1,870 matches
-
să urce pe rug, la capătul drumului său, călăuză oarbă a altor orbi. Antonio da Peretola, stăpânit de visul de a-i uni pe toți oamenii sub semnul crucii, și dispus, pentru asta, să ne predea În masă În mâinile tiranului. Augustino di Menico, convins, ca anticii, că rațiunea poate ajunge la adevăr, și hărăzit, din această pricină, să rămână În tenebre, afară din casa Domnului. Și Cecco Angiolieri, sfâșiat de melancolia care Îl străbate ca o otravă fără leac. Fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
proastă, că omul din fața ta nu e un om de rând - răspunse Barzovie-Vodă. — Toate ca toate - zise Cosette - dar de unde știu eu că e un domn bun sau unul rău? — Ceea ce vă-nșeală pe voi - răspunse Barzovie - e că un tiran poate face și lucruri bune. Să luăm un exemplu... în momentul acela o izbitură cumplită în corabie îi azvârli din jilțuri pe punte, unul peste altul. Catargul cel mare se clatină și trosni din încheieturi, trezind matelotul legat în vârf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
frica; mai tîrziu am citit undeva că acestea sînt trăsăturile fundamentale ale tragediei antice. Dar ele pot fi și cauze ale lașității sau ale unei neîngăduite toleranțe. Ajungi să nu mai stîrpești șobolanii, nici păianjenii, nici nulitățile, nici impostorii, nici tiranii, pentru că toți sînt făpturile lui Dumnezeu și au aceeași alcătuire cu tine, și totuși Îmi rămîne o singură consolare - ideea lagărelor de exterminare nu poate Încolți niciodată Într-un astfel de creier. După zăpușeala din timpul zilei, mercurul termometrului a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
gloriei și al puterii. Ce paradox! Cum se insinuează În sfera cea mai sacră a sacrificiului de sine demonismul practic. Și atunci să preferi trasul obloanelor, retragerea, lașitatea? Teoria magică, lansată paradoxal de spiritele rafinate, devitalizate, după care nerostirea numelui tiranului este echivalentă cu anularea lui ca și cînd dacă nu țipi, nu te mai doare? Iată o Întrebare fără răspuns. Una din multele, din infinitele forme de maculare ale tentațiilor nobile care ne asaltează spiritul. Și noi, noi cei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mai Întors. Dintre strămoșii din partea mamei, aș aminti un erou legendar muntenegrean, care s-a alfabetizat la vîrsta de cincizeci de ani, adăugînd gloriei sale războinice și pe cea a condeiului, dar și pe „amazoana“ ce a retezat capul unui tiran otoman, din răzbunare. Asemenea excepții etnografice nu s-au mai repetat și În cazul meu. La vîrsta de patru ani (1939), pe vremea proliferării legilor antisemite În Ungaria, am fost botezat de părinți la Biserica Uspenia din Novi Sad, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
blesteme pe capul Îndărătnicilor. Lumea se arăta tot mai cucernică, iar ei blagosloveau pe evlavioși și-i afuriseau pe nesupuși. În acest moment Își va face apariția Simon zis Magul. El propovăduia că Dumnezeu era un apostol tiran, iar un tiran nu putea avea Înțelegere față de om. Dumnezeul ăsta al lor, Iehova, Elohim, Îl abrutizase pe om, sugrumîndu-l, Înjunghiindu-l, trimițîndu-i boli și fiare sălbatice, șerpi și tarantule, lei și tigri, tunete și fulgere, ciumă, lepră și sifilis, furtuni și uragane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cu burmazul, crepidele și șalul amestecate laolaltă cu trupul stîlcit. Cei care se apropiară să vadă scena o auzeau blestemînd: „Și asta e tot o mărturie a Învățăturii lui. Viața omului e cădere și iad, iar lumea e În mîinile tiranului. Blestemat să fie cel mai tare dintre tirani, Elohim“. Apoi o porni, jeluindu-se, prin deșert. 2. După o altă versiune, Făcătorul de Minuni Își Îndreptase provocarea nu spre al șaptelea cer, ci spre pămînt, cea mai mare dintre iluzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
trupul stîlcit. Cei care se apropiară să vadă scena o auzeau blestemînd: „Și asta e tot o mărturie a Învățăturii lui. Viața omului e cădere și iad, iar lumea e În mîinile tiranului. Blestemat să fie cel mai tare dintre tirani, Elohim“. Apoi o porni, jeluindu-se, prin deșert. 2. După o altă versiune, Făcătorul de Minuni Își Îndreptase provocarea nu spre al șaptelea cer, ci spre pămînt, cea mai mare dintre iluzii. Simon stătea, așadar, tolănit la umbra unui măslin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Sofia Își acoperi fața cu mîinile și scoase un țipăt. Apoi, Întorcîndu-se brusc către Petru, Îi spuse cu o voce care Îl Înfioră: „Asta este mărturia adevăratei lui credințe. Viața omului este cădere și iad, iar lumea este În mîinile tiranului. Blestemat să fie cel mai tiran dintre tirani, Elohim!“ Mulțimea Îi făcu loc și ea se strecură printre indivizii tăcuți și o porni jeluindu-se prin deșert. Trupul ei muritor se Întorcea În lupanar, iar duhul ei se strămuta Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
un țipăt. Apoi, Întorcîndu-se brusc către Petru, Îi spuse cu o voce care Îl Înfioră: „Asta este mărturia adevăratei lui credințe. Viața omului este cădere și iad, iar lumea este În mîinile tiranului. Blestemat să fie cel mai tiran dintre tirani, Elohim!“ Mulțimea Îi făcu loc și ea se strecură printre indivizii tăcuți și o porni jeluindu-se prin deșert. Trupul ei muritor se Întorcea În lupanar, iar duhul ei se strămuta Într-o altă nălucă. ONORURI POSTUME Faptele s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
existente...“ (p. 218) La rezolvarea complicatei chestiuni dacă opera precede cuvîntul ori dacă opera e doar umbra cuvîntului, unele citate din Conspirație ne-ar putea face să ne Încredem În varianta idealistă. Învățătura dobîndită după lectura acestei opere de către virtualii tirani s-ar putea preface Într-o practică imediată asiduă: „Menirea noastră este ca, În Întreaga Europă, iar prin intermediul ei și pe alte continente, să stîrnim tulburări, discordii și dușmănii. Acțiune care ar avea o dublă eficiență, În primul rînd, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de sertar. Citind comentariile doamnei Nina Roth-Swanson - scuzați-mă, dar În mod involuntar mă ciocnesc de dînsa ca de un dulap pus În mijlocul camerei - ca și interpretarea dată lui Moise, ca fiind „Întruchiparea urii refulate a părintelui rabin, a părintelui tiran“, rămîn siderată, cum s-o fi simțit doamna Nina Roth-Swanson În Rusia „sub cerul nemilos al bătrînului și blajinului Moise“, pe vremea cînd Încă nu se consacrase absconselor interpretări lirice, fiind o modestă traducătoare. Am bătut la mașină și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
minte... Minciuna este un element firesc al așa-zisei societăți sovietice... Întruniri, congrese - mascaradă. Dictatura proletariatului - o mare cacealma. Masă spontană - organizare vigilentă. Dreapta, stînga - aceeași potlogărie. Stahanovism - batjocură. Bucuria vieții - farsă jalnică. Omul nostru - gorilă. Cultura - incultură. Conducător genial - tiran imbecil...“ Oricum, orice asemănare cu povestirea este absolut Întîmplătoare. Jean Valtinne din povestirea Onoruri postume este un personaj real. În cărțulia cu titlul Out of the Night, el va prezenta acest episod ca fiind real, cu toate că subiectul dezvoltă o intrigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
minte... Minciuna este un element firesc al așa-zisei societăți sovietice... Întruniri, congrese - mascaradă. Dictatura proletariatului - o mare cacealma. Masă spontană - organizare vigilentă. Dreapta, stînga - aceeași potlogărie. Stahanovism - batjocură. Bucuria vieții - farsă jalnică. Omul nou - gorilă. Cultura - incultură. Conducător genial - tiran imbecil...” Oricum, orice asemănare cu povestirea este absolut Întîmplătoare. (n.a.) 1. Mazuranić, Anton (1808-1888) - scriitor croat. 2. Meyerhold, Vsevolad Emelievici (1874-1942) - regizor de teatru, pedagog și actor rus. 3. Malmberg, Bertil (1889-1958) - poet suedez. 4. Maretić, Tomislav (1854-1938) - lingvist și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
foarte îndepărtată cu dorința abderitană de a se elibera de temeri și angoase: să presupunem așadar dorința unei terapii materialiste de a crea o suveranitate inoxidabilă, chiar și cu prețul insolenței cinice. Astfel, în prezența lui Nicocreon din Salamina, un tiran din Cipru care amenință să-l pedepesească pentru șotiile sale punând să fie zdrobit într-o piuă, Anaxarh răspunde că satrapul poate să-l condamne la o asemenea pedeapsă, dar că nu-i va pedepsi decât trupul, materia filosofului, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
trăi deasupra contingențelor obișnuite, alături de preocupările celor mulți, în alt loc decât pe scena trivială a cotidianului omului de pe stradă. Plăcerea de a fi și de a exista ca individualitate solară, liberă, independentă, autonomă, inaccesibilă violențelor venite de altundeva: un tiran, trupul, dorința, socialul, natura sau familia. Plăcerea definește în consecință bucuria de sine ca o suveranitate realizată, cucerită și radioasă. MOMENTUL AL DOILEA îNTREBUINȚĂRI TERAPEUTICE ALE CUVÂNTULUI: SOFISTICA ANTIPHONIANĂ V ANTIPHON și „arta de a scăpa de mâhnire” -1Reparații pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
să-i fie bine statului, fiindcă individul nu există decât pentru comunitate? Epicur crede exact inversul! Fragmentele puse laolaltă de Diogene Laerțiu prezintă un filosof care ne sfătuiește să ne ținem cât mai departe de politic și-l stigmatizează pe tiran. Platon aspiră să organizeze viața privată, să legifereze în ceea ce privește viața sexuală a indivizilor, să pedepsească pe oricine refuză să-și subordoneze libertatea personală statutului de cetățean al statului Leviathan? Epicur crede în contractul între indivizi consimțind la edificarea intersubiectivității libere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
acesta vorbește de la sine despre marea prețuire de care se bucură Sfanțul Ioan Botezătorul în credința noastră. Voluntar, dăruit cu trup și suflet misiunii sale, mărturisind cu prețul vieții adevărul dumnezeiesc, poporul l-a considerat un adevărat proroc și însuși tiranul Irod îl respectă știindu-l bărbat drept și sfânt, îl asculta cu plăcere și luând aminte la cuvintele lui, multe făcea și se temea să-l ucidă. Este drept că îl arestase și întemnițase la Maherus dar își zicea că
TĂIEREA CAPULUI SF. IOAN BOTEZĂTORUL de ION UNTARU în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364397_a_365726]
-
Prezidentului mă numi subcomisar în locul zbirului pe care-l dezarmasem.” Apărută la 21 noiembrie 1896 în „Epoca”, scurta povestire a lui Caragiale, intitulată Boborul, ne prezintă istoricul unui stat: Republica de la Ploiești. Luptând împotriva „tiraniei”, Caragiale ne va supune altei tiranii: tirania sublimului, pentru ca imediat după aceea, la numai câteva rânduri să ridiculizeze totul. Tirania sublimului va lua forma hilarului, grotescului, bufoneriei. Dealtfel însuși Călinescu se întreba cu obstinație dacă se poate pune vreun temei pe confesiunile sale de levantin. Sedus
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]
-
vremea renegării credințelor obscene E vremea contemplării vieții pământene E vremea să impunem legea egalității Să condamnăm la moarte adepții nedreptății E vremea renunțării la forță și războaie E vremea să stârpim lupii în piei de oaie E vremea condamnării tiranilor netrebnici E vremea judecării armatelor de clerici E vremea ca mulțimea să știe adevărul E vremea să afl ăm cât ține efemerul E TIMPUL E timpul expulzării celor ce ne-au trădat E timpul judecării celor ce-au plagiat E
POEME NEWYORKEZE (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363766_a_365095]
-
și fericită cu tricolorul cu gaură în mâini, fluturându-l: <O-leee, o-leee, oleee, oleee Ceaușescu nu mai eeee!> -Ce s-a întâmplat?- întrbă el pe un tânăr care striga de mama focului. -Cum ce e? A fugit Ceaușescu, a fugit tiranul! si-a luat zborul cu consoarta de pe acoperișul ceceului într-un elicopter! <Trebuie neapărat s-o văd pe Andra>, se îndreptă el grăbit spre Parcul Tineretului, cu gândul să se urce în tramvaiul cinsprezece. <Să împart aceste clipe de bucurie
REVOLUŢIA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363466_a_364795]
-
a luat nimic cu el, din bogățiile imperiului, în lumea cea veșnică. Suspinând, frumoasa Sultănică a Domneștiului, își spune ca pentru ea: „până și zeii se sting!” Sorbindu-și cafeaua, Barbu Delavrancea o întreabă cum a scăpat vie din mâna tiranului căprar? - Simplu, îi răspunde, simplu, domnule Barbu. Am fost în audiență la ministrul de Interne, care l-a băgat în comisia de disciplină, unde l-au muștruluit și l-au pedepsit rău de tot. I-au dat trei stele mari
O ALTĂ SULTĂNICĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360854_a_362183]
-
anilor '70 e încă în memoria colectivă a românilor, ca și mizeria anilor 80, când el refuza colaborarea cu creștinii occidentali și cauta salvarea la mahomedani! (Arafat, amicul său cel mai bun). Decembrie 1989, la Timișoara, mulțimea scanda: „Ticălosul de tiran, a fugit la Teheran!” 1989, rușii și americanii se înțeleg din nou, la Malta, și românii sunt din nou învinși: „Gorbaciov și poporul rus, libertate ne-au adus!” După uciderea sau linșarea lui Nicolae și Elena Ceaușescu, omul providențial școlit
CREDINŢĂ ŞI RAŢIUNE (2) de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368431_a_369760]
-
deschis să știe toată lumea, Viața nostră era destul de-amară, Ca azi, ieri i-a arătat asprimea... Scri-sa scrisoare, cu vitejia lui Mircea, Și cu îngâmfarea acelor otomani, El își dorea din suflet pacea, Dar umbre hâde-l urmăreau, tirani... A amendat crunt prostia-n floare, Iar snobismul, dur l-a creionat, Cu iubire multă și candoare, Femeia în versuri multe a cântat... A iubit natura și viața în natură, A dat culoare pădurilor din vremuri, Iar azi le vedem
EMINESCU de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1841 din 15 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368069_a_369398]
-
ROMÂNIA MEA:"UMBRITĂ DE VEACURI" Autor: Confluențe Românești Publicat în: Ediția nr. 153 din 02 iunie 2011 Toate Articolele Autorului Autorul articolului: Corina Georgiana Balaban MOTTO: Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte, În care te-adânciră barbarii de tirani! ........................................................ Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume Că-n aste mâini mai curge un sânge de roman! Astăzi am vărsat o lacrimă, justificat consider eu, dovadă că în mine încă mai sălășluește o fărâmă de sentiment, de pasiune și
UMBRITĂ DE VEACURI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367265_a_368594]