1,204 matches
-
revenise în casă și-n afară, începu să umble prin odaie, scoțând primul mieunat. Apoi repetă mieunatul lui subțire cu mai multă convingere. Îi era foame. Știa că bunica va veni de undeva să-i pună lăptic în străchinuța din tindă. Trezirea asta înainte de vreme a pisoiului avu ca rezultat trezirea lui Ionuț, care, liniștit cu greu în urma furtunii de-aseară, dormise neîntors până dimineața și nici acum nu s-ar fi sculat, dacă nu l-ar fi trezit Motocel cu
LA SCĂLDAT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376801_a_378130]
-
s-ar fi sculat, dacă nu l-ar fi trezit Motocel cu mieunatul lui. Bunica, intrând în odaie, văzu că cei doi sunt sleiți de foame și se grăbi să le pună ceva de mâncare, unuia pe masă, celuilalt în tindă. Bunicul era deja trezit demult și ieșise în livada cu fân, să vadă cum ar putea drege prepelecii răsturnați de furtună. Trebuiau desfăcuți de tot și pus fânul iar la uscat. Dar asta după ce soarele va urca pe cer și
LA SCĂLDAT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376801_a_378130]
-
care tronau în curtea bunicului. Și aceea aleasă cu mare grijă, ca să nu le știrbească din frumusețe, și bineînțeles când eu nu eram prin preajmă. Nu știu de ce, dar la mine Moșul aducea și craca, pe care o lăsa în tindă,simplu, dar frumos împodobită, și intenționat făcea zgomot ca să fie auzit, iar eu săream din pat și dădeam năvală pe ușă. Când știam a îngâna bine cuvintele, încercam să-i spun și câte o poezioară! Și cum vă spuneam, venea
AMINTIRI IV de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376854_a_378183]
-
făceam rochii la păpușile din plastic cumpărate de la tanti Maria de la magazin ...... Doamne câți și câte îmi vin acum în minte! Oftez și intru în curte. Parcă nimic nu mai e cum era de dimineață! Văd casa cu prispă , cu tindă și odaie, văd celarul de lângă ea, văd lavița de sub măr, bicicleta ,,Tohan” a tatălui meu, evident CFR-ist,îl văd pe el trebăluind prin curte.... văd pârleazul dinspre bunici și câinele cel negru legat lângă el,îl trec și-l
AMINTIRI I de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376856_a_378185]
-
Acasa > Poezie > Familie > E TIMPUL SĂ REVII Autor: Gabriela Munteanu Publicat în: Ediția nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Când ai plecat plângeau copacii cu frunzulițe încă verzi, Plângea măicuța noastră-n tindă, tăcută, ca să nu o vezi... Iar tata -ngândurat stătea sub mărul nostru de la poartă, În ochii lui păreau că plâng, și sufletul, și a lui soartă. Erai prea tânăr să-nțelegi, cum e să îți petreci copilul, Priveai zâmbind spre
E TIMPUL SĂ REVII de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376882_a_378211]
-
pe cap și cu rucsacuri uriașe în spate. Cum să nu se sperie bietul câine, dacă el nu mai văzuse așa ceva? M-am pomenit strigat de una dintre fete: - Nene, potolește-ți câinele!... - Marș, Hector! strig eu câinelui. Fugi în tindă! Ce te-ai speriat așa?... Dar gândul meu era în altă parte, anume cum de arătam eu chiar ca un "nene". De! Poate că chiar așa și eram! Cum să nu fie așa? Cu căciula mea lălâie pe cap, cu
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (3B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376538_a_377867]
-
Toate Articolele Autorului DU-TE PLOAIE, IA-ȚI ȘI STROPII! Ploaie rece-n stropi ca gheața, plângi la mine-n geam Lacrimi ude-n sticla veche, boabe de mărgean Stropii grei, cuprinși de ură, prăpădiți în ceață Se preling în tinda frântă, iz de vechi răsfață. Nu ai milă, n-ai nici suflet, cătrănită-mi ești Ai tăi picuri, roi de apă, spun nopții povești Rece boare de umbrire se presară-n lut Frig și ploaie, noapte neagră și un vânt
DU-TE PLOAIE, IA-ȚI ȘI STROPII! de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375887_a_377216]
-
cuie... X. VORBĂ PE COJI DE CASTANE, de Carmen Popescu, publicat în Ediția nr. 2290 din 08 aprilie 2017. Pe unde-ți pășesc azi tăcerea și gândul Când plânge fereastra de ploaia mocnindă Când frunza se-nclină pe digul din tindă La mine în suflet când vii Când mi-e rândul Alunecă vorba pe coji de castane Și-n via cu lacrimi adoarme uscatul Trecutul brodează cu mintea înaltul În toamnă cuvântul reclamă frisoane Născut ești în jalea pământului toată Să
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
zilele, în această casă Mărioara soția lui Victor. Urmează locul Casei părinților mei, locul casei părintești. Parcă o văd și acuma, era o casă modestă, cu pereții din pământ bătut, acoperită cu paie, apoi mai târziu cu țiglă. Camera și tinda, că doar atât avea, fără parchet sau dusumea pe jos, pământ curat care din când în când mama îl murluia cu lut și baligă de vacă. In această casă mama a născut 7 copii dintre care cel mai mare eram
SATUL MEU NATAL de IONEL CADAR în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376062_a_377391]
-
nunta, înmormântarea, paraistasul) pregătirile pentru secerat, desfășurarea treieratului, scene de folclor local (bocete, blesteme, ghicitul, datul cu bobi) sau coptul porumbului și al dovleacului de copii la deal sau pe izlaz, fluieratul fetelor la poartă, ieșirea fetelor cu flăcăii în tindă,- toate acestea fapte au poezia lor în roman, petrecându-se într-o permanentă revărsare de energie. Unele pagini sunt adevărate imnuri închinate freumuseții pământului și anotimpurilor. În roman sunt integrate și scene din credințele populare despre Iele, niște arătări, de
GÂNDURI DESPRE MOROMEŢII LA 60 DE ANI DE LA APARIŢIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372615_a_373944]
-
așezată în fundul curții cu fața spre sud, pe acolo trecea și drumul satului. În casă se intra, după ce uracai cele patru trepte cât avea scărița din lemn din fața prispei. Din prispă printr-o ușă prevăzută cu zăvor se ajungea în tindă, două uși opuse se deschideau una în camera de zi și alta în camera de ”dincolo”. Camera de zi era dormitor și bucătărie pe timp de iarnă, vara era mai bine, căci dormeau pe prispă sau în fânărie. Aici se
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ I de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372695_a_374024]
-
sau noapte, Pe cărări de brazi sub neaua albastră, Fost-am una, azi ale tale șoapte Le aud în vis, bântui’ la fereastră; Cum trece timpul nemilos, în grindă Atârnă vâscul, te așteaptă parcă, Din nou să dichisești curte și tindă, Roșu-n obraji și alb de promoroacă; Dar nu vii, speranța e de-acuma scrum Și zi ce trece-i mai pustie casă, Ba de-o vreme nime nu-mi aține drum, Și nepoftită-și face loc angoasă. 28.12
UNDE RĂTĂCEŞTI ? de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373139_a_374468]
-
încremenită între ziduri. Devenea respirabil doar când conectarea prindea adierea și depărta liniile paralele și verticale, curbate sau ondulate din căușul aflat sub privirea iscoditoare a țigăncii cocoșate ... (Cealaltă evă, piranda cu ghiocul, vrăjitoarea și chiromanta cerșetoare de la intrarea în tinda bisericii, de-o știa tot cartierul și-o tot implorau ai șetrei ca să mai și mintă și să nu recunoască mereu adevărul dintre linii, să se țină la preț!). Apoi, acestea învăluiau ca un smog în zori turla bisericii, de
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
încremenită între ziduri. Devenea respirabil doar când conectarea prindea adierea și depărta liniile paralele și verticale, curbate sau ondulate din căușul aflat sub privirea iscoditoare a țigăncii cocoșate ... (Cealaltă evă, piranda cu ghiocul, vrăjitoarea și chiromanta cerșetoare de la intrarea în tinda bisericii, de-o știa tot cartierul și-o tot implorau ai șetrei ca să mai și mintă și să nu recunoască mereu adevărul dintre linii, să se țină la preț!). Apoi, acestea învăluiau ca un smog în zori turla bisericii, de
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
virtual al internetului. Oamenii erau sedentari, astfel că o călătorie de la sat la oraș și invers, se transforma într-un adevărat eveniment. Din această pricină, în satele ardelenești, s-a păstrat sintagma potrivit căreia, „Cine merge la Cluj, doarme în tindă”, adică pleacă la drum, cu noaptea în cap. Chiar și după dezvoltarea rețelelor de transport, bunicul respecta cu sfințenie acest „postulat”. Când rămânea la noi până a doua zi, la trenul de dimineață, se trezea pe la ora trei din noapte
LUMEA FĂRĂ „ADVANCED TECHNOLOGY” de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373266_a_374595]
-
cel mare" sau "cel mic" și așa am ramas și în fața copiilor din sat. Mai tarziu, prin anii "30 părinții au început să-și construiască cu mari greutăți o casă a lor. Casă era mică, o cameră și o bucătărie (tinda), un hol sau prispa. Pereții erau din pământ bătut, acoperișul la început cu paie apoi cu țigla. Așa cum a fost, ea a fost și este CASA PĂRINTEASCA. Ea este cea mai sfântă amintire a copilăriei, amintirea primilor noștri pași, amintirea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376108_a_377437]
-
cel mare" sau "cel mic" și așa am ramas și în fața copiilor din sat.Mai târziu, prin anii "30 părinții au început să-și construiască cu mari greutăți o casă a lor. Casă era mică, o cameră și o bucătărie (tinda), un hol sau prispa. Pereții erau din pământ bătut, acoperișul la început cu paie apoi cu țigla. Așa cum a fost, ea a fost și este CASA PĂRINTEASCA. Ea este cea mai sfântă amintire a copilăriei, amintirea primilor noștri pași, amintirea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376108_a_377437]
-
-n cuie însuși La răscrucea de pe cruce Răstignindu-se în plânsu-și. (Radu Gyr) Eminescu este nume Pentru țară - România, Și-i durerea dusă-n lume, Lacrima, dorul, mânia... (Nichita Stănescu) Eminescu este grinda, Cifrul nației române, Iar noi piatra, casa, tinda, Colbul ce din noi rămâne... (Adrian Păunescu) * Neamul românesc prin dânsul, Sacrul drept la nepieire Și-l asigură, prin plânsul Doinei lui de rătăcire... (Mircea Eliade) Referință Bibliografică: Corifeii despre Eminescu - plăsmuiri lirice / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
PLĂSMUIRI LIRICE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379623_a_380952]
-
În iarnă stam la gura unui vis... Bătrânul meu cu tâmpla poleită Împarte mere dulci în paradis. Era sfătos și înțelept moșneagul, Cu sufletul ca pâinea aburindă, Mă mângâia și îmi spunea cu șagă Că ȚARA trece pe la el prin tindă. E vară iar... Mi-e tare dor de tine, Bunicul meu cu tâmple argintii, De mieii albi, de prispa cu Ilene, De mere dulci, de fân, de vremuri vii. Când primăvara vieții va surâde Pe alt tărâm, pe-aleile cu
BUNICULUI de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1604 din 23 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379753_a_381082]
-
cum se alinta vioara Sub degetele mele de copil, Cum desenam din zori și până seara Cu pași de joc zăpezile de-april Și răsturnam tot cerul din oglinda Unui surâs când zborul mă striga... Uitasem și de soarele din tinda Amurgului și cum mai alerga În jurul mesei noastre-n trei picioare O bucurie fără căpătâi Fiindcă ne-aveam... Uitasem ce ardoare Mă întorcea la dragostea dintâi De fiecare dată când cuprinsul Mi se scria cu-n dor nemărginit... Uitasem cu
AMNEZIE de AURA POPA în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379770_a_381099]
-
grai, se-aude vântul lingău, lovind streșina în hău, la fereastră-mi trec toți cerbii așa triști, de dorul ierbii, iar pe boltă-n înălțimi trec sute de heruvimi, cântând corul Domnului la ușa creștinului, se aud colindele, fierb în tindă blidele, la fiertura cea de os s-a lăsat însuși Cristos... Referință Bibliografică: trecătoare mai sunt toate... / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1412, Anul IV, 12 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ion Ionescu Bucovu
TRECĂTOARE MAI SUNT TOATE... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379808_a_381137]
-
Silvan. Alinatul își mai plecă o dată privirea și se afundă în desiș, lăsând-o pe tânăra nelămurită dacă vietatea era făptură de om sau nu? Mai presus de orice, nu-nțelegea cum îl ajutaseră ierburile celea netrecute pe la icoana din tinda casei?! Luându-și seama, fata își continuă preumblarea prin inima adâncă a pădurii, acum însoțită de nedumerirea trăită. Furată de răsunetul întâmplării, fu gata-gata să se prăvălească de pe-o colină ivită în cale-i și de care nu-și
DARUL NATALIEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371705_a_373034]
-
O mână de om s-ar fi cerut, nu?! Dar știind cum o priveau sătenii ei, își luă gândul de la vreun ajutor dinspre dânșii, oftând. Dar, într-un asfințit, revenită din pădure cu alt braț de verzituri și pătrunsă-n tindă, văzu în colțul cu icoana o masă largă din lemn geluit. Așeză ofranda înfericită nevoie mare, astfel că, după trei cruci mari, se duse la culcare adormind de oboseală și de mulțumire. Noaptea i se arătase în vis ființa vătămată
DARUL NATALIEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371705_a_373034]
-
de fân proaspăt cosit, caii-și iau tainul. Un nechezat ușor mă trezește în zori și am simțământul ciudat că se întâmplă ceva. Propagată în tonuri calde, ca o mângîere, vocea bunicului îmi încântă auzul și curiozitatea mă împinge în tindă. Un mânz roșcat, cu stea în frunte, cu picioare ca niște lujeri, susținut de mâinile puternice și protectoare ale bunicului, încearcă să se ridice. Îmi era teamă că nu va reuși. Deodată, bunicul Costea îl ridică și-l pune pe
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
de fân proaspăt cosit, caii-și iau tainul.Un nechezat ușor mă trezește în zori și am simțământul ciudat că se întâmplă ceva.Propagată în tonuri calde, ca o mângîere, vocea bunicului îmi încântă auzul și curiozitatea mă împinge în tindă.Un mânz roșcat, cu stea în frunte, cu picioare ca niște lujeri, susținut de mâinile puternice și protectoare ale bunicului, încearcă să se ridice. Îmi era teamă că nu va reuși. Deodată, bunicul Costea îl ridică și-l pune pe
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]