4,979 matches
-
diplomat găsită pare un substitut. Și nici măcar tot conținutul ei, trecut în procesul verbal, nu mai există. De pildă, fotografiile cu primele două soții ale scriitorului. Peste aceste dificultăți de natură, să-i zicem, "istorică", legată, adică, de misterele regimului totalitar, vin și dificultăți de ordin intim, privitoare la viața familială a lui Preda. Nu-i cerea el unui prieten să-i găzduiască fotografiile fostelor neveste din cauza îndîrjirii cu care fiecare dintre acestea urmărea să distrugă imaginea celorlalte? Și ce e
"...Sînt un om terminat" by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17066_a_18391]
-
eclatant în cazul amplului Jurnal al lui Radu Petrescu, operă majoră a întregii noastre literaturi, izvorîtă tocmai din relele condiții ale marginalizării, cenzurii, sărăciei, represiunii. E o oază de intelectualitate în mijlocul pustiului generat de partea cea mai tristă a erei totalitare, cînd scriitorul era silit a se retrage în sine, într-o subiectivitate adesea exaltată, flamboaiantă, pentru a rezista la presiunea realului ostil. Desigur că, dacă aceste pagini ar fi fost publicate în anii elaborării lor, s-ar fi văzut aspru
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
din trecut - acest văl de ne-aducere aminte (nu vrem să spunem de uitare) acoperă totul: ne acoperă. Să adăugăm la toate acestea, încercările actuale de minimalizare, de banalizare a pătimirii românești sub comunism (ceea ce unii numesc, acum, "mitul nefericirii totalitare") pentru a înțelege că sîntem noi, noi înșine, cei care ne "separăm" de propria noastră istorie, de adevărurile trăite - în numele unor perspective "post comuniste", teoretice sau direct interesate. Un cui prodest? ar fi necesar, ca o etichetă, multor publicații - volume
"Destrucția elitelor" by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/17103_a_18428]
-
și în lumea teatrelor. Un mare regizor român de înaltă faimă, altul, și el de notorietate internațională, după ce începuseră să lucreze cu actorii din țară, au fost constrînși să plece - pentru că "incomodau" sau "umbreau" gloriile noastre locale din vremea deceniilor totalitare. În acest timp însă, alți regizori români valoroși, mai tineri, evoluează în Europa occidentală, culegînd lauri și laude, uneori mai mult decît în țară... Invidia, oricît de "colegială" ar fi, duce la aceleași efecte destructive: îndepărtează valorile românești, elitele. Pînă
"Destrucția elitelor" by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/17103_a_18428]
-
politică ori de cîte ori se întîmplă să rămînem împreună. Una din obsesiile lui este amenințarea totalitarismului, aflîndu-ne în plin război rece. Orice ar fi,... cutremure catastrofale,... epidemii,... japonezii atacînd din nou coasta vestică, orișice, nu contează față de pericolul ideologiei totalitare... * De aceea, el are un fix al lui. Ori de cîte ori ne despărțim, după ce am terminat discuția, mă privește sever prin ochelarii groși și face dîrz, încăpățînat, asemeni lui Cato Uticensis, isprăvindu-și în senat discursul de rutină; strigă
Coasta Pacificului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17114_a_18439]
-
actanților defilează, cu fișe precise, folosite pe potrivă, combatanții abhorați: Magistratul, Filosoful, Ermitul, Caravella, Romancierul ș.a. Numeroși alienați de la raționalitate pleacă la drum într-un scenariu pe mai multe planuri. Sunt părtași la o aventură cu adversari ireconciliabili, corespunzătoare demoniei totalitare. Chiar și fișele, ambiguu repulsive, placate pe o strategie antitetică, participă la denaturarea generală. În memoria naratorului, un fel de martor ocular, Stațiunea alunecă în tenebre. Pe seama colectivității ce o populează asistăm la nesfârșitul cortegiu de umiliri devenit, cu trecerea
Un roman despre suicid by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17145_a_18470]
-
loc pe scenă, pe niște gradene special amenajate. În fața lor, patru mirese cu voalul pe față. Nu le putem vedea chipul. Și nici ele nu pot privi în jur. O metaforă vizualizată foarte frumos: candoarea, inocența tinereții obturate de regimul totalitar. Încercînd să scape, se lovesc violent de cortina de fier, obstacolul-simbol, granița dintre comunism și democrație. În cele din urmă, eliberarea este posibilă. Cortina se ridică ușor, ușor, lăsînd să se vadă o imagine emblematică pentru spectacol, pentru lumea teatrului
Revoltă sau abandon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15832_a_17157]
-
împotriva terorismului. * Remarcăm în ADEVĂRUL un interesant punct de vedere de Cristian Tudor Popescu. Editorialistul e de părere că terorismul este o formă a totalitarismului. Indiferent de forma lui exterioară, afirmă Cristian Tudor Popescu, totalitarismul atacă direct fibra umanului. Omul totalitar, în forma sa paroxistică teroristul sinucigaș, trebuie să fie complet depersonalizat, dezumanizat, lipsit de instinctul familiei, al speciei, al vieții, un ins cu ochii albi și goi, fără amintiri și fără viitor, înger exterminator trimis de un Dumnezeu crud. Așa cum
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15821_a_17146]
-
fundamentalism, talibanismul începe prin a fi anticultural, ca să ajungă, la maturitate, acultural. Experiențe dintre cele mai diverse din secolul XX arată ce legătură strînsă există între negarea culturii (transformată în instrument propagandistic, manipulată ori pur și simplu distrusă) și regimurile totalitare. Toate aceste regimuri au urmărit din capul locului să anihileze cultura. Motivele invocate au fost totdeauna de natură mai mult sau mai puțin religioasă. Ideologiile extremiste au funcționat ca niște religii. Și au încercat să-și creeze cultura potrivită scopurilor
Caliban și Taliban by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15836_a_17161]
-
extremismelor. Incultura e o trăsătură de bază a nazismului, a comunismului sau a fundamentalismului islamic. în punctul de plecare, aceste totalitarisme neagă culturii două rosturi esențiale: libertatea și diversitatea. Aculturalismul taliban nu admite, o dată cu instaurarea unei cenzuri draconice (toate regimurile totalitare s-au închinat zeului cenzurii), nici o abatere sau excepție de la o normă unică în cultură. De la lungimea bărbii (obligatorii!) la bărbați pînă la culoarea chadri-ului (vălului) la femei, totul e reglementat. Nerespectarea se pedepsește chiar cu moartea. Și, desigur, reglementate
Caliban și Taliban by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15836_a_17161]
-
cîteva nuvele, de o altă operă dramatică, La farmecul nopții, și de romanul Blocada. Se integrează acelui înfrigurat intermezzo dintre 1945 și 1948, cînd spiritul liber al culturii românești a mai putut avea o ultimă pulsație luminoasă înaintea lungii nopți totalitare, urmînd cursurile Facultății de litere din București, scriind cronici plastice în ziarul Timpul, apoi la Ecoul, ambele sub direcția lui Grigore Gafencu, ale cărui opinii politice le împărtășea. Este călduros apreciat de către Petru Comarnescu: "M-am dus în ziua și
Destinul unui rezistent: Pavel Chihaia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15813_a_17138]
-
a-i convinge pe americani că sistemul lor de libertăți civice este nu numai costisitor, ci și ineficient, în timp ce un regim de sistematică suspiciune față de fiecare este sigur, costă relativ puțin și dă roade peste așteptări. În statele cu regim totalitar nu se petrec atentate și acte teroriste: două în Germania nazistă, unul singur în Uniunea Sovietică, și acela pus la cale de G.P.U., nici unul în România dejisto-ceaușistă! Iar dacă un regim totalitar oricum, înăbușă, atunci baremi unul autoritar, paternel
O sfidare fără precedent by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15852_a_17177]
-
roade peste așteptări. În statele cu regim totalitar nu se petrec atentate și acte teroriste: două în Germania nazistă, unul singur în Uniunea Sovietică, și acela pus la cale de G.P.U., nici unul în România dejisto-ceaușistă! Iar dacă un regim totalitar oricum, înăbușă, atunci baremi unul autoritar, paternel, cu dosarul la zi al oricărui călcător pe caldarâm. Spre a nu fi luat niciodată prin surprindere. Pentru că mecanica faptelor este de așa natură, că o unică lovitură neașteptată răstoarnă un regim totalitar
O sfidare fără precedent by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15852_a_17177]
-
totalitar oricum, înăbușă, atunci baremi unul autoritar, paternel, cu dosarul la zi al oricărui călcător pe caldarâm. Spre a nu fi luat niciodată prin surprindere. Pentru că mecanica faptelor este de așa natură, că o unică lovitură neașteptată răstoarnă un regim totalitar - vezi zilele noastre de decembrie 1989. Caracteristică societății democratice este, dimpotrivă, împrejurarea că e o bună încasatoare, ca să folosim termeni din vocabularul boxului, că primind lovituri nepermise, răspunde cu forțe nebănuite. În democrație, insul uman se bucură de încredere, până la
O sfidare fără precedent by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15852_a_17177]
-
este cel care călăuzește pe emul în efortul de materializare, parcă pentru a face să se confirme spusa lui Baltag despre "concretul" care "salvează"". Criticul nu se lasă conturbat nici de excelența "atitudinii" autorilor care, întorcînd spatele nu doar clișeului totalitar, de uz vulgar propagandistic, ci și "evazionismului" insidios, propus pe sub mînă de către trecutul regim, își compun "țesuturile poemului" din "fierbinte actualitate", netrucată, nedrămuită. Singură, corectitudinea reacției moral-civice nu e în stare a acorda o mare valoare textului suferind de o
Ultimul Cornel Regman (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15869_a_17194]
-
trebuit să scandalizeze în primul rînd Procuratura, nu pe Radu Cosașu. Frumusețea răspunsului dat de cineva care și-a pus pielea la bătaie într-o perioadă în care pielea sa nu valora mai nimic din punctul de vedere al regimului totalitar ne face să povestim acest răspuns. Extremistul de centru e omul care a înțeles că trîntirea ușii, atunci cînd te atacă cineva, e forma elementară de a-ți manifesta nemulțumirea. Nemulțumirea maximă, spune Cosașu, se manifestă, la el, prin închiderea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15878_a_17203]
-
partea jurnalieră, puține revizuiri și adăugiri urmărind să fortifice dimensiunea conservator tradiționalistă a operei sale, începută, în 1904, cu Cultura română și politicianismul (un junimism mult întîrziat) și Românismul, catehismul unei noi spiritualități (1936), un țărănism care polemiza cu ideologiile totalitare, de aceea fiind aspru întîmpinat de Nichifor Crainic și exponenții legionarismului. Și asta, probabil, pentru că filosoful, în cartea sa, nu punea, în prim plan, dimensiunea religioasă, nefiind de acord cu fascismul și totalitarismul. Și, acum, în 1948 (avea 80 de
Final de jurnal by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15887_a_17212]
-
patriotice destinate unei antologii aniversare. Un compromis în plus, ce mai contează! (p. 450) E un fel de istovire a ființei în aceste cuvinte, ca și în altele unde autorul se privește cu durere din afara sa... Dar luciditatea față de sistemul totalitar se exersează și față de sine însuși în raportul umilitor ce-i este impus: " Mi-e greu să pactizez cu un asemenea tutore social, în contact cu el mă cuprinde instinctiv dezgustul, revolta. Dar totul se consumă în infernul din mine
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]
-
un detaliu contextual, reflectînd ceea ce ar putea reprezenta păstrarea în argoul românesc actual, prin termeni marcați de distanță ironică, a unui ecou al limbajului oficial din deceniile trecute, a unui rest din propaganda muncii și a economiei centralizate din regimul totalitar. Pentru a desemna generic activitatea prostituatelor, cuvîntul cel mai frecvent folosit pare a fi verbul a produce, mai ales în expresii formate cu supinul (în unele, acesta ar putea fi perceput ca substantivizat): "a ieși (sau a scoate) la produs
Producție by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15935_a_17260]
-
dl Preda consideră că "acum, românismul descrie în primul rînd un tip de naționalism". În definiția propusă de Const. Rădulescu-Motru, cel care consacră definitiv termenul, acest naționalism apare ca o reacție față de "liberalism și individualism"; era vorba de un "naționalism totalitar" înscris într-o serie europeană" (nazism, fascism), subliniindu-se că Rădulescu-Motru preciza "românismul este spiritualitatea care pune în acord cerințele vieții românești cu noua spiritualitate europeană"). Evident, dl Constantin Preda se delimitează răspicat de puncte de vedere ale unor noi
Despre liberalism si românism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15903_a_17228]
-
românism". Acest punct de vedere era, totuși, negreșit, progresist, disociindu-se de toate opțiunile de atunci xenofobe și naționaliste ale curentelor de opinie xenofob șoviniste. Chiar dacă dl Preda conchide, în finalul studiului său, că "Rădulescu-Motru face parte din familia spiritelor totalitare românești, victime și călăi ale propriei lor ideologii" rămîne, totuși, nerelevat și neexplicat de ce cartea lui Rădulescu-Motru din 1936 a fost, în epocă, ținta unor atacuri concentrate ale extremei drepte românești. Au atacat-o, pătimaș, Nichifor Crainic și N. Roșu
Despre liberalism si românism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15903_a_17228]
-
crede de cuviință a căuta originea concepțiilor noastre în ideologia puterii, inoculată membrilor colectivității prin educație instituționalizată și prin mass-media. Teorie nu chiar inocentă: "Presupoziția că oricare regim politic este opresiv ni se pare foarte periculoasă și falsă; șefii regimurilor totalitare sînt astfel exonerați de orice culpă, căci ideologia ar reprima individul în virtutea unei necesități metafizice...". Totuși o determinare contextuală a modernismului se impune. E vorba de bifurcarea modernității, care e pe de o parte burgheză, precum o narațiune a rațiunii
O epură a modernismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15901_a_17226]
-
vorba de refuzul sistematic al esteticului, prin care eu, ca și alții, înțeleg "forma frumoasă", de către teoreticienii adepți ai "fondului serios" al artei și care susțin, fie că o știu, fie că nu, e ura aproape viscerală arătată de regimurile totalitare "formaliștilor", "esteților" ori "ludicilor" de toate soiurile. Ceea ce m-a atras în eseul d-lui Nemoianu este, înainte de toate, claritatea cu care pune în discuție un fapt de istorie a criticii literare din secolul XX. Apoi, desigur, temeinicia argumentelor. Dl.
Estetismul, inamicul public numărul unu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15929_a_17254]
-
timpul Reuniunii G8 de la Genova, Mihai Zamfir și apoi, preluîndu-i ideea, Nicolae Manolescu au adus în discuție o nuanță ignorată pînă atunci de vorbitori: noi, cei din Est, am mai trăit o lungă globalizare impusă prin forță. Purta semnul ideologiei totalitare comuniste. Cea de acum, pluralistă și democratică, pare să aducă ceva mai bun și, în plus, e inevitabilă, fiindcă alternativa e lumea din care am scăpat în urmă cu 12 ani. Iar suspiciunile în ce privește globalizarea literaturii nu sînt întemeiate căci
PEN-Cluburile Europene - Argumente ale unei Europe Unite by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/15961_a_17286]
-
ordine" politică nedreaptă, sau la fanaticul ofițer din Colonia penitenciară, care elogiază aparatul de înscriere a pedepsei direct în corpul condamnatului, sfîrșind prin a-i demonstra utilitatea cu prețul propriei vieți. Sînt pagini în care aluziile la ororile oricărui regim totalitar - cum nu se poate mai transparente - coexistă cu analiza detaliată a psihologiei eroului tragic și a esenței fenomenului tragic, în general: "Desigur , nu e vorba doar de un simț acut al tragediei - notează autoarea în legătură cu povestirea lui Kafka - ci și
Subversivitatea tragicului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15984_a_17309]