438 matches
-
facă una ca asta, pentru că o să pierim cu toții. — Altceva nu am, fata mea. Iar stofa englezească neagră nu le-o dau din principiu. Dacă la altceva nu, măcar de pansamente e bună. Tricolorul infectează rănile - a spus el, continuând să tivească drapelul. Afară Mulțimea muncea. Au pavat cu saci de nisip și pietre de caldarâm o cărare în fața lui, l-au alimentat cu combustibil și monumentul eroilor a luat-o din loc. Ce detronare măreață! O altă statuie ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
se vede că se petrece în mijlocul lor ceva neobișnuit. M-am uitat cu binoclul până ce n-am mai văzut-o. - Parcă erai tu, Ioana... Ioana plânge desperată lângă mine. În pustiurile micului port, cu câteva magazii și câțiva oameni primi- tivi, s-a găsit un loc pentru o aventură: vameșul, domnul Jianu, cu doamna Pitpalac. Vameșul e un flăcău bătrân, cu zâmbetul mereu pe buze, vorbind monosilabic și incapabil să pună o întrebare, de o timiditate cumplită, vizibilă de la primul moment
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
strofă dintr-un cor și interpretă câteva cântece din slujba creștină, care câștigase recent adepți în rânduriel seniorilor din provinciile de la apus. Cânta la un instrument asemănător cu viola din serviciile bisericești și avea hainele brodate cu modele apusene și tivite cu dantelă, armonizate uluitor cu un kimono japonez tradițional. Publicul era impresionat și fascinat. Nu încăpea nici o îndoială că ceea ce îi plăcea omului de rând le putea face plăcere și marilor seniori și samurailor. — Senior Nobuo, Seniorul Ieyasu spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să caute printre ei ascunzișuri de semiobscuritate, tainele Nopții celei Sfinte. Dar după două ocoluri în jurul lui Moș Crăciun trebuiră să rămână nemișcați îndărătul său. Era rândul lui Moș Crăciun, înalt și masiv, îmbrăcat într-o manta roșie de satin, tivită cu vată, s-o pornească domol către marginea cealaltă a scenei, unde, la piciorul unui brad de mucava, dormeau cei doi copii sărmani. "Fulg-de-Nea" zburătăcea deja pe tot întinsul scenei. Sala nu-i vedea, dar Lucian, ridicându-și privirea către
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Acum trăiesc cu toții în California. Cu toții au pornit-o de jos. Au cu toții case noi, neveste noi, piei noi, păr nou. Se plimbă la Hyene cu opt cilindri în V sau în lătărețele lor Acapulo-uri decapotabile, de-a lungul șoselelor tivite de spuma mării, gonind spre clinicile unde li se injectează dozele de ADN și li se schimbă sângele. De două sau de trei ori pe lună își iau zborul în vederea unor lungi weekenduri pe Thousand Island, un loc uitai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-ul cam dă în bară ori de câte ori trebuie să se ducă undeva. În ciuda tuturor calităților lui, n-a fost niciodată cu adevărat o mașină. ceea ce-i place - la ce este el incredibil de bun - e să stea locului... Drumurile principale erau tivite cu brazde de noroi. Era genul de trafic pe care mașinile îl suportă cel mai greu, circulația îngreunată de o mie de timpi de reacție, după tine, după tine, după tine. Am făcut brusc la dreapta pe o scurtătură nemaiîncercată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nu venise încă acasă și eu tot pierd cheile pe care mi le dă ea. Are o garsonieră spațioasă deasupra agenției de pariuri de pe strada cu trafic intens. Era frig, dar nu foarte frig. Cea de-a doua zăpadă mai tivea încă trotuarele. M-am așezat pe o bancă, lângă podul negru de lângă gura deschisă a stației de metrou. Purtam vechea mea haină groasă, albastră - pe care am găsit-o din întâmplare într-un dulap de care uitasem complet și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ce poate fi mai senin decât Alpii înzăpeziți pe care se proiectează spectral orașul? Și, mai ales, decât arhitectura lui riguroasă și clasică? În Torino poți merge zile-n șir fără să ieși de sub por ticuri: sunt kilometri de galerii tivind fațadele clădirilor pătrate și masive. Dar tocmai colonadele astea ce se pierd în perspec tive nesfârșite devin după o vreme... neliniștitoare, apăsătoare ca-n Chirico...“ Profesorul se-ntoarse spre mine și mă privi-n ochi: „Iar apoi, nu uita că
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
cu bărbia și degetele, a așteptat să se apropie din nou copiii. Care nu se-nghionteau, nu râdeau, nu se uitau pe pereți, cum fac de obicei micuții aduși cu japca-n muzee, ci se târau fascinați, ca niște cap tivi, pe urmele ghidei și o-nconjurau în tăcere. Nici eu n-am mai văzut nimic din muzeu de-atunci încolo. I-am abandonat pe soții Pop - care ținuseră să intre într-o grotă pictată cu nenu mărate trupuri de egipteni
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
ora de practică pe care le-o introdusese în orarul de la școală, din clasa a V-a, la două săptămâni. În afară de goblen mai învățase și ceva croitorie, știa să-și coasă singură fermoarele care se stricau la fuste sau pantaloni, tivea diverse cearceafuri pentru lenjerie și fețe de masă. Primea scrisori de la iubitul ei în fiecare săptămână și răspundea cu regularitate la ele. Îi povestea despre profesori cât de exigenți sunt cu studenții, despre colegii lui de grupă, despre sesiunea pe
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
de un lanț lung, auriu. Un metru optzeci. Șaizeci de kilograme. Vârsta nu-i ușor de ghicit. E atât de slabă, încât ori e pe moarte, ori e bogată. Costumul e dintr-o stofă care seamănă cu tapiseria unei canapele, tivită cu alb. Este roz, dar nu roz-crevete. Are mai degrabă culoarea pastei de crevete servite pe un cruton, cu o frunză de pătrunjel și o lingură de caviar. Sacoul e croit strâns pe talia zveltă și tăiat pătrat la umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mi te aduce aproape, din sumbra ...depărtare. Clipa Întrezăresc, prin răsărituri senine cioburi risipite de nori în a timpului clară oglindă, cu sclipiri de smarald din verdele vieții. Clipa, a rămas suspendată de marginea cerului, pe purpuriul îndepărtat al orizontului, tivită în luciul unei raze de soare. ... clipa, o rotundă boabă de rouă, imperceptibilă, o primă și subtilă atingere, a timpului rupt din nemărginirea vremii uitate. Acum, o prind în căușul mâinii, ca pe o mică nestemată, ieșită din cufărul vremii
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
grea uitarea nu mă chema în iernile de altădată taci inimă de femeie ascultă e noapte și visurile au adormit în brațele obosite de prea multă toamnă gem de muguri în căutarea albului inima precum o poartă deschisă spre cerul tivit cu lacrimi dincolo de tine și de mine atinge lumina atât cât poate ajunge cu un freamăt de iubire taci inimă de femeie ascultă pasărea care strigă primăvara și roagă-te să-ți fie lutul de pe urmă cămașă albă de dor
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
râde, de aș avea. Și flori de măr pe la răscruci Aș presăra în ceața nopții Să ni se-ntoarcă roata sorții Din calea hoațelor năluci. Și lasă-mi lacrima să plece Pe-un colț de geană dezvelit Cu visul umbrelor tivit Când ziua-n noapte se petrece. Lumini și umbre trec prin noi, Ne plâng albastrele tăceri, în toate zilele de ieri, în toate nopțile din noi... Cameleonică De ce îmi este teamă în nopțile fierbinți? Și din icoane, umbre de moarte
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
cu Încântare că nașul nu folosea nici cuțitul, nici furculița, În spiritul unei tradiții sănătoase care spune că nu e bine să lași pasărea din mână. Ațipi cu mâinile Înfundate În buzunarele adânci ale jachetei bej, pure laine, cu glugă tivită cu vulpe polară. Sub jachetă simțea căldura protectoare a shetlandului pufos, luat direct pe piele, destul de larg ca să ascundă rotunjimea sânilor și delicatețea taliei. O treziră muzica și glasul bunicii pe care tocmai o visa: Cu o fire ca a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
căci lumea era Încă frământată de soarta ochelarilor-minune, se zice, pe care mortul i-a purtat cu atâta naturalețe și har până aproape de veșnicie. Au dispărut odată cu sărutul neașteptat al unei sclifosite care Își târa prin zăpadă blugii ei albaștri tiviți cu țurțurei de gheață. Era frumoasă, nimic de zis, dar era Îmbrăcată cam aiurea. Cu furca, altfel spus. După ce că era șleampătă, părea și drogată. Cei care se pricep ziceau că chiar era. Oricum, toți au rămas cu ochii agățați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
-i cu iscusință când degetele mâinii, când colțurile gurii, se roti de trei ori deasupra orașului, savurîndu-i fiecare bucățică a acoperișurilor de tablă tărcată sau cu vopseaua sărită, tresăltând de încîntare în preajma oricărei terase de bloc placată cu ardezie sau tivită cu smoală. - Cafea este? întrebă Diavolul, nu se știe pe cine, cu o voce având totuși aerajul unui om cumsecade. Iar după o vreme, dedulcindu-se prin luneta muștiucului cu detaliile de feronerie și soluțiile de ancadrament ale unui imobil
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
se, gazda. Ai visat că ai luat nota zece la școală? - Nu, mărturisea întrucîtva rușinat Sinistratul. - Vai mie!... N-a visat nimic despre școală. Nici să nu îndrăznești să-mi sugerezi ce-ai visat... Vino aici! Observi aici și aici?! Tivite cu portocaliu și cu un fir de albastru... Dar deloc înroșite. Pleoapele Sfântului nostru Apostol Andrei? - Observ. Numai că firul albastru e un fir verde închis. - Asta acum!... Din pricină că te-ai apropiat tu. Totuși, nu-s deloc înroșite. Asta înseamnă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
În sala împăraților Persiei am fost primit cu cea mai aleasă pompă, am fost poftit în puful lojilor pentru invitații cei mai de vază, am fost examinat în tăcere. Au șoșotit între ei... O puturoșenie de spirit, cu manșetele veșmintelor tivite cu vapori de pucioasă, cu sceptru de trestie și coroană împletită din gheare de pasăre, m-a fulgerat din scurt: "Prea vrednicule Alcibiade! Ești la curent că nevastă-ta dezvăluiește din formulele sacre și din incantațiile secrete, derbe- 367 CEI
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
gen Elisabeta I, fie dansatoare exotice pensionate. Iar toată chestia asta cu fata bătrână sau târfa e neapărat Împachetată În ziarul Wall Street Journal. Personal, am visat dintotdeauna să fiu o Fecioară de Gheață - aș putea cumpăra de undeva costumul? Tivit cu blană albă, tocuri tip stalactită și piolet asortat. Oricum, povestea lui Gayle Fender se va termina la fel cum se termină toate poveștile de acest gen: cu un „nu comentez“ și cu ea părăsind sala de judecată, cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
e ca o cârpă de vase: nori amenințători străpunși brusc de raze teatrale, neverosimile, de soare. Tocmai admir lumina pe care o aruncă pe dealurile așezate față-n față când Îmi sună mobilul. Și vacile, și Barbara fac ochii mari, tiviți de gene lungi, ca Elizabeth Taylor când i se indica să pară șocată. — Ce e zgomotul acela Îngrozitor, Katharine? Îmi cer scuze, Barbara, e telefonul meu. Alo? Da, alo? O voce de bărbat țâșnește din satelit În mijlocul ținutului Dales. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
naturii nestăvilită, dar irezistibilă. Mă uit la el acum și Încerc să-l văd cum Îl văd ceilalți: fața În formă de inimă umflată, nasul și obrajii străbătuți de vinișoare roșii ca delta unui râu de rugină. Gene lungi care tivesc ceea ce mama afirma că ar fi fost cei mai superbi ochi albaștri care s-au văzut vreodată: ochiuri de apă indigo În care s-au Înecat tot acel farmec și toată inteligența lui. Un fustangiu, așa i-a spus primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
roșii o-ncoroană. Lunca râde de răsună verdea noapte dumbrăvană - Ele pier prin bolți de frunze, pe-un drum verde și îngust... Înserează și apune greul soare-n văi de mite. Cu un roș fir de jeratic culmi de munte sunt tivite, Lunga lor fulgerătură în senin a-ncremenit. Marea aerului caldă, stelele ce-ntîrzii-line, Limba râurilor blândă, ale codrilor suspine, Glasul lumei, glasul mărei se-mpreună-n infinit. Codrii aiurează negri sub a stelelor povară. Râuri calde ca și sara apa-n arcuri
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
profila pe cer cupa unei antene de satelit albe, dar avea diametrul de două ori mai mare decît modesta antenă din Înregistrarea video. Barurile În care se serveau tapas(##notă - Gustări din gastronomia spaniolă.##) și restaurantele cu produse oceanice care tiveau portul erau ticsite cu localnici care se relaxau, după ziua de lucru, la mesele de sculptură și la roțile de olărit. Departe de-a fi demoralizați de tragedia familiei Hollinger, păreau mai Însuflețiți ca oricînd, flecărind zgomotos pe deasupra exemplarelor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
În lume. Așezări compacte de soiul ăsta aproape că se Îmbină pe toată coasta de la Calahonda la Marbella și mai departe. Ne depăși o mașină cu o femeie la volan, care coti apoi de pe bulevard și pătrunse pe o șosea tivită de copaci și de vile de dimensiuni ceva mai mici. Privind În urma ei, mi-am dat seama că tocmai văzusem primul locuitor al complexului. — Și ce fac localnicii toată ziua? Sau toată noaptea? — Nimic nu fac. De-asta a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]