877 matches
-
sunt, în felul lor, niște ciudați. Cel mai ciudat dintre toți e cumpărătorul care intră pentru prima oară într-un magazin cu tablouri, se duce glonț la un peisaj sau la o natură moartă și scoate portofelul fără să se tocmească. După care pleacă la fel de precipitat cum a venit cu lucrarea sub braț. Stai așa, va spune cititorul. Ce-i atât de special la omul tău? E vorba despre o marfă și despre un cost, despre o plăcere și despre o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ciripeala soției. Trebuie să le facem să exclame tot timpul: «Oh!», «Vai!», «Super!», «Colosal!», «Fantastic!». De la ele vine plăcerea doamnei, nu de la tablou sau de la noi.“ „Mai e nevoie de ceva“, spune domnul, care scoate portofelul și, fără să se tocmească, cere prin semne să i se împacheteze tabloul generalului scăpătat, tablou pictat de un geniu mort de tuberculoză în brațele iubitei, care s-a stins curând și ea de dorul pictorului într-un hotel de două stele, la Nisa, fecioară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
s-a dovedit a fi stricat. „O să vă sunăm să reluăm discuția“, a zis evaziv reporterul evitând privirea inventatorului. „E vina noastră“, a mai zis el, deși toată lumea știa că despre altceva era vorba. Despre soartă. Cu ea nu te tocmești: „Hai, soarto, să mai încercăm o dată!“. Definiția boului Un senator i-a zis altui senator că e bou. Nimeni n-a mai văzut de mult timp un bou, așa că nici insulta nu mai e ce-a fost cândva. În magazine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
a întâmplat ceva. Ce se cerea pe-atunci filozofiei era de fapt un soi de materialism combinat cu „socialismul științific”, o disciplină care, indiferent de facultate, chinuia de decenii întregi studențimea românească cu doctrine artificiale, ambalate într-un limbaj imposibil. Tocmi aici Emi a capotat. Nu o dată, ci de două ori și se pregătea pentru altă bușeală. De doi ani terminase liceul. Cei mai mulți dintre colegii săi reușiseră la facultate, pe el însă îl aștepta un nou eșec. Nimeni nu pricepea ce
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
probabil, rolul de inițiator în declanșarea conflictului dramatic. Din nefericire (pentru mine) piesa este scrisă în germană, limbă din care, până la aceste adânci bătrâneți, n-am izbutit a pricepe decât vreo trei cuvinte (foreiber, tischlaifer, schlaffwagen), așa că, până se va tocmi tâlmaciul necesar, nu pot emite nici măcar obișnuitele aproximații. Prozele însă, sunt caligrafiate (cu tuș, îngrijit, zici că-i scris cu "italic" la computer!) în românește. N-aș zice că aduc cine știe ce mare noutate stilistică și că ar putea provoca niscaiva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
ruși) <endnote id="(3, p. 73)"/> ; „Nu există târg fără un evreu” sau „Poți să faci o afacere bună fără un evreu, dar nu fără câțiva” (la maghiari) <endnote id="(107, p. 120)"/> ; „Neînduplecat ca un negustor evreu [când se tocmește]” (la polonezi) <endnote id="(127, p. 88)"/> ; „Cu un evreu nu se face un târg” (la germani), dar „Doi evrei și două fete fac un târg” (la polonezi) <endnote id=" (3, p. 73)"/> etc. Evreul se autopercepe În mod similar
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
polonezi) <endnote id=" (3, p. 73)"/> etc. Evreul se autopercepe În mod similar : „Cu evreul n-o scoți la capăt cu târguiala” și „Nu poți face evreului un rău mai mare decât să-i dai cât cere [fără să te tocmești]”, sună două proverbe evreiești <endnote id="(300)"/>. Evident, târguiala În exces nu era un obicei anume al comerciantului evreu, ci al comerciantului În general și mai ales al celui oriental. Irina Nicolau a prezentat adevărate „strategii ale târguirii” la negustorii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
842, p. 44)"/>. Reflexele mentale prezentate mai sus s-au dovedit atât de puternice, Încât au intrat și În limbă, În special În jargon. În limba engleză, de exemplu, substantivul Jew Înseamnă, pe lângă „evreu”, și „cămătar sau negustor care se tocmește din greu”, iar verbul to jew (down) Înseamnă, mai ales În engleza americană, „a te târgui la sânge” sau „a Înșela la preț”. În celebrul lor Dicționar german (1852), frații Jacob și Wilhelm Grimm susțin că de la rădăcina Jude au
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și figurile de după p. 160)"/>. Pe de altă parte, unele colinde poloneze, interpretate de țărani la casele evreilor, Încep ex abrupto : „S-a dus ovreiașul la sinagogă/ Și-a găsit un săcui cu bani”. În continuare, textul colindei prezintă cum, tocmindu-se la sânge, evreul reușește să cumpere foarte multe produse cu acești bani <endnote id="(184, p. 45)"/>. Revenind În spațiul românesc, Într-un articol intitulat „Camătă și cămătari” și publicat În 1907 - anul răscoalei țărănești și al pogromurilor antievreiești
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
193), iar altul, „Avram ținbălar”, este Înre gistrat printre „jidovii ot târgul Cernăuțului”, Într-un recensământ din 1774 al populației din Moldova (124, p. 106). Ca să anime o petrecere nocturnă, ținută la moșia din satul Mokroe, personajul dostoievskian Dmitri Karamazov tocmește un taraf de lăutari evrei, „care cântă la țambal și scripcă”. E drept că aceștia sunt angajați doar pentru că lăutarii țigani nu sunt disponibili (Frații Karamazov, 1879-1880). Un lăutar evreu, polono-lituanian, de Început de secol XIX este celebrul personaj Iancăl
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
lătrat de câine : „- N-auzi, bade ? Latră-un câine !/ Fugi degrabă, mergi de-l leagă,/ Că se tem voinicii noștri,/ Că se teme oastea-ntreagă !”. Cum țăranul refuză să lege câinele de gard, „oastea jidovească” apelează la soluția cunoscută : „Să tocmim vreo doi români,/ Ca să meargă cu oștimea/ Și s-o apere de câini” <endnote id="(184, p. 163)"/>. Într-o altă snoavă populară, publicată În 1893, este luată În derâdere „viteaza” armată evreiască, ai cărei soldați „trăgeau cu pușca și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
452)"/>. „Evreul infanticid” este pus aici În contrast cu creș tinii, care nu „ar fi făcut asta”. În afară de imaginea lui de „mâncător de copii” și de „asociat cu Diavolul”, „jidanul” din basm are și alte stereotipuri specifice : e negustor În târg, se tocmește, e ahtiat după bani și aur, e viclean („tot ei Îs mai mehenghi [= vicleni]”), știe să citească (spre deosebire de român), Îi urăște pe creștini („jidanul, tot cu dușmănie asupra creștinului”), ucide folosind otravă („Îi dă nu știu ce și omoară omul”), pretinde că
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cine știe cât or fi umblat piciorușele lui toată vara? Doarme somnu’ morții, nenorocitu’ de el. Sfinte Dumnezeule, părințele, ce ne-om mai face și cu ăsta? Acuma lasă-l aicea și-om mai vedea. Îi auzeam de-afară sfădindu-se și tocmindu-se și aproape strigând că ce vorbă-i aia, băiețică? Și Andrei se dădea de ceasu’ morții explicându-ne cum că-i chiar o vorbă la locu’ ei, nea, n-o să mai găsiți la banii ăștia să vă dați și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
văzute și nevăzute de pe aici. Puteți pofti, căminarul e plecat la oraș, jupânul Mihai hălăduiește ca de obicei pe la lac, iar dintre frați doar Șerban și Niculae sunt prin preajmă, dar și ei sunt pe ducă la un ovrei să tocmească plecarea la Cernăuți. Îi spunem că vrem să deprindem și noi ceva din atmosferă, ne face semn complice că e de acord și ne invită mai Întâi În bisericuța din lemn, situată În susul domeniului. E tare liniște aici, catapeteasma e
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
tata este mulțumit. E tras apoi alături pe o masă, după care este tăiat cu mult meșteșug de un nene În vârstă care știe rostul lucrului. Nu-s prea mulți oameni În sat care se pricep la așa ceva. Trebuie să tocmești pe cineva cu câteva zile Înainte, căci e mult de lucru În perioada asta. Tranșatul durează destul timp, motiv pentru care se discută despre una, despre alta, se mai pune de-o dregătorie, se mai bea câte o cană de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
Guvernul a cerut egumenului grec al mănăstirii să înalțe, deasupra "clădirii joase" menționate, un spital și să aducă un doctor, dar, ca și la Neamțu, cererea a întâmpinat rezistență, egumenul refuzând organizarea medicală a azilului, răspunzând că "doctor nu va tocmi pentru că, în mănăstirea Golia, pe bolnavi îi vindecă Maica Domnului". Ca urmare a unei epidemii de febră tifoidă care a determinat o mare mortalitate printre bolnavi, în 1850, Comitetul Sănătății a numit ca medic al azilului pe doctorul I. Finkelstain
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
74 Vezi Balthasar Gracián, Cărțile omului desăvârșit, Humanitas,1994. 75 Divanul, p.113: "ca în trei luminoase și neprăvuite oglinde, precum a trupului, așe a sufletului stat și podoabă îți, privind, socotește, și ceva dintr-acestea lipsă iar grozav văzând, tocmește și cum să cade frumos orânduiește și împodobește." 76 Citatele și parafrazele legate de alegoria scrierea-luptă sunt preluate din D. Cantemir, Hronicul..., pp.6-7. 77 Evanghelie învățătoare, Govora, 1642, a lui Udriște Năsturel în BRV I. 78 Împreună cu dreapta socotință
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
căci venind noul minister va da alt dicționar prefecților. [Ministrul] L. Catargi“ [21 martie 1876] „D-lui Grigore Lahovary, prefect de Mehedinți. Răspund la nota dv. cifrată. Am vorbit cu ministrul de Finanțe, sper însă că acești domni nu vor tocmi astfel voturile dumnealor. Să fie dumnealor siguri că se va face tot ce se va putea și că dumnealor vor fi preferați. Ministru, L. Catargi“ 306 bucureștii de altădată Publice, precum și la celelalte ministere pentru a se stabili „de unde vine
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și îi spui... în linii mari, că îl iubești. Iar eu îl conving să facem nunta la Plaza. Și tu ai parte de nunta cu care dorești să-ți epatezi prietenii. Ăsta-i târgul pe care ți-l propun. — Te tocmești cu mine ca la piață? — Îhm... da. Mă întorc spre ea și o fixez, cu pumnii încordați pe lângă mine. Elinor, adevărul adevărat este că am venit la tine dintr-un motiv cât se poate de egoist. Luke a suferit foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
continuă răzvrătire, încăpăținându-se în ideile lui, care nu erau ale nimănui. Chiar de copil, nu se putuse înțelege cu părinții; și, mai târziu, după ce trăsese la sorț un număr bun, care îl scăpase de armată, fugise de la ei, ca să se tocmească, mai întâi la Borderie, apoi la Chamade” Prin comportamentul său, el ar fi trebuit să fie numit ”Bestia umană”, asemeni lui Ion, deoarece se folosește de toate modalitățile pentru a pune mâna pe pământ și pentru a-l păstra: își
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
care nu au lipsit atentatele, asasinările și atacurile cu bombe. Seria atentatelor a început în 1977 cu Monica Lovinescu. În seara de 18 noiembrie, ajunul sosirii la Paris a lui Paul Goma, aceasta a fost agresată de doi palestinieni, agenți tocmiți de Securitate, care au adus-o în stare de comă. Conform lui Ion Mihai Pacepa, Nicolae Ceaușescu ar fi ordonat: Să i se închidă gura. Nu trebuie ucisă. N-avem nevoie de anchete americane și franceze ce ne-ar pune
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
cu Fleica și Folkul cu Porcul! Cum scoate niște vânturi sonore care te fac să răsucești urgent butonul radioului. Numai că, de la o vreme, nu mai putem respira. Nu-i ajungeau duminicile, ne-a luat și sâmbetele și joile, a tocmit postul național și să te ții! Pentru că are o obială între dinți! O să ne scoale dimineața cu pogribaniile lui; o să ne bată la c , seara, că nu l am învățat pe dinafară și, dacă-i dă cineva voie, o să ne
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
asta cumpăram, ca la hotel, întotdeauna mi-a plăcut să trăiesc la hotel, acum aveam o ocazie, în București trăiam pe permanent picior de plecare, ca într-un perpetuu tranzit. Eterna tobă târguiam, ceva cu preț fix, ca să nu mă tocmesc, să nu fiu obligat să negociez, să dialoghez. Îmi era interzis să vorbesc. Variantele de dialog sunt mereu aceleași. De obicei, pot citi de pe buze. Și prețurile de pe cântarul electronic, la fel. Ăsta e avantajul tehnicii. Cică oamenii au fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
neuniform, în toate direcțiile, nehotărâtă. Figură de copil bărbos. Surâs calin, naiv. Când încerc să mi-l aduc în minte, îl văd întotdeauna în câte o dimineață rece, venind spre școală. Spre liceu. Ar trebui să vi-l desenez. Să tocmesc un papparazzo care să-l tragă în poză. Dimineața se grăbea și era permanent transpirat. În mâini, mănuși negre de piele. De piele neagră. Nici nu putea cuprinde cumsecade ghiozdanul lui vechi de pe vremea lui Pazvante. Ghiozdan de meșină încrețită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
palmă. Grădina lui Baboi, unde trebuie să jucăm. Și-a săpat singur grădina ailaltă din coastă, povestește Jderilă. Un om greu de înțeles. Umblă în trening și cravată. Și mai ales asta e problema - că-și sapă singur grădina. Nu tocmește pe altul. E problematic de ce face asta. Pe drum se fixează tactica. Dacă tot s-au făcut alegerile. - Jucăm la înaintare cu doi inși. P-ăla micu’, pe Dadanu, îl băgăm să apere, că e gras și umple poarta. Măslină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]