459 matches
-
manuscrisul —sau măcar o schiță sau un capitol — înainte să bat un drum de două ore și jumătate până aici ca să mă întâlnesc cu tine. Normal ar fi — Jesse ridică mâinile ca și cum ar fi vrut să se apere de această tiradă și se ridică în picioare. M-am plictisit, zise el. Strigă-mă dacă ai nevoie de ceva. Mă duc sus să trag un pui de somn. Și, fără să mai adauge ceva, dispăru în casă. Abia după o secundă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
era capabil să stabilească o serie distrugătoare de numere, cum spunea că e În stare. Să-l ia naiba pe Berg, cu discursurile lui imprevizibile, parcă vorbea unei alte asistențe, nevăzute. Thomas vroia să nu mai piardă vremea tot ascultîndu-i tiradele nesfîrșite. Dar, după cîteva zile, o săptămînă, cel mult, abia aștepta să treacă iar pe la anticariat. Nu vroia să Își refuze o plăcere aparte. Chiar se simțea bine acolo. Într-o lume mult prea veselă, Într-un veac ce se
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Brusc, după o vreme - o zi-două, cîteodată -, Thomas se liniștea iar. „Străinul acela din tren se Înfierbîntase, vorbea, la un moment dat, ca de la o tribună“, Își Începuse Berg povestea. „Dacă l-ai fi văzut!...“ Anticarul chiar Încercase să redea tirada călătorului, dacă nu cumva chiar el o inventase, pe loc; propriile lui gînduri puse În seama unui necunoscut, de la Berg te puteai aștepta la așa ceva. „«Vom fi minoritari!», aproape că a strigat călătorul. «Cred că sîntem deja! Resturile lumii albe
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ei, de aceleași mizerii! Ascunsă după Isus! Care o va judeca!...»“ Călătorul era nebun! Ori Berg! Ultima parte a discursului parcă o ținuse Antonia! Berg se Înroșise, privea fix spre Thomas, care ascultase derutat; anticarul chiar redase, fie și aproximativ, tirada călătorului din tren sau Își strigase propriile convingeri, trecute, din precauție, În seama unui necunoscut și acela fictiv? Ori, perfid, doar Încercase să provoace? Berg nu se dovedise niciodată xenofob și nici puritan sau prea cuvios nu se arătase; avea
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
pe Dumnezeu de-un picior, și apoi un șef de departament nu e decât un funcționar, îndeplinește ordinele care vin de sus, poate chiar să ne înșele cu explicații nefondate, numai ca să facă pe importantul. Marta ascultă până la capăt lunga tiradă a tatălui, dar nu răspunse. Dacă, așa cum părea evident, el voia să aibă ultimul cuvânt, de ce să-i strice plăcerea. După ce tatăl ei ieși își spuse însă, Ar trebui să fiu mult mai înțelegătoare, să mă pun în locul lui, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
-i dă unei probleme de capăt, rămâne treaba noastră. Și-apoi, vreau să văd cu ochii mei cum explodează monstrul ăsta în spațiu când l-om ejecta din sas! Nimic nu era mai neconform cu temperamentul lui Dallas ca o tiradă inspirată. Oricum aceasta produse un efect salutar asupra moralului echipajului. Prinseră curaj să se privească din nou în față după ce-și contemplaseră vârful pantofilor. ― Bine, zise Lambert. O găsim și o trimitem în spațiu. Acuma, vreau să știu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
pe fir? Hoțule, voi tot timpul sunteți pe fir. Pardon, excusez moi, revine el la limba care l-a consacrat în Franța. Din păcate pentru telespectatorii postului L’Anjou Libre, necunoscători de limba română, aceștia au pierdut mult din pitorescul tiradei lui Lionel. Tot ce-au înțeles a fost că Lionel s-a descărcat pe cineva și că acum se simte mult mai bine. Anghel a spart receptorul. Ana Briceag vrea să se bage sub birou, să-l detensioneze. Pe Anghel
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
e, atunci mimarea...“ Mica suspiciune, mica bârfă, mica viclenie. Micile vânzări de suflete mici, micșorate, strivite? Plictiseală, plictiseală! Fantoma care cutreieră și devorează lumea! Mohorâții... Plictiseala, frater, dulcissime, amantissime. Vorbe din somn, parcă. Nici că-i păsa. Dădea drumul la tirade Anatol Dominic Vancea de parcă polemiza cu foști colegi de facultate. De parcă nu știa că se afla la recepția hotelului TRANZIT, unde tocmai se încheiase secvența de marionete Gică-Vasilică. Și-atunci, te întrebi, a câta oară... cine îl ține în brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Autoarea se mișcă dezinvolt pe o arie tematică generoasă (subsumând erosul carnal sau spiritualizat, cultul reveriei, al stărilor crepusculare, dar și exuberanța trăirilor ardente), apelând la mijloace poetice diverse.Este meritul poetei de a fi reușit să ocolească locul comun, tirada grandilocventă și găunoasă, insertul filosofard și lipsit de rezonanță și să fi ales calea cea mai sigură spre sensibilitatea cititorului: expresia revelatoare și plurivalentă, imaginea poetică percutantă, capabilă să stârnească emoții și să provoace acel frison de tulburare interioară, pe
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
că Iubirea, ne luptam unul cu altul, pe-atunci, erai un copil și nu înțelegeai tot, doar străluceai, îl ridicai pe Shakespeare deasupra capului, ținând volumul deschis, și mi te adresai ca unui alt actor, eram un bun partener: Recită tirada, rogu-te, cum ți-am rostit-o eu, ușor curgător; ci, dacă o răcnești, așa cum fac mulți dintre actorii ăștia, mai bine îl pun pe crainicul orașului să-mi recite versurile. Nici nu despica văzduhul cu mâinile, așa, de parcă ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
se deschise și Onix ridică botul spre ei. Emil își aduse aminte de versurile lui Heine și recită: „...m-a-ntâmpinat un dulău Mândrețe de câine altădată. Azi colții îi cad,știrbește de tot... Doar udă copacii și latră”. Onix ascultă impasibil tirada.îi mirosi,apoi linse mâna Alintei.Aceasta îl mângâie pe urechi și pe urmă,îl expedie în bucătărie. -Să ne facem comozi.E un comutator în dreapta.Cuierul e pe stânga.Perfect.E lumină. Pătrunseră într-o cameră spațioasă,dominată de
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
Așa că am fost nevoită să răspund tot eu. Am crezut că este altcineva... Soneria s-a auzit din nou și instantaneu Brigit a revenit la viață. A alergat la ușă, a ridicat receptorul interfonului și a început să scheaune o tiradă incoerentă, din care numai unul din zece cuvinte era inteligibil: —TICĂLOSNENOROCITTÂRZIULABĂ ALTELEMAIBUNEDEFĂCUTLABAGIU CRETINARZIÎNFOCULIADULUI! A terminat zicând: —Intră, labagiule! Și a apăsat pe buton. Abia după asta Brigit a părut să-l vadă cu-adevărat pe Daryl. —MAMA Mia, a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a personajelor care nu sunt prezente în scenă, constituind „o problemă unică, foarte veche, aceea a valorii caracterelor în teatru”<footnote Valentin Silvestru, op. cit., p. 127. footnote>. Fiind de părere că în teatru „orice mișcare poate spune mai mult decât tirade întregi”, Caragiale a adăugat la celelalte mijloace de construire a personajelor „contraindicațiile scenice”. Structura unor personaje este concepută prin contraindicații scenice: Farfuridi, Cetățeanul turmentat, Cațavencu, Leonida și Efimița. Interpret al lumii în simboluri comice, Caragiale a dat eroilor, așa cum a
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
îți va aduce profit, mai mult, sau mai puțin, dar îți va aduce. Altă cale dacă vei alege, nu vei reuși nimic, nicăieri, niciodată! - O, ba tu n-ai dreptate, Mihaela, n-ai deloc dreptate! - Sper. Ei bine, după această tiradă a Mihaelei, Osvald era de-a dreptul prostit și aproape aruncat cu totul în hăul dezolant al dezamăgirii. De fapt, în cadrul acestui dialog cinic și care înțeapă, numai ea crezuse în ceea ce spusese, el nu. Însă Mihaela nu făcuse altceva
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
este să îmbrățișeze nu adevărul acceptat de toți, ci adevărul pe care-l simte el că-i adevărat! Acum, decizia îți aparține întru totul ție. Poftim, meditează. Pe urmă, alege. Eu mi-am terminat treaba aici! Și, sfârșindu și lunga tiradă pe un ton triumfător, Luiza, nemaiașteptând vreo posibilă replică din partea celeilalte, ca un călău care și-a încheiat misiunea sa pe eșafod, ieși în grabă din cameră și, pe urmă, din locuință, închizând după ea ușa cu zgomot. În urma ei
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
înseamnă toate aceste „semnale”, de foarte multe ori în trecut le mai văzuse la mama sa, dar el nu mai apucă s-o îndemne să se liniștească încă o dată, căci dânsa se porni din nou pe răcnit. Se pare că tirada lui Șerban născuse în ea o impresie mult mai negativă, decât ar fi crezut el la început, și mult prea negativă, ca să dorească ea acum a mai face eforturi să se stăpânească. Fereastra camerei era larg deschisă în așa fel
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
lecție a vieții. O experiență vastăpe care o ai totdeauna la dispoziție. - Numai producătoare de neliniști, dar nu știu dacă îți dă vreocertitudine. - Nu-i interesantă certitudinea, ci drumul spre ea. Numai oamenii lipsiți de fantezie nu știu ce-i gelozia. - Ce tirade, iubită Ioana, parcă ai declama din Victor Hugo! - Ce știi tu!Și iar după o pauză: - Nici eu nu sunt geloasă. Scene stridente, fără nici o corespondență cu sufletele noastre, pe care le continuam însă îndelung, punem toată priceperea noastră de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Cumva îți este rău? îi sugeră Kaan cu un rânjet sardonic pe post de îngrijorare. Birmaq încercă să schițeze un zâmbet neglijent dar tot ceea ce reuși să afișeze fu o grimasă înghețată, ceea ce-l determină pe locotenent-gardian să-și continue tirada: - Să nu-mi spui că este din cauza mea? Chiar așa de mult te bucuri să mă revezi? Văzând că Birmaq este încă în stare de șoc și nu are nici o reacție Kaan străbătu din câțiva pași distanța care-l separa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
un gen literar: Poemul, spre care tind toate încercările cu pretenție de ritm, imagini și idee”. În numele Poemului unificator sînt respinse „fruntariile” fixate artificial de către „școlile de litere” între diversele formule literare. La Adrian Maniu, „poet și poet român fără tirade”, inspirația tradițională către care s-a orientat după război („Motive destule în icoane, în cruci, în odoare, în cusături în trei ițe, în uitatul olărit românesc”) nu e recuperată tezist, „patriotic”, ci estetizant. Aceeași respingere a imitației superficiale, aceeași voință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
amânat luna de miere ca să nu-mi abandonez responsabilitățile de la serviciu. Nu poți să aștepți până luni? Vivian se încruntă către mine. Aș spune că exact asta a sperat. Să-i dau posibilitatea să se lanseze direct într-una din tiradele ei favorite. — Mă bucur foarte tare că tu consideri că programul meu ar trebui să se învârtă în jurul programului tău, Claire! Nu-ți cer decât zece minute amărâte. Crezi că poți să te rupi de toate astea - face un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
M-am întors către Graham și Dawn. În mod straniu, mă simțeam responsabilă pentru faptul că Vivian țipase la ei. Însă amândoi erau ocupați să-și pună unul peste altul dosarele din fața lor. Oare nimeni nu mai era impresionat de tirada lui Vivian? Urlase cât o ținuseră plămânii! Oare oamenii ăștia aveau nervi de oțel? Cum de puteau să fie așa de calmi? Oare se obișnuiseră atât de tare cu abuzurile lui Vivian, încât nici măcar nu le mai înregistrau? Ultimul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mai multe informații pentru tine mâine, la prima oră. A urmat o tăcere. Mi-am închipuit cum un fitil arde, din ce în ce mai aproape de bombă. — OK, mi-a răspuns, în sfârșit, Vivian. OK? am expirat eu. și cu asta basta? Fără nici o tiradă, fără nici o criză de nervi? — Deci cum mai merge treaba cu Randall? m-a întrebat Vivian. M-a trecut un fior și mi-am strâns un prosop în jurul trupului. Taică-su era de rahat în pat. Cu toate că era un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
oferea un Dunhill. Era plăcut să întâlnești oameni care refuzau să renunțe la vicii. Stomacul mi se lamenta în surdină - nu luasem decât o îmbucătură de mâncare toată ziua, iar nervii mei făceau o larmă prea mare din cauza combinației dintre tirada lui Vivian și întâlnirea cu părinții lui Randall - dar, ca la semnal, o servitoare îmbrăcată cu o uniformă scrobită s-a materializat cu o tavă cu aperitive. Am luat, recunoscătoare, o bucată de pepene învelită în prosciutto. La fix. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
să sune ca o insultă abjectă. — De ce sunt eu singura de aici care pricepe? a țipat ea de peste birou. Ochii ca de jad îi scăpărau. În nouăzeci și nouă la sută din cazuri, Vivian recurgea la una dintre cele trei tirade preferate: 1) De ce sunt eu singura care pricepe; 2) Eu nu sunt nenorocita de maică-ta; 3) De ce trebuie eu să le fac treaba tuturor? Sau, dacă erai cu-adevărat norocos, atunci ți se oferea un platou compus dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
singura care pricepe; 2) Eu nu sunt nenorocita de maică-ta; 3) De ce trebuie eu să le fac treaba tuturor? Sau, dacă erai cu-adevărat norocos, atunci ți se oferea un platou compus dintr-o nouă și captivantă combinație de tirade. — Îmi pare rău, Vivian, am bolborosit eu. O să trec pe la Karen, prin birou, chiar acum. Ar fi trebuit să-i dau mai multe detalii despre carte. Desigur, eu și Karen discutasem deja orientarea coperții de mai multe ori, iar ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]