793 matches
-
normale, ar fi fost susținătoare zgomotoase ale unei femei președinte. - Masa populației, cu dragostea ei pentru sloganuri simple, ignoră aproape complet faptul că singurul motiv pentru care democrația este bună este pentru că asigură posibilitățile de a elimina guvernările proaste sau tiranice. Democrația îngăduie poporului să înlăture din funcție pe cel mai nerușinat dintre două sau mai multe grupuri care luptă pentru putere, exercitând astfel un efect de inhibiție asupra poftelor lor. În realitate, ceea ce crează democrația, este o dictatură benefică, temporară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
și cu animalele, n-are instinctul politeții, ci dresajul, și n-are sufletul suspus. Pentru un om cu adevărat inteligent, a minți este o sforțare, pe care și-o impune penibil, minciuna contrazicând raporturile reale din lume, prea clare și tiranic impuse minții inteligente. Mai degrabă vei păstra relații bune cu cineva dacă nu-i dai nimica, decât dacă-i dai mai mult decât poți continua să-i dai - sentimente sau lucruri. Omul nu renunță decât la ceea ce nu-i trebuie
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
vino-ncoace", cum spune poporul, expresii care indică deficitul acelui principiu, vital nou, care a operat la pubertate mai puternic în fata mică, dizgrațioasă, decât în cea frumoasă, supraîncărcînd-o de electricitate feminină. Amorurile inspirate de aceste femei - de obicei pasiuni tiranice, până la degradarea bărbatului, fiindcă nu sunt provocate și de impresii estetice, ci numai de cauze biologice - sunt privite ca niște nebunii, iar poporul le crede datorite farmecelor și vrăjilor. 1 Tulbură nepăsarea. 10. O femeie pudică ar trebui să nu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
consilier al firii individului!) că prin scris e imposibil să explici o stare de suflet atât de anormală. Peste un an, chiar dacă vraja s-ar fi rupt (și nu se rupsese: abulia, hrănită mereu din ea însăși, se instalase definitiv, tiranică), mi-ar fi fost în adevăr cu neputință să-i explic în scris tăcerea mea, așa ca să o înțeleagă și să mă absolve. După câteva scrisori fără răspuns, nu mi-a mai scris nici ea. Scrisorile ei nu conțineau reproșuri
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de "vinoncoace", cum spune poporul, expresii care indică deficitul acelui principiu vital nou, care a operat la pubertate mai puternic în fata mică, dizgrațioasă decât în cea frumoasă, supraîncărcînd-o de electricitate feminină. Amorurile inspirate de aceste femei - de obicei pasiuni tiranice, până la degradarea bărbatului, fiindcă nu sunt provocate și de impresii estetice, ci numai de cauze biologice - sunt privite ca niște nebunii, iar poporul le crede datorite farmecelor și vrăjilor. Aș fi curios să cunosc viața doamnei Timotin, să văd dacă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
a zis Richard. — Pot să fac ceva? am întrebat. — Nu, nu. Doamne, iartă-ne Barbara, a zis Sheba întorcându-se spre mine și zâmbind. E vorba despre Polly care are probleme la școală. O exmatriculează. — Care e problema? — Cică e tiranică, zic ei, a spus Sheba. Ridicol, s-a umflat Richard. — Adică cum tiranică? am întrebat eu. — Știi tu, cică terorizează fetele din clasele mai mici. Le stoarce de bani. Zic că e un fel de mic gangster. — E așaaaa o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
-ne Barbara, a zis Sheba întorcându-se spre mine și zâmbind. E vorba despre Polly care are probleme la școală. O exmatriculează. — Care e problema? — Cică e tiranică, zic ei, a spus Sheba. Ridicol, s-a umflat Richard. — Adică cum tiranică? am întrebat eu. — Știi tu, cică terorizează fetele din clasele mai mici. Le stoarce de bani. Zic că e un fel de mic gangster. — E așaaaa o mare prostie, a zis Richard. — De ce tot spui asta, s-a repezit Sheba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
cetăți și castele de neuitare bătrâne ascultă cum timpul înțelept strigă dintr-o natură moartă cu fereastră de piatră finis coronat opus Poem orfic într-o piramidă cu pași de zei preotese antice gonesc anotimpurile și iedera albastră se agață tiranic de ziduri și de inima cavalerului rătăcitor printre coloane de clipe prieteni de unde au venit fluturii aceștia cu urme de animale preistorice pe aripi vă zic mâine o să plouă peste tristeți frânturi de cântece vechi se aud din urnele funerare
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
mă lase în plata Domnului cu epistemologia și cu sociologia mea. Dimineața aceea de august am plecat cu toții la Yurmala, pe malul Balticii. Ploua mocănește, căpos, fără speranță. Era cam frig. Din când în când, eu am un fel aproape tiranic de a-mi impune voința. Oamenii voiau să-și rezolve cumpărăturile. Își deșertaseră bună parte din marfă în lifturile kievene și riganeze, aveau ruble. Acum trebuiau să facă treaba inversă: aprovizionarea sovietică pentru piața internă. În acel an, cumpărăturile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ducă de acolo cât mai departe. — Incorigibilul meu văr Giovanni, spunea Clement al VII-lea cu afecțiune și resemnare. Condottiere și Medici, el întruchipa întreaga Italie. Trupele pe care le comanda erau după chipul și asemănarea lui, venale și generoase, tiranice și justițiare, indiferente în fața morții. În anul acela, ele se puseseră în slujba papei. Erau numite Cetele Negre, iar șeful lor nu ca Giovanni de Medici se făcuse curând cunoscut, ci ca Giovanni al Cetelor Negre. L-am întâlnit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
avea să fie acea frumusețe. Vultur-în-Zbor trebuia să se lupte cu el însuși ca să se poată uita în acei ochi fără să-și plece imediat privirea. Era frumusețea soarelui pe zăpadă, prea strălucitoare ca s-o privești. O perfecțiune orbitoare, tiranică. Maxilarul ei ferm, prelung și subțire era încleștat și împins în față, iar gura-i mare, mare, nu avea nici o urmă de zâmbet. Nasul scurt și drept era flancat de pomeții ca niște lame sau ca niște stânci albe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
urmat la tron de către fiul său Ludovic , un prinț bine intenționat dar slab , sub a cărui domnie opera tatalui sau a intrat curând în ruină . Lui Ludovic i-a urmat alți doi prinți incapabili a caror putere slabă și adesea tiranică este fără îndoială izvorul acelor neplacute întâmplări pe care legendele le situiază în jurul lui Carol Magnul. Nelegiuirile și răzvrătirile paladinilor lui Carol , despre care ne pomenesc atât de des legendele romantice ,sunt deasemenea un simptom al decăderii imperiului ,dar nu
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
cresc speranțele și-n răsărit apun, Când gratuită-i orișice părere... Dezlănțuit, un vânt de nebunie Tot mai chinuitor ne bântuiește, Ne bate, ne omoară, ne învie Și rațiunea lumi-o umilește... Un singur țel, al nebuniei, crește Tot mai tiranic și în orice oră, Să urce sus, de mult se chinuiește Zadarnic, peste-a vieții auroră... Ce ne mai spun cuvintele? Ce spun? Când priveghem sub semnul nebuniei, Când nasc speranțele și-n răsărit, apun Și viața intră-n era
CE NE MAI SPUN CUVINTELE?... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83760_a_85085]
-
reticent în Gazeta literară, ca să poată să scrie pe urmă unul mai mare, în care să-și arate nemulțumirea că n-am făcut totuși din romanul meu niște nuvele. Ce frumoase ar fi fost! Interesante! Era, ca orice critic dotat, tiranic în opiniile lui și abia la urmă, când a citit romanul în întregime, s-a convins că eu șt nu el avusesem dreptate în ce privește ideea dacă trebuia sau nu să fac un roman. Iar eu nu mai trebuia să fiu
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
tuturor presiunilor și, când securiștii și-au dat seama că nu acceptă și nici nu poate fi informatoare-turnătoare, este apostrofată astfel: „Nu ești bună de nimic! Du-te și te spânzură!”. Sigur, nu era bună pentru scopurile josnice ale stăpânirii tiranice, însă tocmai această apreciere din acea vreme este o certificare a calităților ei morale. Revenită în satul natal, autoarea observă că este privită de unii consăteni „cu o satisfacție rea, că prea fusese isteață în copilărie” și de aceea dispare
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
iubitul și neobositul nostru cârmaci pe valurile existenței noastre ca popor, inestimabilul fost tovarăș, acum dom’ Președinte al României, Traian Băsescu, ne-a anunțat că în sfârșit după veacuri, sau chiar milenii de când suntem, am putea spune, vasalii unui căpcăun tiranic numit stat, de azi am devenit liberi, complet liberi. Da iubiți concetățeni, liberi precum pasărea cerului fiindcă statul și-a luat mâna de pe noi, pentru ca să nu se mai streseze, stricându-și tenul de grija noastră, chipuri mândre din conducerea statului
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
zâmbit, mândră de rezultatele ei. Mama n-a făcut altceva decât să clatine din cap. Îmi dădeam seama, judecând după expresia de pe fața ei, că fata pe care o cunoscuse în facultate nu semăna decât foarte puțin cu femeia micuță, tiranică, agitată care, în ziua aia, lătra comenzi către noi - dar, de dragul meu, încerca să ia lucrurile așa cum erau. — Următoarea oprire: Vera Wang! a declarat Lucille. Să mergem, doamnelor! — Chiar mi-a plăcut prima rochie pe care am văzut-o, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
trimisese păpușa aia dezgustătoare! O să regrete gestul ăla câte zile o mai avea ea de trăit! Da, dacă trebuia să pice cineva prost în toată povestea asta, aia nu putea fi decât draga și buna de Eva, cu apucăturile ei tiranice și mania ei pentru ordine! O să se chinuie ceva să-i explice totul doamnei Mottram și vecinilor. Ideea îl făcu pe Wilt să zâmbească. Și pe viitor chiar și cei de la Tehnic vor trebui să-l trateze diferit, cu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
cruzime, perfidie și răzbunări crunte... Dar, mai ales, groaza, groaza că și-ar putea surprinde soțul într-una din multiplele, nebănuitele lui forme de împerechere. El o făcea întotdeauna, cu bună știință, părtașă la ele. După care, trebuia să îndure tiranica, sadica insistență de a-i inocula neîncrederea în propria ei putere de discernământ. „Ai viciul în sânge. Ești obsedată. Viciul te preocupă atât de mult, încât ai început să crezi că vezi într-adevăr tot ceea ce fabulează imaginația ta bolnavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
satele Încă libere, Încă neprefăcute În danii Împărătești, sate În care oamenii erau Încă oameni, Încă ne-suflete - dăruite de proaspeții-stăpâni, Rușii, mai cu seamă proaspeților-ruși - care, să recunoaștem: asudaseră din greu - și culmea: cu credință! - la edificarea celui mai tiranic stat, În interior și a celui mai expansionist imperiu; și a celei mai ipocrite politici „externe”: Marea, Eterna Rusie! Casele din lut, acoperite cu stuf, odată părăsite, s-au topit sub vânturi, s-au măcinat sub ploi, s-au ruinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
minut, ceea ce, evident, nu este suficient nici pentru cel mai melancolic adio. Prost informate asupra naturii profunde a morții, care are și un alt nume, fatalitate, ziarele se Întrecură În atacuri furioase Împotriva ei, acuzându-o că e nemiloasă, crudă, tiranică, mârșavă, sângeroasă, vampiră, Împărăteasă a răului, dracula În fustă, dușmanca neamului omenesc, perfidă, asasină, trădătoare, din nou serial killer, și a existat chiar și o publicație săptămânală, din cele umoristice, care, storcând la maxim spiritul sarcastic al redactorilor săi, reuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
de dragostea noastră, astăzi, doar un gard de sârmă ghimpată între el și mine, un zid ridicat în timpul nopții ne-a tăiat cu imparțialitate trupul în două, la comanda unui stăpân necunoscut. Draga mea, îl aud strigându-mă pe tonul tiranic al celor bolnavi, unde ești, am nevoie de tine, eu mă forțez să ies din baie învelită într-un prosop, ce vrei, întreb eu, mă uit cu teamă la ochii lui închiși, iar el spune, vreau să mă asculți, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cum de nu mă gândisem la asta mai devreme, dar drumul se golise deja de prezența lui, de pașii lui grăbiți, numai copacii se mai văd, siluetele chiparoșilor, plopii, toți respiră ușor în mijlocul nopții, eliberați pentru scurtă vreme de sub domnia tiranică a soarelui. Peste numai câteva ore se va coborî din nou asupra lor, dar până atunci, pot vorbi în șoaptă pe la spatele lui, privesc strada pustie, care îmi pietruiește inima, o durere îngrozitoare mă cuprinde, încotro se grăbește la ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
plat cu picioarele goale, fără a sări peste nici o capcană, frecându-mă de rădăcina sentimentelor, mă întreb ce anume ar spune Udi despre asta, despre viața aceasta nouă de somnambul pe care o duc, o revoltă îndrăzneață îndreptată împotriva regimului tiranic al sentimentelor, mă gândesc la tot ceea ce i-aș fi putut spune, acum totul stă în puterea mea, la copilul care fusese dat spre adopție din pricina mea, la ușile căminului care se închiseseră în urma mea, dar imediat îmi amintesc, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mersul provocator, linia fermă a fundului în mișcare. Sunt mândru. Până la Universitate scena îi aparține unei gângănii în patru labe. Merge pe coate, iar genunchii i se îndoaie în sens invers, spre spate. Înfiorător. Duhoarea de pișat și jeg devine tiranică, isterică, virilă. La Universitate mă catapultez pe peron. Gângania iese și ea. E așteptată de un bărbat grizonat, îmbrăcat corect, care îi cere banii. În jurul lor fac roată vreo zece băieți și fete: toți umflă și dezumflă pungi cenușii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]