1,739 matches
-
castelul de la poalele frunții mele, Pisica toarce timpul castelanei plecate, Florile le ud cu lumină din stele, Iar altele prin grădină sunt înțărcate. Privesc cerul și știu că-s fratele lui, Mă înaripează, mă-nnorează, mă înseninează, Doar pisica birmaneză toarce zerseul nimănui Când în vie bate toaca cu fofează. În pragul scărilor ce duc spre cer Lumina curge la rădăcini de flori Fluturând evantaiuri egiptene și-apoi pier În metafora nevăzută de culori. Când pisica mă zgârâie și-mi dă
ÎMI PARE CÂMPIA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361099_a_362428]
-
oprește să mă scald. ''De Apa Morții îți grăia, copilul Meu, și nu de cea pe-obraz transfigurată - o singură privire din doi ochi scăldându-se de două ori o dată'' se auzi o rază printre nori. ''Bătrânul tău n-a tors luminii niciodată măcar un singur smârc. Cum totul curge, curge, curge... Nu e oprire nici atunci când apele din smârc nuntindu-și bahna din arc aerian de abur în culori, de două ori, îl sorb pe Dumnezeu?'' ... din glas a
APA MORŢILOR (1) de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/361134_a_362463]
-
de taur Pe câmpii goi și depărtați. S-aprinde focul sub o leasă, S-afume prune de uscat. În vie, poama e culeasă Și florile s-au scuturat. Iar teascul strugurii îi stoarce Și curge-mbătătorul must. O fată gânditoare toarce, Privind spre drumul cel îngust”. Coadă mare la cuptorul de uscat prune al Bucuricăi. Țăranii stau la rând cu lăzile pline cu prune de Tuleu sau din cele „ursești”, pentru a le usca pe gratii, la foc domol. Sub nucul
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
construită pe hotar ca să poată lua apă și alții. După aceea mâncam bine, Iosif având o vorbă: „mâncarea de dimineață e ca însurătoarea de tânăr”. Era foarte priceput. Încă de tânăr cosea la mașină, țesea la război - și culmea - deseori torcea, întrecându-se cu mama sa, Maria, numărând fusele. Avea un război țărănesc făcut de mâna lui, numai spetele erau de cumpărat. Avea spirit comerciant. Cumpăra și vindea cu un câștig cât de mic. Era un dar de la Dumnezeu. Mai târziu
O FILĂ DIN ALBUMUL CU AMINTIRI de ION C. HIRU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360773_a_362102]
-
săi: „Moșii mei vânau dropiile tăcerilor / Din rădvanul singurătății....//...au murit într-o pagină / Din cartea amintirilor...”, dar, „..peste mine aplecați / Sapă nostalgii în a inimii mele paragină. // Ei mi-au dăruit setea de ceruri și pustiu / Și mi-au tors peste inimă, depărtarea” („Atavism”). Frumos, profund și foarte trist, în același timp... Din majoritatea poeziilor acestui volum răzbate către sufletul cititorului dragostea poetului față de satul din Bărăgan, respectul și prețuirea față de cei în mijlocul cărora s-a născut și a crescut
NICHITA TOMESCU – REPREZENTANT JURIDIC AL CANADEI LA ONU, AVOCAT AL MAFIOŢILOR ŞI POET AL BĂRĂGANULUI! de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360856_a_362185]
-
descoperi că totul din jur îți aparține. Dai nume lucrurilor din preajmă, spui florilor pe numele lor intime, îmblânzești orice fiară cu un cuvânt pe care îl trezești din visarea lui. Între gând și iriși Un perete mut În cameră toarce Timpul cu-mprumut Prin crengile verii Năzuințe-n pârg Stau la soare norii Teii strigă-n târg Ies pe brânci din mine Chiar dacă mă dor Cântecul și țepii Trandafirilor Poemele din „Pe genunchii lumii“ ne arată că autoarea are o
DANA BORCEA ŞI... UN BOB DE LUMINĂ de CRISTIAN W SCHENK în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360914_a_362243]
-
cu cine îmi petrece, Căci cu cine-am petrecut, A pus fața la pământ, Și-a pus mână peste mână Și s-a făcut praf țărână....” Acest cântec îl îngâna bunica, stând pe prispa casei bătrânești, sprijinită în baston, sau torcând din fuiorul de lână sau cânepă pentru țesutul la război. Dar apropo de război, bunica mea a prins ambele războaie mondiale. La primul, era domnișoară de vreo 22 ani, după cum ne povestea uneori. De la ea învățase și tatăl meu cântecul
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
pînă ce partea lemnoasă a tulpinei se spărgea și rămânea doar fuiorul. Apoi, trecea acest fuior printr-un pieptăn metalic special, numit darac și elimina și ultima urmă de parte lemnoasă, după care intrau bunica și mama în activitate. Ele torceau fuiorul, năvădeau și țeseau pânză pentru saci din cânepă, la războiul ținut la păstrare în podul casei. Iar din fuiorul de in pregătit după aceleași canoane, țeseau pânză, din care ne făceau nouă, copiilor, cămășuțe. De asemenea, pentru casă, confecționau
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
o mireasă ce își oferă buchetul de spumă înadins. Și piere pas, iubire și mireasă și casa crabului cu muncă de Sisif rămâne jarul din apusuri să-înalțe tot ce menestrelii au scris și versul să îi fie mării caier când toarce caldul vis din gândul lui Isus. SĂ FIU Găsesc pădurea neschimbată și înțeleg că vrea să mă absoarbă și să mă păstreze printre arbori cu rădăcini ascunse de culoarea din adâncul meu pustiit de neliniști dar hrănit cu darul tău
CREANGA DE CUVINTE (POEME) 1 de CORNELIA JINGA HETREA în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363195_a_364524]
-
HEINZEL: HAIKU Autor: Cornelia Păun Publicat în: Ediția nr. 2000 din 22 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Prof. Dr. Cornelia Păun Heinzel : Haiku Cornul lunii noi Spinteca marea neagră, În întuneric. Crengile de brad , Un început de viață vestind finalul. Toarce pisică, Tainele întregii vieți le deslușește. Soarele arzând , Dorește dintotdeauna Să vadă luna. Topește valea Cântecul de greiere, Dus de furnică. Vulturul mândru Atinge înălțimea, Mereu solitar. Referință Bibliografica: PROF. DR. CORNELIA PĂUN HEINZEL: HAIKU / Cornelia Păun : Confluente Literare, ISSN
HAIKU de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368382_a_369711]
-
noapte, scapără scântei misterioase-n firide, ușa cuptorului tremura și zboară prin vatra stafide. Plăcinte se coc, mici garoafe cu carne, brânzeturi sărate, cu varză, dovleac, cu cartoafe și mere sub luna furate. Pe masa ștergare-s întinse... sub lavița toarce pisică, stau mut, cu privirile-aprinse... aștept să se-ntoarcă bunica. Citește mai mult Vin fluturi de noapte, scapărăscântei misterioase-n firide,ușa cuptorului tremurași zboară prin vatra stafide.Plăcinte se coc, mici garoafecu carne, brânzeturi sărate,cu varză, dovleac, cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
mult Vin fluturi de noapte, scapărăscântei misterioase-n firide,ușa cuptorului tremurași zboară prin vatra stafide.Plăcinte se coc, mici garoafecu carne, brânzeturi sărate,cu varză, dovleac, cu cartoafeși mere sub luna furate.Pe masă ștergare-s întinse...sub lavița toarce pisică,stau mut, cu privirile-aprinse...aștept să se-ntoarcă bunica.... V. ALUAT, de Răul Bâz, publicat în Ediția nr. 1572 din 21 aprilie 2015. Întâi m-am însingurat până am inceput sa vad firea ascunsă a lucrurilor - zigzaguri rapide, cuante
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
amintindu-mi, tangențial, de „Baltagul” lui Sadoveanu. Dacă în romanul sadovenian femeia din Moldova caută bărbatul și adevărul despre crimă, în „Dincolo de Orizont”, Ioana Heidel, (olteanca ale cărei urisitoare în nopțile fără soț au venit la naștere pentru... a-i toarce firul vieții”), caută cu aceeași dârzenie sănătatea copilul ei. „Dincolo de orizont” formează un roman omogen, chiar dacă aparent ar fi heterogen din cauza împărțirii lui în povestiri scurte, adevărate tablouri. Este o proză încărcată de amintirile autoarei ce reconstruiesc o viață dedicată
SINCERITATEA EPICULUI ÎNTR-O PICTURĂ A SPERANŢEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368444_a_369773]
-
Peste pământ, peste viață se scutură, Peste bucuria din care sufletul bea. Pământ și Cer sunt în veșminte albe, Regală se așterne heralda promoroacă, Iriși de Heruvimi întreabă stihuri dalbe: Există oare-n Soartă, Destinul ce-o provoacă? Trecute vieți torc brazii din caierul de nori, Emaosul așteaptă drumeți și pelerini... Nădejdea pare-o zare cu șirul de cocori. Drumul Strămoșilor în Dorul lor ne poartă, Răsar Luceferi în veghea lor de sus, Acasă ni-i Destin. Acasă ne e Soartă
ROMÂNUL E O ROCĂ DIN VEŞNICII CARPAŢI (POEM) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368558_a_369887]
-
necesități și aspirații ca orice ființă, și trăiește în tandem cu inima, un alt personaj foarte important al romanului: „Sufletul are nevoie de puțină odihnă, chiar când inima vă continua să-și ceară drepturile și recunoștința funcționării cu loialitate. Ea toarce continuu, și de-ar continua așa în liniște...” Sufletul și inima comunică între ele, se ajută, se hrănesc unul prin altul, se iubesc și parcurg împreună greul drum al vieții: „Iubire? O simte, o înțelege doar cel care o trăiește
CRONICĂ LITERARĂ: „DEZILUZII” ŞI „VIAŢA CA O ILUZIE” – DOUĂ ROMANE DE BERTHOLD ABERMAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368469_a_369798]
-
în juru-i. Suntem aici să vă salvam. -Ajută-i pe alții nepoate! Eu mă duc să aduc flori și verdeață din grădina Raiului pentru draga mea. Își suflecă mânecile, și începu să caute prin măruntaiele apei, o urmă de lumină. Mâlul torcea parcă prin firele de viață stinse, amintirile. Își scutură privirile de tristețea agățată ca o pânză de păianjen peste gene, și zări, în spatele bisericii, o moviliță plină cu flori. Începu să adune încet, una, câte una, petalele plânse din jelania
PANTOFI DIN ROUĂ AMARĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368549_a_369878]
-
anunțându-se o zi toridă. Mi-am luat cafeaua într-o sticluță, vâslele din boxă și am alergat în parcare. Restul sculelor erau pregătite în mașină, un Moskvici vechi, dar încă harnic. Am pornit grăbit motorul și-l ascultam cum toarce liniștit sub răcoarea dimineții. Începea să se crape de ziuă, iar întunericul părăsea cu umbrele sale cartierul. Pe stradă, măturătorii erau deja la lucru. Paznicul din colț stătea rezemat de balustrada din fața bistrou-lui pe care îl păzea, fumându-și nepăsător
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367787_a_369116]
-
MÜLLER ÎN LIMBA ALBANEZĂ DE BAKI YMERI Autor: Baki Ymeri Publicat în: Ediția nr. 1311 din 03 august 2014 Toate Articolele Autorului Renate Müller 1 Albastru Unde se nasc visele? De unde vin, să așeze în noi, țesăturile lor fine? Fire toarse de luna, din lumini, culori durere și dor... 1 Kaltërsi Ku lindin ëndrrat? nga po vijnë, të mbështesin mes nesh, qëndisjet e tyre fine? Fije të thurrura nga hëna, nga dritat, ngjyra dhembje dhe përmallim... 2 să-nțelegi nerostitul ți-
POEZIE GERMANĂ. RENATE MÜLLER ÎN LIMBA ALBANEZĂ DE BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367915_a_369244]
-
frena që moș të rendë e moș të arrijë te ți përpara meje 7 curcubeu culorile pașilor tăi se preschimba mereu, privesc în urma lor cu ochi de lumină... agale pășești, fără avertizare te-oprești și-mi surâzi... înger hoinar se toarce în aer dureros răsuflarea, se trage din mine plină de spini... îi cer indurare arătării tale, dar te retragi treptat... din visul divin. 7 ylber ngjyrat e hapave tu shndërrohen përherë, shikoj pas tyre me sy prej drite... ngadalë çapëlon
POEZIE GERMANĂ. RENATE MÜLLER ÎN LIMBA ALBANEZĂ DE BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367915_a_369244]
-
mai pare ațipit Ori rușinat... că-l ține vioreaua. Și printre nori căzuți în risipire, El, soarele, ascuns de-atâta vreme, Vădit timid, de parcă azi s-ar teme, Trimite semn, o palidă sclipire. Plâng streșini, lacrimi reci de gheață, Parcă, torcând, dintr-un fuior de nea. Natura... parcă s-a trezit și ea, Jur împrejur, plutește altă viață. De pe iubire s-a săltat tăcerea Și glasu-i strigă-n orice ciripit. Pe firul ierbii... abia ivit, Austru'-și plimbă-n tihnă adierea
MIROASE-A MUGUR... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367998_a_369327]
-
noapte, scapără scântei misterioase-n firide, ușa cuptorului tremura și zboară prin vatra stafide. Plăcinte se coc, mici garoafe cu carne, brânzeturi sărate, cu varză, dovleac, cu cartoafe și mere sub luna furate. Pe masa ștergare-s întinse... sub lavița toarce pisică, stau mut, cu privirile-aprinse... aștept să se-ntoarcă bunica. Referință Bibliografica: În fața flacării / Râul Bâz : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1590, Anul V, 09 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Râul Bâz : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
IN FAŢA FLĂCĂRII de RAUL BAZ în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368023_a_369352]
-
altul În fracul lui cel alb se-mbracă liliacul, Se-aude prin frunzișuri scrâșnetul de osii, Coboară spre câmpie cu care pline moții. Lătrat de câini. Lămpaș. Îmbrățișare. Dă gura moaței sărutul de plecare Care iubirea în inimă-i va toarce Pană ce acasă iar moțul se întoarce. Prin rugăciuni cum a făcut mereu, În pază i-l va da lui bunul Dumnezeu. Ea va rămâne-acasă fereastră dar și ușă Cu dragostea-i mocnindu-i ca jarul în cenușă. Când vinul
IZVOARELE VIETII, ANTOLOGIE 2009 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367279_a_368608]
-
Să ne apuce-n zori un răsărit de soare, Nepotoliți, ca mările-n furtună. Umbrește-mă pe frunte doar cu sânii Și trupul meu prefă-l în torță vie, O noapte am să ard de bucurie Și-am să te torc precum pe firul lânii. În zori, trezit de tine, însetat, Am să golesc până la fund paharul Și domnului - eu mulțumind de darul Că-n calea mea te-a scos, neîncetat - Mă plec Lui în genunchi, deși nu-mi stă în
PENTRU A NOASTRĂ SFÂNTĂ ŞI VEŞNICĂ IUBIRE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367363_a_368692]
-
cu cine îmi petrece, Căci cu cine-am petrecut, A pus fața la pământ, Și-a pus mână peste mână Și s-a făcut praf țărână....” Acest cântec îl îngâna bunica, stând pe prispa casei bătrânești, sprijinită în baston, sau torcând din fuiorul de lână sau cânepă pentru țesutul la război. Dar apropo de război, bunica mea a prins ambele războaie mondiale. La primul, era domnișoară de vreo 22 ani, după cum ne povestea uneori. De la ea învățase și tatăl meu cântecul
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA (ROMAN) de STAN VIRGIL în edi��ia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367284_a_368613]
-
pînă ce partea lemnoasă a tulpinei se spărgea și rămânea doar fuiorul. Apoi, trecea acest fuior printr-un pieptăn metalic special, numit darac și elimina și ultima urmă de parte lemnoasă, după care intrau bunica și mama în activitate. Ele torceau fuiorul, năvădeau și țeseau pânză pentru saci din cânepă, la războiul ținut la păstrare în podul casei. Iar din fuiorul de in pregătit după aceleași canoane, țeseau pânză, din care ne făceau nouă, copiilor, cămășuțe. De asemenea, pentru casă, confecționau
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA (ROMAN) de STAN VIRGIL în edi��ia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367284_a_368613]