648 matches
-
bune ore de lucru erau orele nopții, când toată casa era cuprinsă de liniște, iar eu stăteam la birou, cu tastatura coborâtă în sertarul foarte adânc al biroului, acolo unde dormea pisoiul nostru birmanez, obosit de alergătura din timpul zilei, tolănit peste teancuri de foi, printre creioane și plicuri, însoțindu-mi scrisul cu torsul lui monoton. N-am resimțit niciodată maternitatea ca pe o povară sau ca pe un obstacol în calea „carierei“ mele profesionale, probabil și pentru că am avut întotdeauna
Poveşti cu scriitoare şi copii by Carmen Mușat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1777]
-
scării verticale de pe zid. Ierburile lacome, mustind de viață, nu se vedeau dar exalau miasme narcotice, grele și amare. Memoria olfactivă îi purtă gândul undeva departe, în copilărie. O moleșeală dulce îl făcu să se lase în genunchi, să se tolănească într-o rână și apoi să se răstignească pe spate, decupând o formă umană în desișul verde și primitor al buruienilor. Doar nările continuau să-i freamăte ca frunzele de mesteacăn și auzul i se ascuți până prinse foșgăitul bălos
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
pierdut o oaie nu mi-ar fi părut așa rău ca după Bobiță. La miezul zilei, când Nuța, nepoata mea, s-a dus la grădina cu iarbă din apropierea casei să adape și să mute vaca, l-a găsit pe Bobiță, tolănit la umbra unei răchite, supraveghind pe Floreana care păștea liniștită. Când și-a văzut stăpâna, a întâmpinat-o vesel cu mișcări repezi din coadă raportându-i, parcă, faptul că se află în misiune și și-o îndeplinește conștiincios. După ce a
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
înfățișării și vorbirii dlui Năstase înseamnă diplomație, politică înaltă, chiar machiavelism. De fapt, înseamnă artificial și atât, ca o fibră sintetică. România a mai avut doi politicieni perfect bidimensionali: Teodor Meleșcanu și Emil Constantinescu. Și unul, și celălalt s-au tolănit la un moment dat pe sondaje. Ce s-a ales de ei ar trebui să fie un avertisment pentru premierul Năstase. Din păcate însă, un om plat nu poate vedea Universul decât ca pe o tavă... The dizzy little gianttc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
și scoase capul pe geam ca să tragă câteva guri de aer rece. Aruncă țigara fumată nici jumate și trase cu zgomot ușa compartimentului după el. Mămăița abandonase rebusul. Privea stins undeva pe geam. Che Guevara molfăia dintr-o pară zemoasă. Tolănit vizavi de el, se ștergea din când în când cu podul palmei pe mustăți. — Am trecut de Ploiești? întrebă Che Guevara în gol, fără a se adresa nimănui anume. — Trecut... — Hai că am dormit nițel, mai spune Che Guevara și
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
anatomică“ a fericirii. Când e vorba de cele ieftine, nisipoase, concret-pârdalnice, vorbim de satisfacții materiale. Când urcăm către voluptate și ajungem în plexul solar, optăm pentru formula plăcerile cărnii, pentru ca, odată ajunși în vârf, din limb către nimb, să ne tolănim paradiziac în bucuriile spiritului. M-au răzvrătit dintotdeauna aceste țarcuri cu sorginte medievală, care împart în felii inegale împlinirea. De ce ar fi senzoriumul fără excepție și irevocabil sluga păcătoasă a spiritului? De ce ar fi plăcerile trupești fără excepție și irevocabil
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
este câtuși de puțin mirat de insolita apariție a celor doi bărbați în trăsura lui. Ceea ce spune este total neinteligibil pentru Faus, iar Mefisto nici nu-l bagă în seamă. Însă, intrigat, Faust îl întreabă pe Mefisto îndicând spre bărbatul tolănit în blănuri: „E nebun?” Calm, Mefisto răspunde. „Nu. Este rus.” Desigur, nu are rost să căutați episodul în opera lui Goethe, cum nu are sens să speculezi asupra libertăților pe care Sokurov și le ia față de operă. Faustul lui Sokurov
Faust: lumini și umbre (I) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2924_a_4249]
-
clinchetul lighenelor împărțite la fiecare pat. Pentru prima oară de cînd se internase, se simți suficient de bine pentru a se rade, dar după ce-și dezmierdă smocul de păr de pe bărbie, își împrospătată doar fața și mîinile și rămase tolănit în aerul și lumina blîndă. Domnul Clark arăta mult mai bine. Fața lui era din nou a unui om bătrîn, gînditor și părea că dirijează o mică orchestră cu arătătorul. Patul domnului McDade era gol, doar cu salteaua de sîrmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
revoc.“ Aproape de vîrful pantei, începu să-și piardă suflul. Iarba de pe vîrf era frîntă de stînci noduroase. Stîlpul de beton al triangulației era plasat pe una dintre ele și Alexander îl folosea drept spetează. Avea aerul unui ins care stătea tolănit pe o canapea confortabilă în propria casă și, la început, păru că nu-l vede pe Lanark, apoi îi făcu semn bătînd ușor cu mîna în stînca de lîngă el, și cînd Lanark se așeză, se sprijini de el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vadă pe mama lui, ghemuită în fotoliu, cu o pătură decolorată peste picioare, izbucnind în lacrimi la scenele de despărțire, la pierderea vreunui copil (în filmele indiene), la nefericirea vreunei fete minunate dar fără noroc. Plângea pe-nfundate, căci Costel, tolănit pe sofa, doar în maieu și chiloți, o ironiza crunt dacă o auzea, o imita pîn-o făcea să fugă în camera cealaltă, ca să suspine în voie. Minte de muiere, gata mereu să pișorcească ochii"... De multe ori, însă, când Maria
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
zi, Balamber putuse să ghicească câteva de unul singur. în momentul acela coloana trecea prin fața unui grup de patru războinici de stirpe germanică, ușor de recunoscut prin haine și prin pieptănăturile ciudate specifice turingienilor; lăsându-și caii să pască, se tolăniseră în iarbă, sporovăind într-un calm desăvârșit, în vreme ce-i urmăreau pe aliați trecând. Go-Bindan, cățărată pe un catâr supraîncărcat, pe care un servitor sarmat îl ducea de căpăstru, arătase cu ură în direcția lor, scuipând de mai multe ori cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
unii chiar puneau pariuri, lipsite de orice logică, în legătură cu capacitatea soldaților de a rezista unui nou atac; de altfel, nici nu era de mirare, fiindcă nu aveau, cu siguranță prea multe motive să-i simpatizeze pe romani. Alții, cei mai mulți, stăteau tolăniți pe iarbă și printre arbuști, mâncând azime cu brânză, pe care le înghițeau însoțindu-le cu câte un gât zdravăn de bere ori hidromel. Nu toți, însă, erau la fel de liniștiți. Alții, mai mult decât de stomacul lor, adesea strâns cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
anunțase pe Sigrid că șeful bandei va locui la ei pe o durată nedeterminată. În biblioteca din salon, găsii un roman tradus din suedeză, Miere de bondar de Torgny Lindgren. N-am auzit niciodată vorbindu-se despre el. M-am tolănit pe canapea și am început să citesc. Era povestea unei conferențiare care, urmare a unei misterioase neînțelegeri, devenea ostatica a doi frați nebuni, în Marele Nord. Era excelent și nu mă mai puteam opri. Sigrid traversa din când în când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
strașnică. Dacă aș fi fost Baptiste Bordave, la ora asta m-aș fi aflat la birou lucrând alături de colegii mei. Cum am putut pierde atâția ani din viață cu o ocupație despre care păstram așa de puține amintiri? M-am tolănit la înmuiat în apa fierbinte. Eram fericit ca o ciupercă uscată scufundată în apă clocotită: să-mi regăsesc volumul de odinioară era absolut delicios. Întotdeauna mi-a fost milă de legumele deshidratate: la ce fel de viață să te aștepți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
scaun. De ce inerția asta absurdă? La gândul de a părăsi vila, cântăream o mie de kilograme. Pe ușa pe care o lăsasem întredeschisă, îl văzui intrând pe Biscuit. Cu o vioiciune uimitoare pentru volumul său, sări pe birou și se tolăni pe repertoarul deschis. Pricepui că nu se va mișca de acolo prea curând. Animalele ne comunică mesaje. Acesta nu era ambiguu; dacă rămâi, uite ce-o să devii: o mâță grasă. Mi se păru un mesaj optimist. Dacă tot ce riscam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
gândurilor mele. Și am degustat în pace toate-acele bucurii. Ce, -n mizerie lipsindu-mi, le vedeam cu ochii vii Și-mi sleiau puterea vieții secând inima din mine, Dar acum în răsfățare, în trufie și în bine Eu m-am tolănit. O dulce trândăvie moleșită Lîngezi a mea gândire pân-la starea fericită De tâmpire. Iar încolo, la solemnele ospețe Mă-mbătai din vase de-aur ca s-alung a mea tristețe; Mă culcai pe-un pat de fildeș ce-l trimise
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
efectuat de chirurgul Michael DeBakey din Los Angeles. Iar vizionarea programelor matinale duminicale de schi și fotbal, până la serialele americane în care tata era cel mai bun și mama super bună - ne făceau să lenevim în fotolii, sau să stăm tolăniți pe pernele canapelei, tata își întindea picioarele sus pe taburet și abia de mai priveam pe fereastră, din moment ce acolo nu puteai vedea decât blocurile din „Frohdörfchen“, un chioșc și strada pe care se îmbulzeau permanent mașinile între arbuștii de tuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
familiei“, îndreptă teancurile de reviste cu mașini personalizate și femei goale. Adună discurile împrăștiate și le vârî în spatele barului lambrisat pe care Mark îl montase singur, fără prea mare succes. Un poster cu o fată în bikini negri de piele, tolănită pe capota unei mașini de colecție, atârna pe peretele dormitorului. Îl rupse, scârbită. De-abia când se uită la bucățile din mâinile ei înțelese ce făcuse. Găsi un ciocan în debara și încercă să fixeze posterul la loc, dar era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
iar străzile erau o simulare mai previzibilă decât în jocurile on-line ale lui Mark. Iuți pasul pe Central, înapoi spre spital, dornică să-l aibă din nou pe fratele ei doar pentru sine. Dar Rupp și Cain erau încă acolo, tolăniți în scaunele de spital. Mark stătea pe pat în capul oaselor. Toți trei făceau pase cu un cocoloș de hârtie. Mark arunca la nimereală. Uneori arunca peste umăr, lovind peretele din spatele lui. Dar arunca. Revirimentul o îngheță. Era cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
grijă. Tata era un bărbat din a doua categorie, poate călătoria noastră în America îl ajutase să devină mai ordonat. Pentru că dimineața soarele era mai plăcut și mai blând, adulții nu voiau să fie deranjați între zece și douăsprezece. Stăteau tolăniți pe nisip, nemișcați ca morții, ai fi putut să faci omletă pe spatele lor; câteodată unchiul dădea drumul unui râgâit; alteori se frecau cu cremă de plajă, atunci păreau că se mângâie unii pe alții. Unchiul și mătușa veneau adesea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
trecut în rezervă. Trecerea în rezervă, trebuie să știi, înseamnă sfârșitul. Era așadar o după-amiază frumoasă și caldă și rămăsesem până mai târziu pe câmpul de zbor, lângă avioane. Sala de mese a ofițerilor era plină, așa că noi ne-am tolănit sub ferestre, în iarbă, când au început să citească lista cu numele rezerviștilor. Aveam inima ușoară și senină, căci era vară și eu eram tânăr. Apoi, când mi s-a citit numele, toți cei din jurul meu au tresărit și nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
am ajuns acasă. Cât mi-am căutat cheile în geantă, am auzit muzică și râsete dinăuntru. Nu-mi dădeam seama cum puteau doi bărbați să facă atâta gălăgie. Asta pentru că erau trei bărbați înăuntru. Mark, Phil și Kieran erau toți tolăniți pe canapea, înconjurați de cutii de bere, sticle de vin și cutii de pizza, cântând cu toții beți după „Swing Low, Sweet Chariot“1. Au ridicat toți capul când m-au auzit trântind ușa. —Jenny! —A venit stăpâna casei! Mark se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ei, niște muncitori care stăteau la coadă să se deschidă cantina și a fluturat exagerat din mână, cu și mai multă falsitate de actriță, făcând semne unui bărbat care am presupus că trebuie să fie Jacques. Stătea fără nici un chef, tolănit pe un scaun chiar la intrare. în spatele lui era un birou la care stăteau două fete cu părul făcut bucle. Două matahale stăteau în fața lui, blocând intrarea ca niște lei din piatră. —Jacques, dragă! a ciripit Baby. Eu sunt! Jacques
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
M-am dus până la masa din bucătărie și am scos o bere apoi am deschis unul din pachetele din ziar. —Pește și cartofi prăjiți! Excelent! M-am așezat pe masă și am început să bag în mine. Nat s-a tolănit pe canapea, părând îmbufnat. —Confortabil? l-am întrebat. Nu, e aici un arc care îmi intră în fund. —Tre’ să te așezi cumva în jurul lui. — Ar însemna să îmi tai picioarele de la genunchi. Nu exagera. Nu vrei o bere? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Clifford, cu mâna în jurul taliei unui băiat. Clifford îi zâmbea patern. Băiatul nu zâmbea. Părea că stă încordat, iar palmele îi erau întinse pe lângă corp. Avea cam zece ani; era clar cine este. Chiar dacă originalul nu s-ar fi găsit tolănit pe canapeaua mea în acel moment. * * * L-am auzit pe Nat cum se rotește pe canapea. Dintr-odată, zgomotul scos de arcuri era de o mie de ori mai amenințător. Tot universul era dat peste cap. —Tone de facturi? a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]