1,607 matches
-
Numele apare și în varianta maghiară "Hurgoj, Hurguj, Hurguly, Horguj, Horguly", în zona județului Bichiș din Ungaria. Alte nume sunt Hergye, Horga, Horgas. În Franța apare numele Hurgo, dar e posibil să fie doar o coincidență lexicala. Conform și cu toponimul, Dealul Hurgoi (642 metri altitudine), adăpostește Peșteră cu diaclaze din Dealul Hurgoi, situată la interfluviul Valea Porcului - Ronișoara, la vest de localitatea Rona de Sus, din județul Maramureș. Valea Hurgoi se varsă în râul Valea Ursului, afluent al râului Rona
Hurgoi () [Corola-website/Science/302415_a_303744]
-
populație de de locuitori. Potrivit "Dicționarului terminologic și de regionalisme" (DTSR) din 1872, numele cel mai vechi atestat a fost al unei cetăți "Stenota". Din cetate au rămas ruine. Autorii DGJPh, ediția 1897 (p. 601) au încercat să explice etimologic toponimul Urlați prin aceea denumirea "urlătoare" dată târgului, spre care locuitorii din zonă coborau de pe dealurile învecinate. Urlați ar putea să fie însă o derivare a traducerii din slavă a hidronimului [[Cricov (din "krik" "strigăt", "urlet"). Ar fi și o versiune
Urlați () [Corola-website/Science/297058_a_298387]
-
ar putea să fie însă o derivare a traducerii din slavă a hidronimului [[Cricov (din "krik" "strigăt", "urlet"). Ar fi și o versiune etimologică maghiară: Urlați ar reprezenta o adaptare românească a termenului maghiar "Váralatt" "Subcetate" (aceeași etimologie o au toponimele Orlat, Urlat). Urlați a fost până cel târziu în [[1645]] reședința unui fost [[județul Săcuieni|județ Săcuieni]], iar numele Secuieni ar sugera imigrarea medievală a unor elemente etnice maghiare din [[scaunele secuiești]]. [[Nicolae Iorga]], în volumul său de "Documente urlățene
Urlați () [Corola-website/Science/297058_a_298387]
-
Conform saga, o serie de victorii a lui Harald asupra triburilor "Höfðing", sa încheiat cu Bătălia de la Hafrsfjord (aproximativ 872), după care a fost încoronat și a început să fie numit "Domn al norvegienilor." Anume atunci a intrat în uz toponimul "Norvegia" (care înseamnă "Calea de nord"). Unificarea Norvegiei sub conducerea lui Harald, era însă fragilă. Istoricii se contrazic cînd merge vorba despre teritoriul stăpânit de el. Probabil că aceasta era regiunea de coastă din sudul Norvegiei. După ce i-a învins
Harald I al Norvegiei () [Corola-website/Science/325785_a_327114]
-
lucrări, devenite rare, sunt veritabile monumente de limbă, de importanță capitală pentru filologia și lingvistica românească. S-a preocupat, mai cu seamă, de istoria, geografia, etnografia și folclorul macedoromânilor. Și-a extins cercetările și asupra meglenoromânilor. A fost preocupat de toponimele balcanice și de relațiile culturale aromânești. Deosebit de interesante rămân în literatura de specialtate numeroasele sale etimologii. Sub egida Academiei Române, a publicat cel mai bogat material folcloric cules din aproape toate provinciile locuite de aromâni. Pericle Papahagi a fost printre cei
Pericle Papahagi () [Corola-website/Science/302889_a_304218]
-
a pietrei, a apei și a cultivării pământului denumită și Lunca Ialomiței. Terasa situată la cea mai mare înălțime față de cursul apei este populată, în trecut fiind o zonă cu arbori, pomi fructiferi și fâneață. Pe terasa centrală, cunoscută cu toponimul Podurile de Sus și de Jos, sunt amplasate zonele locuite,fabricile, atelierele, magazinele, școlile, bisericile, instituțiile publice. Lungimea terasei centrale este de 4 km, iar lățimea între 300 și 700 de metri și ține de la locul unde Ialomița este traversată
Pucioasa () [Corola-website/Science/297028_a_298357]
-
lista monumentelor istorice 2010, . Archita (în dialectul săsesc "Ärkeden, Ârkeden, Arkedn", în , în ) este o localitate în județul Mureș, Transilvania, România. Așezarea este situată între localitățile Saschiz și Beia și are denumirea germană "Arkeden", nume care ar putea proveni de la toponimul maghiar "Erked" sau de la un antroponim germanic ("Archo" sau "Ercho"). Numele de Archita este prima oară menționat în anul 1356 sub forma "Ercud". Localitatea a fost fondată de sași în preajma anului 1200, după strămutarea coloniștilor secui care ocupau aceste meleaguri
Biserica fortificată din Archita () [Corola-website/Science/326689_a_328018]
-
în graiul racovicean de azi, are sensul de „loc pe care a fost așezat un sat; vatră veche de sat", se poate lua în considerare ipoteza existenței unei alte „vetre” care să fi dispărut fără a lăsa urme. De asemenea toponimul „Racovicioara” pe care-l poartă cel mai important afluent al „Văii Lupului” poate duce la ideea existenței timpurii a unei așezări permanente sau folosite de localnici numai în vremuri de restriște. Din punct de vedere etnografic, se poate considera că
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]
-
între pământurile românilor de Cârța, cele ale sașilor "„de Barasu”" și cele ale secuilor de Sebus. "Fr. Killyen", referindu-se la acest document, arată că numele „Barasu” indică de fapt denumirea unui ținut întreg. După afimația sa, toate cele trei toponime la care face referință documentul se referă la teritorii care înconjoară pământul donat și nu la vreun oraș. În acest caz „Brașov” se referă la o zonă, iar „Corona” ar denumi localitatea. 1271 - Brasu: Acest toponim este atestat într-un
Istoria Brașovului () [Corola-website/Science/311066_a_312395]
-
sa, toate cele trei toponime la care face referință documentul se referă la teritorii care înconjoară pământul donat și nu la vreun oraș. În acest caz „Brașov” se referă la o zonă, iar „Corona” ar denumi localitatea. 1271 - Brasu: Acest toponim este atestat într-un document latin, aflat în Arhivele Statului din Budapesta și o fotocopie la Institutul de Istorie Cluj, act prin care "Ștefan", regele Ungariei, aproba contractul dintre "„Chyel comes, filius Erwin de Calnuk”" și "„Teel, filius Ebl de
Istoria Brașovului () [Corola-website/Science/311066_a_312395]
-
sud și vest). La cetate se poate ajunge ușor, plecând din Teiuș, pe valea Stremțului, până în centrul comunei Stremț, iar de acolo, pe vale, până la cetate nu sunt mai mult de . În documente este cunoscută sub numele de cetatea Diodului, toponim derivat din numele satului vecin, Geoagiu de Sus, care în documentele medievale a suferit unele transformări și adaptări: Geoagiu, Gyógy, Tinod etc. Cetatea de la Stremț a fost întotdeauna o cetate nobiliară. Cu toate că primele știri documentare privind existența unei fortificații la
Cetatea medievală a Diodului () [Corola-website/Science/314352_a_315681]
-
2 kmp. Întemeiat în 1825 de câteva familii de țărani români pe pământurile boierului Bălăban, care își construise conacul său pe un deal care se găsește vis-a-vis de satul de astăzi, în partea lui de vest și care mai poartă toponimul de Bălăban. Fiind situat ceva mai în urma satului Mălăiești locuitorii din această localitate și cei din împrejurimile Bălăbăneștilor le mai spuneau până nu demult și coada Malului. În timpul atestării sale, la 1825 satul avea nu mai mult de 15 locuitori
Bălăbănești, Criuleni () [Corola-website/Science/305153_a_306482]
-
Acest grup a determinat destinul zonei, până în zilele de azi. Tot în secolul al VI-lea au avut loc imigrări neînsemnate ale unor grupuri etnice slave. Notă predominantă o imprimă însă Franconii. Grupurile slave sunt treptat asimilate și germanizate. Unele toponime (cele cu sufixul „itz”) mai amintesc până în zilele noastre originea lor slavă (de exemplu: Seulbitz, Dörschnitz, Redwitz, Mitwitz etc). În perimetrul actual al orașului Bayreuth nu au existat până în secolul al XI-lea așezări umane. În anul 1035 actualul cartier
Bayreuth () [Corola-website/Science/304232_a_305561]
-
Casota este un sat în comuna Glodeanu-Siliștea din județul Buzău, Muntenia, România. Se află în extremitatea sudică a județului, în Câmpia Bărăganului. Primele atestări documentare apar la jumătatea secolului XIX și atribuie localității toponimul Oața prin referiri repetate la moșia cu același nume, aflată în proprietatea șerdarului Athanasie Casotta (nume menționat în documentele vremii și sub formele: Kasotta, Gazoti, Casotti, Cașoti, Cazoti). Pisania bisericii cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” din satul Casota, ce-l
Casota, Buzău () [Corola-website/Science/300801_a_302130]
-
cea a Jijiei, a cărui șes în zona de confluență cu Sitna (ce are loc la Hlipiceni - localitate în vecinătatea comunei Albești) atinge 65 de metri. În ceea ce privește altitudinile maxime, acestea pot fi întâlnite prin acele forme de relief cunoscute sub toponimele de : Dealul Sărata (200 m), Dealul Turcului (212 m) sau Dealul Coștiugenilor (214 m). Teritoriul comunei Albești este udat în jumătatea vestică de râul Jijia, cu un curs meandrat pe direcția nord-vest spre sud-vest. În ceea ce privește terasele Jijiei, pe teritotiul comunei
Comuna Albești, Botoșani () [Corola-website/Science/310245_a_311574]
-
puține înregistrări scrise despre alte limbi, iar pentru limba protoromână și limba albaneză sunt dovezi că acestea existau, dar prea puține date relative la întinderea zonei de răspândire. Se pot găsi urme ale proto-românilor în numele de origine latină ale unor toponime din secolul V, printre care "Skeptekasas" („Șapte case”), "Burgulatu" ("Cetate lată"), "Lupofantana" („Fântâna lupului”), "Gemellomuntes" („Munții gemeni”). Prima menționare în scris a unor cuvinte din latina vulgară autohtonă în Peninsula Balcanică apare, potrivit unei cronici bizantine, în 586, în timpul unei
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
al Mării Negre (Histria și Tomis, cu deosebire). Epoca romană a marcat puternic istoria oamenilor de aici. Cel mai probabil, în a doua jumătate a secolului I p. Chr. s-a clădit fortificația cunoscută în izvoarele romane cu numele Carsium (un toponim de origine tracică legat de aspectul stâncos al zonei, de la care derivă și numele de astăzi, slavizat, al localității. Punctul de vedere potrivit căruia numele actual se trage de la cuvintele "hîrsîz-ova" ceea ce înseamna "vadul hoților" este cu totul eronat și
Hârșova () [Corola-website/Science/297071_a_298400]
-
Odobescu, Nicolae Iorga), alții armean, macedo-român, român (Stoica Nicolaescu, P.P. Panaitescu). Personal credem că onomasticul acesta derivă din latinescu Nicolas (Nicolae), Necora, Nicor, Nicoară, Nicore ș, Nicoresi, Nicoreasă, Coresi, Coresie, Coreasă etc., unele dintre onomastice întâlnite și astăzi ca și toponimele”. De asemenea, se mai menționa: “Mai toate limbile au cuvântul lui Dumnezeu în limba lor, numai noi, românii n-avem” - aceasta fiind o dovadă clară a faptului că e de origine română, precizează prof. M.G. Popescu. „Numele de Coresie apare
Coresi () [Corola-website/Science/302713_a_304042]
-
Mătușii, Moția, Telman, Iepura de Sus, Iepura de Mijloc, Iepura de Jos, Mândra, etc. Analiza geografică a zonei arată că acestea au fost amenajate de oamenii de demult și funcția lor a dăinuit până spre sfârșitul secolului al XIX - lea. Toponimele și hidronimele atestă stabilitatea istorică și conservarea moștenirii culturale: Talaba (tracic), Mălăiște (loc pentru cultura meiului), Bucura (loc frumos - dacic), Mândra (izlaz), Telman (existent la 1533), Vâlsan (hidronim din perioada totemică, similar muntelui Zăganul). De asemenea cuvintele: arcarpaneu (vânător bătrân
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
va fi în viață mai sus-zisa jupaniță, singură să stăpânească satul și ațiganii mai sus-ziși, iar după moartea ei să fie sfintei mânăstiri de ocină și de ohabă..."” (Leonăchescu, 2001). La 16 aprilie 1533 sunt menționate hotarele moșiei Stroești cu toponimele aflate și azi în uz: „"de la piscul lui Vlad până la gâlma Mălinișului și până la piscul Șcheaului din sus și de aici, drept la gura Cernețiului și de aici, pe vale, până la piscul lui Giurgiu și de la piscul lui Giurgiu până la
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
boștănăriță", utilizată în apicultură]] [[Viticultura]]. [[Viță de vie|Vița de vie]] se cultivă doar lângă casă și sporadic pe terenurile mai înalte ale satului. Se pare însă că viticultura a cunoscut o răspândire mai largă în trecut dacă se analizează toponimele terenurilor consemnate în conscripția din anul [[1765]] : ""Calea viilor"", ""După coasta viilor"", ""Fața coastei viilor"" etc. Precizarea ce trebuie făcută este că în această conscripție se menționează termenul de ""Vineae hic Loci nullae"", adică prezența viței de vie era deja
Economia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309496_a_310825]
-
anul [[1765]] : ""Calea viilor"", ""După coasta viilor"", ""Fața coastei viilor"" etc. Precizarea ce trebuie făcută este că în această conscripție se menționează termenul de ""Vineae hic Loci nullae"", adică prezența viței de vie era deja dispărută din culturile satului. Deoarece toponimele menționate nu mai sunt vii în graiul racovicean, este de presupus că viile în speță au fost cultivate pe locurile numite astăzi: ""Dealu Morii"", ""La Pușcărie"", ""Pe Hume"", ""Pe Față"" și ""La Portișoară"", pe soluri mai mult sau mai puțin
Economia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309496_a_310825]
-
I. De aicia am pornitu pe margina hotarului Ideciului de Susu 1a movile de pământu. De aicia înainte pe Podosan la vale către miazănoapte în linie driaptă am măsurat 11 stânjeni până la a 2a movilă...”" Din document se remarcă câteva toponime, după cum urmează: Vârvu Gradinii Dasiului, Părăul Costeștilor, Fata Ungurului, Vârvul Seribiltiului, Dentsesei, Fata Mare, Cosmești, Poiana Gensi, Masa Domnilor, Vârfu Borului, Izvoru buzii Frasinului, Izvoru sub buza Frasinului, Vârfu Szenci, Prelunca Petricelii, Ciurgău, Vârful Sunătorilor, Pitsoiul, Stânii Popi, Vârfu La
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
deceniile de după Goana după Aur. Printre moștenirile moderne ale Goanei după Aur din California, se numără motto-ul statului California, „Eureka” („Am găsit”), imaginile legate de Goana după Aur de pe Sigiliul Californiei, și porecla statului, "Statul de Aur," precum și diferitele toponime, cum ar fi Placer County, Rough and Ready, Placerville (numit anterior "Dry Diggings" și apoi "Hangtown" pe vremea goanei), Whiskeytown, Drytown, Angels Camp, Happy Camp, și Sawyer's Bar. Echipa San Francisco 49ers din National Football League, și cluburile sportive
Goana după aur din California () [Corola-website/Science/306155_a_307484]
-
conform autorului "Scoalele din Beius"), iar ca oraș a existat dinainte 1241, dovadă fiind că la 1241 se vorbește de un district al Beiușului complet pustiit de tătari în timpul invaziilor de la 1241-1246. În documentele din perioada 1291-1242 localitatea apare cu toponimele "Benenus", "Benens", "Belenus", "Voyuoda de Bivinis" sau "Belenyes, "indicand o regiune cu zimblrii." "Pâna la începutul secolului al XX-lea s-a folosit mai mult denumirea de "Binș" (și continuă să fie numit așa în graiul regiunii). Documentele atestă că
Beiuș () [Corola-website/Science/296640_a_297969]