466 matches
-
dezvoltat un hemotorax. CTM poate fi utilizată pentru evaluarea unui hemotorax în creștere la un pacient stabil hemodinamic, sau pentru evacuarea unui hematom persistent. Reprezintă o modalitate ideală de diagnostic și control al hemoragiei și o șansă de evitare a toracotomiei. Etiologia hemotoraxului coagulat cuprinde: traumatisme toracice închise și deschise (plăgi). Sursele sângerării sunt vasele intercostale, sângerarea costală (fracturi), vasele mamare interne, rupturi sau plăgi pulmonare, vasele pulmonare mari, cord și pericard, mai rar rupturile de diafragm cu hepatotorax sau splenotorax
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin, Gabriel Cozma () [Corola-publishinghouse/Science/92093_a_92588]
-
examenului CT (Nicodin, 1999) [21]. Dacă s-a efectuat o pleurotomie și în borcanul de drenaj se acumulează peste 1500 ml sânge imediat după drenaj, sau dacă pierderile sanguine depășesc 200 ml pe oră timp de 2-4 ore, este indicată toracotomia de urgență sau CTM prin 3 porturi, cu vidarea completă a cheagurilor (Meyer, 1997) [19]. Jones, în 1981, a urmărit 36 de pacienți, stabili hemodinamic, care au dezvoltat un hemotorax după traumatisme toracice penetrante. CTM a contribuit cu succes la
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin, Gabriel Cozma () [Corola-publishinghouse/Science/92093_a_92588]
-
sursele de sângerare. Pe o altă serie mai redusă de traumatisme toracice penetrante (5 pacienți), sursa de sângerare a fost artera intercostală. Sângerarea a putut fi controlată cu succes la 3 pacienți, utilizând tehnici mini-invazive, iar la ceilalți 2 pacienți, toracotomia a fost facilitată de identificarea leziunii prin CTM. S-a raportat un succes de 89% al evacuării hemoto¬raxului coagulat prin CTM, iar autorii au apreciat că evacuarea a fost facilă din punct de vedere tehnic în primele 10 zile
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin, Gabriel Cozma () [Corola-publishinghouse/Science/92093_a_92588]
-
în trei faze anatomo-clinice: faza exudativă, faza fibrino-purulentă și faza de cronicizare. CTM este utilă doar în primele două faze de evoluție, fiind indicată de urgență, în timp ce în faza de cronicizare se recomandă doar tehnicile chirurgicale clasice (decorticare pleuropulmonară prin toracotomie, tehnici de toracoplastie). Abordul mini-invaziv precoce (Landreneau, 1996) [17], este foarte util la pacienții selectați. Obiectivele CTM sunt: evacuarea lichidului purulent, liza aderențelor, evacuarea depozitelor fibrinoase, desființarea loculațiilor și a spațiilor închise, decorticarea pleuropulmonară (Scherer, 1998) [26]. CTM este net
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin, Gabriel Cozma () [Corola-publishinghouse/Science/92093_a_92588]
-
Obiectivele CTM sunt: evacuarea lichidului purulent, liza aderențelor, evacuarea depozitelor fibrinoase, desființarea loculațiilor și a spațiilor închise, decorticarea pleuropulmonară (Scherer, 1998) [26]. CTM este net superioară în tratamentul empiemului în primele două stadii de evoluție în comparație cu toracocenteza, pleurotomia minimă sau toracotomia precoce. Mulți autori o recomandă ca prim gest terapeutic (Battistela, Benfield, 2000) [2], cu condiția să poată fi convertită în toracotomie clasică în orice moment, dacă nu se poate realiza o bună decorticare video-asistată. De multe ori transformarea unuia din
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin, Gabriel Cozma () [Corola-publishinghouse/Science/92093_a_92588]
-
26]. CTM este net superioară în tratamentul empiemului în primele două stadii de evoluție în comparație cu toracocenteza, pleurotomia minimă sau toracotomia precoce. Mulți autori o recomandă ca prim gest terapeutic (Battistela, Benfield, 2000) [2], cu condiția să poată fi convertită în toracotomie clasică în orice moment, dacă nu se poate realiza o bună decorticare video-asistată. De multe ori transformarea unuia din porturi în minitoracotomie, cu plasarea unui minidepărtător este suficientă (Horvat, 1998) [13]. Chilotoraxul posttraumatic Lezarea ductului toracic și acumularea chilului în
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin, Gabriel Cozma () [Corola-publishinghouse/Science/92093_a_92588]
-
trigliceride, prezența de chilomicroni, colorație pozitivă la Sudan III), care, din punct de vedere bacteriologic, este steril. Dacă tratamentul conservator (nutriție parenterală totală) este ineficace timp de două săptămâni, intră în discuție tratamentul chirurgical. CTM este o bună alternativă la toracotomia clasică. Se efectuează, cel mai frecvent, ligatura în masă sau directă a ductului toracic deasupra diafragmului, în recesul interazygoesofagian, sau acoperirea defectului, când acesta este identificabil și abordabil, cu Bioglue sau Tachosil. Leziunile diafragmatice Testele diagnostice folosite în mod curent
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin, Gabriel Cozma () [Corola-publishinghouse/Science/92093_a_92588]
-
si/sau omentumul protruzionează intratoracic. Defectele lineare sunt mai mici sau egale cu 5 cm. Ele pot fi rezolvate prin suturi simple non-absorbabile. Aceasta presupune inserția unui port suplimentar pentru realizarea nodurilor. Leziunile diafragmatice stelate sau cele largi, recomandă o toracotomie minimă pentru rezolvarea lor. Unii autori au utilizat endostaplere pentru repararea leziunii diafragmatice. Defectele diafragmatice largi, diagnosticate după luni sau ani de la traumatism, necesită frecvent reconstrucție cu material sintetic (Goretex sau Prolene mesh). În aceste situații, se poate interveni printr-
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin, Gabriel Cozma () [Corola-publishinghouse/Science/92093_a_92588]
-
Intraoperator se va urmări pulsoximetria și se va monitoriza EKG-ul. Se va monitoriza dioxidul de carbon pentru evaluarea unei ventilații adecvate și presiunea arterială invazivă. Alte monitorizări invazive sunt rareori necesare. Poziția pacientului Cea mai uzitată este poziția pentru toracotomie axilară. Ea trebuie să corespundă și pentru o eventuală toracotomie de necesitate. Poziția pacienților traumatizați prezintă particularități speciale. Libertatea căilor respiratorii și poziția sondei de intubație reclamă vigilența și reevaluare frecventă. Trebuie ținut cont de leziunile traumatice asociate, care vor
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin, Gabriel Cozma () [Corola-publishinghouse/Science/92093_a_92588]
-
-ul. Se va monitoriza dioxidul de carbon pentru evaluarea unei ventilații adecvate și presiunea arterială invazivă. Alte monitorizări invazive sunt rareori necesare. Poziția pacientului Cea mai uzitată este poziția pentru toracotomie axilară. Ea trebuie să corespundă și pentru o eventuală toracotomie de necesitate. Poziția pacienților traumatizați prezintă particularități speciale. Libertatea căilor respiratorii și poziția sondei de intubație reclamă vigilența și reevaluare frecventă. Trebuie ținut cont de leziunile traumatice asociate, care vor fi protejate. Mai frecvent leziunile toracelui sunt însoțite de leziuni
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin, Gabriel Cozma () [Corola-publishinghouse/Science/92093_a_92588]
-
incidentele intraoperatorii Pot fi anestezice (poziționarea greșită a sondei cu dublu lumen) sau chirurgicale, apărute în timpul inserției trocarelor sau manipulării instrumentarului (lezare plămân, vase intercostale, vase mari mediastinale, lezare diafragm, fractura costală). Complicațiile postoperatorii Sunt mai rare decât cele din toracotomia clasică (1% după Inderbitzi) [15]. Cele mai frecvente complicații sunt: pierderile aeriene persistente, refacerea hemotoraxului, pneumonia, atelectazia, empiemul, hipoestezia, parestezia sau durerea la nivelul peretelui toracic. Mortalitatea postoperatorie este apreciată de Boutin la 0,09% [3]. Drenajul Se face la
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin, Gabriel Cozma () [Corola-publishinghouse/Science/92093_a_92588]
-
10U/m2 Momentul operator optim: 3-5 ani de viață, chiar la copii asimptomatici, dacă sunt întrunite criteriile de indicație chirurgicală. TRATAMENTUL CHIRURGICAL Se efectuează în by-pass cardiopulmonar total și clampaj aortic, în normotermie. Abordul se poate efectua prin sternotomie mediană, toracotomie anterolaterală dreaptă sau prin tehnici minim invazive [8]. Corecția defectului septal se efectuează prin atriotomie dreaptă și constă în sutura defectului sau închiderea cu petec din pericard heterolog sau autolog sau diverse materiale sintetice protetice (Dacron, PTFE) [9]. DSA tip
Tratat de chirurgie vol. VII by HORAŢIU SUCIU () [Corola-publishinghouse/Science/92072_a_92567]
-
-se ca fiind prea mari pentru închiderea percutanată, transcateter. CAP mici, la pacienții asimptomatici se recomandă a fi închise la sfârșitul primului an de viața datorită existenței riscului endocarditei bacteriene [8, 9, 11]. Tehnica chirurgicală clasică: ligatura sau secțiune-sutura prin toracotomie posterolaterală stânga, fără circulație extracorporeală (CEC), cu mortalitate operatorie sub 1% [10]. După efectuarea toracotomiei, se luxează caudal plămânul stâng, se secționează longitudinal pleura mediastinală la nivelul arterei subclavia stângi și aortei descendente, cu prepararea și izolarea crosei aortice, aortei
Tratat de chirurgie vol. VII by HORAŢIU SUCIU () [Corola-publishinghouse/Science/92072_a_92567]
-
recomandă a fi închise la sfârșitul primului an de viața datorită existenței riscului endocarditei bacteriene [8, 9, 11]. Tehnica chirurgicală clasică: ligatura sau secțiune-sutura prin toracotomie posterolaterală stânga, fără circulație extracorporeală (CEC), cu mortalitate operatorie sub 1% [10]. După efectuarea toracotomiei, se luxează caudal plămânul stâng, se secționează longitudinal pleura mediastinală la nivelul arterei subclavia stângi și aortei descendente, cu prepararea și izolarea crosei aortice, aortei descendente și a porțiunii extrapericardice a canalului arterial persistent. Se iau precauții pentru evitarea lezării
Tratat de chirurgie vol. VII by HORAŢIU SUCIU () [Corola-publishinghouse/Science/92072_a_92567]
-
20-30 mmHg dar care crește semnificativ la testul de efort. Momentul operator optim: 3-4 ani. Tehnica chirurgicală - tehnica de elecție este reprezentată de rezecția zonei coarctate, inclusiv a canalului arterial persistent [8, 9], cu anastomoză termino-terminală. Intervenția se efectuează prin toracotomie posterolaterală stângă în spațiul 3 sau 4 intercostal. Se retractează spre anterior plămânul stâng și se evidențiază pleura mediastinală prin a cărei transparență se observă traiectul aortei, a vaselor mari și elementele hilului pulmonar. Se disecă pleura mediastinală, cu precauție
Tratat de chirurgie vol. VII by HORAŢIU SUCIU () [Corola-publishinghouse/Science/92072_a_92567]
-
dezvoltarea anevrismului de aortă toracică sau restenoză la acest nivel) [13, 14]. În cazul asocierii CoAo+DSV, se efectuează în funcție de experienta fiecărei clinici de cardiochirurgie corecția simultană a defectelor în circulație extracorporeală sau corecția CoAo + Banding de arteră pulmonară prin toracotomie stângă urmată de corecția DSV și „debanding” de AP la vârsta de 6-24 luni. Complicații postoperatorii: Precoce-paraplegia (0,5%), hemoragia, chylotorax, paralizia nervului laringian recurent. Tardive - hipertensiunea arterială reziduală, coarctația recurentă (recidivată), anevrism de aortă toracică [15] (în cazul corecției
Tratat de chirurgie vol. VII by HORAŢIU SUCIU () [Corola-publishinghouse/Science/92072_a_92567]
-
pentru prevenirea instalării bolii vasculare obstructive pulmonare (PVOD).Este utilizat de asemenea pentru antrenarea VS la pacienții cu TMV care au depășit vârsta ideală corecției (30 zile), fiind urmată la 1-2 săptămâni de switch arterial. Se efectuează prin sternotomie sau toracotomie dreaptă, și se plasează o bandeletă stenozantă din Dacron la nivelul trunchiului arterei pulmonare, după efectuarea unei disecții minime în spațiul dintre cele două vase mari (pentru evitarea migrării bandeletei spre bifurcația arterei pulmonare). Lungimea bandeletei se calculează în mm
Tratat de chirurgie vol. VII by HORAŢIU SUCIU () [Corola-publishinghouse/Science/92072_a_92567]
-
și artera pulmonară. În TMV se efectuează la pacienți care prezintă asociat stenoză semnificativă a tractului de ejecție VS(LVOTO) sau stenoză pulmonară, ca prim timp operator în perspectiva corecției definitive prin procedeu Rastelli sau Lecompte. Se poate efectua în toracotomie sau sternotomie, de obicei pe partea corespunzătoare arcului aortic. Tehnici chirurgicale corective: presupun realizarea inversării structurilor anatomice cardiace și poate fi realizată la nivel atrial („switch atrial” Senning sau Mustard), nivel ventricular (operația Rastelli sau Lecompte - în TMV asociată cu
Tratat de chirurgie vol. VII by HORAŢIU SUCIU () [Corola-publishinghouse/Science/92072_a_92567]
-
De Laval în 1980 prin utilizarea unei proteze de Gore-Tex, procedeu denumit astăzi „shunt” sistemico-pulmonar Blalock-Taussig modificat, procedeu care deține supremația în continuare, deși au fost numeroase alte procedee care treptat au fost abandonate [9, 16]. Intervenția se efectuează prin toracotomie sau sternotomie, și constă în evidențierea și mobilizarea arterei subclavie și a arterei pulmonare ipsilaterale, și interpunerea unei proteze de PTFE cu diametru cuprins între 3,5 mm (utilizată la nou-născut) și 5 mm, prin anastomozare termino-laterală. Pacientul este heparinizat
Tratat de chirurgie vol. VII by HORAŢIU SUCIU () [Corola-publishinghouse/Science/92072_a_92567]
-
există riscul mare de ruptură anevrismală. Atât în tipul acut cât și în cel cronic, intervenția chirurgicală constă în rezecția porțiunii de aortă ce conține disecția și înlocuirea sa cu un tub de Dacron. Intervenția se face prin abord lateral (toracotomie laterală stângă) fără circulație extracorporeală sau cu ajutorul ei pentru a induce hipotermie pacientului și a proteja măduva spinării pe perioada ischemiei. Tehnici speciale urmăresc protecția specifică a măduvei spinării. COMPLICAȚII POSTOPERATORII. REZULTATE Postoperator precoce pot apare complicații hemoragice, neurologice, sindrom
Tratat de chirurgie vol. VII by MARIAN GASPAR () [Corola-publishinghouse/Science/92076_a_92571]
-
consecință postoperator apare o restricție a suprafeței pulmonare de schimb gazos. În toate intervențiile toracice se mai adaugă o limitare restrictivă a funcției respiratorii datorată inciziei prin structurile parietale, dar și datorită durerii. Aceasta diferă în funcție de localizarea și mărimea inciziei, toracotomia, fără rezecție producând o scădere temporară a Capacității Vitale cu 25%. Aceasta revine la normal după 4-6 săptămâni [144]. Sternotomia are un impact mai redus ca și inciziile care cruță musculatura (exemplu, cele axilare). Această diminuare a suprafeței de schimb
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Radu T. Stoica () [Corola-publishinghouse/Science/92091_a_92586]
-
și activității cardiace este similară dacă ne referim la chirurgia majoră toracică, abdominală sau ortopedică. Sub aspectul riscului ischemiei miocardice, acesta este intermediar în chirurgia toracică electivă și major în urgențele toraco-pulmonare [2]. În mod obișnuit pacienții care sunt supuși toracotomiei au de obicei un factor de risc coronarian care este fumatul, și sunt investigați anamnestic, prin intermediul examenului obiectiv și electrocardiografic. Testele non-invazive, cum sunt testele de efort, ecocardiografia, testele scintigrafice cu thaliu sau cu thaliu-Dipiridamol, sunt indicate la pacienții cu
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Radu T. Stoica () [Corola-publishinghouse/Science/92091_a_92586]
-
uneori cu efecte adverse inacceptabile; s-au imaginat diferite analgetice și tehnici analgetice i.v, locale, loco-regionale, interpleurale etc., cu rezultate practice aflate în permanentă dezbatere [49, 75]. Caracteristicele durerii din chirurgia toracică. Diversitatea structurilor parietale și viscerale interesate în urma toracotomiei, efectele intervenției propriu-zise pe structurile viscerale toracice, precum și poziționarea tuburilor de dren, determină un flux nociceptiv postoperator continuu și pe căi nervoase extrem de diverse, acestea fiind cauzele principale ale limitelor metodelor analgetice pe care le avem la îndemână. Eferentele nociceptorii
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Radu T. Stoica () [Corola-publishinghouse/Science/92091_a_92586]
-
toracice, precum și poziționarea tuburilor de dren, determină un flux nociceptiv postoperator continuu și pe căi nervoase extrem de diverse, acestea fiind cauzele principale ale limitelor metodelor analgetice pe care le avem la îndemână. Eferentele nociceptorii. A. Durerea parietală somatică este datorată toracotomiei care interesează tegumentele și mușchii intercostali și tuburilor de dren intercostale, la care se adaugă posibilele fracturi și rezecții; este o durere tributară eferențelor nervilor intercostali. B. Secționarea prin incizie sau întinderea, dezinserțiile și micile rupturi musculare, unele datorate depărtătoarelor
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Radu T. Stoica () [Corola-publishinghouse/Science/92091_a_92586]
-
2.17). Amestecul Fentanyl cu bupivacaină pare a fi cel mai frecvent utilizat. Morfina, sufentanylul, ca opioizi sau anestezicul local ropivacaină sunt folosite cu rezultate asemănătoare [124]. În afara scăderii ratei complicațiilor respiratorii și cardio-vasculare acest tip de analgezie, aplicat după toracotomie, diminuează răspunsul endocrin la durere, scade timpul de imobilizare la pat și scade durata de spitalizare [55, 107, 124, 204]. Reacțiile adverse la opioizi impun o monitorizare atentă, mai ales a depresiei respiratorii. Pacienții cu mai puțin de 8 respirații
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Radu T. Stoica () [Corola-publishinghouse/Science/92091_a_92586]