o nouă viață, aceea a umanului din noi care își trăiește la nesfârșit copilăria trecută. E aici un amestec continuu
LA MULŢI ANI, DE ZIUA TA, MARICICA STROIA! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362859_a_364188]
-
mâna. I-am bâiguit câteva cuvinte de bun venit în urbea noastră și, când să dau să mă retrag, o aud pe doamna Todoran întrebând: - Nu sunteți cumva fiul medicului ginecolog Seracin din Lugoj? - Ba da, doamnă, îi răspund cu timiditate, fără a-i da alte detalii. Ca la un semn doamna se înviorează, capătă chef de vorbă: - Dar l-am cunoscut pe tatăl dvs., îmi zice, un om deosebit, de societate, de un tact și o gentilețe cum rar se
MĂ SIMT CROCANT de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/362951_a_364280]
-
înrămată în tabloul atât de riguros al unor timpuri de tristă amintire pentru mulți? Poate chemarea tinereții să fie într-o continuă luptă cu schimbările interioare pe care ni le provoacă experiențele de viață?! Am trecut de la un nivel al timidității excesive la unul de tip insolent? Probabil frica de împăcare cu faptul că trebuie să pun punct la un moment dat îmi dă curaj să recuperez firele de praf din trecut și să le dau strălucirea stelelor... Anii au devenit
CONTINUITATE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363443_a_364772]
-
o însoțește, libertatea, mâinile, pielea, buzele, părul în vânt, mersul și unduirea șoldurilor, cerceii cu perle, clinchetul brățărilor, rochia, eșarfa și sunetul tocurilor ei înalte. Dacă o stea norocoasă te urmează, îi vei citi captivat zâmbetul, soarele din priviri, respirația, timiditatea fiecărui centimetru revelat, ca, mai târziu, dacă te lasă, noi pagini vei descifra, încrederea, dezinvoltura gândurilor, fricile, spaimele, blocajele, dorința, vibrația, reverberația fiecărei atingeri. Înduioșat, cititorule, ai să-i contempli, ochii de mamă, calzi, umezi. Prin toate vei crește, vei
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
prin clasa întâia, mă uitam cu drag și cu chemare. Lucru pe care-l simțiseră, pe semne, și ele. Pe la ore fără lume (cum ar fi cele de amiază) se strângeau să ciorovăiască. Uneori mă nimeream printre ele, cu toată timiditatea mea incurabila. Vorbeam, glumeau, mă aflam în treabă, în timp ce unul din părinți făcea ... Citește mai mult Mărunte amintiri. Din Bacăul de-altădată. Din copilăria de-altădată. Din carnetul de vise de-acum. Le notez oarecum printr-o așa zisă „metodă
RONI CĂCIULARU [Corola-blog/BlogPost/367716_a_369045]
-
prin clasa întâia, mă uitam cu drag și cu chemare. Lucru pe care-l simțiseră, pe semne, și ele. Pe la ore fără lume (cum ar fi cele de amiază) se strângeau să ciorovăiască. Uneori mă nimeream printre ele, cu toată timiditatea mea incurabila. Vorbeam, glumeau, mă aflam în treabă, în timp ce unul din părinți făcea ... XXIX. RONI CĂCIULARU - ALBUMUL JUBILIAR AL PICTORIȚEI LIANA SAXONE HORODI - TABLOURI PE UN GRUND DE SUFLET NOBIL, de Roni Căciularu, publicat în Ediția nr. 782 din 20
RONI CĂCIULARU [Corola-blog/BlogPost/367716_a_369045]
-
yje me hije ëndrrash shpirti yt - një lutje pëshpëritjesh nga humnera lartësohet drejt qiellit goja yte - një dëshirë që murmuron në vargje trupi i ndezuar të gjëmon nga një zjarr i palejuar 10 în agonia viselor mele te îngrop în timiditatea mea mă zbat, vibrez în așteptare în brațele tale m-arunc să culeg cu tine petalele vieții 10 në agoninë e ëndrrave të mia të varros në frikën time përpëlitem, dridhem në pritje në krahët tu po hidhem të vjel
POEZIE GERMANĂ. RENATE MÜLLER ÎN LIMBA ALBANEZĂ DE BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367915_a_369244]
-
marginea prăpastiei. Orice latitudine poate deveni un punct de cotitură, sau doar un zid crescut din mijlocul cărnii , pentru a-mi ține dreaptă coloana care a mai rămas, după o jumătate de veac de singurătate. Am ars fiecare culoare în timiditatea pământului. Doar așa am încetat să mai înțeleg albastrul. L-am vândut pe câțiva lei la un magazin de foste culori, doar să nu îl mai simt cum îmi arde privirea. Am rămas cu îmbrățișarea umbrelor tremurate în creștetele pereților
STROPI DE VIAŢĂ DIN OCHII TĂI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367290_a_368619]
-
să-și regăsească echilibru sau homeostazia în situația întreruperii bruște de alcool. Membru AAA: La liceu am avut un cerc de prieteni cu care ne întâlneam destul de des la chefuri. Fiind la îndemână, simțind nevoia să trec acel prag de timiditate, am început să beau un pahar, două, trei. Mi-a plăcut gustul. Am început să văd cum e și băutura asta și cealaltă și așa mai departe. Și așa astăzi am început cu un păhărel, a doua zi am mai
DOCUMENTAR ALCOOLISMUL – EXISTĂ TOTUŞI SPERANŢĂ ! de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367393_a_368722]
-
bucătăriei și la aranjatul mesei. - Lăsați, domnișoară, că vă servesc eu, spuse grăbit Maria. - Mulțumesc. Mă descurcam și singură, chiar dacă masa este puțin mai înaltă. - Desigur, dar tot am eu polonicul în mână, spuse grăbit Maria, citind pe fața tinerei timiditatea și mulțumirea că a fost scăpată de o eventuală încurcătură. Doctorul Trăistaru se oferi să servească în păhăruțe cu picior înalt din cristal de Boemia băutura scoțiană preferată, whisky Johnnie Walker, nelipsit din casă. - Domnișoară, dorești whisky sau o cremă
PLOAIA CARE UCIDE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367399_a_368728]
-
iluminat stradal, își arunca lumina lui ștearsă peste banca unde Viorel luase cu asalt reduta, sărutând-o de zor pe Maria. Ana văzând cât de bine se mișcă și se orientează în spațiu sora ei, parcă îi era ciudă pe timiditatea ei. Nici nu era atentă la ce-i spunea Claudiu. Privea cu interes cum cei doi se îmbrățișează și se sărută. Așa a observat și partenerul său de dans unde îi era îndreptată atenția fetei. Nici el nu pierdu timpul
BALUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 191 din 10 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366698_a_368027]
-
mare decât ar putea aștepta „doamna cu coasa”!. Ce să mai zic, îmi duc crucea și gata, rugându-mă lui Dumnezeu să nu cad povară alor mei... ...Am pătruns în „republica literelor” mai mult ca un „chibiț” al ei, cu timiditatea și conștiința ridicolului - de a nu mă expune când nu mă doare și cu lucruri care mă depășesc, încercând să cochetez cu inspirația care nu-mi depășea puterea de înțelegere și de transfigurare, însăilând cu greutate realități înconjurătoare cu valoare
JURNALUL UNUI OM NEÎNSEMNAT (FRAGMENTE) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366910_a_368239]
-
caldă,primele petale ce le îmbrățișa ființa,aripile boțite în stoluri de vise sau praful de iubire acolo unde dragostea începuse să încolțească.Aerul fremăta de atingeri timide de iubire,de bâzâit avid de cunoaștere,de vechi melancolii îmbrăcate de timiditate,de glasuri alungite într-o ritmicitate diformă în care hotărârile erau încă fără de contur. Soarele începu să-și ascundă încet,una câte una,toate razele în cochilia-i de aur în care se retrăsese mândru,înainte de a lăsa umbrele să
SIMFONIA PRIMĂVERII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367655_a_368984]
-
poveste. Pluteam prin auroră și-odată cu ea... Am mers apoi, cu toții, la o „reuniue tovărășească”, căci era sâmbătă seara, și muzica era bună, iar când a fost tangoul mult așteptat, eu, care de regulă sprijineam pereții sălilor de dans (din timiditate, din teamă de ridicol, căci eram scund și complexat și nu-mi plăcea să dau din coate, spre a atinge umărul fetei, pe care aș fi dorit s-o invit la dans frumos și decent) iată, eu am avut același
AURORA BOREALĂ, ÎNTR-O SEARĂ LA CLUJ de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367711_a_369040]
-
Ca să mi se-ntâmple/ Ceva”... După acest dans, am căutat-o din priviri: dar - nicăieri! Dispăruse pur și simplu. După vreo douazeci de minute reapare. Avea pantofi fără toc înalt! N-am mai invitat-o, căci îmi venise mintea (și timiditatea) la cap. Dar am admirat-o. De-atunci, din seara Clujului cu auroră boreală, continui s-o admir. Ca poet, desigur, dar în primul rând, ca om! Și cum să nu fie așa, când tot ea, acest poet extraordinar, a
AURORA BOREALĂ, ÎNTR-O SEARĂ LA CLUJ de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367711_a_369040]
-
mai modestă atenție... Am intrat într-un cerc vicios din care practic ne este imposibil să ieșim. Marcel Ștrudelman a oftat profund, ca la o radiografie pulmonară, și-a suflat nasul fără nici un motiv și apoi m-a privit cu timiditate și speranță. - Da, am rostit eu grav, la prima vedere s-ar părea că... Dar omul nu are voie nici o dată să spună gata, nu mai e nimic de făcut. Vino, de pildă, după masă la înmormântarea bătrânului Sachelarie. A
SCHITE UMORISTICE (93) CERC VICIOS de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366983_a_368312]
-
adesea tipicari dar țintind clarificări, de principii, poziții și apetențe spre lucruri simple excluzând „complexe” sau complexități de orice tip, cu cusururi datorate mereu bunelor intenții de dezihnibare a interlocutorilor, îndeosebi colegi tineri, pentru a-i ajuta să treacă bariera timidității și reticenței și a grăbi integrarea lor în colectivul școlar, a le înlesni acomodarea cu exigențele sau larghețile normelor (ne)scrise ale corpului didactic. Ospitalieri și generoși cu cei din jur, sfătuitori în toate cele, deschiși și săritori, soții Rucsanda
COOLEGII MEI, SOŢII RICA ŞI NICU RUCSANDA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367041_a_368370]