1,242 matches
-
lovește în oglindă lacului Suava piculina își presară păsările zglobii Și iar se întuneca dealurile Într-un ocean de viori arcuite Peste memoria lumii De jur împrejur că o cunună solară Viorile își plîng tulburătoarele lor vibrații Apoi sare oboiul, timpanele explodează Pe nicovala de argint a lunii se presară iubiri Zarea pădurii pare a lua foc tulburata Contrabasul se tînguie Păsările se ascund pe sub frunzele tremurătoare Violoncelul suspina în șoaptă timid Pianul hohotește vîntul cel nărăvaș Le-a umflat fustele
CRISTINA LILA de CRISTINA LILA în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357086_a_358415]
-
iubiri Zarea pădurii pare a lua foc tulburata Contrabasul se tînguie Păsările se ascund pe sub frunzele tremurătoare Violoncelul suspina în șoaptă timid Pianul hohotește vîntul cel nărăvaș Le-a umflat fustele crăițelor și ploaia Deodată inundă, haotică, în ritm de timpane, cîmpia Și roadele izvorînd de sub tîmpla Cornul englezesc iuțește vînătoarea Cîinii cu boturile umede în vînt și Arthemis Incordeazặ violă care se tînguie Animalul rănit răsuflă respira agonizează Culcat pe un pat de frunze uscate Care foșnesc, aburii moi îi
CRISTINA LILA de CRISTINA LILA în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357086_a_358415]
-
lovește în oglindă lacului Suava piculina își presară păsările zglobii Și iar se întuneca dealurile Într-un ocean de viori arcuite Peste memoria lumii De jur împrejur că o cunună solară Viorile își plîng tulburătoarele lor vibrații Apoi sare oboiul, timpanele explodează Pe nicovala de argint a lunii se presară iubiri Zarea pădurii pare a lua foc tulburata Contrabasul se tînguie Păsările se ascund pe sub frunzele tremurătoare Violoncelul suspina în șoaptă timid Pianul hohotește vîntul cel nărăvaș Le-a umflat ... Citește
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357087_a_358416]
-
ca niște bouri negriUn pumn de soare lovește în oglindă laculuiSuava piculina își presară păsările zglobiiSi iar se întuneca dealurileIntr-un ocean de viori arcuitePeste memoria lumiiDe jur împrejur că o cunună solaraViorile își plîng tulburătoarele lor vibratiiApoi sare oboiul, timpanele explodeazaPe nicovala de argint a lunii se presară iubiriZarea pădurii pare a lua foc tulburataContrabasul se tinguiePasarile se ascund pe sub frunzele tremuratoareVioloncelul suspina în șoaptă timidPianul hohotește vîntul cel naravasLe-a umflat ... IV. MĂ ÎNTREB DE VE MI-E NOAPTE
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357087_a_358416]
-
compune sonata. Covorul roșu de sub auz Covorul roșu ne-a fugit de sub auz, Picioarele alunecau sub privirile lor. Ne dureau anvelopele unui autobuz În care încăpusem cu tot cu dor. Este Terra ce ne duce spre ce nu vedem, Suntem orbi cu timpanele sparte. Nici acum de păcat nu mă tem Atâta timp cât te citesc ca pe-o carte. Ași fi vrut să te am dar ai plecat. Totul pare cum a fost și nu știu Dacă sângele în statui a urcat Sau ai
E SUFICIENT SÂNGE PENTRU ÎNTOARCERE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357170_a_358499]
-
sub o grindă am văzut un pachet destul de mare. L-am înhățat la repezeală și m-am îndreptat spre ieșire. Când am pus piciorul pe prima treaptă a scării, am auzit ușa deschizându-se și vocea mamaiei mi-a lovit timpanele: -Dar-ar boala în năravul tău! Vrei să ne nenorocești, să-ți rupi vreun picior sau vreo mână? De teamă, am scăpat pachetul pe care îl țineam strâns la piept și cu cel mai smerit aer, am început să cobor treptele
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
autodidact. Citise la vremea lui, cât toți țăranii dintr-un sat întreg. Așa îmi amintesc că a fost satul copilăriei mele, un loc în care nu am auzit pe nimeni bârfind. Înjurăturile, suduiturile, erau crâncene ca rezonanță, lovindu-se de timpanele noastre, ale copiilor neștiutori, dar nu ne afectau; totul făcea parte din întregul acela, în care semnul Crucii și Rugăciunea erau Sfinte. Sacru și profan!!” Întoarcerea în sat este echivalentă cu reintrarea în basmul pe care nu l-a părăsit
CARTEA CU COPERŢI DE STICLĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357188_a_358517]
-
act de cultură, dar și el trebuie însoțit de morală. Franz Kafka spunea că scrisul in general, fie poezie, fie proză, este o rugăciune, o formă a rugăciunii. Poezia, preciză Constantin Noica, nu trebuie să fie doar o vibrație de timpane, ci o atingere a inimii și a minții noastre. Lucrurile spirituale nu pot fi exprimate cu exactitate, de aici nevoia de simboluri și astfel limbajul poetic, asemenea rugăciunii, se apropie de Dumnezeu pentru a-L sluji. Pentru a fi poet
DRUMUL POEZIEI SPRE ÎNDUMNEZEIRE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357309_a_358638]
-
nu mai merge de multă vreme realția noastră; m-am îndrăgostit de Luana, nu știu cum , nu pot să îți explic cum s-a întâmplat; Ilona nu înțelegea sensul cuvintelor, auzea un zumzăit continuu, din când în când un cuvânt îi spărgea timpanele: Ilona, Ilona, îndrăgostit,îndrăgostit... Se pierdeau sunetele în vraja valurilor ce se apropiau de mal , șoptind a taină; un scâncet de sirene o învălui dintr-odată în jelania lui și își aduse aminte că citise undeva, sau văzuse într-un
DIN TAINELE MĂRII- PROZĂ SCURTĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357393_a_358722]
-
Cinema”... Cine nu îl asculta, cine nu îl știa pe Dorin Anastasiu?! Era un artist unificator al omului cu dragostea, bunătatea, pacea, voioșia. Nu erau note muzicale de subsol în cântecele lui Dorin Anastasiu, nici note muzicale urcate în vârful timpanelor. Erau numai note muzicale line ca apa, ușoare ca aripa, odihnitoare ca visul... Erau note mângâietoare, romantice, inteligente. Vocea lui Dorin Anastasiu nu părea să urce la o complexitate stilistică, dar cine putea, sau poate să emită ca el o
DORIN ANASTASIU. MELODII DE REAUZIT, MELODII NECÂNTATE ÎNCĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357442_a_358771]
-
Acasa > Strofe > Creatie > MONOLOG Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 514 din 28 mai 2012 Toate Articolele Autorului autor foto: Victoria Anghelache azi nu am scris. sunetele se răsfrâng inutil în timpane. - pleci? da. - nu te mai întreb unde. nu-ți pasă. dialogul a devenit de multă vreme monolog prelungit. doar gândurile mele te ating. ai plecat. plec și eu. văd copacul vertical și paranteza trunchiului... tu pleci, eu plec! în balta
MONOLOG de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 514 din 28 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357436_a_358765]
-
mai cântă ea piuie întruna printre versuri prelung așternute pe iarbă tălpile tale calcă în gol cuvintele tu calci tâmplele ei și oriunde privești în tonuri de gri sculptezi natura lemnul bate ritmul norocului amânat în sine printre inele regăsești timpanul pământului cuib de vulturi încropești alergi către marginea unei stânci închipuite cu aripi de ceară înfrunți răsăritul uiți restul zilei în care primăvara a uitat să mai vină e din plin vară nu cazi. plutești deasupra ta privindu-ți moartea
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357803_a_359132]
-
se lucra, cu dificultate, pentru a fi eliberată de sub greutatea teiului. Peste mașină căzuse acea parte din tei, de unde pleacă ramificațiile coroanei din trunchiului bătrân, care însemna câțiva arbori maturi puși laolaltă. Cuvintele profesorului. dr. Popescu s-au izbit de timpanele Emanuelei cu forța unei lovituri de ciocan. Răsunau precum dangătul unui clopot ce nu-și sfârșește ecoul: “Doamna doctor Străinu!” Mintea Emanuelei se chinuia să înțeleagă... Un frison o cutremură zdruncinându-i întregul corp: “Nu se poate!... Nu!... Doctorița Străinu
ÎN MÂNA DESTINULUI...(8) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357815_a_359144]
-
ale minciunilor. tensiuni se adună în clopotul de iarnă iar toamna, mă lasă mereu pe scaunul mic de copil, din camera păpușilor. mă sperie ochii păpușilor. nu mai plâng. răvășesc stoluri de vrăbii... una îmi lasă un țipăt scurt în timpanul stâng. nu știe să iubească. nu-i cer nimic. a plecat. creanga de măr spionează secundele părinților mei râd. toamna lasă câte un fruct rotund pe unul din noduri, până când vântul îl aruncă de pământ, lovind gratiile balconului, cu încă
DE PRIMĂVARĂ. AMÂNATĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357934_a_359263]
-
CU ÎNCĂ O TĂCERE Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1416 din 16 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului spune-mi să fug spune-mi să las în urma mea pașii fricilor pe aleile timpului netrăit înainte merg înainte de sunetul timpanului răsucit în cuvintele tale să aleg. ce să aleg. nu pleca. spune-mi o singură dată jumătatea adevărului tău poate la noapte voi visa umbra gândului pe zidul alb și îmbrățișarea unei iubiri visate demult de copila cu ochii cărbunelui
CU ÎNCĂ O TĂCERE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1416 din 16 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358529_a_359858]
-
mișcării! Începeți evocarea! Ordonă Președinta femeilor. Și în timp ce Doamnele de bine se antrenau intens prin „ Salutul Soarelui „ în exerciții de stimulare a ceakrelor Inimii și Sacralei, din grupul Doamnelor doamnelor se auzea și câte un strigăt înădușit, în sunete de timpane, cu glasul spart: - Vrem regat! Vrem regat! Sânge albastru de bărbat! Și un stat matriarhat! - Jur pe Sol! Jur pe Sol! Jur pe Sol! Răspundeau Doamnele în roz. La care o doamnă din grupul Doamnelor în roz, tot contemplând “ Salutul
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 2 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 500 din 14 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357886_a_359215]
-
muște călcâiele. șarpe sau viperă...nu contează. veninul e același. întreb colbul din copita armăsarului-vis, de ce. răspunde mâna prietenului de pe umărul plin de lemne cu încă o tăcere. mă închid. nu mai înțeleg răspunsurile fără contur. ochii-mi sunt orbi, timpanele obosite de atâta zgomot. aprind focul. scânteile-și încep dansul. o pasăre își lasă zborul să umple spațiul. se naște poemul. caut oaza de liniște. dincolo de gândurile haotic întâlnindu-se în mintea mea, gesturile devin simple apanaje ale dorinței de
OAZA DE LINIŞTE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358037_a_359366]
-
și alăute cu 64 de Octave, Zeul visului visează viață veșnică, se naște Eonul mesianic care dă naștere unei lumi noi sub un cer nou. Iar dacă Zeul sunetului visează că dansează și cântă cu Soarele galactic, în sunete de timpane cu glasul spart, într-o uriașă Simfonie a Durerii și Fericirii umane, Zeul visului visează mâncare, rodește și dă de mâncare: la demonii din Cosmosul demonizat le dă de mâncare prin noul Codex Alimentarius, iar la îngerii săraci, de la marginile
SCRISOAREA NR.134 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 721 din 21 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358057_a_359386]
-
de aur a cărturarilor români, om de cultură total, care și-a închinat toată truda creativă în slujba binelui nației sale. El este, fără doar și poate, din aceeași familie spirituală cu Grigore Vieru. Vocea sa a pătruns până dincolo de timpanele, în zadar înfundate cu dopuri, ale politicienilor zilei. El a fost „Vocea” care striga „în pustiu”, toiagul deșertului,ca al Înaintemergătorului vestind Împărăția lui Dumnezeu. O voce vibrantă, frumos timbrată, nuanțată ce nu se uită. Nu știa să vorbească în
IN MEMORIAM (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 523 din 06 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358193_a_359522]
-
22, nici urmă de Frank. Băutura din sticlă scădea simțitor. O furase somnul ... Soneria de la ușă țipa strident. Musafirul nerăbdător uitase degetul apăsat pe buton. -Imediat..imediat! soneria se încăpățâna, să sune ca o sirenă.. -La naiba, mi-ai spart timpanul, deschise grăbită. În sfârș ... Vorbele au rămas nerostite..arătarea proțăpită la ușa ei, era o statuie albă ori omul de zăpadă din curtea casei a prins viață ... -FFF..rank??? -Fantoma lui! șopti tremurat, arătarea. Dezmeticită, îl invită înăuntru. Omul înfofolit
SURPRIZE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358149_a_359478]
-
specială pe Lună, pe planeta Venus sau pe Marte. Destinația însă nu era clară. În mod curios, după ce schimbaseră între ele niște mesaje runice, cele trei Președintele și trei Vicepreședintele ale femeilor le sfătuiseră repede pe șoptite în sunete de timpane pe liderile de grup din toate cercurile doamnelor să transmită urgent prin laptop-urile lor sofisticate la Ministeria facerii și de acolo la sediul Central din Sala Tronului Bărbaților ca, imediat, agenții lor și internetiștii din zona crepusculară, să pirateze
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 7 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357548_a_358877]
-
poziția, cu o răbdare și o încrâncenare care o făcu pe fetiță să se simtă mândră de tatăl ei și încrezătoare că vor prinde știuca. La un moment dat, un țipăt șuierat izbucni în apropierea lor, gata să le spargă timpanele. Bărbatul întoarse capul către trenul care intrase cu viteză pe pod. Lăsă undița într-o singură mână, cu cealaltă blocând copila în spațiul îngust dintre șine și parapetul metalic. Curentul de aer încins împins către ei, îi izbi peste fețele
SECRETUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357723_a_359052]
-
mă privește/ c-un ochi rece,/ îngeresc./ nu-nțelege ce-I șoptesc!” Umbra lui Ulise străbate prin poezia ei ca un blestem care desface “ pedeapsa de a ne aștepta/ zadarnic.” În “Mirosul culorilor de toamnă” vântul îi strigă numele în timpan, copacii își schimbă culoarea în nuanțe purpurii, ploaia plânge în ochii ei căprui când toamna i se lasă în picioare. 17. Rodica Magdan din Corabia, creator de modele, cu multe expoziții,poetă care are câteva cărți de poezie publicate. Poezia
O ANTOLOGIE DE POEZIE IZVORÂTĂ DIN LIVADA ÎNFLORITĂ A IUBIRII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357627_a_358956]
-
s-a părut că deslușește un sunet, o vibrație, un scurt impuls ...A făcut un pas înapoi. Nu se înșelase: aceeiași emisie precedată de un impuls comparabil cu un bip, un păcănit sec și surd pe care îl simți în timpane când înghiți forțat, cu presiune. Dar el nu înghițise, aerul avea aceiași presiune în acel spațiu... „ Eiii, nuuu, nu este o iluzie, sunetul nu provine din urechea mea internă, nici acufene nu cred să fie...” încerca el să-și explice
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
să-și explice logic strania emisie. Acum tatona...Repeta mișcarea. Deodată păcănitul scurt ca un bip și imediat vibrația, unda care părea să fie emisă de o sursă din dreptul peretelui din stânga, sau țâșnind printr-o fantă punctiformă...Îi stăpungea timpanul, îi trecea prin creier, simțea o descărcare în corp... Urmărind și găsind poziția optimă, redescoperea vibrația, o localiza, o auzea clar, perpendicular între cele două ziduri. Transla corpul și capul pe direcția aceluiași zgomot, vibrația scădea gradual în intensitate cu
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]