402 matches
-
marele preot Kosingas, „se descifrează un vechi rit trac de ascensiune extatică [...] la Cer” (41, p. 57) sau un ritual de „inițiere orfică” (147, p. 104). n) Tot la sud de Dunăre, într-o zonă locuită în Antichitate de triburi tracice (misi, geți, triballi) s-a descoperit relativ recent un tezaur conținând tăblițe de argint aurit. Pe două dintre ele par a fi figurate preotese vărsând libații, ținând de căpăstru un balaur cu cap de cal și poate chiar înălțându-se
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
se spune că ar fi fost înzestrat cu darul de a zbura de către Boreas (135). Boreas este o perso- nificare draconomorfă (cu aripi și coadă de șarpe) a vântului de nord, care-și avea lăcașul într-o peșteră din muntele tracic Haemus. p) Să-l mai amintesc pe hiperboreeanul Abaris (secolele VII- -VI î.e.n.), așa cum apare acesta în tradiția antică. Preot al zeului Apollo Hiperboreeanul, Abaris era și el un „călător prin văzduh” (aerobates), având ca vehicul o săgeată de aur
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și Deceneu. Oricum, Seuthes este un antroponim trac, fiind cunoscută o întreagă dinastie purtând acest nume la tracii odrisi, în secolele V-IV î.e.n. Seuthes I a domnit (424-410 î.e.n.) peste un întins regat trac care îngloba mai multe triburi tracice, inclusiv geți (Tucidide, Istorii, II, 96-97). Pe de altă parte, Platon (Charmides, 158 b) amintește descântecele rituale ale preotului Abaris ca având aceleași virtuți magice precum cele ale preoților geto-daci ai lui Zalmoxis. q) Dar adevăratul taumaturg, care conform tradiției
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
La Tène) și descoperite atât la nord de Dunăre (Băiceni, Craiova, Peretu, Poroina etc.), cât și la sud de Dunăre (Agighiol, Loveț, Vrața etc.). În Antichitate, această zonă sud- dunăreană (din care face parte și Letnița) era locuită de triburi tracice (misi, triaballi, geți), care erau în perioada respectivă (secolele V-IV î.e.n.) încorporate vastului regat trac al odrisilor, condus de dinastia Seuthes. Pe una dintre cele 25 de plăcuțe de argint descoperite la Letnița (o numesc convențional plăcuța nr. 1
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cuvânt arhaic al dacilor romanizați, ca alternativă htonică și subacvatică a «călătorului prin nori»” (6, p. 244). Ca atare, cerce- tătorul român consideră cei doi termeni în discuție - maghiar și sârbo-croat - ca fiind „relicve lingvistice” provenind de la un pro totip tracic (din familia hidronimului Gabranus - râu în Dobrogea), cu rădăcină i.-e. *guebh- = „a cufunda” (cf. 45, p. 68). Și această ultimă soluție suferă din punct de vedere fonetic și, mai ales, semantic, nefiind foarte clară relația între vrăjitorul tip garabonciás
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
specii de arbori și plante care „se bucură de protecție veșnică - spune Plinius -, pentru că sunt închinate anumitor divinități : [...] dafinul lui Apollo, mirtul lui Venus” etc. (Naturalis historia, XII, 3) (291). Plinius cel Bătrân descrie mai multe soiuri de iederă : „soi tracic”, iederă „bahică”, iederă cu „ciorchini silenici” etc. Ceea ce arată ce zeități (Bacchus/Dionysos, Silen) și ce triburi (tracii) își puneau cununi de iederă pe frunte. De la savantul roman aflăm și în ce cadru se încoronau tracii cu frunze de iederă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
iar întâmpinarea dușmanilor la porțile cetăților se făcea de preoți cu rugăciuni cântate". De asta nu ne miră faptul că, după Hasdeu, Orfeus, Muzeus și Thamyris, miticii fondatori ai poeziei și muzicii grecești, ar fi fost toți din marea gintă tracică de unde erau și dacii. Toate astea le găsim fie în "Getica" lui Pârvan, fie în George Breazul, în respectabila "Pagini din istoria muzicii românești" (pentru corectitudine, vol. II, p. 19 și 99). De asta zic, ca dictator luminat aș fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de botez, se Întîlnesc mai cu seamă În Ardeal (Goga, Blaga, Moga, Bologa, Potra, Mera, Boca) și la aromâni (Șaguna, Varghida, Capșa, Beza), provenind, afirmă specialiștii În structuri lingvistice vechi, printre care de această dată nu mă număr, din fondul tracic. Numele sînt Într-adevăr complet autoreferențiale, nu au nici o semnificație În afara identităților pe care le desemnează. Blaga, Boca, Șaguna sau Beza nu sînt nici arbori, nici pietre, nici păsări și cu atît mai puțin artefacte ieșite din mîna omului. CÎt
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
privirile înapoi spre nimfă, aceasta moare a doua oară și pentru totdeauna. Acest lucru deoarece Euridice era muzică pură, cântul cel mai sublim al zeului. Iar muzica este incapabilă. O dezmărginire eterică. După pierderea Euridicei, Orfeu disprețuind carnalul, menadele, preotesele tracice ale cultului orgiastic, îl sfâșie și îi azvârle capul în râul Hebros, de unde trece în marea Egee. Capul zeului continuă să cânte (pentru că muzica este faptă a minții, și este eternă), ajunge în insula Lesbos. Aceasta devine leagănul poeziei lirice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
picturii a peisajului țării iar pe de altă parte, de spiritul baladei vrâncene, prin care are loc solidarizarea, nuntirea omului cu natura și moartea devenită neoexistență mirifică sub cataliza miticului. Armonia și viziunea nemuririi transtanatică își au sorgintea în triada tracică Zamolxis-Orfeu-Dionysos, toți trei parcurgând ciclul viață-moarte-renaștere, ceea ce însemnează deschidere cosmică nelimitată incluzând viață și postviață, aici și dincolo. Și la Eminescu miticul este factor matricial transfigurator, de nuanță românească așa cum miticul a fost esențial pentru lirica lui Hölderlin, dar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Eminescu: Noi suntem din cei cu auzul fin/ Și ascultarăm șoapta misterului divin". Ca atare, axiologic, poezia ne poartă la cea mai înaltă spiritualitate, deasupra noastră, cum cerea Nietzsche. * Pleonastic vorbind, poezia nu poate fi decât orfică. Astfel, potrivit mitului tracic al lui Orfeu, în creuzetul alchimic al unei poezii intră cele trei elemente, despre care am mai discutat în alt capitol: melodicitatea; caracterul incantatoriu fermecare, vrăjire (thauma lui Pindar, incantamentum al lui Ovidiu, Zauberung hölderlinian, enchantement al lui Rimbaud); și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
părinte de neamuri omenești. Iar direcția celei dentîi mișcări târăște secolii după ea. ["IDEEA DE UNITATE... "] 2255 Ideea de unitate al Imperiului Roman al Răsăritului a fost sâmburul - sau mai bine-zis direcția de mișcare a grupului de popoare din triunghiul tracic și din Dacia. Grecii s-au substituit romanilor, grecilor li s-au substituit turcii, turcilor vor să li se substituie rușii. Cestiunea 89 {EminescuOpXV 90} e de a nu-i lăsa. Acea idee de unitate trebuie păstrată, trebuie întărită prin
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Dumnezeul păcii și al luminii!! Acel Michel Angelo al universului, care nu domul sfântului Petru = bolta cerului a încordat-o puternic deasupra noastră, numită foarte semnificativ tărie. ["SFÎRȘITUL LUMII... "] Sfârșitul lumii după legendele sârbești. Când va înceta patnum potestas (idee tracică). ["COMPLEXUL IDEILOR OBICINUITE... "] 2281 complexul ideilor obicinuite - vertebrele caracterului - a Eului. [CUM PUTEM SUPORTA DUREREA] 2275B Prin rugăciune și umilință se întărește mușchiul inimei noastre, de putem suporta durerea. [NIMIC FĂRĂ ȘTIREA DOMNULUI] 2255 Nu se mișcă un fir de
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
care-a avut respectul dreptului, respectul adevărului, respectul în fine pentru ceea ce este esența cea mai înaltă a vieții. Punctul nostru centrifugal - mater parens - e Ardealul. Punctele centripetale sunt cele cari se-nclină de-a lungul râurilor noastre - deci peninsula tracică și valea Nistrului*. [REGRES] 2275B O generație venită direct din Ardeal ar domina România, dar în a doua ar fi mai stricată decât cea din loc. Laurian, tatăl și fiul. 374 {EminescuOpXV 375} [PĂMÎNTUL ÎN CARE DORM VOIEVOZII] 2275B Cum
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
du pă inzi, cel mai numeros de pe pământ”, a fost precizată tot de el sub raport etnolingvistic: „triburile tracilor poartă în fiecare loc altă denumire, [dar] firea și obiceiurile lor sunt identice.” Ovidiu notează la fața locului varietatea denumirilor populației tracice, vorbind în creația sa tomitană de geți, meterci, colchi, sarmați, panoni, traci, iliri, besi, sciți, bistoni, odrisi, cimerei - la care Plinius adaugă alte multe denumiri c are cuprind și nordul Carpaților și al Mării Negr e. P rintre aceștia se
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
pe care tra diția o rupe de existența sa reală în procesul de comunicare unde limba evoluează de la o generație la alta, ajungând peste o perioadă de timp să nu mai semene cu cea care a fost; 2. Conferirea substratului tracic a statutului de limbă indoeuropeană, ceea ce reduce până la anulare valoarea și conținutul contactului cu latina; 3. Cufundarea lingvistică a albanezilor de du pă simbioza iliro-latină cu ilirii atestați de Herodot, confuzie luată ca argument științific pentru izolarea albanezei în spațiul
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
a statutului de limbă indoeuropeană, ceea ce reduce până la anulare valoarea și conținutul contactului cu latina; 3. Cufundarea lingvistică a albanezilor de du pă simbioza iliro-latină cu ilirii atestați de Herodot, confuzie luată ca argument științific pentru izolarea albanezei în spațiul tracic ca veche limbă indoeuropeană, atestată în secolul al V-lea î.Hr. și pentru aprecierea ei drept singură continuato are a substratului tracic la care ne mai putem raporta în cercetarea etimologică românească: 4. Lichidarea substratului tracic din afara zonei iliro albaneze
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
pă simbioza iliro-latină cu ilirii atestați de Herodot, confuzie luată ca argument științific pentru izolarea albanezei în spațiul tracic ca veche limbă indoeuropeană, atestată în secolul al V-lea î.Hr. și pentru aprecierea ei drept singură continuato are a substratului tracic la care ne mai putem raporta în cercetarea etimologică românească: 4. Lichidarea substratului tracic din afara zonei iliro albaneze și umplerea golului în substrat, dup ă un șir de secole, cu elementul slav, cu diaspora românească, cu ele mentul turcic și
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
izolarea albanezei în spațiul tracic ca veche limbă indoeuropeană, atestată în secolul al V-lea î.Hr. și pentru aprecierea ei drept singură continuato are a substratului tracic la care ne mai putem raporta în cercetarea etimologică românească: 4. Lichidarea substratului tracic din afara zonei iliro albaneze și umplerea golului în substrat, dup ă un șir de secole, cu elementul slav, cu diaspora românească, cu ele mentul turcic și cu cel ungro-finic. I.N.O.: Cu alte cuvinte, istoria limbii române înseamnă și aducerea
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
alte cuvinte, istoria limbii române înseamnă și aducerea acasă a lexicului înstrăinat? M.L.: De ce nu? Restabilind dimensiunile și statutul preindoeuropean comun ale substratului, cartea arată că evenimentul social care a determinat schimbar ea r adicală sub raport etnolingvistic a spațiului tracic l au con stituit cuceririle și colonizările romane prin care acest spațiu a fost transformat în Latium (=Vlahie) a Romei. În legătură cu procesul de valahizare este subliniat faptul că limba tracă poate fi numită substrat doar pentru perioada de în ceput
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
limbii române: latina aduce la constituirea noului edificiu organizarea morfematică și paradigmatică a cuvântului, în timp ce traca pune la dispoziție materialul lexical, acesta identificabil uneori și în etimoanele latinești. Un loc important în conținutul științific al lucrării îl ocupă evoluția spațiului tracic după începuturile romanizării, în urma căreia nu a rezultat o romanitate compactă și atotcuprinzătoare pe întreg acest spațiu. Lipsa unei administrații centrale continue și de largă cuprindere, de factură romanică, a permis evoluții locale di verg ente ale noului fond etnolingvistic
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
unei administrații centrale continue și de largă cuprindere, de factură romanică, a permis evoluții locale di verg ente ale noului fond etnolingvistic traco-latin, evoluții care au dus la insularizarea romanității orientale, mai cu seamă în zonele periferice ale fostului imperiu tracic. Pe spațiul acestuia au rezultat, la ieșirea din evul mediu, pe lângă limba română, albaneza, limbă puternic romanizată, dar rămasă limbă aparte, slava, ca grupare de limbi indoeuropene, și maghiara care, puternic europenizată, păstrează unele trăsături aglutinante, întreținute de valurile de
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
satul se impune ca formă generală, orașul-oppidum este numai un sat mai mare și întărit. Este o întoarcere la satul de unde se plecase. În luptă cu mândra civilizație romană, ca putere organizată militară și administrativă, în acest secol IV, satul tracic (dacic și moesic) învinge de la un capăt la altul al regiunii dunărene. Orașele din zona danubiano-pontică se întorceau, ca și cele din Noricum, Panonia și Raetia, la autonomii aproape rurale, decăderea orașelor în situația modestă de sate este și cauza
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
o supraviețuire a regimului "democrației militare", și-a pierdut și prerogativele și însemnătatea, limitându-se să aprobe hotărârile sfatului, adică ale hanului. În paralel cu aceste prefaceri social-politice, are loc și etnogeneza poporului bulgar, în componența căruia a intrat substratul tracic și elementul romanic, peste care s-au suprapus straturile slave și bulgare, contopite în urma simbiozei dintre ele, încheiate prin asimilarea elementului bulgar, puțin numeros, de către masa slavilor.14 Primul țarat bulgar (679-971) Formațiunea statală proto-bulgară recunoscută de împăratul Constantin IV
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nu se poate întâmpla la fel și cu o limbă a cărei evoluție s-ar fi oprit în urma unei catastrofe? În privința raporturilor dintre albaneză și română, ideea că acele cuvinte considerate a fi albaneze în română aparțin unui substrat balcanic (tracic) este ingenioasă și ne-ar scuti de probleme. Dar nu sunt de acord cu argumentul că se împrumută cuvinte numai de la o civilizație superioară, idee prea simplistă (soldații noștri din colonii împrumută din sudaneză)". 3. "Influența slavă este considerabilă în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]