816 matches
-
a se conecta cu o epocă deja trecută, cum era cea în care au trăit scriitorii și poeții români. I se părea inutil să mai învețe despre cineva care nu mai era acum în viață, cu atât mai mult să „tocească” niște comentarii de al căror adevăr se îndoia. L-am înțeles perfect, deși eu am iubit româna, dar știam că nu era destul să îl înțeleg. Mi-am zis atunci că un pas ajutător în proces ar fi să-i
Cum am „antrenat” un adolescent care ura „să tocească” la română pentru bac () [Corola-blog/BlogPost/338353_a_339682]
-
plece definitiv din viața mea. Cum mă simt la final de zi când știu asta? Sunt mulțumit cu decizia mea sau aș fi vrut să fac de fapt altceva?” Odată clarificate aceste lucruri, blocajul de la care am pornit „refuz să tocesc la română” a devenit „pot să descopăr cum pot să fac și asta, e o provocare”, iar pentru mine, ca specialist, era important să exersăm și creșterea toleranței la frustrare. De ce? Pentru că adesea, noi, oamenii, amânăm să ne implicăm în
Cum am „antrenat” un adolescent care ura „să tocească” la română pentru bac () [Corola-blog/BlogPost/338353_a_339682]
-
metri pentru bac. Am reluat procesul, l-am individualizat și din nou am reușit cu clientul meu să ne bucurăm de roadele unui examen luat cu 8.30 în condițiile în care povestea se repeta pentru că refuza și el să „tocească”... la română. Mi-a devenit clar că pentru aceste generații de tineri nu mai este de actualitate modul de învățare cu care era obișnuită generația mea de acum peste 20 de ani, că ei doresc mai mult ca oricând să
Cum am „antrenat” un adolescent care ura „să tocească” la română pentru bac () [Corola-blog/BlogPost/338353_a_339682]
-
mare serviciu. Vei pricepe că, dincolo de Poptămaș și Teo Trandafir, te așteaptă priveliști mai fascinante și emoții mai bogate în nuanțe. Vei înțelege poezia vieții ascunsă în ficusul tău din bucătărie și vei remarca în sunetul orelor picurate pe caldarâmul tocit de pașii rutinei muzicalitatea metaforelor născute din dezamăgire și bucurie, nu arpegiile manelizate pe care ți le servește societatea actuală. Vei percepe lumea cu alți ochi și, cine știe, poate te vei și trezi. Hai, îndrăznește! Pune mâna pe o
Sunt scriitor, deci un bizar: „Cum, n-ai primit nici un ban pentru ultima carte? Tu scrii 500 de pagini și nu iei nimic?” () [Corola-blog/BlogPost/338344_a_339673]
-
viața mea. Paradoxal, nici nu mai țin minte cum a fost festivitatea de premiere, cine a vorbit, și nici momentul când m-am urcat pe scenă să îmi revendic premiul. Avizierul, însă, îl văd și astăzi extrem de clar, cu lemnul tocit pe alocuri și geamul murdar. Întorcându-mă în orașul meu natal, Giurgiu, aveam să întâmpin mai puține felicitări și mai multe priviri suspicioase. În fiecare an, fără excepție, când am trecut de faza județeană a olimpiadei, părinții elevilor de vârsta
Pilda concurentului care s-a născut cu sexul greșit sau dictatura corectitudinii politice () [Corola-blog/BlogPost/338848_a_340177]
-
facultate. Lucrez de la 16 ani: am vândut ziare într-un supermarket, mi-am feliat degetul la alimentara de cartier, am făcut vânzări door to door și editam texte pe 2 lei pagina, am vândut extraopțiuni și muuulte altele. Mi-am tocit coatele unicului sacou pe la toate conferințele și reuniunile din Cluj în încercarea de a înțelege ce e jurnalismul, care-i faza cu știrea și cum se scrie ea și am intervievat oameni pe la mai toate evenimentele, partidele politice și instituțiile
Lucrez de la 16 ani: am vândut ziare, mi-am feliat degetul la alimentara, am făcut vânzări door to door. În sfârșit, am jobul pe care îl iubesc () [Corola-blog/BlogPost/338650_a_339979]
-
să afle că vi le-am restituit... vor fi aproape de colaps... - Sunt total nedumerit de ceea ce aud. Să mai există în societatea noastră cerească - asemenea mentalități - a căror culoare nici măcar nu pot să o definesc? - Viața, tovarășe... domnule ... Dumnezeu... ne tocește pe toți... Ce copiii eram, și ce figuranți, triști, și cu lăncile vânând mori, am ajuns... poate, puteți face chiar dv. personal, ceva... Toată lumea medicală, este pe pământ... Toată industria farmaceuitcă, este pe pământ... Și toată morala, este tot pe
ABSENT NEMOTIVAT. Teatru absurd, de Liviu Florian Jianu () [Corola-blog/BlogPost/339262_a_340591]
-
cu singurătatea de la Cluj/(...)/cea de la stockholm e pusă ca gheața/(...)/singurătatea de acasă (...)/e tot cea care a fost”. Simțurile în atenuare, în anesteziere, în tocire vor conduce la un nou tip de carte, „cartea rece”: „atunci când îți vei toci toate simțurile vei scrie/cartea rece”. Aceasta va fi scrisă de „o făptură fără simțuri”. Primul simț în degradare este văzul: „cu acești ochi, cu care n-am văzut/niciodată la mai mult de un metru depărtare/(...)/nu vezi lumina
IOAN ES. POP: Fiinţa minimă şi implozia lirică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339531_a_340860]
-
sârmos și scurt/(...)/materia grea.../o văd numai ochii care se strică/(...)/o vede ochiul meu aproape orb” („cu acești ochi, cu care n-am văzut”). Simțurile „dulci” au dispărut este vremea simțurilor „mai mici”, a subsimțurilor („atunci când îți vei toci toate simțurile”, „acestea sunt simțurile mici”). „Sub-ochiul” espopian a produs deja un fel de haiku: „Stau pe vârf și nu văd nimic/asta e toată răsplata”. Noutatea absolută a plachetei o reprezintă secțiunile a treia și a patra („potriviri după
IOAN ES. POP: Fiinţa minimă şi implozia lirică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339531_a_340860]
-
stockholm e pusă ca gheața/(...)/singurătatea de acasă (...)/e tot cea care a fost”. Pentru ființa minimă, simțurile sunt în atenuare, în anesteziere, în tocire. Aceste simțuri vor conduce la un nou tip de carte - „cartea rece”: „atunci când îți vei toci toate simțurile vei scrie/cartea rece”. Aceasta va fi scrisă de „o făptură fără simțuri”. Primul simț în degradare este văzul: „cu acești ochi, cu care n-am văzut/niciodată la mai mult de un metru depărtare/(...)/nu vezi lumina
IOAN ES. POP: Eul poetic şi fiinţa minimă, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339649_a_340978]
-
sârmos și scurt/(...)/materia grea.../o văd numai ochii care se strică/(...)/o vede ochiul meu aproape orb” („cu acești ochi, cu care n-am văzut”). Simțurile „dulci” au dispărut este vremea simțurilor „mai mici”, a subsimțurilor („atunci când îți vei toci toate simțurile”, „acestea sunt simțurile mici”). „Sub-ochiul” espopian a produs deja un fel de haiku: „Stau pe vârf și nu văd nimic/asta e toată răsplata” („Unelte de dormit”). Lirica simțurilor devine la Ioan Es. Pop o lirică a sub-simțurilor
IOAN ES. POP: Eul poetic şi fiinţa minimă, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339649_a_340978]
-
Argeș este, poate, printre puținele lucrări de acest gen. Au osârdit spre a-i da suflare străluminătoare - căci suflare vie de minte rostuită și suflet împăcat întruchipează curgerea de generații de dascăli și învățăcei ce au pășit pragul și au tocit băncile acestui așezământ școlar - doi oameni de-ai locului: o personalitate prestigioasă a istoriei învățământului și gândirii pedagogice românești, profesorul universitar dr.Gheorghe Pârnuță (aflat astăzi, la apariția cărții, la vârsta nonagenară) și un mai tânăr coleg și discipol de-
PREFAŢĂ LA O MONOGRAFIE ŞCOLARĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340814_a_342143]
-
Socrate fiindu-și sieși îndeajuns de acru, S-a regîndit pre sine sanctificat în sacru Și nu și-a dat legenda pe visul unei vieți Toridă la amiază sau rece, dacă vreți ! Socrate, lumea este nu doar un vis abstract Tocit de patru vînturi jucate într-un act, Că Hamlet azi te ține de martor în culise În timp ce timpul trece visat doar de Ulisse. 5 Adeseori mă-mpiedic și, vai, mă calc pe umbră. Priveliștea aceasta este adesea sumbră, Iar c
POEME IN IUNIE 2011 FRANCE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341244_a_342573]
-
Timpul nu este o potecă pe care să te întorci când vrei, nu este o misiune pe care s-o duci la bun sfârșit dacă trebuie sau dacă îți dorești. El se găsește în aer, în atmosferă, plutește printre noi tocindu-ne existența. Ce folos că ridici mâna și dai ceasul înapoi cu o oră, două, trei sau cu un an, cu un veac? El nu te iartă și nu privește înapoi. Nu-l poți păcăli. Niciodată. Și atât timp cât el este
TIMPUL de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341354_a_342683]
-
de vorbă, că eu mi le cunosc, nenicule: au în cap mii de ideii, dar nu-i bine să ne grăbim cu presupusul. - Unde învățași atâtea, Ioane, că mă minunez de cât ești de deștept? - Școala vieții, Năică... pietrile Bucureștiului tocite de piciorușele mele. - De, avusăși noroc cu neica Dumitru că te-a dat să-nveți carte, pe când eu... rămăsei la coarneel plugului. - Năică, ți-e clar ce ai de făcut? - Ca lumina zilei; dar dacă vine administratorul Cobrescu Ilie să
PARTEA A IX-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341401_a_342730]
-
SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Orizont > Opinii > CORNELIU LEU - DESPRE SENSIBILITĂȚI DEMOCRATICE (11) Autor: Corneliu Leu Publicat în: Ediția nr. 728 din 28 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Vorbeam despre copii care, în loc să se pună cu burta pe carte să tocească doctrinele politice și să-și găsească una în care să exceleze, cum cu demnitate se practică în normala dorință de ascensiune a fiecărei familii, în loc de un Harward greu și strălucitor, se duc la un curs seral de două săptămâni cu tot cu
DESPRE SENSIBILITĂŢI DEMOCRATICE (11) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341506_a_342835]
-
-ntreb un elev mai mărișor: - Unde mă-sa-i profu’ de religie? Ăla are chef de glume cu mine: - Eu sunt, doamnă. Eu, în schimb, n-am chef de glume cu el: - Auzi, băi țâcă, pe vremea când eu îmi toceam coatele și neuronii prin liceu, tu te-ncălțai cu fesu’ pe dos. Asta ca să nu zic ce făceai cu puța. Crezi că de glume-mi arde mie? - Doamnă, eu sunt! Dacă nu mă credeți, întrebați-o pe doamna de matematică
LUNI, LA PRIMA ORĂ de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 668 din 29 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342202_a_343531]
-
zi de 1 octombrie, ne-am cunoscut. Era o fată subțire, înaltă și mi s-a părut puțin timidă. „Boboace” de Conservator bucureștean fiind, ne-am așezat în aceeași bancă, ne-am împrietenit, și cinci ani de facultate ne-am tocit coatele împreună, învățând pe rupte, la concurență cu colegii promoției paralele (prima care termina după 4 ani de studii). Vreo 300 de absolvenți (muzicologi, instrumentiși, dirijori și cântăreți), pe aceeași listă de repartiție, și... niciun loc în București, niciun loc
LA REVEDERE MARIOARA ! de MARIANA CRISTESCU în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342004_a_343333]
-
asemeni imaginilor oglinzilor de la circ. Sentimentul de trecere al timpului îl înregistrez prin urmele lăsate pe brațarile și inelele mele de argint. După un anumit interval de timp le scot și văd dacă au mai îmbătrânit. Metalul pare că se tocește mai mult la încheietura degetului, se deformează, iar pietrele renunță în fiecare zi la o bucată de strălucire (așa ca trupul unui om) căpătând o patină, pentru mine mai prețioasă decât o suprafață calmă, căci atunci când le voi dărui și
DESPRE MINE de DANIELA LĂCRĂMIOARA CAPOTĂ în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342302_a_343631]
-
354 de zile, din care cauză este mult mai scurt decât cel oficial, fapt pentru care domniile lor se află în prezent doar în 1420! Mayașii au prevăzut că sfârșitul lumii va fi în 2012. Poate li s-or fi tocit dălțile cu care și-au cioplit în piatră caledarul și nu au putut să mai continue numarătoarea anilor... sau s-au lovit și dânșii - cioplitorii desigur - cu ciocanul peste „dește” și... exclamând cu necaz acel faimos „fac” englezesc... au abandonat
MEMORIA PENIŢEI (1) – CÂND ÎNCEPE NOUL MILENIU de GEORGE ROCA în ediţia nr. 727 din 27 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341536_a_342865]
-
cum ar arăta el? Cu toții știm că studentul a evoluat de la student eminent la un student mai “cool”, mai ambițios și mai pus pe distracție, decât era în trecut, adică, un student care umblă cu mapă prin universitate și își tocea coatele prin biblioteci. Dacă în trecut, pe săracul student îl dureau ochii din cauza zecilor de cărți citite și răscitite, acum îl dor ochii din cauza jocurilor pe calculator, a filmelor vizionate online sau, în cel mai fericit caz, din cauza cărții citite
STUDENTUL ROMAN de OLGA TOMA, ANUL III, STIINTELE COMUNICARII, UNIVERSITATEA APOLONIA în ediţia nr. 32 din 01 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341665_a_342994]
-
mai multor copii măcar o fărâmă din lumina de aur a cărții. Literatura pentru copii în România zilelor noastre a devenit aproape inexistentă. Poate pentru că, pe de o parte, noi, maturii, crizele de tot felul ne-au „acrit”, ne-am tocit spiritul ludic, am uitat să ne bucurăm, și, pe de altă parte, fiindcă a scrie pentru copii, în concurenta epocă a internauticii, a devenit o îndeletnicire din ce în ce mai riscantă, situată, nu rareori, între sublim și ridicol. „Tehnic” vorbind, e greu să
VIAŢA CA JOC, JOCUL CA VIAŢA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340722_a_342051]
-
oprisem într-un punct de inflexiune, să las ori să primesc un mesaj (nici asta nu mai știu). Mașina timpului și salturile mele fără nici o regulă mă poposiseră într-un desiș de rarități, sub un lampadar vechi, pe un fotoliu tocit de foiala leneșe a unor mici feline. Ascultam muzica produsă de un patefon, al cărui braț era asemenea unei crengi cu noduri iar la capăt avea un ac în forma de gheară de pisică. Aproape adormisem. M-am trezit brusc
DUZINĂ DE CUVINTE(SAU CHIBRITURI…NICI NU MAI ȘTIU) de GELU ODAGIU în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341120_a_342449]
-
nu-și dorește ca un candidat să fie crispat sau terorizat. Cât privește examinarea propriu-zisă, niciun profesor nu se așteaptă să turui răspunsuri gata învățate. Foto Guliver Getty Images Dimpotrivă, dacă - și acesta e un caz real - un elev a tocit silitor structura Eneidei și ține neapărat să mă convingă ce poet grozav e Vergiliu - lucru cu care, de altminteri, subiectiv nu sunt de acord -, îi voi tăia elanul și voi începe să-i pun întrebări enervante despre personaje și întâmplări
Un tânăr, oricât de talentat ar fi, nu va ajunge vreodată un specialist de top mondial într-o universitate românească () [Corola-blog/BlogPost/338140_a_339469]
-
reperul și pentru găinile de curte. Dar, unii sunt mai iubăreți, mi‑a spus mustăcind doamna Angela, alții au apetit mai redus. Unul poate „călca” 20 de găini, altul, opt. Le calcă atât de des, încât în câteva luni le tocesc penele de pe spate. Se mai întâmplă ca unii cocoși să nu mai calce găinile; se numesc reforme, sunt tăiați și vânduți și înlocuiți cu unii mai tineri. Nu înlocuiesc mai mult de 15% din efectiv, ca să nu le perturbe ordinea
Scurta și curioasa viaţă a puiului de Crăiești. O poveste adevărată despre ce mâncăm azi () [Corola-blog/BlogPost/337771_a_339100]