723 matches
-
popa Dionisie o scrisoare care era adresată la amândoi. Eram revoltată că tu nu dădeai semn de viață, iar lui nu știu ce să-i răspund. Până la urmă ți-am trimis un plic în care nici nu știu ce ți-am scris în așa toane în care eram. Primind scrisoarea, cu data de 15 l. c. M-am bucurat mult, așa că mi-a trecut și supărarea pe tine. Am citit rândurile de la tine cu mult drag, văd și eu, cu adevărat, nu ai fost vinovat, ci
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
pădurilor, și din aceasta se poate trage o concluzie pentru acelea. Orice țăran este îndreptățit să taie în păduri lemne, fără deosebirea proprietarului și fără învoirea sa, de unde rezultă adeseori că acesta taie în pădurile cele mai frumoase, din simplă toană, unii din cei mai frumoși copaci și apoi îi lasă să se usuce, iar pe alții să-i dezbare doar de crengi, fără să aibă nevoie de ele sau să le ia de acolo. Din acestea și din alte abuzuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
literar, eseist și publicist. Unde va regăsiți mai bine? Ce domeniu vă aduce acea împlinire sufletească? Dacă dăm publicistică la o parte, pe care am practicat-o și încă o mai practic cu totul sporadic, funcție de starea de spirit, de toane și de păcătoșenia de suflet responsabil cu toate senzațiile și patimile, toate abilitățile pe care le enumeri în dreptul subsemnatului îmi sunt bune leacuri împotriva sentimentului acut de distrucție. Critică literară este o încrucișare de florete care, ca exercițiu de "împuns
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
bani. Atunci, da, ar fi fost o demisie de onoare: nu pot suporta gândul că subalternii mei pot face ceva atât de reprobabil. Să nu umblăm după flori rare! Nu onoarea o scoate din casă pe doamna Ridzi, ci cheful, toana de-a ministerul, agresivitatea fudulă, interesul meschin. Ar trebui să se ia de mână cu Cioroianu, care, după câteva gafe de proporții, și-a dat și el demisia de onoare. Care onoare? Vă mai amintiți de prim-miniștrii Vasile, Ciorbea
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
făcut parte din ocolul Crasna, ținutul Vasluiului. În privința toponimiei, denumirea Tanacu pare a fi unică din țară și după Dicționarul etimologic semantic al limbii române ar derivă din latinescul « torna » întoarcere, vârtej din care s-a pierdut « r », rămânând tonă toana=(toana) capriciu sufletesc și din ea acest Tanacu, un om cu toane, capricios, care a întemeiat satul .Trebuie să menționez cu părere de rău puținătatea izvoarelor istorice referitoare la Tanacu, aceasta din cauza că s-au pierdut datorită nestatorniciei vremurilor lor
Filosofia şi istoria cunoaşterii by STANCU ROXANA () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2089]
-
parte din ocolul Crasna, ținutul Vasluiului. În privința toponimiei, denumirea Tanacu pare a fi unică din țară și după Dicționarul etimologic semantic al limbii române ar derivă din latinescul « torna » întoarcere, vârtej din care s-a pierdut « r », rămânând tonă toana=(toana) capriciu sufletesc și din ea acest Tanacu, un om cu toane, capricios, care a întemeiat satul .Trebuie să menționez cu părere de rău puținătatea izvoarelor istorice referitoare la Tanacu, aceasta din cauza că s-au pierdut datorită nestatorniciei vremurilor lor :năvăliri
Filosofia şi istoria cunoaşterii by STANCU ROXANA () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2089]
-
a fi unică din țară și după Dicționarul etimologic semantic al limbii române ar derivă din latinescul « torna » întoarcere, vârtej din care s-a pierdut « r », rămânând tonă toana=(toana) capriciu sufletesc și din ea acest Tanacu, un om cu toane, capricios, care a întemeiat satul .Trebuie să menționez cu părere de rău puținătatea izvoarelor istorice referitoare la Tanacu, aceasta din cauza că s-au pierdut datorită nestatorniciei vremurilor lor :năvăliri,războaie. Numele satului este dat de la soții Tănase și Miliana. Tănase
Filosofia şi istoria cunoaşterii by STANCU ROXANA () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2089]
-
mântări, nu aspira la nimic. Ba chiar, dimpotrivă, profita de toată lumea. Era iremediabil un mediocru. Edi nu o merita pe Clara, nu merita dragostea ei. Putea să strige după ea și s-o cheme oricât, nu era vorba decât de toana unui convalescent plictisit. Pe Clara o merita el, Bobo. Chiar mâine dimineață, o va căuta, s o prindă înainte de mutare. O va căuta cu pretextul că a dorit, totuși, să-i înapoieze jurnalul. Dar pentru asta, întâi și întâi, trebuia
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
nu se dusese acolo din motive sentimentale, pentru a-și regăsi mama și a răspunde cu o întârziere de zece ani pro punerii ei de a rămâne acolo. Nu fusese niciodată dornic să o revadă sau curios să-i priceapă toanele și nici gând să fi devenit peste noapte sentimental. Pur și simplu venise din mo tive practice. Fusese trimis la recuperare la mare pentru o perioadă mai lungă și cel mai convenabil loc în care se putea oploși era în
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
părea deopotrivă caraghios și familiar, precum ceva ce tocmai îi trecuse prin gând și nimic mai mult. Nici o clipă nu se gândea la Zogru ca la un stăpân care îi sfărâma viața. Pentru Alecu nu exista nimic altceva decât o toană care-l cuprinsese pe nesimțite. Zogru era la curent cu astfel de manifestări, își cunoștea bine oamenii de când se tot plimba prin ei, dar în momentul acela conta pe sentimentele Zoei, încredințat că ea vede dincolo de aparență. Când a reintrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
refuză să‑i semneze externarea din spital. Până la urmă, Abe a lăsat‑o mai moale și l‑au ridicat, cu cearceafuri cu tot, pe o targă. A rămas tăcut În timpul transportului, dar nu Îmbufnat sau ranchiunos. Nu manifesta posomorala ori toanele omului bolnav. Automobilul 740 era În garaj. Un telefon avea să‑l aducă la poartă În câteva minute. Eu reciteam memoriile lui Keynes, a cărui biografie Ravelstein mi‑o recomandase ca modelul pe care să‑l urmez. Întotdeauna Îmi luam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
mă gândeam și la el. Și În timpul slujbei de pomenire - izkor - mi‑au Încolțit chiar gânduri legate de portretul pe care Îi făgăduisem să‑l scriu și m‑am Întrebat cum să‑l aduc din condei - cum să‑i descriu toanele, extravaganțele, bizareriile, felul de a mânca, de a bea, de a se bărbieri, de a se Îmbrăca, de a‑și hărțui jucăuș studenții. Dar toate astea nu alcătuiesc decât istoria lui naturală. Unii Îl vedeau ca pe un excentric, pervers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
atracție universală (un fel de specialitate englezească preparată întâi de sir Isaac Newton) și exemplele ar putea continua până am ajunge la exemplarul cu chip umanoid denumit în general soț, bărbat în casă sau tăntălăul familiei, depinde de personalitatea și toanele nevestei. Chiar așa stimați cititori, oare pe ce bază funcționează subiectul propus mai sus de a fi luat în discuție, când este trimis la cumpărături. Am studiat problema trei ani, cinci luni și patru zile, ajungând la o concluzie clară
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
și visul Luanei se spulberă. Hotărâră că meseria viitorului era ingineria și calea Luanei politehnica. Se trezi, astfel, înghițind ce ura mai tare: matematica și fizica. Profesorul de fizică azi îți dădea zece pe te miri ce, mâine, aflat în toane proaste, îți împușca un trei care te lăsa cu gura căscată. Înclinația Luanei spre uman nu era la modă pe vremea aceea. Salariile mici ale profesorilor îi făceau să-și îndrume elevii spre I.S.E., politehnică și medicină. Poate că, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Janet putea fi iubit ! Pentru că el de fapt nu era altceva decât un pui de om, bătrân, e adevărat, care trebuia iubit necondiționat ! Întocmai ca un copil, Își dădea frâu liber oricărei emoții - plângea, râdea sau țipa după cum Îi erau toanele și, ca o bilă de energie care nu știa cum să se disperseze, se agita fărĂ leac. Cu toate astea era capabil să stea nemișcat când se transmitea „Teleenciclopedia“, mai ales la secțiunea despre comportamentul animalelor, care Îl fascinau. Da
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Îndeplinește-i dorința soțului meu! Bătrâna Îi luă În grabă mâinile, Încercând să le ridice la frunte. — Nu face asta! Nu sunt decât o bătrână egoistă. — Nu-i adevărat. Îți Înțeleg foarte bine grijile. — Te rog, nu te supăra pe toanele unei bătrâne. Spre binele acestui băiat nu vreau să mă duc la Sunomata. Astfel, nu Își va neglija Îndatoririle În fața Domniei Sale. — Soțul meu Înțelege asta foarte bine. Chiar dacă așa e, Hideyoshi va fi printre oameni invidioși pe succesele lui timpurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Întâlnesc cu ei. Atâta tot Îl vesti pe Hideyoshi, prin mijlocirea aghiotantului. Hideyoshi era În dilemă. Nu putea decât să aștepte. Se Înapoie În camera de oaspeți, unde Îl lăsase pe Naoie, și-i spuse rezultatul. — Domnia Sa nu e În toane prea bune azi. Mă așteptați, un timp, la locuința dumneavoastră? — E indispus? Întrebă nefericit Naoie. Solicitând pacea, nu cerșise mila lui Nobunaga. Încă mai putea să conteze pe o armată formidabilă. Ce se Întâmpla? De ce acea primire rece? Aceste cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
ușurat? — Trebuie să mă repet? Vina nu este a Seniorului Mitsuhide, așa că, dacă totul s-a Întâmplat fiindcă Seniorul Nobunaga nu era În apele lui, Seniorul Mitsuhide ar trebui să poată remedia nefericita situație când Seniorul Nobunaga va fi În toane mai bune. Dengo vorbea mai mult sau mai puțin surescitat: — Aveți impresia că Seniorul Mitsuhide e un bufon care trebuie să intre În grațiile stăpânului său? Așa se cade să gândiți despre Seniorul Akechi Mitsuhide? Nu credeți că a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Demonului Shibata. — E greu să faci ceva fără a Întărâta acele coarne. Încă de pe vremea când amândoi eram tineri, coarnele acelea erau cumplit de Înspăimântătoare - mai cu seamă pentru mine. De fapt, coarnele Demonului mă speriau chiar mai mult decât toanele lui Nobunaga. — Ați auzit? râse Inuchiyo. Ați auzit, domnilor? Ceilalți doi izbucniră și ei În râs. Faptul de a spune asemenea lucruri de față cu ei nu prea Însemna să le vorbească de rău seniorul pe la spate. Mai degrabă, simțeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
lâncezeală fără rost. La sosire, Nobuo fusese nemulțumit să afle că Hideyoshi și vasalii săi ocupaseră clădirile principale, În vreme ce grupului său Îi fuseseră rezervate cele mai mici. Stabilind ziua Întâlnirii, Nobuo Încercase să se impună puțin și acționase În urma unei toane, dar, a doua zi, și pe el păru să-l deranjeze foarte tare plictiseala și Începu să se plângă: — Nici măcar vasalii mei superiori nu sunt aici. Nobuo Își petrecu Întreaga zi arătându-i-se prețioasele volume de poezie ale templului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
lumină; mamă; mami; mamie; mare; mata; mea; a mea; melancolie; mîhnire; mîncare; mîngîie; mulțumire; mumă; nădejde; ochi; odraslă; om; pază; pămînt; părinți; perfecțiune; persoană dragă; persoană scumpă; răbdare; răsfăț; rea; regină; renaștere; respect; responsabilitate; sacrificiu; scump; singura; suport; termen; tînără; toane; tot ce e mai scump; țeavă; veșnică; viața mea; vitregă; zgîrcit (1); 794/184/71/113/0 mare: apă(98); mic(89); imens(43); albastră(41); soare(23); plajă(20); nisip(16); înalt(15); valuri(15); ocean(14); uriaș(14
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
vremii care trece,/ Stelelor și lunii să le dai/ Fără sens, vreun nume drag de fată.../ Sau în Turnul Golia să stai/ Iscodind orașul cîteodată." Dincolo de iarnă, de fapt un dincoace oprit la dulcile delicii galbene de toamnă, sau la toanele primăverii, e volumul de pasteluri discutate, făcute pe din două cu ceilalți, pentru prima dată în numele eului. Și-n numele apei care, spuneam, începe să urnească bolovanii. Peisaj în apă descriere o curgere care poate fi și a felului de-
"O, desigur, astăzi ți-ai ieșit din fire..." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9459_a_10784]
-
fluxul subteran al băuturii și e năpădit de dezgust. - Mă face să mă simt mai aproape de vremea când o să pot să-l port. - Ce naiba te roade pe tine? Alte femei găseau că e plăcut să fii însărcinată. Ce-i cu toanele astea? Spune-mi și mie. Ce-i cu toanele astea trăsnite? Ea își deschide ochii căprui, podidiți de lacrimi care se revarsă peste genele de jos și se preling pe obrajii înroșiți de ciudă; se uită la el și-i
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]
-
Mă face să mă simt mai aproape de vremea când o să pot să-l port. - Ce naiba te roade pe tine? Alte femei găseau că e plăcut să fii însărcinată. Ce-i cu toanele astea? Spune-mi și mie. Ce-i cu toanele astea trăsnite? Ea își deschide ochii căprui, podidiți de lacrimi care se revarsă peste genele de jos și se preling pe obrajii înroșiți de ciudă; se uită la el și-i spune îngândurată: - Nenorocitule!
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]
-
așteptare ar fi absurdă și măturătorii senegalezi din tura de noapte ar fi avut dreptate să-l creadă nebun. Orice ar fi bârfit senegalezii și jandarmii, domnul Carol este întotdeauna cu capul pe umeri. În cazul în care era în toane bune - ceea ce, dată fiind poziția sa politică, obligațiile și retragerea sa legendară, i se întâmpla rar - tatălui său îi plăcea să spună despre el: "Carol e un tânăr cu picioarele pe pământ, dar să te ferească Dumnezeu când îl apucă
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]