745 matches
-
proprii asupra unei modelări de sine utile pentru a genera jubilare adevărată și plăcere autentică. Pentru că viața merită să fie trăită; nu este decât una; ocaziile de neplăcere, de suferințe și necazuri sunt prea numeroase ca să mai sporim și noi tragismul existenței prin nepricepere, incompetență ori ignorarea a ceea ce trebuie făcut. într-o lume fără măreție, fără noblețe, copleșită de meschinărie, marcată de fragilitate și de efemeritate, în fața numeroaselor supărări și a nenumăratelor ocazii de suferințe fizice și psihice, atunci când trebuie
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
El își așază printre primii palatele conceptuale dincolo de bine și de rău. Lumea merge, târâș-grăpiș, pentru că majoritatea oamenilor se mint, se iluzionează, construiesc decoruri de teatru în care-și spun povești. Pentru a nu privi în fața mizeria propriei lor existențe, tragismul destinului lor, ridicolul oricărui divertisment social și ineluctabilitatea dispariției lor anunțate. De unde și delirul lor de invenții, tehnicile puse la punct pentru a evita să privească ceea ce trebuie văzut. Negare, rea credință, refulări, proiecții, bovarism, tot atâtea mecanisme de apărare
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
meritul (rostul) lor: astfel, mulți nu și-ar fi descoperit virtuți sau resorturi sufletești nebănuite (cum ar fi, de exemplu, cele de altruism sau chiar de sacrificiu eroic) dacă n-ar fi trebuit să traverseze astfel de momente existențiale. Μ Tragismul destinului omului de mare talent, și anume acela de a-și aparține din ce În ce mai puțin, provine din acest fapt simplu În aparență: el se simte obligat să dea, de fiecare dată, de la el Încă și mai mult, pentru a nu dezamăgi
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de aici. Ideea unei privilegieri absolute a normalității e pe cât de naturală, pe atât de vulgară și chiar criminală. Totul este aici prestabilit și conformist, configurându-se ca un „drept”; chiar și ceea ce se opune unui astfel de „drept” (inclusiv tragismul și misterul, implicite în actul sexual) este în mod conformist asumat. Din inerție, conducătorul acestei violențe majoritare este din nou Biserica catolică, chiar în vârfurile sale progresiste și avansate (a se citi cumplitul paragraf de la pagina 323 din Biserica și
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Urmează Ceremonia faianțelor (1971), Ora magnoliilor (1976), Vesperalia (1980) și Ora reveriilor (1989). O antologie de autor, Utopia nopții, îi este tipărită în 1998. Versurile târzii sunt percepute de autorul însuși „ca niște flori suferinde”, în care critica sesiza un tragism livresc, augmentat de vârsta adolescentină a eului liric. Totul este imaginar și reverie de sorginte romantică, filtrate în retortele moderniștilor simbolisto-decadenți, suprapunându-se unui alt imaginar, al cărților, al muzicii, al picturii și arhitecturii de burg. Interferența celor două zone
MANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287996_a_289325]
-
de aceea exclude absurdul. Publicistica de după 1989 - Crimă și moralitate (1993), Cronica melancoliei (1998), A vorbi într-un pustiu (2001) - impune o voce fermă, nemiloasă cu sine și cu ceilalți, o conștiință lucidă, morală și socială, căreia nu îi lipsesc tragismul și sarcasmul. Autoarea se dezvăluie, pe sine și pe ceilalți, fără menajamente, fiind angajată într-o nesfârșită călătorie spre „mine însămi”, care nu poate să ignore lumea din jur. Paginile incluse în aceste culegeri, cât și altele mai vechi, din
MALANCIOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287968_a_289297]
-
păduri, / vor înălța fierbințile lor guri / pân-la urechea mea, să-mi dea povețe, / ziua și noaptea drumul să mă-nvețe...” Dincolo de reminiscențe argheziene (îngeri, halucinații), ciclul Spital fixează experiențe cărora neliniștile, introspecția și proiectarea în dramele altora le imprimă un tragism răscolitor. Poeme ca Febră, Solii pământului, Păsările devin veritabile documente existențiale, psihologice și etice, despre condiția umană în situații-limită. Pompiliu Constantinescu remarca lirismul de „substanță”, o „simplitate patetică, în lirica atât de feminină, însă fără pic de dulcegărie”, un vers
ISANOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287622_a_288951]
-
roman (Pânda, 1981, Câinele de piatră, 1985, Umbra șoimului pe zăpadă, 1988). Aici el dovedește priză la real, un realism adesea crud, chiar un anume naturalism, în virtutea căruia destinele personajelor (în genere oameni obișnuiți) se dezvăluie în toată goliciunea și tragismul lor, un tragism care s-ar fi cuvenit susținut prin personaje de anvergură. Câinele de piatră este totuși un roman izbutit. Defilează aici un mare număr de „eroi”, făcând parte din două generații („părinți și copii”), cu viața lor ce
IUGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287643_a_288972]
-
Câinele de piatră, 1985, Umbra șoimului pe zăpadă, 1988). Aici el dovedește priză la real, un realism adesea crud, chiar un anume naturalism, în virtutea căruia destinele personajelor (în genere oameni obișnuiți) se dezvăluie în toată goliciunea și tragismul lor, un tragism care s-ar fi cuvenit susținut prin personaje de anvergură. Câinele de piatră este totuși un roman izbutit. Defilează aici un mare număr de „eroi”, făcând parte din două generații („părinți și copii”), cu viața lor ce se desfășoară fie
IUGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287643_a_288972]
-
renunța la ideologia afișată, ci o va afirma și mai răspicat în scrierile ulterioare. În opinia sa, colectivizarea a fost un fenomen condus din umbră de inși dubioși. Când nu cultivă utopia vocației constructive prin gustul pentru macroepic, autorul surprinde tragismul vieții în tușe puternice. Dovadă stă ampla nuvelă Drumul câinelui (1974). Deși păcătuiește prin armătura tezistă care transformă unele personaje în marionete ideologice, scrierea reprezintă pariul câștigat de a reuni sub același acoperământ tematica politică, filonul tragic și un conflict
LANCRANJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
sentimentul identității ontologice a lumii, relansat odată cu Nebănuitele trepte, când, crede L., sentimentul cosmic cedează locul problematicii personale și apoi „umanizării și clarificării”; misterul și mitul (un mister „metafizic”, nu „estetic”, ca la alți poeți moderni); sentimentul tragic al vieții („tragism psihic” ca „spaimă de neant și de moarte”), nu însă și nihilism (de la care îl salvează, în opinia autoarei, „echilibrul moral de esență stoică, simțul estetic, forța mitică, puntea solidă cu sursele preclasice, convingerea unității și armoniei ei cosmice, ingenuumul
LIVADA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287841_a_289170]
-
îndrăgostit al lui Radu Cârneci și dialoghează cu Matei Călinescu pe marginea cărții acestuia, Viața și opiniile lui Zacharias Lichter, Valentin Tudose scrie Despre gust în critica formală și analizează volumul lui Marin Sorescu Teoria sferelor de influență. Hölderlin și tragismul existenței este titlul unui articol semnat de Victor Croitoru; C. Șandru se oprește asupra romanului Calea regală al lui Malraux, iar Mariana David oferă un portret Dan Barbilian. Doina Nica evocă figura lui Nicolaus Copernic, iar medalionul dedicat lui Dimitrie
GAUDEAMUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287175_a_288504]
-
de critica vremii, aducea o noutate tematică, tribulațiile adolescentului în Bucureștiul ocupat, în timpul primului război mondial, înscriindu-se într-o tendință a literaturii moderne (André Gide, Alain-Fournier) de explorare a unei vârste incerte, tranzitorii, marcată de accentul experimental al trăirilor. Tragismul evenimentelor este dat de psihologia protagonistului, Vlad Robescu (Relu, „micul Tristan”), predispus la reverii romantice și disponibil pentru aventuri senzaționale și mistere de roman polițist. Întâmplări reale și multe fabulații, întreținute de mirajul cinematografic și de lecturi, compun un eșafodaj
GESTICONE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287227_a_288556]
-
povestiri istorico-patriotice pentru adolescenți). În activitatea de dramaturg a lui G. se pot distinge două maniere: una este cea a deriziunii crude, a construcțiilor metaforice și alegorice, îndatorate „teatrului absurdului” (dar mai mult ca procedee și „trucuri”, fără profunzimea și tragismul creațiilor marilor reprezentanți ai curentului), cu ambiții filosofice și morale, însă cu redusă consistență ideatică și relativ modestă ținută artistică, notabile mai mult prin vioiciunea construcției, prin percutanța replicilor, printr-o anumită abilitate de a mânui lirismul și bufoneria; cealaltă
GEORGESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287221_a_288550]
-
nu mai suntem foarte siguri că locurile memoriei pot fi, prin validare „obiectivă”, chiar un loc al memoriei. Asta a trecut odată cu marii romantici ai istoriei, cel puțin ca stil al scrisului. Relativismul... lasă loc Întrebării: chiar nu mai există tragism În istorie? Nicolae Turcan: Asta vine să Întâlnească o altă Întrebare pe care voiam să o pun, În legătură cu geneza locurilor memoriei. Există personaje privilegiate care pot, printr-o anumită forță, printr-o anumită capacitate, profetică, de forță, să impună un
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
este un tragic livresc, un neoexpresionist și un neosuprarealist, un metafizic evaziv, uneori teatral. Este, în primul rând, o voce dedublată, prinsă într-un iremediabil conflict între irealitate și realitate, livresc și autentic, între moarte (cuvinte) și viață (iubire), între tragismul, prozaicul și absurdul existenței, explorând, asumând și refuzând oricare dintre ipostazele eului său: „Eu sunt viu eu sunt mort eu rămân” (Aurel Dumitrașcu citit de o zână). Deopotrivă liric și lucid, colocvial și ceremonios, vizionar și livresc, D. este actor
DUMITRASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286906_a_288235]
-
sută de ani” - Apel în sala de disecție), care își ia adesea ca pretext recuzita istorică, semnalată prin titluri ca Întâmplare cu regina Victoria, Ad usum delphini, Blocadă continentală, Istorie murdară, Campanie de miazănoapte. Se încearcă aici o devoalare a tragismului unui secol dominat de totalitarisme, un nou Ev Mediu în care abundă masacrele și uzurpările, vânătorile de vrăjitoare și arderile pe rug, ignoranța și nebunia. Câteva poeme de dragoste nu trebuie să înșele, pentru că nici măcar acestea nu fardează realitatea atroce
MARIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288028_a_289357]
-
atât în prima, cât și în a doua parte a baladei este urmărit destinul meșterului, fără a se diminua rolul ființei sacrificate. De altfel, soarta lui Manole se împletește cu cea a Caplei într-un tot din care se degajă tragismul și duioșia. Sentimentele ce îi animă pe cei doi amintesc de marile iubiri din literatura universală. Implicațiile adânci ale dramei cuprinse în baladă au constituit punctul de plecare al mai multor creații culte. În poezia Meșterul Manole, C. Bolliac prelucrează
MESTERUL MANOLE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]
-
puțin incitantă la lectură. Schimbând registrul și trecând de la proză la poezie, publică placheta Cu tango înainte (1982), o versificație patetică facilă, în mare măsură narativă, scrisă sub influența lui Eugen Jebeleanu și a lui Adrian Păunescu. Tema centrală este tragismul conștiinței umane, perceput ca un sentiment de cutremurare față de ororile lagărului de la Auschwitz. Simbolurile tradiționale („pasărea neagră”), utilizate în exces și golite de sens, precum și o paletă de figuri de stil de asemenea convențională și destul de sărăcăcioasă, abundența interogațiilor retorice
HOLBAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287443_a_288772]
-
următoare, eroina principală, tânăra Miruna, dăruindu-se cu pasiune și luciditate înfăptuirii idealurilor de libertate și democrație. Bazându-se pe cercetări întreprinse în arhivele fostei Securități, în Cartea episcopilor cruciați (2001) L. a reprodus o serie de documente care reconstituie tragismul vieții unor înalți ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, înaintași ai familiei sale, condamnați și întemnițați de regimul comunist. În Amintiri din Casa Scriitorilor (2002) sunt evocate întâmplări din propria experiență de viață și de creație. SCRIERI: Ochiu-dracului, cu ilustrații de
LEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287791_a_289120]
-
de moartea lui (Nevasta). Rivalitatea erotică duce ușor la crimă (Răfuiala). O umanitate nu mult diferită populează nuvelele din spațiul orășenesc, cu personaje umile, ușieri, hamali, servitoare (Norocul, Pozna). Nuvelistul se pricepe să sugereze traiul cenușiu, asfixia morală, ambianța sordidă, tragismul cotidian al unui univers fără orizont. Personajele, frustrate, își revarsă mânia neputincioasă în gesturi de violență asupra celor mai slabi. E sensibilă influența lui Cehov, din care R. a și prelucrat printr-un text intermediar. Prozatorul coboară și în mediul
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
că unul din simptomele rinocerizării e anularea comunicării. Doi dintre marii reprezentanți ai teatrului absurdului - Samuel Beckett și I. - au început să scrie proză în altă limbă decât cea franceză. Tocmai ei, scriitori perfect bilingvi, care au pus cu atâta tragism problema lipsei comunicării între oameni. În 1971 marele nonconformist I. a rostit discursul de primire în Academia Franceză, al cărei membru fusese ales în 1970. Cu doi ani înainte lui Samuel Beckett i se decernase Premiul Nobel. Fără îndoială, două
IONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
lor, care însă le condiționează deciziile. Trilogia Renașterii ilustrează preferința lui K. pentru teatralitate, fast, senzualitate. Conflictele sunt numeroase și dense, replica bine articulată, caracterele căpătând consistență prin acțiune. În toate cele trei piese clasicismul se întrepătrunde cu romantismul prin tragismul declarat al confruntărilor, ca și prin replica oratorică sau prin antrenarea atent supravegheată a unui număr mare de personaje. Borgia este compusă ca o suită de scene în care eroii se prezintă și se definesc în lupta necruțătoare pentru putere
KIRIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287715_a_289044]
-
mai semnat Utopius și Modestin. După realizarea monografiei despre Giuseppe Verdi, deopotrivă informată și atractivă, S. își desăvârșește arta portretului în cartea despre Ciprian Porumbescu (1975), prezentându-l pe compozitor în manieră romanescă, sub înfățișarea unui personaj romantic, marcat de tragism. Intenția autorului e, totuși, să îmbine mărturia documentară cu ficțiunea. Cea mai importantă carte a lui rămâne scrierea memorialistică Fragmentarium clujean (1987), alcătuită ca un bildungsroman care încadrează și imaginea Clujului de altădată. Evocarea se oprește asupra anilor de școală
STANCA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289859_a_291188]
-
o „legendă” privind viața „aristocratică” de aici, pe care literatura nu a încetat să o transpună. „Marii scriitori ai Sudului american - spune S. - au avut meritul de a pătrunde dincolo de legendă, de a desprinde fantezia de adevăr, de a intui tragismul vieții trăite în iluzie și, confruntată mereu cu o realitate contradictorie, de a defini și explora sentimentul de culpabilitate care face din sudist un potențial erou de tragedie”. Criticul urmărește cum s-a format conștiința unei structuri de clasă și
STANCIU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289865_a_291194]