611 matches
-
frunții, Are Dunărea și Marea Asta-i toată supărarea! Câinii noștri-i otrăviră, Caii noștri îi goniră, Și ca fiarele turbate, Îi săriră lui în spate. Se-nroși tot asfințitul, Când loviră cu cuțitul. Dar și mândrul nostru, dragul, Îi trăsnise cu baltagul Și-i lăsă în bălți de sânge, Dar el rabdă și se plânge, Că nu-i mândra lângă dânsul Să-i mai potolească plânsul, Și de turmă să-ngrijească. Rogu-mă, rog dumitale, Du-te la români, devale
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
să articuleze o vorbă. Cu un efort peste puterile ei, Alina strigă:„Mamă!!!”. Toți cei care se aflau în preajmă și-au întors privirile. Lacrimile îi ardeau obrajii. Alerga, iar picioarele înghețate de frig îi deveniseră fierbinți într-o clipă. Trăsnită de o lovitură nevăzută, se opri brusc. Împietrise. Femeia s-a întors mirată și a întrebat-o cu ochi mari: „Alina, ce faci tu aici?”. Era tanti Elena, care locuia la vreo trei case de ei. „Hai să mergem acasă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
valoare de vreo șaizeci și doi de cenți - erau niște raționaliști severi și niște indivizi intransigenți. - Dar Ravelstein era departe de a fi credul. - Bineînțeles. Să mergem Însă un pas sau doi mai departe - am să‑ți mărturisesc un gând trăsnit de al meu. Mă Întreb cum s‑ar Întâmpla. Dacă aș scrie amintirile mele despre Ravelstein, atunci n‑ar mai exista nici o barieră Între moarte și mine. Rosamund a izbucnit În râs. - Vrei să spui că Îndatoririle tale ar lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
lăcomie a bolnavului care a hotărât să nu moară. Doctorul Bakst avea o constituție solidă, cu o curioasă tendință a capului pe care‑l purta ca un boxeur. Era cu neputință să știi ce gândește. Venea și pleca după cum Îi trăsnea prin minte. Ochelarii i se Îndreptau spre tine când ochii lui priveau În altă parte. Ceea ce m‑a făcut să‑mi dau seama că ar fi o greșeală să Încerc a‑i comunica ciudatele mele senzații. Probele de aritmetică la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ziua următoare la bucătărie, se așeză pe un scaun, și cu privirea în jos, rușinoasă, se hotărî să vorbească: - Tată, eu am fost însărcinată și am avortat! spuse Frusina, printre lacrimi. Gheorghe rămase ca o stană de piatră, parcă îl trăsnise cineva cu ceva în moalele capului. - Te rog să mă ierți că nu ți-am spus, mi-a fost rușine și teamă, spuse Frusina hohotind în plâns și se duse să-l îmbrățișeze pe tatăl ei, punând capul pe umarul
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
dispensarului nu mai era nimeni dar mai veniseră vreo câteva persoane să se adăpostească de ploaie sub copertină, printre care, și câțiva copii. Cât au stat acolo, a fulgerat și a tunat așa de tare ca și cum ar fi trăsnit pe undeva, prin apropiere. Copiii se strânseseră unii lângă alții de frică iar o femeie mai în vârstă zise: - Să ne ferească Dumnezeu de trăsnet, că a mai murit astăzi electrocutat, George a’ lui Frâncu! Când îi auzi numele iubitului
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
se ia, să-i felicităm. Pascalopol te pupă când aude că-i lauzi pe Otilia, și lui moș Costache îi pare și lui bine de combinația asta. Stănică se plimbă de câteva ori în lungul și latul odăii, apoi fu trăsnit de o idee: - Știi ce? Am o idee admirabilă. Avem adresa Otiliei la Paris. Îi scriem colea o carte poștală ca și când nimic n-ar fi, spunîndu-i și de moș Costache că e bolnav. Fata e sensibilă. - Scrieți voi! Eu nu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Evolua pe lângă pereți, zgîindu-se la globenurile și gravurile pe care era înclinat să le numească pe toate picturi, strîmbîndu-se 226 DANIEL BĂNULESCU dintr-un material îngălbenit și metalic, cu discutabile frunze de laur. Un model care, se observa, fusese la fel de trăsnit și-nainte. Acum, fiindcă tot era prieten la toartă cu Sfântul Părinte Pinky ar fi putut invoca relaxat pedeapsa divină. Nu apucă, fiindcă femeia se și răsucise pe călcâie (era un fel de a spune) și i se adresă cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și, dacă sânt cuminți, le chemăm altădată!... Bătrânele se foiră ușor consternate. Uitîndu-se de data aceasta, dânsele la el, să vadă dacă glumește. Patricia, nelăsând să-i treacă, nici acum, degeaba apele pe la moară, examinîndu-l ca pe un microorganism și trăsnindu-l, când se aștepta mai puțin, cu copita ei verbală. - Tinere, în orice stat, un testament, autentificat de un stat, (oricît ți s-ar părea de nărod) e legat, din păcate, de statul respectiv. Așa că, deși mulți nu-și fac
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fiind de cătușă. Încălecând garduri. Și întinzîndu-se, ca o cocă, pe podeaua unui automobil Lada. Ce rost mai avea să-i iei temperatura unui milițian, doar pentru a constata dacă ai voie să-l asfixisiezi cu perna ori să-l trăsnești cu ciomaga?! Nu cumva și băieții aceștia, împreună cu care făcea sport, ar fi dorit să le vorbească despre necazurile lui personale?! Se uită de jos în sus către dânșii. Erau ei, în felul lor, băieți simpatici. Dar nu doreau. Rămase
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de igrasie, era un acoperiș lung, de frunze uscate de plop, rămase de cu vară, sub care, la mese înalte și lustruite din lemn de brad, se adunau tocmașii la un pahar de voie bună. Nu mai aveai loc. Te trăsnea de departe un miros de mujdei și abia dădură peste Bozoncea într-un colț, mai la urmă. Nu mânca, nu bea. -Lați văzut pe Cocîrță? îi întrebă starostele. - Nu. Stai, că pică Sandu acum și ne spune. Către ei se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-i dădea cincisprezece ani și un vecin îi zisese în glumă aia mică și aia mică i-a rămas numele. Taică-său lucra în depou pe Ștefan cel Mare, repara motoare. Era unul dârz, cu privirea dușmănoasă, parcă tot îi trăsnea și-i fulgera. Altfel, bărbat de comitet dacă-l cumpărai. Făcuse multe pentru cartier, că-l știau și primarii, el îi lua în colți la vreo nevoie, le bătea cu pumnu-n masă și-i ocăra. Și dacă mai bea câte
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
prin moară. - Încărcați puștile, măi! să dăm în sașii ăștia, zise Niță râzând. - Fără gloanțe, șopti unul altuia. Argații fură deslegați. - Fugiți, mă! le zise Niță. Foc, copii! zise feciorilor noștri. Sașii fugeau de le - ajungeau picioarele la ceafă - puștile trăsniră dar, fără gloanțe cum erau, nu făcură decât a înmulți spaima celor ce fugeau. Femeia ieșise, cu banii și cu lucruri ce avea mai scumpe, din moară și plecă plângând. Morarul începuse a boci, legat de grinzile morii. Bătrânul suci
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
că i-ar fi frică-l reținu; onoarea și o irezistibilă dorință de-a duce aventura la un sfârșit îl readuse la poartă. Prinse inimă, se-mbărbătă, scoase sabia cu o mână, cu cealaltă ridică clanța de la poartă. Ușa grea trăsnea în țîțîne și se da cu greu împinsă, el sili din răsputeri, deodată îi scăpă din mâni, el se opinti înăuntru și poarta recăzu în urmă-i închisă. Un fior rece îl trecu din creștet pîn-în tălpi, se-ntoarse să
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și arăta divina sa frumusețe... Toți și-ndreptară ochii spre ea. ["Noaptea era întunecoasă"] 2258 Noaptea era întunecoasă de tot și câmpia se-ngîna doar a alb în tăcerea întunericului și cavalerul își mai da zor calul [ului ] pe câmpia ce trăsnea ca gheața, pieptarul de oțel îi părea greu și mantia neagră era aruncată cu ușurință și volnicie peste umărul stâng, de-l înfășa, lăsîndu-i liber[ă ] numai partea de sus a pieptului. Coiful strălucea slab și calul se poticnea din
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Când dă să iasă pe ușă, Nicodim zice: - Uite-l mă, uite-l, repede ușa-napoi ș-o închide cu lăcata. - În fereastă: Băh! Popa scutura de ușă, oamenii țineau vârtos, ca să nu lese pe dracul să fugă... - Vezi, mă! Trăsni-l-ar crucea lui Dumnezeu, Necurat, cum mi-o fript mânica, zice cu spaimă Buchilat. - D-apoi cum puțea în biserică, zice Nicodim, gândeai c-o dat cineva foc [la] biserică. - Necuratul! Putoarea iadului! - Chiu! popa-n biserică. - Țineți, mă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
codri, ducînd viscol, ducînd larmă, Plopul nalt l-a lui suflare ca o creangă se mlădie, Ulmul cade, fagul crapă și stejarul gros se darmă. El pătrunde prin desime, trece iute prin zăvoaie, Și sub brațul său puternic totul pîrÎie, trăsnește, Tot se rumpe, se răstoarnă, se sucește, se Îndoaie, Ș-un troian de crengi, de arbori pe-a lui urmă se clădește.” Efecte, evident teatrale, scenografie cunoscută, retorică Împrumutată de la romantici, Însă, ca și În alte cazuri, retorica Începe să
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
prin dulapuri. Vrea, în perfidia lui, să-ți stârnească mila, ca să te bucuri de bucuria lui și să nu-l dușmănești la câștig. Și, de parcă nu ar fi de ajuns, are coatele subțiate, gulerul tocit și un aer de căpătuială, trăsnind a naftalină, își agață pe nas niște ochelari groși, ca două sifoane, tremură de parcă ar dârdâi lângă o plită stinsă și-și târșâie galoșii ca Moș Coprol. Și să-l vezi, pe urmă, când răscolește prin farfuria cu lozuri ori
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
la alții și nu voia să se angajeze în lucrări antipatice. Ioanide era un arhitect cu reputație, pe care mulți l-ar fi solicitat. Clienții burghezi înțelegeau, din păcate, arhitectura ca o dexteritate de a ridica pe sol ceea ce le trăsnea prin cap lor. Unul văzuse o casă în stil gotic francez și voia astfel de ferestre, altul dorea un aspect de fortăreață hibridă hispano-gotică, cum văzuse prin unele cartiere. Apăruse niște arhitecți specializați într-un șablon, construind castele cu bifore
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cumna-tu-meu una ieri tot de la el. La fel. . G. Călinescu . - Nu voia s-o lase din cincisprezece! . - Așa e Cîrlănescu, te freacă o zi întreagă dacă nu știiprețul. Dacă-l știi și te ții tare, după ce obosește, ți-o dă. . - Trăsni-l-ar Dumnezeu de bandit! M-a ars cu patru lei. . - De păcălit nu te-a păcălit, marfa e bună și-n altă parten-o luai mai ieftin. Da' el ți-o dădea și cu șase dacă te tocmeai pe șase
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cunoaște cărțile. "Nu cred." Joi, 4 octombrie 1979 Plec mâine, așa încît întrevederea de astă-seară a avut un aer de mic bilanț și perspective. Îi citesc lui Noica ultimele pagini pe care le-am scris, o interpretare foarte liberă și trăsnită la faimosul "Stînci de cretă pe insula Rügen", al lui Friedrich, pe care am s-o citesc pesemne într-o sesiune a Institutului de Arte. Pentru că am tot vorbit zilele astea de peratologia ta, am să-ți spun cum îi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Apelativele cu care îl apostrofează și imprecațiile dovedesc un adevarat idiolect al personajului feminin, plin de culoare și fără perdea, cel mai viu, autentic și pitoresc din cadrul Povestirilor din Canterbury: măi ghiujule, buhai bătrân, mișele, lovi-te-ar o lungoare, trăsni-te-ar din senin cu foc și fier, frângeți-ai grumazul scofâlcit, călca-te ar de moșneag, derbedeu, tontul de bărbat, om tehui, nevolnice, scârbavnice hârdău, netot, caracudă, zurliule, ciufut, bată-te-ar năpasta, nebune, măi papă-lapte, lua-te-ar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
o pădure stranie și întunecoasă de salcâmi subțiri, luăm în piept dealul pe cărări diferite dar paralele, vorbind zgomotos între noi despre faptul că pântecul dealului către care ne îndreptăm ar fi burdușit cu tezaure și că de aceea acolo trăsnește așa mult, din pricină că trăsnetul este atras de metalele scumpe. Coama aceea de deal a fost acoperită de case risipite de-a lungul ei, dar cine să fi locuit pe muchia înfricoșătorului „Deal al Trăsnetelor”? Au fost trăsniți aici oameni, case
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
de aceea acolo trăsnește așa mult, din pricină că trăsnetul este atras de metalele scumpe. Coama aceea de deal a fost acoperită de case risipite de-a lungul ei, dar cine să fi locuit pe muchia înfricoșătorului „Deal al Trăsnetelor”? Au fost trăsniți aici oameni, case, grajduri și animale nenumărate. Acea așezare formată din locuitori țigani, care au lucrat ca robi pe moșia Mănăstirii Răchitoasa, a purtat numele de Cioara. Casele din zonă au ars pe rând de 22 iunie, iar oamenii s-
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
este populată de oameni bătrâni înzestrați cu mare credință, ce nu vor să se despartă cu nici un chip de pământul în care s-au născut. Alții au evadat în zona Dealul Perjului, locul de unde au plecat numindu-se astăzi Copacul trăsnit de la Cioara, în care bătrânii spun că s-ar fi aciuat Satana.’’ O altă versiune a denumirii acestei așezări este aceea că această zonă ar fi fost locuită de oameni muncitori, așezați în îndeletniciri stabile. Pe aici a trecut, tare
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]