436 matches
-
tradiționaliștilor” congeneri de la Gîndirea, fapt confirmat și de o „scrisoare” a lui Aderca adresată lui Ion Vinea (cf. „O zi la Brașov“, în nr. 3, 1923), în care „moderniștii” Lucian Blaga și Adrian Maniu sînt deplînși pentru colaborarea lor cu tradiționaliștii ortodoxiști și conservatorii de la Gîndirea. Un alt poet al „tradiției românești autentice” de care liderul „contimporan” s-a simțit mereu aproape este Ion Pillat, care, împreună cu „gîndiristul” Oskar Walter Cisek, traduce din poeți expresioniști (Ivan Goll, „Studentul“, în nr. 30
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
poetul Yeats l-a izgonit din Parisul unde se irosea în frămîntări sterile tocmai în insulele Aram”; acolo, în contact cu „graiul, închipuirea și obiceiurile pescarilor”, talentul lui Synge și-a găsit expresia... Refuzînd deopotrivă „exclusivismul poporanist”, ruralist (clamat de tradiționaliști), și exclusivismul citadinist (clamat de Lovinescu, care - se știe - nu l-a agreat prea mult pe „liricul”, „ruralul”, „evocatorul” Sadoveanu), Vinea respinge panaceul artistic al „formulei singure”. Admirația postulată de adepții tradiționalismelor ideologice e asimilată unui parazitism mistificator și veleitar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
detaliu... În nr. 76, Contimporanul găzduiește o anchetă de referință despre poezia argheziană (un gest asemănător făcuse revista Integral). Opiniile sînt foarte variate (fiecare autor își are propriul Arghezi..), iar respondenții - de asemenea: modernistul Camil Petrescu, de pildă, stă alături de tradiționalistul Octavian Goga, aflat de cîțiva ani în conflict cu Ion Vinea. Răspunsul celui din urmă putea fi însă oricînd semnat de Vinea însuși: „N-am avut răgaz să scriu despre Arghezi lungul articol pe care, în gînd, i l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
avu măcar atîta bun efect: a minat cariera volumului și farsei și a scos la drum și la lumină coeficientul și energia: acul și trăznetul, forțe rezumative - pamfletul!”. Același Arghezi este însă „tolerat” la Contimporanul și cu articole pozitive despre... tradiționaliștii Alexandru Vlahuță și George Coșbuc. Fără îndoială, poetul-fanion al revistei rămîne Ion Vinea, „risipitorul” ale cărui versuri - mereu anunțate în varii periodice sub diverse titluri de volume ( La poupeé dans le cercueil, Moartea de cristal ș.a.) - vor fi editate, selectiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ar copia natura”, clamează: „vrem teatrul ce stă de vorbă cu eternitatea” și denunță „încercările unui autor român cu pretenții de expresionist” (probabil Blaga...), care au reușit doar „să compromită genul față de public”, silind spectatorii să se întoarcă - spre bucuria tradiționaliștilor - la „piesele de succes în masă”. Protestînd față de fobia care se resimte în privința noutății „întreprinderilor teatrale” și a „inconștienței” publicului, Tavernier respinge calificările infamante (creatorii artei noi „nu sînt monștri apocaliptici”) și propovăduiește nașterea „noii religii” artistice regeneratoare: „Și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
băieți, numai scrieți!”... Adevărata soluție de afirmare externă prin depășirea obstacolului limbii o reprezintă, în aceste condiții, expatrierea, o soluție pe care Vinea (spre deosebire de Fundoianu, Tzara, Panait Istrati sau Brâncuși) nu a ales-o, dar pe care - în opoziție cu tradiționaliștii - nu o vede în contradicție cu specificul autohton. Acuzînd „marea mizerie care a pricinuit acest început de exod al talentului românesc în alte limbi și în alte țări”, autorul apreciază că „scriitorii români nu și-au sacrificat, înstrăinîndu-se, caracteristica lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
decalajelor prin arderea etapelor are ca efect o respingere radicală a moștenirii secolului al XIX-lea. Redefinirea identitară și noile provocări europene aduc cu sine alte tipuri de raportare la tradiție. Semnificativ e faptul că moderniștii radicali se întîlnesc cu tradiționaliștii în respingerea „formelor fără fond” din secolul al XIX-lea. Dacă însă Gîndirea renova tradiționalismul sămămătorist adăugîndu-i o componentă spiritualistă, cvasimistică, bizantin-ortodoxă, în articolul „Premergătorii“, Vinea contestă realitatea oricărei tradiții „clasice”, denunță provincialismul, mimetismul literaturii culte preexistente și minoratul autohton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
aiurea, și iată ceea ce face situația noastră de plîns. Dacă o orientare literară străină e întotdeauna un folos, un suflet străin e întotdeauna o primejdie” (idem., p. 25). În ciuda opoziției ideologice, există importante puncte de contact cu concepțiile hegemonist-orientaliste ale tradiționaliștilor despre un București văzut ca o „a patra Romă” (Nichifor Crainic) sau ca un „Bizanț după Bizanț” (N. Iorga) în condițiile bolșevizării Rusiei ortodoxe. Aceeași voință de afirmare și de originalitate, aceeași deplîngere a imitației, aceeași respingere a „minoratului cultural
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
istorie literară“), el va pune un diagnostic pe măsură: „Cultura românească nu a izbutit să exprime realitățile spiritualității autohtone, cărora le rămîne exterioară”, identificînd - observație interesantă - un filon „balcanic” (Filimon, Pann, I.L. Caragiale) ocultat deopotrivă de „occidentalizanții sincroniști” și de „tradiționaliști”. În Anatomia unei negații, Gelu Ionescu vorbește despre un „maiorescianism” al tînărului Eugen Ionescu, „în aparență reductibil doar la negația predecesorilor și chiar a contemporanilor”. Dar un „maiorescianism” (mai curînd adamism...) similar întîlnim și în cazul lui Ion Vinea („mentor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Ambii antologatori sînt în același timp poeți și buni cunoscători de poezie modernă universală; colaborarea dintre „poet” și „critic” trece prin interiorul fiecăruia dintre ei. Despre ilustratorul Marcel Iancu (prețuit, ca și poetul Vinea, atît de „moderniști”, cît și de „tradiționaliști”), Perspessicius va face cîteva observații de finețe, recenzînd volumele de interviuri ale lui Felix Aderca (Mărturia unei generații): „Desenele lui Marcel Iancu merită o atenție specială. Dela portretistica lui Iser, desenul n‘a cunoscut un artist mai pur, un mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
avangardiștii au fost apreciați - atunci cînd au fost! - mai ales pe latura tradiționalismului/clasicismului/lirismului lor rezidual, pentru latura „cuminte” a scrierilor, pentru virtuozitatea formală, bref: pentru neconformarea de facto la programul iconoclast afișat (v. cazurile „clasicizantului” Ion Vinea, ale „tradiționaliștilor”, tematic vorbind, Fundoianu și Voronca, delicatețea lirică a plachetelor de versuri semnate de Sașa Pană etc.). Sau, mai bine zis, pentru conformarea lor - parțială - la canonul artistic în vigoare, nu pentru diferența/opoziția lor în raport cu acesta. Într-o recentă lucrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
care feluritele agende politice de acest tip le-au vehiculat, de la începutul secolului al XX-lea (să zicem) și pînă azi. De altfel, în articolul „Patriotism/Naționalism, rasă, tradiție”, Vinea însuși sesiza prompt pericolul recuperării postume a „intelectualilor revoluționari” de către „tradiționaliști și conservatori”: „E în obiceiul unei categorii de intelectuali înzgărdați de a căuta în opera scriitorilor novatori, adică revoluționari, partea care îi leagă de ideea comună și oficială a epocei. Profesorii și gazetarii, direct sau indirect aserviți statului, se îndeletnicesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
care-l frecventează, Confluențe lirice. S-a simțit nevoia și a unei astfel de confruntări dincolo de spațiul virtual sau, ca să ne exprimăm ușor metaforic, a drenării poeziei în spațiul ei tradițional, ca posibilă șansă a unei afirmări concrete. Pentru unii „tradiționaliști” această drenare/trecere înseamnă o antropomorfoză ce permite a se distinge mai ușor valorile, iar apariția pe un site nu reușește să satisfacă pulsiunea autoscopică a individului, mai ales când acesta e și poet. Trecerea la tradiționale materiale tipărite e
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
al volumelor Tao of Love and Sex și Tao for the Loving Couple; adept al metodelor lui Sun Ssu-mo; în momentul de față se apropie de vârsta de 80 de ani și este încă în putere. Huang Hsi-yi: medic taoist tradiționalist și adept al Școlii de practică a energiei interne, stabilit în Taiwan. Maestru practician al vindecării corpului direct prin intermediul sistemului energetic qi, este medicul personal și mentorul autorului. „apă” „foc” „împlinire” PARTEA I Tao pentru sănătate CAPITOLUL 1 Regimul alimentar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
creatorii săi: Londra discuțiilor aprinse despre relația dintre viață și artă. Susținător al taberei „decadente”, pentru care viața e doar o imitație a artei, Wilde Își concepe romanul ca pe un segment dintr-o bătălie canonică, din Înfruntarea reiterată a „tradiționaliștilor” și a „modernilor”. Om vechi obsedat de „lumea nouă” a ideilor, Wilde conferă mitului faustic al vânzării sufletului În schimbul tinereții veșnice doza de sfidare, de poză, de artifical, de ireverențios, de lubric pe care nici unul dintre antemergătorii săi n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
poporanismul au adîncit ceea ce discursul pașoptist lăsase în arena ideologică : sfințenia rurală, culpa intelectualilor care s-au separat de izvorul veșnic al autohtoniei. Din nou este vorba despre o unitate primordială pierdută. Instaurarea diferenței, despicarea neamu lui sînt privite de tradiționaliști ca un păcat mortal. Anula rea deosebirilor, restaurarea unei omogenități comunitare, coborîrea în profunzimile vagi ale tradiției sînt tot atîtea lucruri care, slavă Domnului, n-au putut fi puse în practică. Setea noastră de vechi, spaima noastră de gol, dorința
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
la certitudini. Dimpotrivă, se sprijină pe idei care i se par indiscutabile. Eu am "reușit" să nu mai ridic ochii spre cer decât ca să știu când trebuie să-mi iau umbrela. S-a bătut cam multă monedă pe teza, dragă tradiționaliștilor mai ales, că eternitatea s-a născut la sat. Cei care văd țăranul ca o ființă folclorică o aprobă din complezență. Cei care socotesc țăranul o barieră în calea modernității strâmbă din nas. Veșnicia miroase cumva a bălegar? zic ei
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
în Mediterană, pe un vapor, omul de la frontiera acestui nou mileniu trăiește, în condiții foarte confortabile, o experiență inferioară, totuși, celei din Odiseea. E condamnat să ajungă repede la țintă, nu după zece ani, și să rămână un turist. Printre tradiționaliști, nu prea am ce căuta, întrucît cred că avem și tradiții proaste, de care ar trebui să ne debarasăm. Și era normal ca, într-o zi, carele trase de boi, ca în tablourile lui Grigorescu, să dispară, iar căruțele trase
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
reprezentanții unei societăți străine de-acum de tradiția militară originară, care caută să realizeze în gladiatură o experiență rituală prin intermediul acțiunii. Deoarece renunță la bunul cel mai de preț al unui roman - cetățenia -, ei constituie principalul motiv pentru care unii tradiționaliști latini disprețuiesc gladiatura. Ballista: catapultă mare. Termenul provine din grecescul ballizein, „a arunca“ (din care provine și italienescul ballare, „a dansa“). Balteus: bandulieră, curea din piele care susținea teaca gladius-ului. Soldații o purtau încrucișată din partea stângă a gâtului până la șoldul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
apuca piciorul microfonului, de a se apleca vrând parcă să-l îmbrățișeze, strângându-l la piept și făcându-l să se legene, mai întâi lent, apoi, tot mai violent provoacă în sală o isterie generală. Aceasta îi șochează, desigur, pe tradiționaliști, care îl acuză de pervertirea tineretului: Da, băiatul acesta atât de inocent e pe cale de-a ne corupe copiii, de a face din fiicele noastre niște târfe, de a-i transforma pe băieții cuminți în fiare sălbatice care ne scuipă
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
aflat aici marca unei culturi ortodoxe. În De Zalmoxis à Gengis Khan (Paris, 1970), Mircea Eliade face un bilanț al acestor studii și revenind asupra orientărilor istoricilor, folcloriștilor, filosofilor subliniază confruntarea a două demersuri opuse în analiza Mioriței: cea a tradiționaliștilor și cea a moderniștilor. "Cum era de prevăzut, această tendință aproape generală de a izola Miorița de ansamblul poeziei populare românești și de a o proiecta, singură, într-un orizont mitic, ca model prin excelență al geniului românesc a iritat
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
față de fatalitatea arhaicului înălțată la rangul de destin național. Analizele lăsate de Lovinescu în vasta Istorie a civilizației române moderne, publicată între 1924-1926, sînt revelatoare pentru acest credo progresist. Curajul autorului este total și răstoarnă în același timp credințele conservatorilor tradiționaliști și pe acelea ale adepților unei revoluții conservatoare dirijată împotriva influențelor democratice ale Occidentului francez și anglo-saxon. Într-un anumit fel, viitorul va merge de la sine spre o proiecție democratică. Respingerea acestui curent aparține agrarienilor sau urmașilor acestora, care luptă
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
publicată, se poate spune că Gîndirea este una din cele mai bune reviste de după război. Cu toate acestea, ea este lipsită de meritul de a pregăti o nouă generație literară". Lovinescu neagă modernitatea curentului gîndirist pe care îl califică drept tradiționalist, opunîndu-1 propriei sale reviste și cenaclu Sburătorul. Criticul insistă asupra filiației directe a Gîndirii cu tradiționaliștii de dinainte de război, cu lorga și sămănătoriștii, și se întreabă ce-ar putea să mai însemne o asemenea tradiție susținută de Gîndirea. Pentru el
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
toate acestea, ea este lipsită de meritul de a pregăti o nouă generație literară". Lovinescu neagă modernitatea curentului gîndirist pe care îl califică drept tradiționalist, opunîndu-1 propriei sale reviste și cenaclu Sburătorul. Criticul insistă asupra filiației directe a Gîndirii cu tradiționaliștii de dinainte de război, cu lorga și sămănătoriștii, și se întreabă ce-ar putea să mai însemne o asemenea tradiție susținută de Gîndirea. Pentru el nu există tradiție românească, nu există clasicism contemporan cu clasicismul vest-european, ci doar o istorie literară
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
pe care regalitatea nu-l mai stăpînea. Prin temperament și prin convingere, Carol II nu este un democrat. El se arată sensibil la atacurile împotriva democrației parlamentare lansate de legionari și de teoreticienii lor N. Crainic și Nae lonescu -, de tradiționaliștii conservatori poetul Goga și profesorul Cuza, de tehnocrații corporatiști. Formularea filosofiei legionare și-a aflat în Crainic teoreticianul, cel care leagă din nou spiritualitatea ortodoxă de cultura națională, cruciada antisemită și respingerea liberalismului occidental, o grefă perfidă, un produs de
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]