852 matches
-
lungă, ce se mișca Încoace și Încolo sub trabuc. Bărbia Îi aruncă pe pat un set de cărți de joc, slobozind deasupra lui Noimann cîteva rotocoale de fum. Celelalte chipuri se roteau ca niște mormoloci În aer, aliniindu-se În spatele trabucului care pufăia de zor. Medicul privea pasiv această defilare de măști din jurul său, așteptând deznodământul final. La ce-i folosește omului să posede mai multe chipuri odată ce umblă purtând pe față același chip? Chiar și femeile n-au nevoie decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
locul ei, lipindu-se de frunte. Senzația de uscăciune de pe cerul gurii dispăru. Noimann Începu să prindă iar curaj. Apariția bărbiei inginerului Edward Îl făcu să surîdă În sinea lui. Cunoștea, de acum, prea bine scenariul. Urma să apară și trabucul, legănîndu-se În hamacul Întins deasupra canapelei, și scrumiera plină de zaruri și toată recuzita pe care o folosea la Corso inginerul Satanovski. Acestea erau semnele pe care le aștepta cu nerăbdare. Balonul umflat al imaginației sale avea curând să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lucid. Porii pielii sale, pe care-i vedea dilatându-se și Îmbrăcând pereții, Începeau să revină la dimensiunea lor obișnuită. Și, pe măsură ce porii năpădiți de sudoare se destindeau, se micșorau și insectele ce mișunau prin casă. Chiar și bărbia și trabucul lui Satanovski, legănându-se În hamacul improvizat din secreții nevăzute, piereau din vedere, lichefiindu-se Într-un punct din ce În ce mai Îndepărtat În spațiu. Urma apoi și mult așteptata oră când ornicul Mitropoliei bătea de șase ori. Atunci, cu ultimul zvâcnet, insectele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Cavitățile bucale nu erau pe cerul gurii... Omul devine o ființă din ce În ce mai aberantă... Experiențele lui În materie erotică Întrec orice măsură... Viziunea unui cer acoperit de mameloane Îi apăru lui Noimann În fața ochilor. O mulțime de costume se lăfăiau, fumând trabucuri, printre ele. În sfârșit, din pieptul „amiralului” apăru un card EuroLine, cu numele lui Noimann, Înconjurat de douăsprezece steluțe aurii, pe un fond albastru. Prin urmare, banii lichizi se evaporaseră din buzunare - și atunci Noimann s-a dus la bancomat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Închinat lui Buddha... Prin urmare, folosise și bețigașe parfumate. Poate aprinsese lumânărele și torțe sau comandase un foc de artificii, creând din această „ieșire” a sa o sărbătoare de neuitat. În timp ce sta Întins În havuz ca un nabab, fumându-și trabucul, mesenii Îl cinsteau, ridicând paharele În sănătatea lui. Cardul EuroLine fusese un „pește gras”. O parte din cont se dusese, probabil, pe apa sâmbetei. Dar el avea să fie umplut din nou. Noimann nu avea de ce să-și facă griji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
stomatologul Paul o formă de relaxare. La drept vorbind, când venea la cimitir, Noimann se relaxa citind rubricile de la „Mica publicitate”, inclusiv cele de anunțuri mortuare... Faptul acesta Îl distra. Stând comod În fotoliul său de marmură, medicul Își aprindea trabucul (avea aici o Întreagă provizie), apoi lua ziarul și citea cu voce tare, făcând, pe alocuri, anumite Însemnări cu creionul chimic. Contactul cu cimitirul și mai ales cu anunțurile funerare aveau harul de a-i toci Încetul cu Încetul ancestrala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ajungă la destinația finală...Aflat Într-o stare de metamorfoză intermediară, Oliver ocupa un vagon special, călătorind În chip de copac și În chip de pasăre adormită În propriile sale crengi...) Era plăcut să stai cu mâinile sub cap, cu trabucul pe jumătate stins Între dinți, cu paharul de coniac alături, și să te gândești la dulceața clipei de acum și la eternitatea celei de dincolo de mormânt. Viața, ca și moartea, e o călătorie. Unii circulă cu căruța, alții merg În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
dincolo de mormânt. Viața, ca și moartea, e o călătorie. Unii circulă cu căruța, alții merg În camionetă. Cei mai mulți călătoresc cu metroul sau cu trenul. Viața durează doar o clipă, În timp ce călătoria În eternitate nu are sfârșit. Mahmureala și fumul de trabuc aveau menirea să-l transpună În așa măsură În această viziune, Încât Noimann simțea chiar și trepidațiile roților Închipuite și rosturile dintre șine și schimbarea de macaz a gândurilor, când trenul eternității sale ajungea la bifurcații. Poate că există, totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În expasiune, a doua cu o lume prăbușită În propria-i nimicnicie. Birjarul pocni din bici și brișca se smulse iar din loc, scrâșnind din roți printre cioburile de sticlă mărunțite și dopurile de bere aruncate printre mese. Cravata și trabucul Început se lăfăiau Între jerbele de crini... Noimann se așeză din nou la locul său. Amintirea unui anumit lăcaș de veci din cimitir Îl Învioră pe moment. Aranjase cândva și o petrecere, dacă nu chiar o orgie, acolo. Dar lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
rațiunii!? Scurte secvențe din acest dezmăț infernal Îi reveneau mereu În memorie. Ba o vedea pe domnișoara Lily târându-se În patru labe În fața lor, gâfâind cu limba scoasă afară de un cot, și pe Satanovski, stând picior peste picior, cu trabucul aprins și jobenul dat pe ceafă și ochii ațintiți În gol, ba pe sine Însuși ciucit Într-o poziție ciudată, Încolăcit de patru perechi de picioare, două de bărbat, două de femeie... Apoi din nou „filmul” se rupse... După care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
sale moi și nările transparente, Învălmășindu-se printre rămășițele zodiilor, ce străluceau acum, rotindu-se În jurul lustrei cu trei brațe... Noimann-penitentul, Îmbrăcat În rochia Mathildei, se târa În genunchi la picioarele sale, cerșind din ochi o țigară. Cinicul Își scoase trabucul dintre dinți și i-l lipi de frunte... Penitentul jubila. „Așa, așa”, făcu el. „Acum eu sunt ea...” Gâtul Îi era Împodobit cu șiraguri de perle, pe brațele sale durdulii străluceau brățări de aur și de-argint. De lobul urechilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
conjugal, ce ardea deasupra capului lui Noimann-cel-puternic, coborî, așezându-se Între sprâncenele frumos conturate ale lui Noimann-cel-bicisnic. Acolo se aflau Vărsătorul și Scorpionul și Fecioara și o altă zodie necunoscută. Cinicul răsuflă adânc. „Minți”, făcu el cu o voce moale. Trabucul Îi alunecă dintre degete, rostogolindu-se pe dușumea. Penitentul Îl culese și-l băgă În gură cu capătul aprins. Limba sa Îl roti printre gingii, umplându-se de scrum, apoi Îl Întoarse, așezându-l Între dinți. Fața penitentului căpătă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Noimann arăta cu degetul spre un alt Noimann, Îngenuncheat În fața sa, pe care inginerul, desfăcând cărțile pe masă, Îl Îmbrăca În rochie de seară. Satanovski Își savura cafeaua, scuturând scrumul de țigară peste dama de treflă, și Noimann-cinicul Își lipea trabucul de fruntea penitentului. Ce fel de joc mai era și acesta, În care alături de cărți intrau În combinații Înseși zodiile? Era oare posibil ca un simplu om, călăuzindu-se după legile hazardului, să Învârtă Între degetele sale destinul unor alți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și la arșiță, și la ger, pe când bărbații se sting ca muștele... Pentru a ajusta statistica, ar trebui inventat un gen ambivalent... Poate că Oliver nu e chiar atât de nebun cum pare... Vom medita la asta...” Pufăind tacticos din trabuc, inginerul Edward reveni la „Horoscop”, oprindu-se la rubrica dedicată Vărsătorului: „Uranus guvernează zodia dumneavoastră și influența sa asupra celor născuți În Vărsător este mai mare decât a celorlalte planete. Sunteți un om sensibil și original, care dorește să transforme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pe ecran, În ce constă activitatea funcțională a unei brutării de campanie. Luni dimineața se execută un scurt program de instrucție de font, apoi se scot coșurile cuptoarelor și se curăță. Soldații primesc ciocolată, cafea, țigări și chiar câte un trabuc de căciulă. Marți și miercuri se fac brazdele, se cară pământul cu sacul, cu roaba și cu lopata, se face curățenie, se ancorează carele până devin Într-adevăr cuptoare imobile. Iată că totuși nu-i obligau să facă pâine din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
parteneri din umbră. Buzz îi făcu și el cu ochiul. Cum ar fi Mickey Cohen. — Știu eu că nu poți trișa cu un trișor. Buzz își puse picioarele pe biroul lui Gerstein, părându-i rău că n-are și un trabuc la el. — Carevasăzică vrei ca tipii de la AUFT să fie murdăriți înainte de întrunirea marelui juriu sau pe parcursul investigației. Atunci o să poți să le tragi un șut în fund pe chestia cu activitățile criminale, ca să-i înlocuiești cu băieții lui Mickey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
au bătut foarte tare. Sunt jucător, domnu’ Upshaw. Așa că dacă vrei să mi-o plătești, înțeleg. Danny strânse pumnul drept și se pregăti să lovească, dar imaginea lui Booth Conklin și a câinilor lui îl opri. PAGINĂ NOUĂ CAPITOLUL UNSPREZECE Trabucurile erau cubaneze, havane, iar aroma lor îl făcu pe Mal să-și dorească să nu se fi lăsat de fumat. Tirada lui Herman Gerstein și acompaniamentul lui Dudley Smith - zâmbete, gesturi, mici chicoteli - îl făcură să-și dorească să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Considine și cum mine am vrea să vă mulțumim pentru contribuțiile aduse la cauza noastră și pentru ospitalitatea oferită în această dimineață. Mal înțelese aluzia și se ridică. Herman Gerstein întinse mâna spre un umidificator și înșfăcă o mână de trabucuri. Dudley se ridică în picioare. Gerstein se repezi la ei ca un fundaș, le strânse mâinile energic și le îndesă trabucurile în toate buzunarele care îi stăteau în cale, conducându-i spre ușă cu palme zdravene, prietenești, trântite pe spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
dimineață. Mal înțelese aluzia și se ridică. Herman Gerstein întinse mâna spre un umidificator și înșfăcă o mână de trabucuri. Dudley se ridică în picioare. Gerstein se repezi la ei ca un fundaș, le strânse mâinile energic și le îndesă trabucurile în toate buzunarele care îi stăteau în cale, conducându-i spre ușă cu palme zdravene, prietenești, trântite pe spate. Când închise ușa în urma lor, Dudley spuse: — Nici urmă de subtilitate în limbaj. Îl poți scoate pe evreu din gunoi, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
apărea un articol despre cele trei omoruri ale lui - detalii scabroase obținute dintr-o „sursă de încredere” de la morga din L.A. Danny cercetă cu privirea jumătate de pagină în timp ce își scotea insigna în fața paznicului cufundat în lectură, ce morfolea un trabuc. Cele două cazuri erau puse acum în conexiune pe hârtie - chiar dacă numai în tabloidul Tattler din L.A. -, iar asta implica posibilitatea apariției altor relatări tipărite, știri la radio sau televiziune, plus confesiuni false, indicii false și tone de prostii. Danny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
conexiune pe hârtie - chiar dacă numai în tabloidul Tattler din L.A. -, iar asta implica posibilitatea apariției altor relatări tipărite, știri la radio sau televiziune, plus confesiuni false, indicii false și tone de prostii. Danny bătu darabana în perete. Insul care ronțăia trabucul lăsă ziarul jos și se uită la insigna lui. — Mda. Pe cine cauți? — Vreau să discut cu cei care au lucrat cu Duane Lindenaur. Paznicul nu avu nici o reacție la auzul numelui - încă nu apăruse în tabloide. Cercetă o listă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
îl măsură din priviri. Asta chiar nu-i de râs, pentru că nu i-aș permite niciodată, sub nici o formă, unui homosexual recunoscut ca atare să lucreze pentru mine. Niciodată! E limpede? — Mai limpede nici nu se poate. Gerstein scoase trei trabucuri lungi din buzunarul pantalonilor și le înfipse în buzunarul cămășii lui Danny. Fă rost de niscaiva simț al umorului și s-ar putea să te faci carieră. Iar dacă trebuie să mai vii pe-aici, caută-mă mai întâi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
înfipse în buzunarul cămășii lui Danny. Fă rost de niscaiva simț al umorului și s-ar putea să te faci carieră. Iar dacă trebuie să mai vii pe-aici, caută-mă mai întâi pe mine. S-a înțeles? Danny lăsă trabucurile să cadă la pământ, le călcă în picioare și ieși pe poartă. *** Urmă o trecere în revistă a presei, apoi altă serie de telefoane. Danny se deplasă pe Hollywood, colț cu Vine, cumpără toate cele patru ediții de dimineață ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pișat și căcat de animale. — Te deranjează mirosul, domnule polițist? Danny se întoarse. Cititorul de gânduri era un bătrân cu părul alb, ce avea pe el o salopetă și cizme înalte până la șold. Venea spre el, ținând în mână un trabuc imens, care se combina perfect cu duhoarea de rahat și o accentua. Zâmbi, adăugând și respirația lui fetidă la atmosfera rău mirositoare. — Ești de la Protecția Animalelor sau de la Departamentul de Sănătate? Danny simți cum soarele și duhoarea îi agresează pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de wolverine. La câteva străzi distanță de aici există un laborator dentar - singurul din L.A. care confecționează proteze din dinți de animale. M-am gândit că e o coincidență stranie și speram să mă ajutați cumva. Thomas Cormier își stinse trabucul și îl băgă în buzunar. — Asta-i cea mai ciudată istorie pe care am auzit-o de când sunt eu pe planetă, adică din 1887. Ce altceva mai știi despre asasinul tău? Danny zise: — E înalt, între două vârste, cu păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]