64,510 matches
-
generației teribile de intelectuali interbelici tip Nae Ionescu, Cioran, Eliade și ceilalți. Nu e vorba despre un oportunism, ci, mai degrabă despre intuiție critică. Dan C. Mihăilescu a operat o schimbare importantă în tonul său critic. Nu stilistică, nu discurs, tocmai aici e "șpilul". A înțeles că adevărata schimbare după '89 înseamnă modificarea în cîmp "tematic". Opțiuni riscante, dar cu mari cîștiguri la capitolul "imagine". Dan C. Mihăilescu și-a construit o imagine puternică promovînd (scriind, studiind) scrierile de tip documentar
Un scriitorinc neîmplinit by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15391_a_16716]
-
aici e "șpilul". A înțeles că adevărata schimbare după '89 înseamnă modificarea în cîmp "tematic". Opțiuni riscante, dar cu mari cîștiguri la capitolul "imagine". Dan C. Mihăilescu și-a construit o imagine puternică promovînd (scriind, studiind) scrierile de tip documentar. Tocmai de aceea, la o lectură retrospectivă, se poate vedea cît de "datate" sînt mai toate ieșirile la rampă critice. Nici retorica agilă, nici "suculența" limbajului nu se pot lupta cu înfiorătoarea monotonie tematică. Peste tot dai de Cioran, de Noica
Un scriitorinc neîmplinit by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15391_a_16716]
-
cu marile vîrfuri ale literaturii este iarăși unul riscant. Este maniera de a percepe didactic cititorul și autodidactic propria condiție de critic. Lucrul cu marile nume este întotdeauna suspect - prea generalizant. Și dăunător - surpriza culegerii de eseuri Scriitorincul a venit tocmai din faptul că suculența stilului, pe care lumea nu contenește să o laude cînd vine vorba de Dan C. Mihăilescu, nu poate ține piept unei ideologii critice extrem de datate. Salvarea lui Dan C. Mihăilescu n-a venit din scris. Ci
Un scriitorinc neîmplinit by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15391_a_16716]
-
într-o epocă dominată de mass media. Ce s-a schimbat de atunci? Pentru ce tip de poezie ați pleda? S-au schimbat foarte multe de atunci. Eu scriam în epoca televiziunii, acum sîntem în era computerului și a ciber-textului. Tocmai citesc o carte de Lev Manovich intitulată The Language of the New Media, foarte utilă din acest punct de vedere. S-a scris mult despre teoria digitală, ciber-poezie, există pagini pe internet incredibile și poezie concepută direct pentru ecranul computerului
Cu Marjorie Perloff despre Criza domeniilor umaniste by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/15406_a_16731]
-
și necunoscut. Pragul dintre cele două tărîmuri se-ntîmplă să-l treacă o fetiță a cărei imbatabilă armă este rîsul (o altă posibilă trimitere livrescă la "Numele trandafirului" al lui Umberto Eco). Un veritabil frate mai mare îi va deveni copilei tocmai torționarul pufos, expertul trustului pe care însă micuța reușește să-l îmblînzească, transformîndu-l nu doar într-un justițiar exemplar, dar și într-un prieten devotat. Alături de muzica atașantă a lui Randy Newman, timbrul vocilor lui John Goodman și Jennifer Tilly
Carte - film - carte by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15432_a_16757]
-
zilei de 23 august 1944 neutralizează de fapt stridențele unei lumi în derivă și reface pentru cîteva ore armonia diferențelor. între Heil Hitler și Gruss Gott biruie ultimul, chiar dacă vremelnic și chiar dacă nu neapărat din pioșenie, familia personajului nu e tocmai cucernică, iar bunicul cezaro-crăiesc spune despre preotul care îi frecventa: "Un preot nu e de lepădat. Dă bine în societate, e decorativ ca un tablou futurist, nu-l înțelegi, dar îl privești cu plăcere." Cît despre Transilvania multietnică în care
COCOȘUL DECAPITAT by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15417_a_16742]
-
e decorativ ca un tablou futurist, nu-l înțelegi, dar îl privești cu plăcere." Cît despre Transilvania multietnică în care tatăl, un adevărat domn (sau un adevărat comerciant, cum sugerează mătușile) salută în cîteva limbi, romanul nu compune o imagine tocmai armonioasă. Totuși, ne aflăm într-un spațiu în care nu se vorbește românește decît de nevoie și atunci prost. Țiganii le strigă germanilor cuvinte nu tocmai politicoase ("Săsălăi afurisiți! Cu Hitler al vostru cu tot! Cărați-vă la dracu în
COCOȘUL DECAPITAT by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15417_a_16742]
-
adevărat comerciant, cum sugerează mătușile) salută în cîteva limbi, romanul nu compune o imagine tocmai armonioasă. Totuși, ne aflăm într-un spațiu în care nu se vorbește românește decît de nevoie și atunci prost. Țiganii le strigă germanilor cuvinte nu tocmai politicoase ("Săsălăi afurisiți! Cu Hitler al vostru cu tot! Cărați-vă la dracu în Germania!"), obsesia purității etnice e generală, ungurii sînt undeva mai jos în ierarhia socială, românii și mai jos. Educația atenuează totul, diferențele rămân însă clare în
COCOȘUL DECAPITAT by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15417_a_16742]
-
în care este inclusă însăși ființa poetului, imaginat de scriitoare și numit "omul de la fereastră": " Totul trece prin ochiul, și el mort, al omului... În acel ceas el n-avea inimă - îi fusese smulsă, fusese prădat de ea, și, iată, tocmai atunci trece printre nouri convoiul patetic al Reginei albe,... moartă. Lentila privirii primește acest spectacol... Dar nu e omul de acolo, și el, în acea secundă, mort?... Nu trecea prin sufletul secat al Poetului un convoi mortuar care ducea cu
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
Nicolae Manolescu La cel de-al treilea număr în noua formulă grafică, se poate spune că România literară începe să se "așeze". O schimbare la față ca aceea pe care am făcut-o nu e un lucru tocmai simplu. Nici tehnic, nici, aș zice, psihologic. De ce era ea necesară și ce scopuri urmăream, am arătat într-un editorial anterior. Aș vrea să mă refer acum la dificultățile unei atare schimbări. Cele de natură tehnică țin de rutina care
Schimbarea la față by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15441_a_16766]
-
Barbu Cioculescu Mic școlar silitor, edificat asupra calamităților matematicii, învățam tocmai pe dinafară, după metodologia vremii, tabla înmulțirii, în plin efort integrator și cu sincopă la 3x3. Un coleg dintr-o clasă mai mare mă informă că suferința mea nu e singulară în univers: negrii adorm numărând până la trei. De foarte
Polca pe furate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15412_a_16737]
-
care, în sfârșit, au fost la noi pentru prima oara înțelese de un regizor care vine din afara teatrului de operă. Domnul Mihai Măniuțiu, regizorul spectacolului, a pătruns aceste date esențiale ale muzicii lui Bizeț; a conferit complementului scenic al muzicii tocmai ceea ce acesteia îi aparține, a înțeles faptul că ai noștri vocaliști sunt în primul rând cântăreți; nu a intenționat a-i transforma în actori. Din păcate. A intuit că efortul ar fi fost covârșitor? Nu a manifestat această ambiție. A
Simbol efemer by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15431_a_16756]
-
îi aparține, a înțeles faptul că ai noștri vocaliști sunt în primul rând cântăreți; nu a intenționat a-i transforma în actori. Din păcate. A intuit că efortul ar fi fost covârșitor? Nu a manifestat această ambiție. A construit pornind tocmai de la aceste date imaginând o altfel de mișcare scenica orientată de mișcarea însăși a muzicii. Și a reușit. Montarea să reține tocmai acest caracter static acceptând contrapunctul unei mișcări coregrafice în parte acceptabile, o reușită parțială datorată coregrafei Vava Ștefănescu
Simbol efemer by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15431_a_16756]
-
Din păcate. A intuit că efortul ar fi fost covârșitor? Nu a manifestat această ambiție. A construit pornind tocmai de la aceste date imaginând o altfel de mișcare scenica orientată de mișcarea însăși a muzicii. Și a reușit. Montarea să reține tocmai acest caracter static acceptând contrapunctul unei mișcări coregrafice în parte acceptabile, o reușită parțială datorată coregrafei Vava Ștefănescu. Mișcarea coregrafica devine deranjantă atunci cand duetul vocal al protagoniștilor este explicat cu ostentație prin evoluția balerinilor Andreea Duță și Cristian Crăciun... de
Simbol efemer by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15431_a_16756]
-
deranjantă atunci cand duetul vocal al protagoniștilor este explicat cu ostentație prin evoluția balerinilor Andreea Duță și Cristian Crăciun... de altfel dansatori ce dispun de harul unei comunicări sensibile. Frumoase, foarte frumoase, spectaculoase chiar, sunt costumele ce devin cadru scenografic, împlinind tocmai acest aspect al calofiliei ce aparține, în fond, muzicii; este o cromatică ce se dorește a fi vitalizatoare. Este pe ansamblu unitară. O datorăm celor două plasticiene, pictorițele scenografe Iuliana Vîlsan și Adriana Urmuzescu. Fluturii multicolori înfloresc feeric drept simbol
Simbol efemer by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15431_a_16756]
-
Manuela Tănăsescu Într-o încercare de lămurire a impasului identitar prin care, trebuie s-o recunoaștem, trecem din nou de mai bine de zece ani, stabilisem că din straturile noastre culturale constitutive (numeroase și nu îndeajuns de bine delimitate) lipsește tocmai cel mai important pentru o bună situare în modernitate - Renașterea. Consecințele sunt considerabile. Și nu numai prin faptul în sine - mari culturi nu o cunosc și asta nu le-a oprit să se exprime în deplină splendoare - ci mai ales
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
fieștecarele cu lucrurile sale, măcar bune, măcar rele", să nu cutremure sufletul voievodului. Puterea pământească se manifestă numai în limita conștiinței unei judecăți absolute de care nimeni nu scapă. De fapt una din temele pe larg dezvoltate în Învățături... este tocmai aceea a împărțirii dreptății în conformitate cu legile creștine - condiție obligatorie pentru ca autoritatea domnului să fie recunoscută și acceptată. Misiunea domnului este deci una etică și ordonatoare, și el o îndeplinește în umilință, fiind un exemplu și un îndrumător spiritual pentru poporul
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
Ambiguitatea formă/ limbaj, soliditate/transparență, construcție/disoluție, deși, pînă la un punct, ține în mod evident de strategiile unei gîndiri plastice sigure pe sine, de aici acolo ele sînt, cu certitudine, fatalități ale unui temperament artistic marcat de polarități. Și tocmai în consecința acestui partaj onest între motivația lăuntrică a exprimării și gîndirea profesională activă, se naște un gen de pictură în care nu intervin nici factori de perturbare ce țin de prea severul proces al elaborării, și nici bruiaje de
O revoluție de catifea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15434_a_16759]
-
una șocantă, dar este una prin care fenomenul artistic însuși transmite un semnal de siguranță și de vigoare. Deși, în tăietură proaspătă, rupturile și salturile revoluționare, mai mult sau mai puțin sîngeroase, au o mare putere de impact și impresionează tocmai prin ieșirea din normă și din sacră, în momentul imediat următor ele se dovedesc a fi, de multe ori, simple gesticulații și strigăte în pustiu, în vreme ce mișcările aparent lente, dar care lucrează chiar la fundamentul unui fenomen sînt, în mod
O revoluție de catifea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15434_a_16759]
-
ieșit din bidimensional și n-a incendiat simbolic nici măcar vreo casă memorială. La urma urmei, regîndirea fenomenului din chiar spațiul său de referință și reconstrucția acestuia cu propriile lui instrumente constituie adevăratul pariu al oricărei creații artistice. Și Mirela Dimcea tocmai acest lucru încearcă să-l facă. Iar dacă ea nu revoluționează acum din temelii pictura românească, dacă nu-și transformă acțiunea artistică într-un adevărat carnagiu, în mod cert, asemenea multor tineri din generația ei, o revoluție de catifea tot
O revoluție de catifea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15434_a_16759]
-
fenomen în curs, cu numeroase ezitări și dezvoltări imprevizibile. în limbajul de specialitate s-a impus desemnarea textului, a imaginii, sau a sunetului care poate fi trimis împreună cu un mesaj al poștei electronice prin termenul englezesc attachment. Cuvîntul nu e tocmai ușor de preluat în română (cel puțin prin nonconcordanța dintre scriere și pronunțare), de aceea nu e surprinzător faptul că se încearcă o traducere, o adaptare, sau o înlocuire a sa. Legătura dintre verbul englezesc attach și verbul românesc a
Atașament by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15450_a_16775]
-
doar cu intenție glumeață, parodică: bazată pe o ironică disponibilitate de a copia cît mai fidel termenul englezesc. Evident, competiția terminologică e deschisă: în teorie, e posibilă și alegerea cuvîntului anexă - poate cea mai potrivită traducere, dar cu șanse reduse tocmai pentru că, în măsura în care se integrează mai bine românei, se și depărtează de omogenizarea internațională a limbajului informatic. E interesantă, de altfel, examinarea situației din alte limbi romanice: decizia de a traduce terminologia engleză conduce în mod previzibil la apariția în glosarele
Atașament by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15450_a_16775]
-
că Veronica ar fi născută pentru a zăpăci destinele marilor bărbați, diferiți istorici literari, biografi și publiciști, În cursa pentru spectaculos, au creat Veronicăi Micle efigia unei femei ușuratice, nestatornice și indiferentă la sentimentele Înalte ale poetului. Realitatea a fost tocmai invers, dar clișeul impus de o societate nedreaptă, grăbită și superficială este greu de Înlăturat cu toate dovezile incontestabile. Muza lui Eminescu nu a fost o femeie ușoară, nu era dornică de petreceri. Ea și-a jertfit toată tinerețea familiei
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
-l determină pe om "să cadă în genunchi în fața produsului culturii, forțîndu-l să adore sau cel puțin să respecte Muzica, de exemplu, sau Poezia, sau chiar Statul ori Divinitatea", și un altul negativist, "vast curent refractar al spiritului care încearcă tocmai să redea Omului statutul său suveran, deplina independență față de aceste divinități, față de Muzele cu pricina, căci, la urma urmei, ele nu sînt altceva decît o simplă creație a Omului". E limpede că suprarealismul aparține tipului al doilea. Cu toate că demonia sa
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15449_a_16774]
-
într-un "mod de viață", al "umanizării" sale specifice. Singurătatea și "inactualitatea" i-au favorizat adîncirea în sine, marginalizarea i-a îngăduit a-și cultiva propriul "centru" creator și spiritual. De altminteri, Gellu Naum a adresat grele imputări suprarealiștilor autohtoni tocmai pentru că ei n-au priceput nevoia de-a acorda acțiunii lor poetice o dimensiune transcendentă, care să acopere viața: "Pentru moderniștii din România, problema (suprarealismului) a rămas, evident, o problemă formală. Teoreticienii de la unu, 75 H. P. etc., trecînd prin
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15449_a_16774]