456 matches
-
a fi cea mai solidă dintre convingerile poetului ieșean. Încă de la început (și elementul peritextual joacă, aici, un rol esențial), el repudiază din propria lirică fermentul sentimental: "dragoste / cuvinte aruncate peste bord"; "sângele/ ridiculizând/ poeme/ de dragoste"; "simțămintele/ și pingelele tocite" etc. Lestul confesiv se mai păstrează doar în câteva poeme răzlețe unde operatorul de limbaj uită să își țină sub control neliniștile ("ești tulbure / un abur/ o vreme de demult"; "sângele meu rugină mocnind/ pe armele/ tale"; Doamne,/ sunt suflete
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ca un semn de întrebare, Cu inima scăpată de înec. Dar până când, la casa asta goală, Să tot aștept, să împietresc în prag?! Parc-o aud, târziu, pe mama: "Scoală, Că vine Moș Crăciun..." Și-atunci mă trag Spre treptele tocite, înghețate, Să-i las loc liber Moșului, să-l văd Dacă mai are sacul plin în spate, Dac-a scăpat, ca mine, din prăpăd... (2007) Perfidele zăpezi Ne îngropăm în albul zăpezii ca-ntr-un vis Pierduți când ne întoarcem
Poezii by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/8723_a_10048]
-
Emil Brumaru Să facem schimb de-amurguri și gutui, Oh, ca într-o medievală Franță, Eu rumen, tu în turnuri amărui, De-a pururi despărțiți de uși cu clanță! Și să-ți trimit un fluture tocit De roze cu mireasma mea de barbă Înrourată trist cînd trag la fit De la atacuri, lenevind în iarbă. Și s-adormim în inimi cu fiori Și fața-mbujorată la perete, Visîndu-ne îmbrățișați pe flori În cabinetul cu plăceri secrete. Și-apoi
Să facem schimb de-amurguri și gutui... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9026_a_10351]
-
pe cea exotică, majoritatea evită să mai citească astfel de volume (sau să privească astfel de filme). Se crede, îndeobște, că literatura și filmele horror nu ascund talent autentic, ci doar skill de manufacturier, obișnuit să producă, în serie, metafore tocite și din ce în ce mai puțin convingătoare ale fricii. Nu este însă mai puțin adevărat că se pot descoperi, chiar și în interiorul literaturii canonice (ca, de altfel, și în cazul cinematografului), adevărate bijuterii ale terorii, piese lucrate cu migală în filigran, care zac
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
al cărei portret hipnotizează orice privire. Atras de o chemare misterioasă către smârcurile fetide, eroul îl reîntâlnește afară pe hirsutul Gușat, figură împrumutată din imaginarul gotic apusean: acesta "se apropie ocolit cu râsul oribil, care-i dezvelea dinții galbeni și tociți, cu pieptul dezgolit care-i arăta smocurile de păr, roșcate și grețoase". Microscopat, peisajul își dezvăluie cu voluptate vintrele descompuse și contaminate de fungus: "aceeași apă băloasă, aceleași plante grase și apoase, aceleași liane fleșcăite de putrezeală, aceeași hidoasă palpitație
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
de expresii se construiesc pe baza unor pronume impersonale sau pe orice parte a corpului fragmentat al acestor agenți care dispar chiar în momentul în care au adus garanția realității: "Nu se mai simțea la picioare răceala și duritatea gresiei tocite și roșii de-atîta ceruială, fiind acoperită de un covor moale" (Balzac, Verișoara Bette). Podeaua șelăriei lucea de-ți lua ochii precum parchetul unui mare salon" (Flaubert, Doamna Bovary). Naratorul se pierde astfel în lungi digresiuni istorice, geografice, filosofice, tehnice... Iată
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
n-ar fi spus așa. Încerca să capteze ceva, sau să dezgolească acel ceva pentru a putea privi și defini; de ceva timp, probase idei ca pe tot atîtea rochii de pe un cuier. Își clătea gura cu cuvinte și fraze tocite precum poezioarele pentru copii: căci, în preajma experiențelor cruciale, tradiția alocă anumite atitudini și ele sînt destul de stereotipe. Ah da, prima iubire! ... A crește e obligatoriu să fie dureros! ... Primul meu copil, știi... Dar eram îndrăgostită! ... Căsătoria este un compromis ... Nu
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
și mi-l arătă. - Special pentru domnul, zise el, încercați-l. Mă vîrî undeva în spate, mă dezbrăcai și îl încercai, cu cămașă nouă. Era perfect! îmi aduse și o pereche de pantofi, care nu erau chiar noi, dar nici tociți și mă uitai în oglindă. Ei, așa da! Îmi legai la gât și o cravată, pe care negustorul îmi spusese că mi-o dă pe deasupra, nu intra în cost și mă întorsei să mă vadă Nilă. - Un domn elegant! exclamă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
bătea cu pumnii în piept. Atunci Apostol fu împresurat de un val de iubire izvorâtă parcă din rărunchii pământului. Ridică ochii spre cerul țintuit cu puține stele întîrziate. Crestele munților se desenau pe cer ca un ferăstrău uriaș cu dinții tociți. Drept în față lucea tainic luceafărul, vestind răsăritul soarelui. Apostol își potrivi singur ștreangul, cu ochii însetați de lumina răsăritului. Pământul i se smulse de sub picioare. Își simți trupul atârnând ca o povară. Privirile însă îi zburau, nerăbdătoare, spre strălucirea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ești mai tinerel. Sarafanul, pustiule, era cel mai excitant obiect de îmbrăcăminte pe care-l purta eleva de liceu, strâmtat prea tare, scurtat prea mult, scăzând de multe ori nota la purtare, așa bleumarin cu cămășuța aia bleu pe dedesubt, tocit și frumos cum era el, mai ales când se chinuia ea, săraca, să-l scoată, fix pe corp, de nu ieșea nici cu Miliția Capitalei, mai pârâia pe la cusături, dar până la urmă tot îl scoteam noi, ce dracu', că eram
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
se strecoară fade prin jaluzele făcând camera să pară spălăcită și tulbure. Cu un efort mă scol, mă spăl și mă duc să mă bărbieresc ca lumea, dar mi s-au terminat lamele și mă râcâi pe față cu una tocită. Mă hotărăsc să nu merg cu mașina și mă Îndrept către stația de autobuz, simțind un amestec bizar de disperare și libertate, dându-mi seama că e abia zece și douăzeci a.m. și deja am luat decizia să ies la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
stilus). Cele mai bune tocuri se importau În Antichitate din Egipt, dar se bucurau de prețuire și cele de Cnidos. Erau ascuțite cu un cuțit (gr. gluvfanon; lat. scalprum librarium) și păstrate Într-o teacă (gr. kalamoqhvkh; lat. calamarium); cele tocite erau reascuțite cu piatră (gr. kivseri~; lat. pumex), care se folosea și la netezirea pergamentului. Dintre posibilele forme ale cărții (În sensul larg al acestui termen), cea mai veche este sulul (gr. kuvlindro~; lat. uolumen), așa cum sînt cele de la Herculaneum
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
sonor, de surdinizare neașteptată a vuietului confuz al orașului. M-am gîndit mai Întîi și mai Întîi să asociez tăcerea cu ninsoarea. Puteam să evoc tăcerea revărsată fulg cu fulg de ninsoare, dar mi s-a părut doar o metaforă tocită. Puteam să vorbesc de tăcerea absorbită În fiecare fulg de zăpadă. Am fost tentat Însă mai mult de tăcerea multiplă care Împînzește atmosfera. Și mi-am adus aminte versurile lui Ion Barbu: Cimpoiul veșted luncii, sau fluierul În drum Durerea
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
repetat, abia articulând sunetele. — Omorâtă. Se trase de una dintre urechile-i clăpăuge, elefantine, Înainte de a-și vârî mâinile noduroase În buzunarele costumului său fără formă de culoare bleumarin. N-am putut să nu observ că manșetele cămășii sale erau tocite și murdare. Nu mai Întâlnisem până atunci un magnat al oțelului (auzisem de Hermann Six; era unul dintre cei mai importanți industriași din bazinul Ruhr), dar asta mi s-a părut din cale-afară de ciudat. Se răsuci pe călcâie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
aceste lucruri, așa cum era Înainte. Și asta mă include și pe mine. Adevărul gol-goluț e că sensibilitatea oamenilor la corupție, indiferent că e vorba despre piața neagră a alimentelor sau despre obținerea de favoruri de la un funcționar public, este la fel de tocită precum un creion bont. 6 În seara aia, părea că tot Berlinul se Îndrepta spre Neukölln pentru a fi martor la felul În care Goebbels va dirija orchestra de viori suave, convingătoare, și de trompete stridente, sarcastice, care alcătuiau vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
meu și repet cu disperare un cântec de leagăn dintr-un singur vers. Intru în panică de fiecare dată când mă sună cineva sau îmi trimite vreun e-mail. Lucrurile din afara mea nu mai există. Sunt o femeie într-un halat tocit, cu părul vâlvoi, care își târăște pașii fără țintă. Beau dintr-o oală cu lapte. Aștept să vină cineva acasă. Alăptez ore întregi. Sunt o rană vie. Dar dacă vindec plânsul ei, aș vrea ca rana asta să nu se
Zvera. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Domnica Drumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1770]
-
de rană deschisă, în inimă. "Victor! Victor!" - auzeam vocea ei strigîndu-mă din susul scărilor. Am coborât ore în șir pe scărița de lemn, înșurubată monoton în pereții dați până la jumătate cu ulei vernil. Mii, zeci de mii de trepte prăfoase, tocite, scârțâitoare. Globurile murdare din tavan dădeau o lumină tot mai stinsă, crepusculul devenea cafeniu închis, echivoc. Din când în când ajungeam pe câte un palier cu uși numerotate, mereu închise, și cu scaune acoperite cu vinilin slinos de-a lungul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de sticlă aburită, spânzurătoarea nouă și sfidătoare Înfiptă la marginea satului Întindea brațul cu ștreangul spre câmpia neagră...“. „Uite cum sfârșește“ (acum trece la sfârșitul cărții și citește): „Crestele munților se desenau pe cer ca un ferăstrău uriaș cu dinții tociți. Drept În față lucea tainic Luceafărul, vestind răsăritul. Apostol Își potrivi singur ștreangul“. Apoi, continuă comentariul: „Rebreanu construiește Întregul, adică tot ce se acumulează ca personaje, atmosferă, acțiune și materie epică pe baza acestui motiv al spânzurătorii, el știe că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
supărat pe Jim, de parcă l-ar fi Învinuit pentru avioanele Mustang care porniseră acel raid. Era oare din cauză că Jim Învățase să se bucure de război? Jim se gîndea la asta cînd ajunseră la spital. Pe jos, lîngă treptele de bambus tocite, era conul intact al unei ghiulele antiaeriene. Îl ridică, fiind curios să vadă dacă Încă mai era cald, dar doctorul Ransome i-l luă din mînă și Îl aruncă dincolo de gardul de sîrmă ghimpată. Jim stătu pe treptele putrezite, Îndoindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de mătase, și să-și treacă o mînă Înmănușată peste aceste suprafețe de lac negru. Se așeză și Își feri ochii de lumină. Își șterse mîinile de șortul domnului Maxted. Japonezii folosiseră frecvent stadionul drept lagăr de tranzit, iar iarba tocită era acoperită cu cîrpe uleioase și cenușa unor mici focuri, bucăți de pînză de cort și de lăzi de lemn. Erau, fără Îndoială, rămășițe omenești, pete de sînge și excremente, din care se hrăneau mii de muște. Motorul unui camion-sanitar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ridică În picioarele goale pe iarba ca de gheață, uitîndu-se fix la tunelul de ieșire. Lumina slabă a soarelui Își schimbă direcția spre pereții de ciment ai parcajului părăsit. Deja unul dintre prizonierii britanici bocănea prin tunel cu saboții lui tociți, urmat de soție În rochia ei zdrențuită, cu mîinile lipite de față. Jim așteptă ca o Împușcătură să-l arunce pe bărbat la picioarele soției sale, dar perechea intră În parcaj și amîndoi se uitau la șirurile de vehicule distruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
m-am ridicat și am traversat canalul. Nu mă rătăcisem, bineînțeles. Trecusem pe lângă o jumătate de duzină de indicatoare care arătau drumul. Cum să descriu plimbarea prin casă? Trecutul meu era pretutindeni și nicăieri. Intra ca pietrișul între șipcile podelei, tocit și lucios de milioanele de pași. Strălucea spre mine din harta pe care urmăream înaintarea aliaților care ajunseseră prea târziu pentru mama și tata, pentru Anne și Margot, pentru doamna Frank și pentru Pfeffer. Îmi făcea cu ochiul dinspre perdelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
mari, urmau să preia firma, trebuiau așadar să-și prezinte demisiile, iar W. să se mute la S. În timp ce fratele lui făcea gălăgie - că „inspectase“ deja fabrica - capul tatei se lăsă în jos, chipul îi căpătă o expresie de cuțit tocit, își strânse umerii, vrând parcă să se facă mic, aproape chircindu-se - și W. simți o gâtuire ca atunci când în timpul serviciului militar străpunsese pătura de zăpadă a ghețarului Morderatsch și bucata de gheață desprinsă căzuse. Vocile din jurul lui erau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
arătat lui Mark o poză cu Jude Law în care părea că începe să-i cadă părul. Ca să-mi întoarcă favorul, Mark mi-a arătat o poză cu Jennifer Aniston arătând fabulos nemachiată, cu pantofi cu talpă joasă și blugi tociți. Îmi fusese dor de asta. Durerea pe care am simțit-o dându-mi seama de asta s-a dovedit mult mai mare decât durerea de spate. Toate pastilele și tot sherry-ul din lume nu m-ar putea face să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
farfurii și hîrtie. — Ia Încearc-o, zise ea. — N-ar trebui. Nu Înainte de a face o baie. — O, prostii. Îmbrac-o. Vreau s-o văd pe tine! Așa că Helen se dădu Încet jos din pat, Își scoase cămașa ei de noapte tocită, Își puse pantalonii de la pijama și-și Închise cămașa. Pantalonii se prindeau cu un șnur din olandă. Cămașa se prindea În talie - era bogată ca o bluză, dar satinul fiind greu, Îi desena clar sînii plini și sfîrcurile. MÎnecile erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]