410 matches
-
maturizarea lor? Limfocitele sunt celule peripatetice: ele se dezvoltă din celule stem imature, localizate în măduva osoasă adultă, de unde migrează în țesuturile limfoide periferice (splină, noduli limfatici), fie direct, pe calea circulației sangvine, în cazul limfocitelor B, fie trecând prin timus, în care caz, ele devin celule T. Limfocitele recirculă între sânge și limfă. Procesul de dispersie asigură ca un antigen care este legat la anticorp sau la un receptor al celulei T să înceapă expansiunea clonală și cu ea desfășurarea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
1-2% din greutatea corpului), a cărui consistență este mai greu de perceput, tocmai datorită distribuției sale difuze în tot organismul. Celulele și moleculele sistemului imunitar sunt prezente în toate țesuturile, dar în unele organe (splină, ganglioni limfatici, plăci Peyer, amigdale, timus), componentele celulare au o densitate maximă, ceea ce face ca asemenea organe să se individualizeze, să prindă contur. Numărul celulelor sistemului imunitar (cu un ordin de mărime superior neuronilor) și al moleculelor sale nu reflectă fidel potențialul de apărare al organismului
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
aici derivă denumirea de sistem limfoid. În ultimul timp se folosește denumirea de „limfon”, care semnifică totalitatea organelor limfoide - primare și secundare, precum și celulele componente cu funcția de a recunoaște antigenul. Organele limfoide umane primare sau centrale sunt reprezentate de timus și măduva roșie hematopoietică (fig. 1.9). Aici, limfocitele sunt produse din celule precursoare numite celule stem, de unde ele migrează în organele limfoide secundare sau periferice unde pot reacționa cu antigenul. Limfocitele mai pot fi întâlnite și în alte organe
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
limfocitari de antigene și epitopii antigenici asigură posibilitatea elaborării unui răspuns imun specific, după contactul limfocitelor cu oricare dintre epitopi. Din punct de vedere funcțional, se disting două populații de limfocite:- limfocite T, care se diferențiază și se maturează în timus;- limfocite B, care se diferențiază și se maturează în bursa lui Fabricius, la păsări, și în echivalenții ei funcționali, de la mamifere (măduva osoasă, ficatul, splina). În funcție de capacitatea lor de a interacționa cu antigenul specific, limfocitele sunt:- incompetente (imature), cele care
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
ficatul și splina mai păstrează o activitate hematopoietică, aceasta este limitată doar la un scurt interval, după naștere. Celulele limfoide diferențiate în măduva osoasă, la păsări, migrează inițial în splină și ficat, iar de aici migrează în organele limfoide centrale (timus și bursa lui Fabricius). La mamifere, din măduva osoasă, limfocitele migrează în ficat și splină. Unele își dobândesc competența imunitară chiar în măduva osoasă. La mamifere, ficatul și splina îndeplinesc funcțiile bursei de la păsări. Alte limfocite migrează în timus. Acesta
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
centrale (timus și bursa lui Fabricius). La mamifere, din măduva osoasă, limfocitele migrează în ficat și splină. Unele își dobândesc competența imunitară chiar în măduva osoasă. La mamifere, ficatul și splina îndeplinesc funcțiile bursei de la păsări. Alte limfocite migrează în timus. Acesta este circuitul primar al limfocitelor, în care se produce diferențierea independentă de antigen, în cursul căreia limfocitele devin imunocompetente. Această etapă se desfășoară în organele limfoide primare (timus, bursa lui Fabricius și echivalenții acesteia de la mamifere). În cursul acestei
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
și splina îndeplinesc funcțiile bursei de la păsări. Alte limfocite migrează în timus. Acesta este circuitul primar al limfocitelor, în care se produce diferențierea independentă de antigen, în cursul căreia limfocitele devin imunocompetente. Această etapă se desfășoară în organele limfoide primare (timus, bursa lui Fabricius și echivalenții acesteia de la mamifere). În cursul acestei etape, limfocitele dobândesc receptori specifici de antigen (fig. 1.15, 1.16). A doua fază a diferențierii limfocitelor este dependentă de antigen și se produce în circuitul secundar. Limfocitele
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
reîntorc în sânge. În circuitul secundar, limfocitele au șansa întâlnirii cu antigenul specific receptorului lor, după care se activează, proliferează și se diferențiază spre stadiile de celule efectoare și celule cu memorie. 1.2.1.5. Maturarea limfocitelor T în timus Celulele pre-T se diferențiază în ficatul fetal și în măduva osoasă. În timus, proliferarea lor rapidă este asociată cu o rată foarte înaltă a morții celulare prin apoptoză. Celulele stromale timice exprimă molecule CMH I și CMH II, contribuind la
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
receptorului lor, după care se activează, proliferează și se diferențiază spre stadiile de celule efectoare și celule cu memorie. 1.2.1.5. Maturarea limfocitelor T în timus Celulele pre-T se diferențiază în ficatul fetal și în măduva osoasă. În timus, proliferarea lor rapidă este asociată cu o rată foarte înaltă a morții celulare prin apoptoză. Celulele stromale timice exprimă molecule CMH I și CMH II, contribuind la maturarea limfocitelor. Maturarea semnifică dobândirea RCT, a cărui diversitate de legare a epitopilor
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
omolog, stimulează rearanjarea genelor pentru RCT-α și determină dezvoltarea stadiului dublu pozitiv (DP) (CD4+, CD8+). Celulele DP își au originea în celule dublu negative și proliferează. Circa 98% din totalul limfocitelor timice nu se maturează. Acestea mor prin apoptoză în timus, fie pentru că nu realizează o rearanjare productivă a RCT, fie pentru că nu supraviețuiesc selecției timice. Dobândirea toleranței față de self. Dezvoltarea repertoriului receptorilor limfocitelor T este un proces complex cu numeroase evenimente (proliferare, moarte celulară, selecție pozitivă și negativă) ce implică
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
selecției timice. Dobândirea toleranței față de self. Dezvoltarea repertoriului receptorilor limfocitelor T este un proces complex cu numeroase evenimente (proliferare, moarte celulară, selecție pozitivă și negativă) ce implică interacțiunea moleculelor de suprafață și necesită influența micromediului timic. În zona corticală a timusului, limfocitele „învață” să tolereze selful, fenomen ce constă în selecția celulelor care recunosc moleculele CMH exprimate pe suprafața celulelor epiteliale. Aproximativ 90% dintre celulele pre-T care ajung în zona corticală nu reușesc să traverseze joncțiunea cortico -medulară. Ele sunt supuse
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
au markeri caracteristici limfocitelor T: au receptori de mică afinitate pentru Fc γ și pentru IL-2, formează rozete E, produc IL-2 și IFN γ, dar au și receptori caracteristici seriei mieloide. În dezvoltarea lor, celulele NK nu sunt dependente de timus. Celulele NK tipice au viață scurtă și reprezintă o linie importantă, primordială, în evoluție, cu rol esențial în mecanismele de apărare înnăscută a organismului. Ele sunt active în respingerea grefelor și a celulelor modificate sub raport antigenic. Funcția celulelor NK
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
mică decât cea normală. Efectul acestei interacțiuni este liza celulei-țintă. Acțiunea definitorie a celulelor NK este citotoxicitatea. Ele lizează fără restricție CMH, celulele tumorale sau pe cele infectate cu virusuri. Activitatea celulelor NK este foarte înaltă la șoarecele nud (fără timus) sau la șoarecii timectomizați neonatal. După activare, celulele NK eliberează γ IFN. Cel mai studiat receptor membranar al celulelor NK este receptorul de mică afinitate pentru Fc al IgG (CD16). O subpopulație distinctă a celulelor NK o reprezintă celulele K
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Lesk, 2007). Haplotipurile CMH controlează compatibilitatea donator-receptor în transplantul de organe și țesuturi și influențează tabloul clinic al manifestării bolilor autoimune. Complexele peptidice CMH declanșează răspunsurile imune la adulți și sunt implicate în înlăturarea celulelor T auto-complementare în cursul dezvoltării timusului. Moleculele CMH sunt înzestrate cu diferite specificități de legare și pot prezenta diferite seturi de peptide. Persoanele ale căror molecule CMH nu pot prezenta eficient epitopii unui anumit patogen sunt mult mai predispuse la infecții cu acesta. Haplotipul CMH poate
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
la om, gena pentru TCR-delta desemnată TCRD se află în cadrul locusului genic TCRA, în amonte de cele 50-100 segmente genice J (alpha) și anume între V (alpha) și J (alpha). Segmentele genice TCRD suferă rearanjare, în dezvoltarea ontogenetică timpurie a timusului, pe când cele TCRA realizează rearanjarea în cursul ontogenezei timice târzii. Satyanarayana și colaboratorii (1988) au analizat organizarea structurală a locusului alpha / delta în linia germinală, iar Koop și colaboratorii (1994) au realizat secvențierea a 97,6 kb de ADN care
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
N-terminal transferază, cu realizarea unei regiuni N de diversitate, fac ca repertoriul liniei germinale de segmente genice TCR să poată genera un număr estimat de 10 (15) tipuri diferite de catene alpha / beta TCR (Davis și Bjorkman, 1988). În timus, timocitele imature recunoscând CMH propriu sunt selectate să supraviețuiască și să se diferențieze prin mecanismul selecției pozitive, pe când timocitele autoreactive sunt eliminate prin selecție negativă. În parte, selecția pozitivă este mediată prin conectarea domeniului peptidic (CPM) al TCRA. Wu și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
nivelul benzii 10q23-q24. 9.3. GENERAREA DIVERSITĂȚII RECEPTORULUI DE ANTIGEN AL CELULELOR T Limfocitele T sunt implicate deopotrivă în imunitatea celulară și în imunitatea umorală. Aceste celule iau naștere în măduva osoasă, dar se diferențiază, în forma lor matură, în timus. Se cunosc trei tipuri principale de limfocite: T citotoxice, T helper și T supresoare, desemnate simbolic CTL, TH și TS. Celulele T citotoxice reprezintă principalii efectori ai imunității celulare, iar celulele T helper (TH) și celulele T supresoare (TS) sunt
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
reacții produc la om numeroase rearanjări în cromozomul 14, asociate cu malignități ale celulelor T. Ca și în cazul celulelor B, specificitatea de legare a RCT față de epitopul antigenic este generată în stadiul preliminar de maturare a celulei T, în timus și în absența antigenului. Contactul celulei T cu un epitop antigenic asociat moleculelor CMH induce proliferarea și formarea unei clone de celule T cu acțiune specifică față de celulele care expun epitopul antigenic. Pe lângă recunoașterea și legarea cu epitopul specific, TCR
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
3. SINDROAME GENETICE ÎN SIMPTOMATOLOGIA CĂRORA POT FI PREZENTE ȘI MANIFESTĂRI AUTOIMUNE Sidromul deleției 22q11 (sindromul velocardiofacial, DiGeorge, Shprintzen). Severitatea acestui sindrom multisistemic descrește de la forma descrisă de DiGeorge, la forma velocraniofacială. Sindromul se poate manifesta prin dezvoltarea anormală a timusului, diminuarea producerii celulelor T, defecte cardiace ( tetralogia Fallot) sau aortice, facies caracteristic, învățare dificilă și uneori prin defecte imunologice, defecte ale scheletului (exemplu, polidactilie, coaste supranumerare, palatoschizis), pielii, glandelor endocrine, aparatului urogenital (aplazie renală sau rinichi polichistic). Indivizii cu deficiențe
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
La nivel pericardic, constituie pericardita acută, apoi cronică, la cel renal induce glomerulonefrita prin complexele imune antigen-anticorp. Prin localizare hepatică sau splenică, organismul reacționează prin hepatosplenomegalie. Alte loca lizări citate, rar întâlnite sunt: corticosuprarenal, pancreatic, la nivelul tubului digestiv, tiroidei, timusului, ovarelor sau testiculelor, la nivel tegumentar, al mușchilor scheletici și a măduvei osoase. IV.3.2. Spectrul și frecvența semnelor și simp tomelor infecției congenitale cu Toxoplasma gondii Clasica triadă diagnostică, ce cuprinde asocierea: corioreti nită, hidrocefalie, calcificări cerebrale, a
TOXOPLASMOZA ŞI SARCINA by Cristian Negură, Nicolae Ioanid () [Corola-publishinghouse/Science/418_a_729]
-
separată mecanic ──────────────────────────────────────────────────────────────────────── 0800 Grăsimi crude comestibile ─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── M3 A 0100 Inima ──────────────────────────────────────────────────────────────────────── A 0200 Mușchi diafragmatici A 0300 Mușchi maseteri ──────────────────────────────────────────────────────────────────────── A 0400 Limba ──────────────────────────────────────────────────────────────────────── A 0500 Organe tocate ──────────────────────────────────────────────────────────────────────── A 0600 Preparate ce conțin organe A 0700 Ficat întreg ──────────────��───────────────────────────────────────────────────────── A 0800 Ficat felii ──────────────────────────────────────────────────────────────────────── 0900 Timus ──────────────────────────────────────────────────────────────────────���─ A 1000 Creier și alte țesuturi nervoase A 1200 Sânge ──────────────────────────────────────────────────────────────────────── A 9900 Alte organe ─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── M4 A 100 Carcase eviscerate complet ──────────────────────────────────────────────────────────────────────── A 200 Carcase eviscerate parțial ─────────────────────��────────────────────────────────────────────────── A 0300 Carcase unde eviscerarea a fost întârziată ──────────────────────────────────────────────────────────────────────── A 0400 Bucăți ───────────────────────────────────────────────────────────────────��──── A 0500 Dezosate ──────────────────────────────────────────────────────────────────────── A
EUR-Lex () [Corola-website/Law/172259_a_173588]
-
3 Poienile Zagrei 10,9 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── TOTAL BISTRIȚA NĂSĂUD 22 comune 66 sate ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── BOTOȘANI Albești Albești 2,2 Buimăceni 6,0 Jijia 3,7 Coștiugeni 1,0 Mășcăteni 3,8 Tudor Vladimirescu 0,9 Avrămeni Avrămeni 5,8 Panaitoia 15,3 Timus 7,6 Tudor Vladimirescu 1,4 Ichimeni 6,3 Bașeu Bașeu 4,1 Milenăuți 1,9 Bălușeni Bălușeni 2,0 Draxini 1,8 Buzeni 6,0 Zăicești 2,0 Bălușenii Noi 8,3 Blândești Blândești 6,5 Cherchejeni 3,2
EUR-Lex () [Corola-website/Law/172771_a_174100]
-
separată mecanic ──────────────────────────────────────────────────────────────────────── 0800 Grăsimi crude comestibile ─────────��───────────────────────────────────────────────────────────────────── M3 A 0100 Inima ──────────────────────────────────────────────────────────────────────── A 0200 Mușchi diafragmatici A 0300 Mușchi maseteri ──────────────────────────────────────────────────────────────────────── A 0400 Limba ──────────────────────────────────────────────────────────────────────── A 0500 Organe tocate ──────────────────────────────────────────────────────────────────────── A 0600 Preparate ce conțin organe A 0700 Ficat întreg ────────────────────��─────────────────────────────────────────────────── A 0800 Ficat felii ──────────────────────────────────────────────────────────────────────── 0900 Timus ──────────────────────────────────────────────────────────────────────── A 1000 Creier și alte țesuturi nervoase A 1200 Sânge ──────────────────────────────────────────────────────────────────────── A 9900 Alte organe ─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── M4 A 100 Carcase eviscerate complet ──────────────────────────────────────────────────────────────────────── A 200 Carcase eviscerate parțial ───────────────────────────��──────────────────────────────────────────── A 0300 Carcase unde eviscerarea a fost întârziată ──────────────────────────────────────────────────────────────────────── A 0400 Bucăți ──────────────────────────────────────────────────────────────────────── A 0500 Dezosate ────────────────────────��─────────────────────────────────────────────── A
EUR-Lex () [Corola-website/Law/153541_a_154870]
-
I. Parhon este impresionant. Conform bibliografiei publicate în "Omagiu lui C. I. Parhon" (Editura Academiei Române, 1966), lucrările de endocrinologie ale lui C. I. Parhon sunt clasificate în: Endocrinologie generală; Studii și cercetări privind diverse glande endocrine: tiroidă epifiza paratiroida suprarenale timus pancreas hipofiza ovar Studii asupra constituției și biologiei vârstei; Endocrino-oncologie; Zooși fitoendocrinologie; Cercetări asupra metabolismului intermediar, asupra vitaminelor și fermenților; Cercetări asupra secrețiilor interne a diverselor organe; Studii critice asupra unor distrofii. Cea dintâi lucrare de specialitate a lui C.
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
-se modificările încercate de diferitele funcțiuni, aparate, organe, țesuturi, sânge, din punct de vedere funcțional, anatomic și fiziochimic" (C. I. Parhon, "Autoreferat" în "Memoriu de titluri și lucrări", 1934). În aceeași perioadă, la Socola, a întreprins lucrări care au abordat timusul, cu funcțiuni încă foarte puțin elucidate, contribuind la cunoașterea mai bună a corelațiilor timo-genitale: Admitem că această glandă intervine prin nucleinele ce le dă organismului atât în spermatogeneză, cât și în modificările ce se petrec în organele genitale feminine în
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]