3,826 matches
-
asta mare, dar o poveste ca cea pe care ne-a fost dat s-o trăim, nu mai poate apărea. Adevărat, fiecare are, la rândul său, o poveste de dragoste. Fericită sau nefericită sau banală. Cert este că fiecare clipă trăită devine un... A fost odată. Timpul se scurge peste toți și indiferent cât ți-ai dori să mergi mai departe, sunt momente în care amintirile te copleșesc, vin peste tine ca un torent ce mătură totul în cale. Preț de
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Cel mai tare) Râsul tăcut, vocea mută sunt un mod de a exploata la maximum tăcerea în care se oglindește cuvântul, adică jumătatea lui cu valențe mistice, cea care îl creează și îl susține. Tăcerea este o cale prin care trăitul se transformă în trăire, potența amenință să devină act, iar actul: temuta și în egală măsură dorita sciziune. Pentru o ființă vorbitoare, cu atât mai mult pentru actor, poet, demagog, trăirea este totuna cu exprimarea. Însă actorul trăiește în prezent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
respirăm. Are materialitatea aerului. Seamănă cu aerul. Noi suntem creștini fără să vrem. Și când suntem atei suntem creștini: că respirăm creștinismul cum respirăm aerul. Creștinismul nu e ideologie, că atunci se aseamănă cu marxismul. Religia e expresia unui mister trăit, or ideologia e ceva construit. A fi creștin înseamnă a coborî Absolutul la nivel cotidian. Numai sfinții sunt creștini absoluți. Altminteri, creștinismul, gândit real, e inaplicabil tocmai pentru că e absolut. Suveran față de natură, supus Divinității, nemuritor și liber prin depășirea
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
acestea și la multe altele, am ajuns la concluzia că cel mai practic mod de exprimare este „jurnalul”, pentru că zilnic, sau aproape zilnic, se întâmplă ceva deosebit, ceva care te pune pe gânduri, sau îți aduci aminte de ceva important trăit sau auzit care se cere scos la lumină. Așa că, de azi începând, am deschis acest jurnal care, treptat, va ajunge și la dumneavoastră, dragi cititori ai confesiunilor mele. Doresc din tot sufletul ca ceea ce am de transmis să fie bine
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
amorului ca fenomen susținător al realității sale. Și la eroina Hortensiei PapadatBengescu ca și la personajul lui Camil Petrescu, iubirea este un lung proces de autosugestie, ceea ce face diferența dintre personajele celor doi scriitori este puterea de exteriorizare a sentimentelor trăite. Personajul masculin își poartă cu demnitate iubirea, pe când personajul feminin nu-și dorește o manifestare plină de demnitate, sobrietatea în viziunea femeii, rupe voluptatea. Emoția înseamnă risipă de energie, beție de simțuri din cele mai contradictorii. Femeia, dupa cum aprecia
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
însoți pe Katherine Mansfield până la sfârșitul scurtei sale vieți. În proza de început a Hortensiei Papadat-Bengescu, personajele feminine sunt măcinate de nostalgii sfâșietoare după vieți netrăite, de un bovarism convertit în cultivarea obsesivă a evenimentului mărunt, exterior, de drama patriarhală trăită. Ele duc în general o existență de autoanaliză, într-un univers al faptelor și întâmplărilor microscopice, supradimensionate de spiritul inchizitiv și latura analitică a personajelor. PROZA ENIGMELOR MĂRUNTE În jurnalul său, Katherine Mansfield ipostaziază emblematic diversele dimensiuni ale universului domestic
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
fizice. Era o perioadă când nu se vedea meditând prea mult asupra eternei teme, a iubirii. Pe atunci, nici cântăreața franceză nu bănuia că se va stinge de un cancer necruțător (mi-amintesc bine?), încă destul de tănără, după o viață trăită intens, la temperatura de ardere proprie muzicii, inimii. (De căutat biografia artistei!) Așa se întâmplă în lume: un potențial unic, de iubire și creativitate, poate fi retezat de un cancer organic, precum în cazul artistei, sau de un cancer politic
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
este Domnul R. să renunțe la „povestea romantică” în care era „angajat trup și suflet”? Trăind-o, se simțea tânăr ca odinioară, savurând totodată avantajul dat de „experiența și știința sexagenarului”. El înțelege și simte altfel, cotropit de beția amorului trăit și „târziu”, și „ilegal”. Rudele și prietenii nu bănuiesc nimic. Care dintre ei l-ar aproba? „Nu vor ști nimic, niciodată!” - conchide Profesorul. Teodora îl aproba, aruncându-i însă o privire neîncrezătoare. Intuiția feminină îi spunea altceva: pînă la urmă
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
vizită făcută Teodorei. „Și cît curaj poate aduna în sufletul ei o mamă!...” - adaugă scriitorul, cu satisfacția (mărturisită) de a-și fi văzut eroii ajunși la un capăt de drum și la împlinirea unui capitol esențial pentru partea de viață trăită împreună. „Dragostea nu moare atîta vreme cît din ea se naște o nouă viață.” Îmi amintesc că P.H.L. a mai spus-o, poate un pic altfel. Aici însă cade ca un adevăr definitiv, validat de experiența directă a eroilor săi
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Copilul caută în orice imagine o realitate tangibilă. Oricât ar fi de depărtată, el îi conferă consistența și demnitatea așezării în lumina adevărului. Povestea nu-i închipuire, ci viață reală. Întâmplarea auzită (ori citită) curge în sufletul său ca viață trăită. Există în copil o „forță creatoare” pe care nu toți adulții o iau în seamă, adesea nu știu să o protejeze și să o „conserve” pentru mai târziu. „- Cât de târziu?” Să zicem, la vârsta când copilul de ieri ajunge
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Bărzăunul, altfel?... Păi, tot sufletul său era plin uneori de rîpe și smîrcuri întunecate. Ar fi putut el trăi oare dacă peste toate acestea n-ar fi strălucit deseori zorii speranței, ori dacă n-ar fi licărit steluțele atîtor bucurii trăite? Și mai era ceva foarte interesant la Bărzăun: el avea unele amintiri la care ținea foarte mult, nu din ce-a fost, cum se spune de obicei, ci din ce-ar fi putut fi! Și mai avea ceva Bărzăunul puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de orice "servitudine", trăiește beatitudinea nezăgăzuitei potențialități de ființare și intră astfel în posesia propriei sale dumnezeiri. Karl Jaspers recunoaște dificultatea minții de a cuprinde nemărginirea într-o sinteză totalizatoare. Iluminarea poetică este capabilă să ne introducă fulgurant în "momente trăite ca totalitate", cum le numește gânditorul german, în acel "tot complet cuprins în opere momentane" de care vorbește M. Brisson. Transa poetică ne îngăduie să atingem "unitatea infinită", nemărginirea făcută prezentă, momentul divin auto creator, conform viziunii lui Hölderlin; ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
cotidian. Dar, ca oaspete al luminii, care are datorie față de gazdă, prin tot ce am realizat faptă și gând am afirmat viața și natura pe care le-am celebrat până la sacralizare pentru că natura îmi oferise acel al treilea ochi. Transfigurarea trăită poate avea analogie cu conceptul sanscrit samădhi, care este de asemenea o stare extatică, o beatitudine supremă, urmare a unei intense și îndelungi meditații asupra eliberării dhyana. Și dacă, într-o pentagramă, am scris: "transposibilul frate cu Nirvana", este vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
zice David. Prea bătrân pentru lacrimi, își zice David în barbă și-și promite să nu. Peste două zile ea-i plânge pe umăr și el savurează fiecare moment. E un test de putere. Inexplicabile senzații de erou și mitocan trăite concomitent. — Exact ca tata. Exact. — De ce vorbim așa de mult despre el? — Despre Alex? Alex Hriavu. Autorul Alex Hriavu. Alex, care iubea ma zărea. Nu suferea cartofii. Slab spre sfrijit. Jalnic la fotbal. Niciodată o pasă bună. Favoritul mamei. Fandosit
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Nu pot și nici nu vreau să le șterg din memorie. - Dar nu trebuie să rătăcești doar prin amintiri. Împacă-te cu ele și scoate-le doar din când în când. Lasă praful să se depună pe unele. Viața trebuie trăită acum, nu atunci. „Atunci” ți-a oferit prea multă durere care te împiedică să te bucuri de ce-ți oferă „acum”. - Și ce-mi oferă „acum”? - Iubire și șansa la fericire. - Mă faci să râd. - Mereu neîncrezătoare, mereu suspicioasă. E
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
de noi, să trăim în memorii străine. Sărmană viață! Lui Apolodoro deja i-au dat lacrimile, tremură la vorbele filosofului. Ce sunt eu? Un om care are conștiința că trăiește, că își impune să trăiască și nu că se lasă trăit, un om care vrea să trăiască, Apolodoro, trăiește, trăiește, trăiește. Eu am voință și nu resemnare pentru a trăi; și mă resemnez cu moartea pentru că vreau să trăiesc; nu, nu, nu mă resemneze să mor, nu mă resemnez... și voi
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
un trecut îndepărtat. În Antichitate, miturile erau pe buzele tuturor în chip de parabole, pentru a prezenta și înțelege puterea zeilor și modul în care aceștia interveneau în destinul uman. În etapa elaborării miturilor, atunci când acestea erau „vii”, când erau „trăite”, după cum spunea Mircea Eliade 1, ele se defineau prin sacralitatea lor, participând la legătura omului cu divinitatea. Pentru societățile arhaice, mitul nu constituie o simplă povestire, o ficțiune, este realitatea însăși. Istoria culturii umane nu a conservat aceste mituri nescrise
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
care ne mai rămâne Nouă pentru a-i salva este moartea, moartea fizică, pentru a putea desprinde spiritul de trupul și sufletul afectat. Spiritul se Întoarce la Matrice, de unde se reîncarcă, sufletul rămâne prins În structurile dimensiunii În care voi trăiți și este programat să-și continue șirul de Întrupări până când Își poate conștientiza greșeala și până când se poate alătura Întru totul spiritului său. De fapt, intră În șirul lecțiilor karmei și rămâne prins aici până când Își va Învăța lecțiile. Am
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
la primul rezultat nesatisfăcător. Aveți Încredere În voi, iar dacă veți repeta aceste exerciții zilnic, acestea vor deveni Încetul cu Încetul obișnuință și vă vor ajuta foarte mult, vă vor fi de un real folos. În dimensiunea aceasta În care trăiți și viețuiți, o imagine care vă poate reechilibra foarte bine structura lichidă este o imagine din geometria sacră. Această formă geometrică, pe care voi o numiți ,,Floarea vieții”, a fost transmisă de-a lungul generațiilor și se regăsește În foarte
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
Societatea actuală creează, pentru fiecare individ, mai multe atracții facile decât în trecut, atracții în care individul poate rătăci până (dacă) se descoperă pe sine. Există mai multe piste false, multe din ele trebuind a fi epuizate de fiecare persoană, trăite, pentru a le descoperi inconsistența. A crescut numărul de rătăcitori. Pentru multe domenii o mare parte a publicului o formează rătăcitorii. Unii ajung să rătăcească toată viața. Neregăsindu-se niciodată, la urmă nu se mai îndură să moară. Apelează la
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
povești. ٭ SF-ul s-a dezvoltat pe terenul lăsat liber de credință. Dăm copiilor tot ceea ce-și doresc, creăm ceea ce se numește o copilărie fericită pentru a le induce plăcerea de a trăi, sentimentul că viața este plăcută, trebuie trăită. Și vrem ca acest sentiment să nu-i părăsească, să-i determine să-și trăiască viața. Despre necazurile moralei într-o societate dominată de publicitate. În condițiile în care comercianții au căpătat libertatea și abilitatea excitării și potențării instinctelor noastre
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
sociale, a dorinței de apropiere dintre oameni: nu mai avem nevoie de ceilalți și pentru informare; dispare deci o zonă de atracție reciprocă, un mediu de coagulare. Diferența ar fi că în acest plan informația nu este rece, ci una trăită. Încercarea de a depăși statutul de față, de imagine; fie și numai pentru a ajunge la cel de persoană (cu sensul său de persona). În Occident pensia a înlocuit Paradisul; a fi pensionar este statutul visat de lucrător. A fi
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
același timp că pe o axă a continuității de fapt ne-am schimbat. Conștiința noastră surprinde această continuitate a schimbării și în același timp a propriei continuități/discontinuități prin intuiție, ca o funcție ce integrează instantaneu toată istoria entității ființei trăite. În psihologie, schimbarea în timp a personalității conștiente, între anumite limite, e de fapt un lucru normal, de sănătate. Conștiința se modulează, se maturizează, se umanizează și spiritualizează, în timp și în societate. Omul moral se naște prin ajustarea și
Inteligența creatoare by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7203_a_8528]
-
aerul pe locul acela se reface fără urmă. Toată claritatea lumii absoarbe viața noastră." (p. 137). E claritatea, mai bună decît a oricărei poze în culori, a fotografiei în sepia. Frumoasă, suplă, elegantă. În contururile ei, cîtă umbră! Cîtă nevoință trăită, pentru liniștea unei amintiri...
Viața în sepia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7212_a_8537]
-
doar argumente pro domo sua, ci alcătuiesc totodată și o suită de observații critice „scrise pe dedesubt” despre literatura de amintiri autobiografice - o literatură falsă dacă încearcă reconstituirea trecutului pe criteriul istoric, întrucât realitatea este întotdeauna mai vastă decât momentul trăit, iar transcrierea amintirilor din memorie este inevitabil subiectivă. Și mai este și neinteresantă, dacă autorul nu reușește să transfere faptele brute în plan literar și să găsească totodată un ton sau o nuanță de ton adecvate. Cu alte cuvinte, amintirile
O sugestie by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/7215_a_8540]