433 matches
-
Polarizarea toponimică are, în principal, două direcții: 1) oronim (munte, deal) - hidronim (pârâu, râu) - oikonim (localitate); 2) hidronim - oronim - oikonim. Evident, nu toate câmpurile toponimice urmează aceste două direcții. Dar polarizarea contribuie, în mod evident, la îmbogățirea și diversitatea peisajului toponimic dintr-o regiune oarecare. Prin implicațiile de ordin istoric, geografic, social, demografic, cultural, religios și lingvistic, toponimia din Valea Trotușului este bogată, veche, are caracter românesc și reflectă, în ansamblul ei, istoria, geografia, mentalitatea și graiul celor ce viețuiesc (și
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
că „trecutul obligă”, publicația își face o datorie de onoare din a reînnoda tradiția, popularizând realitățile și valorile locale. Ca atare, articolele și studiile publicate descriu ținutul sub varii aspecte: istoric, geografic, economic, social, militar, dar și literar, folcloric, etnografic, toponimic etc. Câteva titluri semnificative: Al. P. Arbore, Toponimie putneană, Călători străini despre Focșani, Teodor Rădulescu, Focșanii. Date asupra orașului în legătură cu planul de amenajare, Ion Diaconu, Aspecte din folclorul vrâncean. O variantă a „Mioriței”, N.Al. Rădulescu, Clima Moldovei de sud
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288136_a_289465]
-
în acele vremi pentru Japonia și la cetatea Quisay, în China, pentru a da "Marelui Han scrisorile Altețelor Voastre și să-i cer un răspuns cu care să mă întorc în Europa"! Din această eroare, pardonabilă azi, s-a născut toponimicul "Indiile de vest" pentru noile teritorii descoperite și denumirea de "indieni" dată băștinașilor. Azi, cu computerul la îndemână, ne putem permite să zâmbim de scenele descrise în "Jurnal" cu privire la "discuțiile" Amiralului cu "indienii" postați în fața sa, "așa cum i-au născut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
dreptului european și comunitar. A desfășurat o bogată activitate publicistică, exprimată în publicarea a numeroase studii și articole de lingvistică generală și de lingvistică juridică, precum și a volumelor: Glosar tehnic poliglot (coautor - Editura Universității „Al.I. Cuza“, Iași, 1981); Tezaurul toponimic al României. Moldova. I. Repertoriul istoric al unităților administrativ-teritoriale (partea I - Editura Academiei, 1991, partea a II-a - Editura Academiei, 1992) - lucrare distinsă cu Premiul „Timotei Cipariu“ al Academiei Române, în 1992; Epistemologie și metodologie în științele limbajului (coautor, Casa Editorială
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
lingvistică și știință literară“ (Chișinău) etc. Prof. dr. Ioan Nuță este autorul și coautorul studiilor și volumelor: Chestionar dialectal (1969), Noul Atlas lingvistic al României. Date despre localități (vol. I - 1987, vol. II - 1997), Dicționar de termeni viticoli (1989), Tezaurul toponimic al României (vol. I-II, 1992), Introducere în HALR (2005), Limbă și cultură românească în Basarabia (2007), Dicționar de viticultură (2008), Dicționar de pomicultură (2008), Manuscrisul lui Alexei Mateevici de la Mărășești (2008). A îngrijit numeroase ediții critice, între care: Scrieri
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
scrieri de Al. Mateevici (2008), Opere de Matilda CuglerPoni (2008). Cu referințe pertinente, lucrările prof. dr. Ioan Nuță au fost în centrul atenției criticii de specialitate. În anul 1993 a fost distins cu Premiul Academiei Române, în calitate de coautor la volumul Tezaurul toponimic al României. A făcut parte din primul colectiv de redacție al „Revistei române“, editată de Astra - Despărțământul „Mihail Kogălniceanu“ Iași. În această publicație de prestigiu pentru toți românii din țară și de peste hotare a publicat articole și recenzii privitoare la
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
este cel slav, care a lăsat urme temeinice în toponimie, încă de la începuturile existenței sale - cu mici excepții− și pînă în secolul al XVII-lea. Cancelariile Moldovei au folosit exclusiv slavona ca limbă pentru redactarea documentelor. în aceste împrejurări multe toponimice de origină românească au fost traduse și, datorită prestigiului documentului scris, s-a impus în limba română. Astfel, susțin specialiștii, este foarte posibil ca toponimul Răcoasa să fi devenit Racova. Mărturii scrise pentru Moldova și pentru Valea Racovei sunt foarte
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ca și Ganymed, și transportat la ospățul celor din ceruri“. Mulțumim, pe acesată cale, doamnelor Marta Petreu, Roxana Croitoru, Olga Murvai și domnului Mihai Sofronie pentru amabilitatea de a ne fi ajutat în clarificarea unor aspecte de natură istorică și toponimică din textul lui I. Negoițescu. JURNAL CAPITOLUL 1 Rochia de bal Am venit pe lume în ziua de 10 august 1921, la două ore după miezul nopții (n-am așteptat să se facă ziuă, cum s-ar fi cuvenit: graba
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
până la Don, davai ceas, davai palton". Ne depănam unele amintiri, din povestirile străbunicului ori evocam așa zisele superstiții privind "jocul comorilor", într-o noapte anume a anului, poate în "noaptea de Sumedru" sau treceam la subiecte serioase, unde speculațiile noastre toponimice se întâlneau cu folclorul istoric al zonei. Așa s-a înfiripat gândul năstrușnic, care ne-a condus la ideea că denumirile vechi: "la cetate", "cetățuia" sau "grădiște" ar putea evoca existența în trecutul mai îndepărtat a unor posibile dovezi privind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
Cuza Iași titlul de doctor în litere, cu teza Toponimia Văii Zeletinului, de la Zapodia la Motoșeni, jud. Bacău. Se simțea mereu atras de meleagurile natale, încât titlul de „doctor în filologie” l-a obținut în urma unor îndelungate cercetări dialectologice și toponimice în zona în care a crescut și a copilărit. Între anii 19911992 a fost inspector general adjunct la Inspectoratul Școlar Județean Iași. Profesorul doctor Puiu-Filip Filipescu a reușit să dea o importanță deosebită relației elev-profesor, remarcându-se prin talentul persuasiv
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
Prea Sfinte Părinte, știți că la Vatican aveți în acest moment doi palestinieni? Da? Cine? Sfântul Petru și cu mine". Considerat ca asistat, de către cei mari, el a dus până la capăt bătălia fotografiilor. Cu papa, cu Mitterrand, cu Clinton. Bătălia toponimică, pentru a menține pe hartă vechile nume arabe ale satelor ocupate sau distruse (ca și în Cipru, cu denumirile grecești și turcești ale localităților). Bătălia emblemelor-drapel, hârtie cu antet, ștampile pe pașaport. Vezi peste tot în magazine un afiș din
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ca aceie de să tăt vez! Și era și iarbă multă, iarbă verde era”. Vârful de munte marchează granița absolută a universului ordonat și depășirea ei este semnalul unei intrări în atemporal. G. Călinescu remarca specificitatea pentru basm a „vagului toponimic, a lipsei de determinațiuni geografice precise, a incomensurabilității și a distanței computate mistic”. Exclamația referitoare la poiana zmeului face din ascultător un martor al vizualizării și-l convinge iremediabil de fabulosul spațiului în care neofitul (fratele cel mic este singurul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sau călăreții negri. Înfrângând rezistența muntenilor, prin părțile Buzăului, Bugec a pornit în sus pe valea acestui râu, pe „drumul tătarului” dintre Bocirna și vârful Crucea Mândrii, de la Broasca, în gura Siriului, pe unde tradiția și documentele păstrează și astăzi toponimicele ca muntele Tătarul Mic, Valea Tătarului, Pasul Tătarului, Piatra Tătarului, pe cel mai accesibil drum și pentru cumani, spre Întorsura Buzăului. De acolo, coloana s-a despărțit. O unitate a plecat prin satul Prejmer, numit pe atunci în actele latine
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
sau 814 suflete (7km. Pungești, 15 km. gara Rafaila). La împărțirea administrativă din 1892 comuna Pungești, formată din cătunul Dumbrăveni și Pungești sat, face parte din plasa Racova, cu reședința comunei și a plasei în cătunul Pungești-târg. În lucrarea „Tezaurul toponimic al României”, Moldova, vol.I, editat de Academia Română în anul 1991 se face referire și la Cursești de la anul 1775 pentru că așezarea în cauză aparținea unor locuitori care, prin strămoșii lor, vin din străfundurile istoriei. Pe la anul 1875 aici se
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
români transilvăneni. Populația valahă era așezată cu preponderență În ținutul Stari Vlah (Vlahii Bătrâni) având un principat autonom condus după Dreptul Valah, atât sub sârbi cât și sub otomani. Vechimea Valahilor și preponderența lor În unele regiuni este atestată de toponimice și hidronimice, tradiții, onomastică. Denumirile Stari Vlah, Korona, Valașici, Negrușa, Bunea, Barbatovaț, Barbeș, ori Durmitor, Visitor sunt amintite Încă din secolul al XII-lea. La o populație de 1.158.453 cât arată recensământul din 1878, În Bosnia și Herțegovina
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
Ivan, pe lângă Fetoești care era localizat lângă Crăinicești, pe pârâul Crainicului (ce ne amintește de Crainic, străvechiul întemeietor al satului Crăinicești), pe deal la pădurea Lohanului. Urmărind pe hartă, rezultă că hotarul se afla la nord de Huși. Referitor la toponimicul Huși, Ștefan Bârsănescu identifica la 1910, în lucrarea polonezului Antoni Karbowiack, o primă atestare a orașului nostru în 1441, legată de prezența studentului din Huși Ioan Matei (Johannes Mathie) la Universitatea din Cracovia (Polonia), informație preluată ulterior de Th. Codreanu
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
locului din singular în plural: Dolhescii, Armășenii, Hușii etc. Argumentul că dacă orașul de azi și-ar fi luat numele de la un prim proprietar, Husul, s-ar fi numit Husulești, Husești sau Huseni, nu este convingător, pentru că întâlnim și alte toponimice de tipul Huși (fără sufixele -ești, -eni, precum Iașii, care derivă dintr-un Ias, Tamașii de la un Tamaș (ung. Tamas - Toma), Târzii (de la Târziul) etc. Iorgu Iordan, care este de aceeași părere cu Melchisedec, arată că între ele există o
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
localități din împrejurimile sale. Arsura. Sat în comuna Ghermănești, fosta plasă Podoleni (în 1893) jud. Fălciu; pârâul cu același nume izvorăște din locul numit Fântâna Bună, lângă comuna Pâhnești, plasa Podoleni; curge prin satele Arsura și Pâhnești. Averești. Sufixul acestui toponimic are drept temă un nume de persoană, Avere, a cărui existență este foarte posibilă; fără îndoială, aparține familiei substantivului avere. Bența. Loc izolat pe teritoriul satului Epureni (com. Epureni), plasa Prutu. Conform tradiției, aici husiții ar fi întemeiat o așezare
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
orașului Huși, fiind în legătură cu dealurile Coțoi și Vulpe. În timpul domniei lui Ștefan Tomșa (1563-1564), satul făcea parte din ocolul Stănilești. Volovăț. Toponim cu posibilă rădăcină slavă (vol - bou): ucr. voloch, rus. voloch; ucr. volovets’. Chiar dacă cele mai multe informații pledează pentru originea toponimicului Huși de la numele boierului Husul, stăpân al moșiei de pe Drăslăvăț, totuși, ipoteza nu are o argumentare definitivă. Într-o mai veche monografie a orașului, din 1995, erau menționate nu mai puțin de 11 teorii, legate de posibila origine a numelui
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
de la numele Lungul, vreun român ardelean ori maramureșean maghiarizat; 5) de la cuvintele housa (hoyca) = insidiae (curse, capcane, așezare); housiți = latro-cinari (hoți la drumul mare, ostași plătiți); housavaski = latro (hoț); 6) de la goticul husa, actualul german haus = casă (August Scriban explica toponimicul Sarmisage-thusa ca provenind dintr-o combinație cu husa, de aceeași proveniență); 7) de la hossa (fod - sa, fod, fodio = a săpa), cu sensul de groapă (teorie susținută de Marin Gârnățeanu din Huși, m. 1966, membru al Academiei Române); 8) de la turcescul huși
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
hidronim, semnalând și existența unui sat de lângă Fălticeni cu același nume. De asemenea, el își exprima îndoiala cu privire la originea numelui târgului Huși de la o persoană Hus, care se întâlnește în mod frecvent în Moldova. Totuși, "ne-am fi așteptat ca toponimicul să reprezinte fie numele de persoană fără sufix (Hus), fie un derivat de la numele de persoană cu vreun sufix slav sau românesc (sl. -ov, -in-, -j-; rom. -ești, -eni. Cf. Toponimicul de formație românească Huseni"). Dar există și o a
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
frecvent în Moldova. Totuși, "ne-am fi așteptat ca toponimicul să reprezinte fie numele de persoană fără sufix (Hus), fie un derivat de la numele de persoană cu vreun sufix slav sau românesc (sl. -ov, -in-, -j-; rom. -ești, -eni. Cf. Toponimicul de formație românească Huseni"). Dar există și o a 12-a posibilitate, enunțată de pr. Anton I. Popescu, în urma examinării critice a celorlalte. Exprimându-și îndoiala referitoare la boierul Husul, stăpân pe Drăslăvăț, el credea mai degrabă că numele Huși
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
cu forme ca următoarele: cătră, cetitor, înțălege, mâne, mulțămire, nalt, oară, prietin, rădica, răle, samă, sară, ticnită, urieș. În aceeași situație se află numeroase dublete, ca în cazurile acuș-acuși, atunci-atuncea, care-cari, întâi-întăi, nimeni-nimene, până-pănă etc. Același este cazul cu dubletul toponimic Fălticeni (formă oficială)-Folticeni (formă populară și etimologică), ca și cel onomastic Nicolai-Neculai. Pentru că erau curente în limba epocii și probau un proces de adaptare fonetică și morfologică a neologismelor (mai ales de origine franceză), au fost păstrate în ediții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
necropolele cercetate rezultă generalizarea ritului de înhumare cu înmormântați depuși în poziție întinsă, cu brațele de-a lungul corpului și mâinile așezate pe piept sau abdomen, având orientarea conform ritualului creștin, adică V-E. I. 3 Date din dosarul „arheologiei toponimice”. Toponimia minorș a comunei Filipeni, o istorie încifratș în apelative toponimizate Toponimia, numele de locuri, din interiorul și din „moșia” satului, a apărut dintr-o necesitate practică de orientare în spațiu. fiind în legătură cu geografia locului, cu cele mai neînsemnate detalii
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
localități din județul Vaslui, ceramică (oalăborcan) la Oncești - Bacău. Contrar afirmațiilor tendențioase ale unor istorici străini care neag practicarea agriculturii (cultura plantelor) de către români, până la formarea statelor medievale românești (secolul al XIV-lea), putem afirma, în baza izvoarelor lingvistice, arheologice, toponimice, că românii, în primul mileniu d.Hr. și în primele secole ale mileniului al II-lea, au practicat cultivarea plantelor, e drept pe arii restrânse, însă nu se poate susține că românii în evul mediu au fost exclusiv păstori. Îndeletnicirile
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]