435 matches
-
Ca reacție automată de apărare, a existat în Răsăritul creștin un refuz al istoriei și al modernității, pe care monahii tradiționaliști îl mai predică și astăzi. Disputa dintre slavofili și occidentaliști în secolul al XIX-lea rusesc sau cea dintre tradiționaliștii și moderniștii români în prima parte a secolului XX au făcut să se ciocnească aprig refuzul istoriei occidentale și dorința de îmbarcare rapidă în această istorie, scop în care bagajele tradiției răsăritene trebuiau abandonate. Intelectualii interbelici, printre care Mircea Eliade
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
apuca piciorul microfonului, de a se apleca vrând parcă să-l îmbrățișeze, strângându-l la piept și făcându-l să se legene, mai întâi lent, apoi, tot mai violent provoacă în sală o isterie generală. Aceasta îi șochează, desigur, pe tradiționaliști, care îl acuză de pervertirea tineretului: Da, băiatul acesta atât de inocent e pe cale de-a ne corupe copiii, de a face din fiicele noastre niște târfe, de a-i transforma pe băieții cuminți în fiare sălbatice care ne scuipă
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
unele momente istorice, adversitățile de mentalitate vor rămâne întotdeauna fierbinți. Sigur, când conflictele s-au grefat pe mari schimbări de paradigmă culturală, de cotitură spirituală, ele au rămas celebre în istorie. Azi, sunt celebre polemicile dintre clasici și moderni, dintre tradiționaliștii picturii și impresionismului lui Manet, dintre pudicii și autenciștii noștri interbelici. Asemenea dispute au marcat nu doar simple răfuieli între generații, ci veritabile confruntări între două feluri de a vedea lumea. Conflictul înseamnă în aceste cazuri un Zeipunkt, cum spun
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
La al treilea vorbitor din partea gazdelor, discuția e „deturnată” și asistăm în continuare la un foarte dur schimb de replici pe subiecte mai vechi, de viață literară petersburgheză, care, constat, își „așteptau rezolvarea” cu acest prilej. Se conturează două tabere: „tradiționaliștii” și „experimentaliștii”. Primii apară tradiția și „valorile emblematice ale spiritului rus”, ceilalți pledează pentru o mai mare deschidere către modelele europene. „Tradiționaliștii” sunt comuniști sau nostalgici camuflați în ortodoxiști, iar „experimentaliștii” s-au „vândut” Occidentului, nu au nimic cu viața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Tot în același an, la 6 ianuarie este numit medic al Domeniilor Coroanei, funcție care îi prilejuiește alte avantaje, dar el rămâne omul care nu profită de surprizele vieții. În literatură continuă să fie cunoscut tot ca poet semănătorist, un tradiționalist, un autentic rural care îl continuă pe Coșbuc sau Vlahuță, departe de marii lirici, Blaga, Arghezi, Pillat sau Maniu... Apariția volumului „Pârgă” în 1921, ca și numirea ca subdirector al fundației Culturale „Principele Carol” sunt semne de urcuș și în
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
Bârlad am cunoscut pe Vlahuță. Eram zilnic în casa lui mai mulți poeți: Nichifor Crainic, Cancel Donar Munteanu, G. Tutoveanu, I. Valentin și alții. După sosirea la București „Ion Pillat, Nichifor Crainic și cu mine am întemeiat curentul așa numit tradiționalist în poezie, deși se zice că Adrian Maniu făcuse astfel de poezii mai înainte. Nu știu ce fluid lăuntric ne-a legat pe tustrei: Pillat din Dorohoi, Crainic din Vlașca și eu din Buzău. Țin să declar că activitatea mea poetică se
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
atenția, pe bună dreptate, că "nu numai memoria lui Eminescu, ci ortodoxia însăși trebuie apărată de zelul penibil al "ortodoxismului" decerebrat, care crezând că slujește o cauză, nu face decât să o compromită". Pe această coordonată vine și atacul la adresa tradiționaliștilor/ naționaliștilor exaltați: "Protocroniștii de azi nici nu-l înțeleg, nici nu-l merită". În pandant, critica contestatarilor vehemenți o consideră la fel de neavenită, întrucât "contestarea curentă a lui Eminescu înseamnă, implicit, punerea între paranteze a unei întregi tradiții, sfidarea unui întreg
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
politice (de ex. sub forma liberalizării prețurilor sau a liberalizării intelectuale), urmată de o eliberare rapidă a cererii sociale controlate (de ex. presiunea de cumpărare sau demonstrațiile studențești); ,,dezordinea" rezultând de aici urma să dea naștere unui contracurent în rândul tradiționaliștilor Partidului, care s-ar fi mobilizat în acest caz pentru a reafirma controlul. (Baum 1997: 341) Hu Yaobang a fost un om capabil, dar irascibil și imprevizibil, predispus la erori de judecată pe plan intern și extern. Avea inamici vechi
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
cu destin aven turos. - Faceți Însă loc tinerilor literați care scriu de capul lor; și mai Încet cu pedagogii, sociologii și econo miștii. - Asta chiar peste capul directorului străin de literatură, peste capul criticu lui atitrat al revistei, autohtonist și tradiționalist, și chiar peste capul și Înțelegerea bietului cititor. Dar verva abundentă și necio plită a memorialistului este uneori atenuată de tristețea despărțirii sale prea timpurii de unii colaboratori și prieteni. Cum și de musafirii nocturni, străvezii și spectrali, veniți lângă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
dévoir conjugal" (Serge Moscovici despre romanul Madame Bovary, în cartea sa La chronique des années égarées). 21 septembrie 2003 Ora 20.30, ora de vârf pentru zeul Televizor. Christophe Blocher, președintele incalificabilului partid elvețian UDC (Union Démocratique du Centre) țărănesc ? tradiționalist ? xenofob ? populist ?) vorbește poporului elvețian în direct. Străinii nu trebuie primiți în Elveția decât în cazuri excepționale, iar de se va întâmpla totuși acest lucru, aceștia trebuie să aibă permise de străin în regulă. Tot domnul Blocher mai spune fără
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
șvabilor („singurii aliați sinceri”) <endnote id="(vezi 67, pp. 138-140)"/>. Peste câțiva ani, la Începutul războiului, președintele ad-interim al Consiliului de Miniștri, Mihai Antonescu, acceptă și dânsul - la fel ca M. Eliade - „riscul de a nu fi Înțeles de unii tradiționaliști”, el fiind „pentru migrațiunea forțată a Întregului element evreiesc din Basarabia și Bucovina, care trebuie azvârlit peste graniță”. Într-o ședință a Consiliului de Miniștri din 8 iulie 1941, Mihai Antonescu se arată Înspăimântat de faptul că „omenia siropoasă” a
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
demonstrează frecvența situațiilor În care evreul trebuia să aleagă Între barbă și propria sa viață. Pe la jumătatea secolului al XIX-lea, unii evrei au adoptat - apropo de „portul nemțesc” - un oportunism mai lipsit de griji, un compromis Între „reformatori” și „tradiționaliști”, sugerat de un alt proverb evreiesc : „Fii neamț Între nemți și hasid Între hasizi” <endnote id="(110)"/>. Cu alte cuvinte, se recomanda o integrare moderată a evreului În societatea autohtonă, fără sacrificarea specificului iudaic. Acest tip de echilibru - greu de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
neașteptată a muzicii - așa-zisul romantism era plin de ironie și accente tragice, din pricina contrastului Între vis și realitate, contrast ce lipsea la Chicago sau Los Angeles. În sală, Însă, explozie de reacții contradictorii : cei convinși de noutatea viziunii și tradiționaliștii se Înfruntau. Insulte de ambele părți chiar În timpul spectacolului făceau concurență muzicii, iar la premieră orchestra aproape s-a oprit din cântat. Manifestările pro și contra care au dus la o nouă „bătălie pentru Hernani“ În același oraș s-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
vânture; lăudând cele bune și aruncând în noianul uitării pre cele rele; și una și alta după principiile sale, și fără a lua seama la persoana și la starea autorilor?" Kogălniceanu este de pe acum, sub raportul conținutistic al criticii, un tradiționalist și un teoretician al specificului național. În Dacia literară publica Scene pitorești din obiceiurile poporului (Nou chip de a face curte) și încheia regretând aceste "ceremonii care din zi în zi se per prin civilizația cea făcătoare de bine, adecă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
o evoacă în mediul casnic, până și în bibliotecă: Biblioteca mă-nconjoară, stearpă De-nvățătură - pentru ce mă doare. Păianjenii descântă, ca pe-o harpă, Pe fire lungi, tăcerea fără soare Și plictiseala, umedă, coclită, Apasă peste viața-mbătrînită. Capitolul XXVI TRADIȚIONALIȘTII ION PILLAT Ion Pillat (1891-1945) a început cu poeme de un parnasianism exuberant, țipător, sub direcția lui Al. Macedonski, însă cu reminiscențe din mai toți poeții români (Bolintineanu, Alecsandri, Eminescu, Coșbuc). Impulsiunile sălbatece împrumutate de la poetul Nopților sunt de un
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
spirituală diferită de cea a secolelor precedente, adaptată noilor vremuri”. Prin urmare, au relativizat legislația iudaică, considerând-o exclusiv produsul unor contexte politice, sociale și culturale. În viziunea reformatorilor, Tora nu mai este o legislație divină, revelată, așa cum o considerau tradiționaliștii. un prim pas al schimbării a constat în reformarea templului. În 1810, la Seesen (Germania), el va fi construit cu autofinanțare. Israel Jacobson (1768 1828) va instaura „templul” în locul „sinagogii”. Noutatea absolută era aceea că, până atunci, denumirea de templu
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
în mai multe ramuri/orientări. În principal, există „sunniții (90% dintre musulmani), kharidjiții (0,2%) și șiiții (9,8%), dintre care majoritatea (80%) se află în Iran”. Din cele trei ramuri mari, principale, au mai apărut aproximativ alte 20. Sunniții (tradiționaliștii). Au un punct de vedere distinct cu privire la succesiunea politică și religioasă a lui Mahomed. Așadar, cel ce Îi urmează lui Mahomed nu este un nou profet, ci un calif (khalifa). Are în atenție doar păstrarea moștenirii profetice. Sunna susține că
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
a miturilor esențiale, printre care figurează ospitalitatea, casa (vatra, căminul, loc de sfințenie), cinstea casei (cu „păzitoarea” ei, femeia), concepția netragică a vieții etc. Nu îi place structuralismul și, în genere, e sceptic față de școlile formaliste în critică. Este un tradiționalist, însă unul european, disponibil, permisiv față de fenomenele culturii moderne. Câtă vreme nu se pune problema judecății de valoare, discursul critic astfel gândit și practicat este mai mult decât acceptabil. Dificultatea apare când criticul trebuie să spună da sau nu despre
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
la cea tradiționalistă, de după război, când iconoclastul devine iconodul. Adrian Maniu, căruia i-l alătură ceva mai târziu pe V. Voiculescu, ilustrează excelent o idee din introducerea la antologia Literatura română contemporană: „modernii se tradiționalizează, fără să vrea, tematic, iar tradiționaliștii se modernizează, fără să vrea, în expresie”. De asemenea, pe larg scrie S. despre V. Voiculescu, care „a ținut o dreaptă cumpănă a lirismului nostru”, lucrând cu vremea în spiritul inovației, cu etape mereu suitoare. Voiculescu nu este uitat nici
STREINU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
noi, că, bătrîn, criticul ar fi devenit postmodern (În ciuda acelei La Chambre claire in 1980 și mai ales acum, după publicarea ultimelor sale cursuri comentate cu aplicare de Antoine Compagnon Într-un număr recent din Critique: Barthes apare aici un tradiționalist, nostalgic după o literatură elitară, după galaxia Gutenberg, etc.). Postmoderniștii americani și noii romancieri francezi au evoluat paralel, atît pentru că estetica lor avea presupoziții diferite, cît mai ales pentru că diferența În cauză era, din partea franceză În mod sigur, ierarhizantă. E
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
réactionnaires de charme”. Prima parte inventariază și dezvoltă, didactic, cele șase trăsături ale tradiției antimoderne: contra-revoluția, anti-luminismul, pesimismul, tema păcatului original, estetica sublimului și stilistica vituperării sau a imprecației. Contra-revoluționarii țin de trei curente: conservatori, reacționari și reformiști. Primii sînt tradiționaliști și adepți ai monarhiei absolute. Reacționarii sînt nostalgicii feudalității de sînge - discursul lor adună la un loc propensiuni anarhiste și etica arsitocratică: ei sînt adevărații liberali, scrie Compagnon, moderni față de monarhiștii care-i precedă și retrograzi față de religionarii lui 1789
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Houellebecq, amintit mai la vale. Trecem de “romanul polițist angajat”, reciclator modest și conformist la Îndemnul literaturii de gen anglo-saxone. Poate chiar și titlul este o exagerare (să-l remarcăm aici pe Jean-Patrick Manchette). Îi lăsăm În urmă și pe tradiționaliștii școlii “de la Brives”, provincialistă, pe cei șapte “imagiști” și “mitologizanți” eleganți grupați acum mai bine de zece ani (deși avînd volume publicate din anii ‘70) În jurul sintagmei “noua ficțiune”, preocupați de revenirea la literatura mată dar plină de fior de dinaintea
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
îi include pe Elena Văcărescu, Simion Mândrescu, I. Bianu, Simion Mehedinți. Din noiembrie 1915 își modifică titlul și subtitlul, numindu-se „Ilustrațiunea. Revistă lunară enciclopedică”. I.n. întrunește condeie de diverse orientări, de la simboliști ca Al. Macedonski și I. Vinea până la tradiționaliștii N. Iorga și V. Voiculescu. Colaborează cu versuri Riria (Adela Xenopol), N. Mihăescu-Nigrim, G. Bacovia (Pulvis, Seară tristă, Serenadă), Cridim, Mircea Demetriade, D. Karnabatt, Ioan I. Pavelescu, I. Gr. Periețeanu, Mihail Sorbul, cu proză - V. Demetrius, Oreste, N. Rădulescu-Niger, O.
ILUSTRAŢIUNEA NAŢIONALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287531_a_288860]
-
ce amintesc de fălcile unui prădător și faruri amenințătoare. Pe străzile New York-ului se poate vedea puternicul BMW 7 torcând liniștit În trafic - un adevărat prinț teuton impozant turnat În metal, o declarație de putere care i-a scandalizat pe tradiționaliști. Toată lumea este de acord că designerii cu experiență europeană sunt cei care stabilesc ritmul revoluției, grație unui secol de istorie a industriei auto privită ca artă și mulțumită atenției de meșteșugar În ceea ce privește interioarele. La rândul lor, japonezii explorează spiritul național
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
nu se mai fac neapărat „în spiritul veacului”, ci pe o verticală diacronică în care marile modele sunt atent filtrate. Iar sămănătorismul, „pășunismul” sunt depășite printr-o adâncire a demersului cultural, astfel că, surprinzător, „cerchiștii” sunt mai tradiționaliști decât chiar tradiționaliștii. Ștefan Aug. Doinaș definește bine această particularitate: „Baladescul nostru confirmă - după opinia mea - tradiționalismul ardelenesc al Cercului, care numai în mod nedeliberat, instinctiv producea realizări moderne. Numai că noi, cerchiștii, coboram cu tradiționalismul nostru mai jos, mai adânc, decât «pășuniștii
CERCUL LITERAR DE LA SIBIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286171_a_287500]