1,430 matches
-
de grupuri formate prin intimitate, coeziune emoțională, profunzime și continuitate. Pentru Durkheim, societatea este doar comunitatea în sens lărgit" (Nisbet, 1993: 84). La Durkheim găsim ideea de comunitate utilizată nu numai ca substanță, cum apare la Le Play, nu numai tipologic, ca la Tönnies, ci și metodologic. Nu doar Freud a mutat gândirea socială contemporană dinspre categoriile raționaliste clasice ale voinței, conștiinței individuale, către aspecte care în sens strict sunt non-voliționale și non-raționale. Dar dacă la Freud acest non-rațional se găsea
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
mai proeminenți ai acesteia ar fi Tönnies și Weber. Cum la Weber am făcut deja referire, aici ne interesează mai mult Tönnies, chiar dacă în finalul primei părți a lucrării ne vom ocupa în manieră extinsă de concepția lui Tönnies. Utilizarea tipologică a ideii de comunitate a fost o contribuție crucială la gândirea socială modernă. "Prin intermediul acestei tipologii, momentul tranziției istorice a societății secolului al XIX-lea de la caracterul său comunitar și medieval la forma sa modernă industrializată și politizată a fost
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
extras din contextul singular al istoriei europene în care s-a dezvoltat, constituindu-se astfel o structură mai generală de analiză aplicabilă tranzițiilor analoage petrecute în alte timpuri și în alte zone ale lumii" (Nisbet, 1993: 71). Aproximări ale utilizării tipologice a comunității se regăsesc în scrierile conservatorilor și radicalilor de la începutul secolului al XIX-lea. La Edmunde Burke este vizibil contrastul dintre societatea legitimă, compusă din rudenie, clase, religie, localitate și cimentate de tradiție, și noul tip de societate caracterizat
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
contrastului consta în nivelul atins de comunitate în Evul Mediu și ceea ce, ca rezultat al atomizării și secularismului, era atât de lamentabil de văzut în lumea modernă" (Nisbet, 1993: 71). Nisbet identifică trei opere principale care ar reprezenta fundalul utilizării tipologice a comunității, așa cum o găsim la Tönnies. Prima este monumentala lucrare a lui Otto von Gierke Das Genossenschaftrescht, a cărei publicare a început în 1868 și a continuat câteva decenii. În acea perioadă, în Germania era deschis conflictul dintre interpretările
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
a status-ului atribuit la contract; 3) a ideilor occidentale de la sacru-comunitar la secular-asociațional" (Nisbet, 1993: 73). Tönnies a dat acestor trei idei articularea teoretică, și deși materialele sale se bazau pe tranziția vest europeană de la medievalism la modernism, utilizarea tipologică pe care o dă acestor materiale permite o aplicare universală. 6. Petre Andrei și tipologia comunitară La noi, Petre Andrei a fost unul dintre gânditorii care, dintre variatele modalități în care se prezentau primele sau cele mai importante forme de
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
expune lumii celor maturi, impersonală. Elementul de legătură între gemeinschaft și gesellschaft ar fi reprezentat de școală, idee greu de combătut, dar pentru care contextul are de asemenea o relevanță aparte. Chiar dacă și familia ca instituție suferă în timp variații tipologice, ea își păstrează capacitatea de a socializa copiii. Când însă se modifică realitatea socială în care aceștia trebuie să se integreze, în sensul adiției dimensiunii gesellschaft, este nevoie ca școala să asume o sarcină mai complexă. Introducându-i în gesellschaft
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
lingvistice, el arată că gemeinschaft se poate traduce ușor și corect prin comunitate. În privința gesellschaft însă, este mai dificil. Traducerea curentă este societate, ceea ce nu ne spune nimic, atât timp cât comunitatea este în definitiv parte a societății "Gesellschaft adună importanța sa tipologică de când îl vedem ca pe un tip special de relație umană, una caracterizată de un grad ridicat de individualism, impersonalitate, contractualism, și provenind din voință sau din interes absolut mai degrabă decât din complexul constituit din stările afective, obișnuințele și
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
că odată cu avansul gesellschaft se petrece dezintegrarea gemeinschaft. Miezul fiecăruia din cele două concepte este reprezentat de imaginea unui tip de relaționare socială și de imaginea elementelor mentale afective și voliționale care intră, respectiv, în fiecare din cele două. Ceea ce, tipologic, au fost aristocrația și democrația pentru Tocqueville, familiile-tip patriarhală și instabilă pentru Le Play, modurile economice de producție feudal și capitalist pentru Marx, gemeinschaft și gesellschaft au fost pentru Tönnies. "În fiecare caz, un singur aspect al ordinii sociale
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
potențialitatea acestora măcar. De aceea căuta să îndrume "etnopsihologii" să le caute cu atenție. Nediversificarea comunitară este caracteristică doar popoarelor primitive. "O singură formă de etnic au numai popoarele sălbatice care trăiesc în hoarde restrânse" (Rădulescu-Motru, 1998: 621). În privința diversității tipologice, chiar dacă nu o exprimă la nivel comunitar direct, ea apare. Însă caracterul unui popor îl dă populația cea mai numeroasă, locuitorii satului la noi. Dar, "Originalitatea unui popor, originalitatea de care depinde viitorul acestuia nu este condiționată de numărul, ci
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
a merge cu toții otova"), caracteristic populațiilor balcanice. Așa cum nu există dialecte în limba română, tot așa nu avem diferențieri semnificative de clase sociale. Pierderea acestui sentiment al distincției dintre clasele sociale este cumplită și are repercusiuni îngrozitoare și astăzi. Nediferențierea tipologică la nivelul indivizilor este doar o față a problemei, ea fiind legată de aceea a nediferențierii structurilor de agregare. Că un popor are tradiții, simțire comună nu dovedește nimic pentru urma pe care o va lăsa în lume. Avem toate
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
acestor unghiuri de vedere, care surprind fiecare o fațetă a ei. Pornind de la aceste 5 modalități de analiză a comunității din literatura sociologică, Ilie Bădescu dă o definiție globală termenului: Comunitatea este o realitate morală, delimitată empiric, având o semnificație tipologică și reprezentând un cadru metodologic adecvat pentru studiul unor chestiuni precum: moralitate, lege, contract, religie, spirit uman, etc. Comunitatea mijlocește accesul nostru la nivelul molecular al societății. (Bădescu, 2002: 140) Comte și Le Play se disting de ceilalți gânditori asupra
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
precum: moralitate, lege, contract, religie, spirit uman, etc. Comunitatea mijlocește accesul nostru la nivelul molecular al societății. (Bădescu, 2002: 140) Comte și Le Play se disting de ceilalți gânditori asupra fenomenului comunității prin aceea că nu abordează comunitatea în manieră tipologică. Astfel, la Comte, comunitatea are sens de "comunitate morală", bazată pe puterea puterea spirituală (inițial definită de Comte ca inteligență, apoi ca iubire), pe coeziune. Principiul pe care se bazează comunitatea în viziunea lui Comte este forța morală și afectul
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
Emil Durkheim, și mai târziu Robert Redfield, care deși au accentuat alte aspecte esențiale ale realității sociale (precum autoritatea, diviziunea muncii sau modurile de producție), au surprins prin acestea esența vieții comunitare. Printre teoreticienii clasici ce abordează problema în manieră tipologică, la F. Tönnies termenul de comunitate primește una din cele mai fine analize sociologice. Astfel comunitatea presupune relații stabile și intime, înțelegere, întrajutorare, înrudire, vecinătate. Comunitatea se bazează pe trei principii: legătura de sânge (rudenia), legătura spațială (vecinătatea) și legătura
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
de ingroup. În timp ce Weber se referă în principal la tipul de autoritate pentru a esențializa realitatea socială și a o încadra într-o tipologie, Durkheim este atras de diviziunea muncii, diferențiind între solidaritatea organică și cea mecanică. În aceeași manieră tipologică, Marx vede diferența între societatea premodernă și cea modernă bazându-se pe opoziția între feudalism -capitalism și cea între țărănime-nobilime și proletariat-burghezie. Mai apropiat de actualitate, Robert Redfield pune sub semnul întrebării încercările clasicilor de a opune comunitatea de societate
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
mare precizie și grijă. După disecția axilară, ritmul poate deveni alert. O situație similară este ocazionată de disecția ureterelor. Alături de calitățile ieșite din comun, se pot observa laturi discutabile, mai ales temperamentale. Temperamentul reflectă personalitatea, fără a permite o încadrare tipologică. El este greu de modelat, comparativ cu influențarea caracterului. Elementele dinamice temperamentale, expresive, se manifestă prin calm, stăpânire de sine sau agitație, nervozitate, adresare de invective, reproșuri, limbaj neadecvat. Un temperament sanguin se caracterizează prin echilibru nervos, mobilitate, forță, mare
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
traduceri bine realizate, atât ale Coranului, cât și ale Bibliei vor spori întotdeauna înțelegerea acestor cărți fundamentale pentru cultură și spiritualitatea unei uriașe părți a omenirii. tc "" Bibliografietc "Bibliografie" A. Lingvistică, Teoria traducerii Anghelescu, Nadia, 2000, Limba arabă în perspectiva tipologica, Editura Univers Enciclopedic, București. Bidu-Vrănceanu, Angela, Cristina Călărașu, Liliana Ionescu-Ruxăndoiu, Mihaela Mancaș, Gabriela Până Dindelegan, 1997, Dicționar general de stiinte - Științe ale limbii, Editura Științifică, București. Buzzetti, Carlo, 1993, La Bibbia e la sua traduzione - Studi tra esegesi pastorale e
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Trecerea, impusă în special de piața externă, a adăugat și aluminiul printre materialele care presează asupra costurilor de producție. Cum în mediul concurențial se trasează două strategii principale - cost redus pentru produse standardizate de serie mare sau masă și diferențiere tipologică pentru produse de serie mică -, proiectarea și sistemul de operații trebuie să se conformeze unor condiționări deosebit de puternice. Date fiind caracteristicile pieței asiatice a muncii și implicarea statelor din această zonă în susținerea exporturilor autohtone, va rezulta că un producător
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
al spiritului. Jocul lor a avut, nu exagerez deloc, ceva din perfecțiunea aparent gratuită a unei fugi de Bach și din fermitatea irevocabilă a unei pagini din Tacit. Înfățișarea și alura fiecăruia din cei doi era de altminteri eminent reprezentativă tipologic: mustăcioara blondă a lui Smith, zâmbetul lui distant și silueta lui „zveltă de ofițer englez de pe Indus” (cum spunea Camil Petrescu despre cineva) își găseau o replică pe măsură în chipul de pandur iscusit și tenace al lui Țiriac. Am
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
că acesta face, clar, trimitere la mișcarea corpului omenesc, fără niciun fel de dubiu de natură lingvistică. Domeniul activităților corporale (motrice) este definit de MIHAI EPURAN (2005) ca având trei dimensiuni referențiale: biologică, psihologică și sociologică și a fost structurat tipologic în cinci categorii: • Activități corporale ludice; • Activități corporale gimnice; • Activități corporale agonistice; • Activități corporale recreative; • Activități corporale compensatorii. Dacă am lărgi contextul discuției, legată de adresabilitatea, formele principale și funcțiile activităților motrice umane, într-un context referențial ontogenetic, o reprezentare
CERCETAREA ŞTIINȚIFICĂ A ACTIVITĂȚILOR MOTRICE UMANE, PREMISĂ A DEZVOLTĂRII DOMENIULUI EDUCAȚIEI FIZICE ŞI SPORTULU. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Nicolae Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_789]
-
caracteristică (acțiunile antrenorului în antrenament și competiție), respectiv, de coaching, Cathț, Rolland și Cizeron Marc (2008). În cadrul paradigmei behavioriste, studiile s au focalizat, la un moment dat, asupra comportamentului profesional al antrenorului de succes, cu scopul de a reliefa profilul tipologic comportamental al acestuia. Trudel și Brunelle (1995) citați de Cathț, Rolland și Cizeron, Marc (ibidem) au realizat, astfel, un repertoriu comportamental al antrenorului de succes. Atenția cercetătorilor din domeniu s-a deplasat, apoi, și asupra scopurilor, preocupărilor, judecăților de valoare
CERCETAREA ŞTIINȚIFICĂ A ACTIVITĂȚILOR MOTRICE UMANE, PREMISĂ A DEZVOLTĂRII DOMENIULUI EDUCAȚIEI FIZICE ŞI SPORTULU. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Nicolae Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_789]
-
sub titlul Comedii omenești în volumul Din scrierile umoristice ale lui I. V. Adrian (1874) și „cânticelul comic” Postulachi Slujbulescu (1874), cu toată pasta groasă întrebuințată, conservă ceva din realitatea care le-a inspirat. Pe un plan restrâns, mai ales tipologic, scriitorul îl precede pe I. L. Caragiale. În 1868 și 1869, editează la Botoșani revista literară „Steluța”, în care și-a publicat greoaiele povestiri istorice despre Ștefăniță Vodă și Petru Rareș, din ciclul pretențios intitulat Romanele domnilor moldoveni. A tradus din
ADRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285193_a_286522]
-
criteriului estetic în judecata de valoare. Confirmând înclinația spre abordarea prozei, istoricul literar elaborează studiul Lumea operei lui Mihail Sadoveanu, cercetare tematică motivată - în Argument - ca o reacție la tehnicismul unei părți a criticii timpului. M. este interesat de varietatea tipologică a personajelor lui Mihail Sadoveanu - „o adevărată comedie umană” (un capitol se ocupă de „numele proprii”) -, de larga înțelegere a sufletului omenesc, de echilibrul operei, caracterizată prin „obiectivitate și comprehensiune etnică”, de finețea metaforei și de caracterul ceremonial și ritualic
MARCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288002_a_289331]
-
Viața la mahala. D-avalma (1893). Concurând pentru Premiul „Năsturel-Herescu” al Academiei Române, volumul a fost respins și criticat pentru superficialitate, monotonie și „schimonosirea” cuvintelor. Totuși, povestirile de aici sunt mai elaborate, urmărind o oarecare tehnică a efectului și conținând unele realizări tipologice. Versurile umoristice din Cartea soacrelor sunt o înșiruire uniformă de conflicte casnice, rezolvate prin procedee stereotipe. Lui i se mai atribuie romanul Pustnicul Carpaților (1882) și comedia Taman la pont (1909), jucată cu succes de multe teatre din țară. Alături de
MARINESCU-MARION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288037_a_289366]
-
Sábato (Despre eroi și morminte, 1997) și cele din Eduardo Mendoza (Orașul luminilor, 1988, Anul Potopului, 1997). Spațiului cultural ibero-american îi sunt urmărite consecvent aspectele esențiale și îi sunt făcute vizibile reliefurile. Acest spațiu, devenit un topos identitar, lume aflată tipologic la granițele, câteodată imperceptibile, dintre Orient și Occident, determină marca stilistică a traducătoarei. Cu totul speciale prin pertinența echivalării conceptuale sunt și transpunerile de cărți teoretice. De la subiectivismul de tip Georges Poulet la formalismul naratologic al lui Jaap Lintvelt, M.
MARTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288045_a_289374]
-
spre lume, spre viață, spre adevăr și cultură. Există, așadar, în poezie o impuritate reziduală, rezistând tenace tentativelor reducționiste ale poeților. Volumul Despre poezie include o fenomenologie a liricii românești moderne, reluând (din Teme, volumul VI) ipotezele privitoare la raportul tipologic modernism-avangardism-postmodernism, care au alimentat o polemică de durată cu Marin Mincu. În Arca lui Noe criticul își organizează obiectul - romanul românesc - în funcție de o grilă selectivă: raportul dintre narator și personajele sale. Vedeta universului fictiv este de fapt naratorul: autorii și
MANOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]