4,226 matches
-
acesteia, Luiza constată întrucâtva uimită că ea nu era închisă cum trebuie, ci fusese lăsată - din neglijență, desigur - pe jumătate deschisă. Atunci, deloc fără să stea prea mult pe gânduri, intră hotărâtă înăuntru și, după câteva momente, își găsi vecina trântită pe pat, cu ochii umezi și privind în gol. - Ce-i cu tine, în halul ăsta, Adriana? Ce faci?, îi vorbi Luiza. - Ce fac eu? Zac în pat și-l găuresc treptat cu greutatea corpului meu de plumb, asta fac
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
și mai des coșmaruri oribile, fir-ar să fie! De ce, mă-ntreb, am atâtea coșmaruri? Și, de cele mai multe ori, mi se întâmplă să visez numai draci. De ce visez numai draci? Mereu, când mă observă, ei toți tăbărăsc peste mine, mă trântesc brutal la pământ și se așază, cu toată greutatea lor ticăloasă, exact deasupra mea. Țintuit și inert mă țin, în felul acesta, toată noaptea și mă scaldă numai în torturi! Iar eu - trist lucru! - resimt asta de parcă ar fi cel
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
dintru început clipa intrării repezite în casă a lui Șerban. Abia după ce se mai dezmetici cât de cât și după ce începu să-și recapete o încredere aproximativă în simțuri și tărie în trup, dădu pe nepoftite buzna în camera tânărului, trântind de-a dreptul ușa de perete, cât se poate de agresiv. De obicei, știm că o ceartă nu se planifică din timp, ea vine spontan. Totul constă în priceperea fiecăruia de a o face să plece la fel de spontan, cât mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
hotărâtă decât tine. Este o femeie inteligentă, frumoasă și plină de farmec. Nu pot să neg starea de frenezie, de Încântare ce mă Învăluie asemenea unei muzici atunci când sunt În preajma ei. „Taci!” Nu mai suport nici un cuvânt În plus. Am trântit receptorul, lăsându-mă pradă furiei. „Ce tupeu!” Îmi repetam sugrumată de revoltă. Să-mi povestească cu atâta nonșalanță despre „ea”... Ce ofensă! Am fost doar la un pas de a-mi mărturisi sentimentele cele mai profunde, mai adevărate. N am
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
că se va găsi o rezolvare și totul va fi minunat, asemenea unui vis de o rară frumusețe. A doua zi, dimineața, s-a oprit ploia. Vântul se mai potolise, după ce toată noaptea a fost furios, rupând crengile copacilor și trântind la pământ o grămadă de fructe. Ceva mai la vale de casa noastră, peste drum, locuia prietena mea, Lora. Eram de aceeași vârstă, născute În același an. Ne jucam Împreună, ori de câte ori se ivea ocazia, și mergeam la școală Împreună. Sora
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
repede în peșteră, intră în pădure, se cufundă pe cărăruia ce coboară spre peșteră, dintr-odată cineva îi sare în spate, în jurul ei se îmbulzesc siluete pe care nu le poate vedea, doar mâinile lor o apucă de peste tot, este trântită la pământ, unii chicotesc de departe, unii îi rânjesc în față în timp ce îi umblă cu mâinile sub veșminte, se uită la ei înmărmurită, nu înțelege ce vor de la ea, de ce o lovesc, le simte mirosul urât, unul țipă și încearcă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Iov Duminică, Înainte de slujbă... Mâhnirea m-a cuprins din pricina păcătoșilor, care părăsesc legea Ta Psalmul 18 Autobuzul opri scârțâind scurt, după care trânti o bufnitură venită de undeva, din spate, terminată Într-un sâsâit prelung. Cele câteva raze ale dimineții, strecurate printre perdeluțele soioase, se oglindeau În particulele minuscule de praf sclipitor din interiorul mașinii. Stația se afla chiar În fața spitalului, așa că bătrânul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
pe culoar. Aici, forfota crescuse vizibil. Totul era un du te - vino continuu, care făcea timpul să pară mai grăbit În curgerea sa printre oameni: persoane În halat alb intrau și ieșeau mereu, strigând agitate tot felul de nume și trântind cu nepăsare uși,grupuri de oameni discutând În șoaptă ori vociferând cu gravitate peste niște foi scrise. Cineva Într-o salopetă portocalie Împingea din celălalt capăt al holului o targă mobilă, pe care se afla lungită o femeie gemând. Mai
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
fac vânt cu cartea pe care o achiziționasem recent de la un anticar. Priveamaiurea spre crestele bătrânilor copaci, dintre crengile cărora zbura din când În când câte o pasăre neagră, pătând albastrul limpede al Înălțimii. S-a așezat lângă mine brusc, trântindu-se pe bancă Întrun mod zgomotos, ca și cum ar fi coborât pe o scară nevăzută și și-ar fi dat drumul de pe ultimele trepte. Pot să vă rog ceva, dacă nu e cu supărare? mi-a zis dezinvolt, privindu-mă direct
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
un aer buimac. În cele din urmă, se trage un pas Înapoi, Îmi fixează o secundă sexul, care spânzură dizgrațios, ca o mare omidă, se Întoarce și aleargă cu mâinile ridicate, acoperindu-se de țipete scurte, ca niște scârțâituri. Am trântit ușa râzând. Mândru Într-un fel. Mă surprindea faptul că eram mulțumit. Călcam apăsat prin spațiul camerei asemeni unui imperator. Mi-am Întors fața spre oglindă și am Început să țopăi. Descriam cu brațele prin aer mișcări când lente, când
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
baltă de lacrimi. Trupul Îmi este cleios. E aproape Întuneric. O greață cumplită plutește Înăuntru. Ceașca de cafea e răsturnată. Lichidul Împrăștiat. A mai rămas o zi. Și nu am făcut nimic pentru Marea Călătorie. Pentru Marele Pas. Nimic. Mă trântesc În așternuturi și rămân inert un timp nesfârșit. Ziua a treia (ultima) Martombrie irepetabil. Mă pregătesc să plec În căutarea lui Annabel. Nu știu unde și când voi ajunge. Nu pot ști nici măcar dacă voi ajunge. Totuși, a sosit hotărâtul timp În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
somnului. Cu pleoapele crăpate alunec din așternuturi. Mă Îndrept spre camera cu oglindă mare. Vreau să-mi admir trupul alb, cu reflexe trandafirii. Găsesc oglinda acoperită de o pânză groasă, uriașă, de păianjen. „Să fiu al naibii” - Îmi spun - și trântesc un picior În materialul acela neobișnuit. Simt duritatea pânzei și ceva cleios care-mi atinge pielea. Piciorul Îmi rămâne agățat. Trebuie să fac ceva. Nimic prin preajmă cu care să mă eliberez din plasa ciudată. Descopăr cu stupoare că piciorul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
spațiul memoriei un loc În care să pot urla nestingherit. Beznă. Frânturi de imagini. Apoi lumină limpede. Găsesc o vale Înflorită dintr-o primăvară târzie, prin care am hălăduit cu mulți ani În urmă. Aer cristalin, parfumat de salcâmi. Îmi trântesc spiritul peste un dâmb verde, acoperit cu iarbă grasă. Urlu. Mai Întâi un geamăt, un țipăt isteric, prelung, urmat de un urlet Înalt, negru. Cerul se clatină. Iarba se usucă. Pare arsă. Copacii au floarea scuturată. O ceață densă coboară
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cu toții ca prostiți. Iulian nu mințise. Îl priveam acum ca pe o fantomă ce și făcuse apariția nu de după zidul clădirii, ci din spatele propriilor sale cuvinte, adevărate. Uluiala a fost ruptă, Însă, de Înjurătura printre dinți, pe care Blănosul a trântit-o grosolan, și de gestul său prostesc, născut, probabil, dintr un soi de gelozie măruntă, de om tâmpit. Nemernicul a luat pe vârful unui băț noroi amestecat cu excremente de câine și le-a aruncat cu putere, proiectându-le direct
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Mă, ăsta era și ieri seară aici...!” „Luați-vă labele de pe el, derbedeilor, se auzi vocea răgușită a lăptăresei - nu vedeți că-i mort!...” Cineva țipă. Apoi, nu se mai aude nimic. Sau nu mai aud eu nimic. M-am trântit peste intestinele uriașului. Lucrurile toate s-au strâns În jurul meu. Aproape... tot mai aproape de mine. Sunt sumbre și au crestele prăfuite... Voi amâna din nou călătoria spre Annabel. Un dangăt de clopot străbate prelung Înserarea. Tresar. O mare liniște răspândea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
spus foarte politicos că nu am decât sare, moment În care femeia a Încercat să intre peste mine, În casă, ca și cum eu i-aș fi indicat locul de unde singură trebuia să-și ia. I-am retezat elanul Împingând-o și trântindu-i ușa În nas (na, așa... baborniță Împuțită!). După ce am lăsat-o bine să aștepte, am revenit la ușă cu un șervețel cu sare fină (de asta aveam), sperând să n-o mai găsesc pe hârcă acolo. Mă aștepta impasibilă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
să pută?, remarcă Goanță și se dădu doi pași Înapoi... voi nu vedeți că se topește! Nu știam dacă Îngerii miroseau cu adevărat atunci când mureau, dar observația mâncăciosului stârni oarecum Îngrijorarea În inimile noastre. De la tine pute, Goanță!, i-o trânti Libelula și Îi Întoarse un spate nervos. Haideți să-l Îngropăm odată, strigă Pistruiatul ca și cum s-ar fi temut de ceva. Ce vreți... să-l descopere alții... să-l batjocorească? Sau să-l pună domnul profesor de biologie Ieremia În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
numele în registru și îmi dădu cheia. După ce am văzut că nu vine nimeni să mă ajute cu valiza, am luat cheia și am găsit singur camera. Fără să mai cercetez baia, am pus lampa pe masă și m-am trântit în pat, adormind pe loc. Când m-am trezit era aproape de prânz. M-am dus repede la baie să mă uit la chipul meu, dar am privit cu stupoare golul din perete unde cândva fusese o oglindă. În cameră era
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
și pereții cojiți. Urmele lui negre rămaseră în praful de pe linoleum, iar ușa de la intrarea în apartament se închise brusc în curent. Slavko locuia singur. Mai singur decât el nu mai era nimeni. Trecu pe lângă masa cu mileu și se trânti peste cuvertura ce acoperea canapeaua. Arcurile ieșite împingeau însă în sus cuvertura ca niște dealuri. Își scoase puloverul și îl întinse lângă el în canapea ca și cum ar fi fost o ființă. Se cuibări lângă mâneca dreaptă, pe care o așezase
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
lumina unui bec ce își trimitea razele de la veioza de pe noptieră până spre igrasia ce fusese expusă asemeni unui tablou de mari dimensiuni într-un muzeu. Își turnă într-un pahar prăfuit din lichiorul dulceag și roșiatic de pe masă. Se trânti în pat și rămase cu privirea în tavan. Așteptă. În mai puțin de jumătate de oră totul avea să se termine, iar planul său se va dovedi a fi planul unei crime perfecte. La ușa de vizavi se auzi cheia
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
mai liberă, mai sigură pe sine, mai altfel. Dispăruseră regretele, gustul amar, chiar unele amintiri nu mai erau așa de clare. Dacă nu ar fi avut manuscrisul de la el ar fi zis că nici nu-l vizitase în seara asta. Trânti ușa de la intrare și fugi spre camera în care o aștepta canapeaua cu cuvertură verde. Nu dorea decât să citească manuscrisul. Se opri brusc. Camera era alta acum. Dispăruseră toate obiectele de mobilier, masa, cuierul, canapeaua. În locul lor apăruseră corpuri
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ce radiase până atunci de căldura unei tinereți neînfrânate. Dezumflată, Lili fu aproape gata să scape din mână întreaga mapă pentru a se debarasa de sumedenia de hârtii. Intui că șefu’ nu poate fi abordat. Se întoarse în biroul ei, trânti înciudată dosarele doldora de hârtii din brațe și se îndreptă în grabă spre ușă, cu gândul că poate, poate, l-o mai ajunge din urmă pe șef. Dar Alex, după ce îi spusese un la revedere sec pe care nu era
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
o să le aducă ceva extrem de valoros. Un ceva cum nu au mai avut ei niciodată priljul să vadă și să aibă. A intrat, cu toate că înlăuntru mai era o clientă. A scos pistolul, i-a ordonat clientei să părăsescă încăperea, a trântit cu mânerul armei în sticla vitrinei de deasupra comorii, i-a strigat celei de dincolo de tejghea să dispară, proasta și fricoasa a dispărut, iar el, după ce a măturat odoarele în sacoșă, a ieșit, firesc, normal de repede, după care s-
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
a purtat până l a apropiata vilă, a cărei proprietară era. Acolo i-a dat haine, de l-a făcut ca pe un proaspăt scos din ladă, și, dă-i plimbări! Până seara târziu. După ce s-a înserat, l-a trântit în pat. După aceea, au adormit. Fără să mai mănânce, măcar, ceva. În ziua următoare, Blându Costache s-a trezit cu niște țipete amenințătoare, că, așa cum era, gol, cum dormiseră, a rupt-o de fugă. Mai întâi, nu îndrăznea să
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
semnul dinților bătrânului negustor de mărunțișuri. Nu, nu mai era aceeași ființă. Mă întrebă, cu un ton sarcastic: „Ce mai faci?“ I-am răspuns: „Nu ești liberă? Nu faci tot ce vrei? Ce te privește pe tine sănătatea mea?“ Ieși trântind ușa, fără măcar să mă privească. Uitasem, cred, deprinderea de a vorbi cu cei vii. Ea, femeia pe care o credeam lipsită de sensibilitate, se simțise jignită de replica mea. Am încercat să mă ridic pentru a mă duce să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]