699 matches
-
de origine celtică decât germanică, după cum celtic este și it. becco. În dialectele italienești meridionale, se folosesc termeni care au la bază cuvinte grecești; unul dintre acestea, provenit din dialectele grecești nordice, este tsapos, care la origine este un termen trac sau ilir. Deci rom. țap poate avea această origine preromanică. De ce lat. capra s-a transmis în limbile romanice, dar lat. caper nu? Lat. capra a fost termenul generic, desemnând animalul care nu lipsea din gospodăriile de la țară, pentru că era
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
de latina devenită română din alte limbi, la multe secole după cuceririle romane din est. În felul acesta limba română a fost scoasă din contextul social și istoric în care s-a constituit ca mijloc de comunicare între latini și traci, interlocutori care vorbeau limbi diferite. Este firesc să ne imaginăm că încă la prima generație, cea a cuceritorilor și cuceriților, interlocutorii trebuie să fi făcut eforturi pentru înțelegerea și adaptarea reciprocă a limbilor lor, care aveau multiple elemente comune. Colaborarea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
s-a imaginat un început comun, o protolimbă. Această construcție se risipește dacă punem în locul ei continuitatea originii naturale a limbajului în formula silabică de limbă, a formulei silabice în cea aglutinantă și a acesteia în formula flexionară. 7) Limbile tracă și latină au adus în constituirea limbii române continuitatea globală a materialului lingvistic, continuitate care înscrie limba română în spațiul lingvistic est european prelatin, în spațiul lingvistic romanic și indoeuropean, în spațiul preindoeuropean euro-afro-asiatic. În consecință, limba română este instrumentul
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
un nume etnic turcic, etc. Pentru a înțelege antichitatea ca popoare și limbi, trebuie avut în vedere faptul că numele de populații vechi și de zone locuite de ele nu redau etnii sau zone etnolingvistice anume în sensul de astăzi. Traci erau și în Asia Mică, Albania era la Plinius o țară la Marea Caspică și nu se poate spune că albanezii au venit de acolo și au întemeiat un stat în Balcani, cum se crede că au făcut bulgarii de la
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
discuție este mai vechi decât atestările romane și decât legendara fundare a Romei (a. 753 î. Hr.): oamenii Latiumului italic îl aveau din substrat (cf. osc. Flakis). Îl aveau și grecii, Herodot (sec. V. î. Hr.) îl consemnează în formele fraci și traci ca nume al unui popor care era, după inzi, „cel mai numeros de pe pământ”. Latina a avut printre altele pe alodus, „olat, proprietate, feudă”, pe late „larg”, pe litus „margine, mal, litoral”, pe latus „larg, înclinat; coastă, latură, margine”, toate
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
nimic pozitiv despre episcopatul său. Este curios de notat că istoricii ecleziastici și repertoriile științelor religioase ignoră total rolul pe care textele slave îl atribuie Sfântului Andronic.” Neînțelegerea caracterului evolutiv al fenomenelor etnolingvistice a creat impresia incompatibilității dintre latini și traci, dintre latini + traci și români, dintre traci și slavi, dintre populațiile atestate în antichitate și grupările etnice de la ieșirea din evul mediu. Această neînțelegere rezultă din următorul text al lui Al. Philippide: „A existat părerea, foarte răspândită altă dată, mai
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
episcopatul său. Este curios de notat că istoricii ecleziastici și repertoriile științelor religioase ignoră total rolul pe care textele slave îl atribuie Sfântului Andronic.” Neînțelegerea caracterului evolutiv al fenomenelor etnolingvistice a creat impresia incompatibilității dintre latini și traci, dintre latini + traci și români, dintre traci și slavi, dintre populațiile atestate în antichitate și grupările etnice de la ieșirea din evul mediu. Această neînțelegere rezultă din următorul text al lui Al. Philippide: „A existat părerea, foarte răspândită altă dată, mai ales la învățații
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Vișinari, Vișoi etc. Din etimonul latin a rezultat în română a (se) bucura, iar din cel tracic a (se) veseli. Hunii și ungurii, denumiri supraetnice Istoria constituirii limbilor în spațiul est european ne obligă să ținem seama de evoluția etnolingvistică traci > maghiari, în contextul comun al devenirilor traci > români, traci > slavi, tracii iliri > albanezi și pe fondul larg al continuității lingvistice euro mongolo-turco-tătare, ugro-finice, arabe etc. Este de remarcat faptul că transpunerea în scris a limbii maghiare și formarea limbii literare
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
rezultat în română a (se) bucura, iar din cel tracic a (se) veseli. Hunii și ungurii, denumiri supraetnice Istoria constituirii limbilor în spațiul est european ne obligă să ținem seama de evoluția etnolingvistică traci > maghiari, în contextul comun al devenirilor traci > români, traci > slavi, tracii iliri > albanezi și pe fondul larg al continuității lingvistice euro mongolo-turco-tătare, ugro-finice, arabe etc. Este de remarcat faptul că transpunerea în scris a limbii maghiare și formarea limbii literare unitare a surprins structura aglutinantă a acestei
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
română a (se) bucura, iar din cel tracic a (se) veseli. Hunii și ungurii, denumiri supraetnice Istoria constituirii limbilor în spațiul est european ne obligă să ținem seama de evoluția etnolingvistică traci > maghiari, în contextul comun al devenirilor traci > români, traci > slavi, tracii iliri > albanezi și pe fondul larg al continuității lingvistice euro mongolo-turco-tătare, ugro-finice, arabe etc. Este de remarcat faptul că transpunerea în scris a limbii maghiare și formarea limbii literare unitare a surprins structura aglutinantă a acestei limbi puternic
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
se) bucura, iar din cel tracic a (se) veseli. Hunii și ungurii, denumiri supraetnice Istoria constituirii limbilor în spațiul est european ne obligă să ținem seama de evoluția etnolingvistică traci > maghiari, în contextul comun al devenirilor traci > români, traci > slavi, tracii iliri > albanezi și pe fondul larg al continuității lingvistice euro mongolo-turco-tătare, ugro-finice, arabe etc. Este de remarcat faptul că transpunerea în scris a limbii maghiare și formarea limbii literare unitare a surprins structura aglutinantă a acestei limbi puternic afectată de
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
limbilor flexionare. Reflectând procesul de gramaticalizare a structurilor aglutinante, limba maghiară se prezintă ca document valoros pentru studierea istoriei limbilor indoeuropene și pentru o nouă filozofie a limbii. Nivelul cunoașterii științifice a limbii nu a permis până acum abordarea evoluției traci > maghiari în întrepătrundere cu constituirea etniilor română, albaneză și slavă și cu luarea în considerație a suprapunerii pe parcursul istoriei a câtorva grupări de populație turcică, de aceeași factură lingvistică, venite din vasta zonă aglutinantă euro-asiatică. Ceea ce s-a putut face
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
dependența de Ungaria a spațiului românesc extracarpatic înainte de cel de al doilea descălecat (HVR, p. 446, 469), D. Cantemir a avut revelația desprinderii voievodatelor, banatelor și a altor feude din Crăia ungurească, aceasta structurată în hotarele vechii Unii, construite de traci și preluate apoi de romanitate. Inițial Cantemir îl ia ca martor pe Bonfini în sprijinul concepției sale despre romanizare afirmând că acest „om străin și ungurean cu deschise cuvinte zisele noastre întărește” (HVR, p. 464), pe când „ungureanul” exprima de fapt
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
continuă în manieră proprie limbile cu structură preindoeuropeană, cum sunt basca, limbile ugro finice, mongolo-turco-tătare, arabe etc., ceea ce explică așa-zisa influență orientală, în realitate tot de substrat, asupra limbii române. În al treilea rând, procesul de contopire a limbilor tracă și latină în baza traco-latină înseamnă totodată anihilarea ca entități aparte atât a limbii trace cât și a limbii latine: expresia lingvistică vie, în neîntreruptă devenire, din epoca simbiozei etnice, devine baza autohtonă a romanității orientale. La această bază se
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
arabe etc., ceea ce explică așa-zisa influență orientală, în realitate tot de substrat, asupra limbii române. În al treilea rând, procesul de contopire a limbilor tracă și latină în baza traco-latină înseamnă totodată anihilarea ca entități aparte atât a limbii trace cât și a limbii latine: expresia lingvistică vie, în neîntreruptă devenire, din epoca simbiozei etnice, devine baza autohtonă a romanității orientale. La această bază se raportează analiza etimologică prin marca: cuvânt autohton sau românesc. Cărare, cuvânt autohton înrudit etimologic cu
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Valahia este respins de Cantemir ca nume istoric pentru români, întrucât vlahii erau provincialii Romei, în timp ce românii sunt la origine cetățeni nobili de Roma. Budgiac, Bugeag, denumire pentru partea de sud a Basarabiei, este considerat de Cantemir nume dat „după tracii bessi”, ceea ce nu pare lipsit de temei, întrucât, ținând cont de pronunțarea lui turcească, poate fi raportat la seria: voloștean, moșneag, moștean, moșnean, bosneac, moț, oșan etc. La fel Bogdan și Bogdania sunt forme care redau pronunțarea turcească a cuvintelor
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
fi raportat la seria: voloștean, moșneag, moștean, moșnean, bosneac, moț, oșan etc. La fel Bogdan și Bogdania sunt forme care redau pronunțarea turcească a cuvintelor moldav și Moldavia: Bogdan-Serai din Istanbul era „Palatul Moldav”. Basarabia. Raportarea originii acestui cuvânt la „tracii bessi” (HVR, p. 423) este partea reușită a explicației etimologice date de Cantemir. Mai departe însă el rupe denumirea besi de celelalte forme atestate ca nume pentru populația tracă (vesi, iesi, moesi) și o limitează teritorial la sudul Moldovei, de unde
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
din Istanbul era „Palatul Moldav”. Basarabia. Raportarea originii acestui cuvânt la „tracii bessi” (HVR, p. 423) este partea reușită a explicației etimologice date de Cantemir. Mai departe însă el rupe denumirea besi de celelalte forme atestate ca nume pentru populația tracă (vesi, iesi, moesi) și o limitează teritorial la sudul Moldovei, de unde „pre vremea năpăzii lui Batie prin cetăți nemaiîncăpând, s-au tras spre Severin și peste Olt, unde și la stăpânirea bănească unii dintrânșii au ajuns” (HVR, p. 468). Cantemir
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Latiului inițial al Romei? Componența fonetică, lexicală, derivativă, morfologică și sintactică a limbii române este specifică ei în toate detaliile sale ca rezultat al prefacerilor etnolingvistice din jumătatea de est a Europei, prefaceri determinate de simbioza traco-latină prin care elementul trac și cel latin duc fibrele limbii române în adâncurile euro-afro-asiatice ale limbajului uman. Este însă de reținut încercarea lui Maior de a duce în antichitate fondul vechi nelatin de cuvinte al limbii române, fond care vădește faptul că întreaga limbă
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
tiskatĭ există tot în slavă forma tesatĭ „a ciopli lemnele”, în rom. a teși, teslă. Forma adjectivală este tesen „strâns, ticsit, înghesuit”, care s-a întâlnit în baza traco-latină cu lat. densus >des, vb. denseo „a îndesi, a condensa”. Formele tracă și latină sunt contrase, cum arată engl. together „împreună” și germ. gesamt „tot, întreg”, ca și formele cu g, precum vgr. stege „acoperiș, refugiu, loc închis”. Un g întâlnim și în forma rusă (Dali) tigositĭ „a apăsa, a strivi, a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
astfel justifica unitatea inițială a limbii române. Unitatea substratului este realizată de Philippide prin sinteze succesive care reduc populațiile preromane la două baze de articulație: una pentru Dalmația, pe care o numește iliropanonă, alta pentru Moesia, pe care o numește tracă. Identificând două baze psihofizice, autorul vorbește de două limbi de substrat anteroman foarte deosebite între ele: limba iliropanonă, care aparținea grupului de limbi indogermane, europene, pe care s-a constituit limba dalmată, și limba substratului tracic, care era iraniană. Prima
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
citat: „Întinderea influenței macedonene peste întreaga de mai târziu provincie romană a Thraciei este chiar numai ea o probă puternică pentru grecizarea acestei provincii” (I, 281). De fapt întreaga zonă pe care Philippide o prezintă ca grecizată, era în antichitate tracă, sau traco-iliră dacă luăm în considerație faptul că tracii din vestul peninsulei se numeau iliri. După romanizare această zonă, ca întreg spațiul est-european, și-a schimbat treptat, prin evoluții zonale, configurația etnolingvistică. În miezul evului mediu, pe spațiul din Balcani
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
care ar fi venit în Balcani în secolele VI-VII, i-ar fi asimilat pe grecii din cele două zone. Dar dislocarea albanezilor din vatra lor istorică unde au fost primii supuși romanizării, afirmarea despre ei că „nu sunt nici traci, nici iliri” și indicarea pentru constituirea lor etnolingvistică a unui spațiu panonic de unde ar fi coborât ulterior și i-ar fi alungat pe greci din actualul spațiu al Albaniei, nu se bazează decât pe un sentiment care nu are nimic
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
precizări. Prima precizare privește faptul că pentru el textele în alte limbi scrise cu caractere grecești sunt dovada pătrunderii culturii grecești în zona unde a fost găsit documentul, și prin aceasta ele devin mărturie a grecizării zonei respective. Comentând inscripția tracă de pe inelul găsit întrun tumul lângă satul Ezerovo din apropiere de Plovdiv el afirmă că „introducerea timpurie a culturii grecești la thraci se probează și prin faptul că alfabetul grec se găsește întrebuințat la thraci pentru a-și scrie propria
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
care erau în concepția lui Philippide grecești sau grecizate. Astfel s-a ajuns la insinuarea ideii că baza autohtonă a romanității orientale este greacă. Grecii se considerau traci la origine. Lui Philippide însuși îi plăcea să spună: „Doar nu sânt trac degeaba”. Și etimologic cuvintele grec și trac converg spre o origine comună, deosebirea făcând-o fonetizarea diferită a spiritului aspru din deschiderea fragmentului sonor; a se compara cu vlah, de aceeași origine, și cu λακων „spartan”, în care spiritul aspru
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]