1,405 matches
-
Libia și Egipt și au înaintat spre est până la Sidi Barrani. Sidi Barrani se afla cam la aproximativ 100 km depărtare de granița egipteano-libiană. Trupele italiene și-au încetat înaintarea la Sidi Barrani și au început să construiască fortificații și tranșee. În acele momente, britanicii dispuneau doar de aproximativ 36.000 de soldați pentru apărarea Egiptului (din cei aproximativ 100.000 de soldați ai Comandamentului Orientului Mijlociu), iar italienii dispuneau de 236.000 de soldați. În ciuda superiorității lor numerice, italienii nu
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
II-a, (ceva mai mult de zece divizii), de sub comanda generalului Józef Haller să-și asume un rol defensiv, apărându-se în fața atacului frontal al rușilor executat dinspre est spre Varșovia, urmând să reziste cu orice preț în pozițiile din tranșee. În același timp, Armata a V-a, (cinci divizii și jumătate), aflată sub comanda generalului Władysław Sikorski, subordonat generalului Haller, avea să apere zona de nord și fortăreața Modlin și, când era posibil, trebuia să atace din spatele Varșoviei, împidicând forțele
Bătălia de la Varșovia din 1920 () [Corola-website/Science/299306_a_300635]
-
depozitele se proiectează având în vedere aceste necesități. Depozitele pentru legume și fructe se clasifică după mai multe criterii și anume: Depozitele pentru legume și fructe sunt diversificate într-o multitudine de tipuri, după caracteristicile constructiv-funcționale, de la simple șanțuri și tranșee la construcții cu capacități mari dotate cu utilități tehnologice de performanță. Soluțiile tradiționale folosesc materiale locale și puțin pretențioase iar soluțiile noi materiale și tehnologii de execuție moderne. Depozitele de mică capacitate sunt folosite pentru cantități mici de legume și
Construcții () [Corola-website/Science/304312_a_305641]
-
deschis pozițiile sovietice bine fortificate. Pentru a-și mări șansele de reușită, comandantul grenadierilor a hotărât să atace noaptea. Germanii, purtând haine albe de camuflaj și căștile vopsite în alb, cu baioneta la armă, s-au deplasat în liniște către tranșeele sovietice. A urmat o luptă sălbatică corp la corp, pozițiile sovietice fiind cucerite în câteva minute. În noaptea următoare, germanii au cucerit Komarovka în același fel. Până pe 15 februarie, punga se „deplasase” către sud, aflându-se mult mai aproape de salvatorii
Punga de la Korsun () [Corola-website/Science/308101_a_309430]
-
a creat o poziție defensivă puternică formată din două puncte întărite la fiecare cap al căii ferate de la El Alamein line (apărate de Divizia I sud-africană și de Divizia a 2-a neozeelandeză), legate între ele de o serie de tranșee și poziții fortificate de artilerie. În centrul liniei defensive și puțin în spatele ei se afla Înălțimile Ruweisat, de pe care se putea controla toată zona joasă din vecinătate. Când forțele lui Rommel au ajuns la El Alamein pe 30 iunie, în afară de
Prima bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312251_a_313580]
-
din Divizia a 8-a de infanterie indiană din Irac. Această brigadă a ocupat înălțimile Deir el Shein aflate la 6,5 km nord-vest de Înălțimile Ruweisat. În ciuda eforturilor depuse de indieni timp de 48 de ore pentru săparea de tranșee și plantarea de mine, poziția lor era în momentul declanșării bătăliei foarte vulnerabilă la atacurile blindatelor. În acest timp, unitățile care luptaseră în ariergardă în timpul retragerii erau încă dezorganizate și aveau nevoie de cel puțin o zi pentru a fi
Prima bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312251_a_313580]
-
în acest sector. În acest punct al luptelor, Rommel a constatat că forțele sale sunt prea obosite și nu mai pot înainta. Pentru a le permite să se odihnească și să se regrupeze, Rommel a dat ordin pentru săparea de tranșee și trecerea la poziții statice de luptă. Trupele Axei sufereau în acest moment de pe urma întinderii prea mari a liniilor lor de aprovizionare. Aviația Aliată a atacat cu intensitate sporită toate transporturile de aprovizionare inamice. În spatele liniilor Axei acționau și subunități
Prima bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312251_a_313580]
-
au lansat pe 14 iulie un atac puternic la Tel el Eisa. Atacul infanteriștilor a fost sprijinit de tancurile italiene și a reușit să străpungă liniile aliaților. Australienii care apărau pozițiile de aici au fost obligați să se retragă din tranșeele avansate, dar s-au regrupat în adâncime, păstrând liniile defensive intacte. Atacurile italienilor au continuat pe 17 iulie cu un batalion de tancuri al Regimentului motorizat „Trento” a reușit să provoace pierderi importante Aliaților, luând și 200 de prizonieri. Auchinleck
Prima bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312251_a_313580]
-
de altfel pe întreg teritoriul transilvan ocupat s-a recurs la concentrarea „bărbaților cu vârsta peste 20 de ani”, în cadrul campaniilor de lucru 30. Aceste campanii în deplasarea spre vest au fost nevoite să efectueze diferite munci precum: săparea de tranșee de apărare și comunicații, canale, catacombe, construirea de cazemate din beton, căi ferate. În anii 1942-1943 au ajuns pe teritoriul Ungariei, Cehoslovaciei și Poloniei unde unii au fost prinși de către trupele rusești și deportați în „lagărele siberiene 31”. Teroarea și
Lunca Bradului, Mureș () [Corola-website/Science/300586_a_301915]
-
batalioane ale Diviziei 708 Volksgrenadier au contraatacat capetele de pod aliate de peste râul Ill în după-amiza zilei de 23 ianuarie , dar au fost respinse. Generalul Garbay a dorit să evite luptele cu infanteria și tancurile germane care ocupaseră poziții în tranșee în Pădurea Elsenheim () și a ordonat Brigadei I să se deplaseze în principal pe drumul care lega Illhaeusern () de Elsenheim. De-a lungul a două zile (26-27 ianuarie), Brigada I și-a concentrat eforturile pentru deschiderea acestui drum și pentru
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
în fața orașului Horbourg. În aceeași zi, americanii au atacat cu sprijinul blindatelor franceze spre est, spre Artzenheim, dar germanii au reușit să oprească înaintarea aliată. Germanii au creat un puternic baraj de artilerie, iar distrugătoarele de tancuri Jagdpanther îngropate în tranșee au distrus șase tancuri și patru tranpostoare blindate ușoare. Până la urmă, Artzenheim a fost cucerit de Corpurile II franceze pe 1 februarie. Regimentul I de parașutișiti francezi, luptând în cadrul Diviziei a 3-a, a atacat și cucerit orașul Widensolen în
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
să ducem toată lupta pe linia aceasta chiar dacă ne ia toată vara”. Confederației îi lipseau întăririle, așa că armata lui Lee scădea cu fiecare bătălie grea. Armata lui Grant a înaintat spre sud, a traversat , forțând un asediu și lupte de tranșee lângă . Lincoln a făcut o vizită prelungită la cartierul general al lui Grant de la City Point, Virginia. Aceasta a permis președintelui să discute personal cu Grant și cu William Tecumseh Sherman pe tema ostilităților, întrucât Sherman a reușit și el
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
capitularea și pacea din 1492, fiind recompensat cu un teren în orașul Loja, în apropierea orașului Granada. A reorganizat armata spaniolă în curs de dezvoltare și tacticile sale și a ajuns să fie cunoscut sub numele de "Tatăl războiului de tranșee." La 2 ianuarie 1492, ultimul conducător musulman din regiune, Abu 'abd Allah Muhammad XII (sau Boabdil din Granada), s-a predat lui Ferdinand al II-lea de Aragon și reginei Isabela a Castiliei ("Regii Catolici"). Prin aceasta s-a ajuns
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
Franței. Germanii au pătruns în Belgia neutră, dar fiind încetiniți de o rezistentă puternică, timp în care Franța și-a reorganizat forțele. Britanicii au intervenit, iar în trei luni, între Canalul Mânecii și frontieră elvețiană a fost săpată o linie de tranșee. Frontul de vest se află între Germania și nordul Franței, iar frontul de est între Germania și Rusia. S-au purtat bătălii navale în Orientul Mijlociu. Forțele Antantei au atacat Imperiul Otoman, iar în Africa, trupele britanice și franceze au atacat
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
între atacatorii germani și apărătorii din Armata a 62-a Sovietică. Controlul înălțimii devenise de o importanță vitală, deoarece dealul domina orașul. Pentru a apăra kurganul, sovieticii și-au întărit pozițiile prin construirea unor poziții defensive puternice pe pantele dealului - tranșee, rețele de sârmă ghimpată și câmpuri minate. Germanii au atacat pe pantele kurganului, suferind pierderi foarte mari. Când au reușit să cucerească înălțimea, au început să bombardeze de aici centrul orașului și stația de cale ferată aflată la poalele dealului
Kurganul lui Mamai () [Corola-website/Science/302349_a_303678]
-
adânci. Pășea desculț și moale, peste peria aspră a miriștii - și nu știu de ce am vrut să-i văd tălpile. Am rămas puțin în urmă și l-am cercetat cu luare aminte. În tălpile lui, pline de brazde și de tranșee, încolțiseră boabe de grâu, scoțând în afară o perniță de frunzulițe verzi, care-i ocro teau mersul prin țepii miriștii. Un sfânt. ...Abia când am ajuns acasă, după ce mă inițiase astfel în taina grâului, mi-a arătat sticluța și busuiocul
Editura Destine Literare by Ion Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/95_a_367]
-
ruse au reușit să se retragă. La începutul lunii octombrie, geniștii francezi și britanici, plecând de la baza de la Balaclava, au început să conducă lucrările de asediu de-a lungul zonei muntoase Cherson de la sud de Sevastopol. Au fost săpate redute, tranșee și locașuri pentru bateriile de tunuri. Cum infanteriștii ruși și comandantul lor, Prințul Menșikov plecaseră, apărarea Sevastopolului a fost condusă de viceamiralii Vladimir Kornilov și Pavel Nahimov, avându-l ca ajutor pe genistul șef al lui Menșikov, locotenentul colonel Eduard
Asediul Sevastopolului (1854) () [Corola-website/Science/303155_a_304484]
-
trupele aliate. Ca răspuns, Totleben a dispus săparea de gropi pentru trăgătorii de elită, de unde țintașii puteau vâna asediatorii. În lupte care au anticipat asalturile primului război mondial, aliații și-au concentrat atacurile asupra acestor gropi de tragere și asupra tranșeelor. Imediat ce iarna s-a îndulcit, aliații au refăcut rutele de aprovizionare. A fost folosită o cale ferată pentru aducerea materialelor de aprovizionare de la Balaclava până pe linia frontului, printre acestea aflându-se mai mult de 500 de puști și muniția necesară
Asediul Sevastopolului (1854) () [Corola-website/Science/303155_a_304484]
-
fost pregătit mai bine: pentru a ajuta cavaleria, în spatele trupelor atacatoare se deplasa infanteria. Cavalerii au fost forțați să se deplaseze pe pantă prin găurile din gardul englez sub focul arcașilor englezi, care se aflau pe o poziție sigură în spatele tranșeelor, și sub acoperirea dealurilor. Mulți nobili francezi datorită greutății armurii și a celei de pe cai au reușit să spargă gardul și să continue atacul. În curând la locul luptei au sosit și întăririle, astfel anglo-gasconii având o superioritate numerică semnificativă
Bătălia de la Poitiers (1356) () [Corola-website/Science/328737_a_330066]
-
Kafka la 31 iulie 1914. Pe combatanți îi urăște și le dorește « tot ce-i mai rău, cu pasiune ». Este discutabil însă în ce măsură scriitorul a rămas neafectat de dezastrele care au zguduit întreaga Europă. Știm că, în ciuda repulsiei pentru lumea tranșeelor, Kafka a fost atras de perspectiva serviciului militar. Tatăl lui a servit trei ani într-o armată austriacă, devenind sergent. Disciplina și autoritatea căpătate au subjugat imaginația lui Kafka. În "Verdictul", gigantismul figurii paterne este consolidat tocmai de imaginea obsesivă
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
limba franceză. Desigur, nu toate interpretările istorice se limitează strict la studiul antisemitismului crescând din prima jumătate a secolului al XX-lea. Spre exemplu, povestirea "Vizuina" poate fi comparată cu paranoia socială din Primul Război Mondial și lumea „subterană” a tranșeelor. Milan Kundera îl critică pe Max Brod pentru faptul că a încercat să mitologizeze biografia lui Kafka, să o transforme în hagiografie. De asemenea, patosul cu care kafkologii forțează interpretări religioase, marxiste sau psihanalitice, fundamentate doar pe supoziții, i se
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
de Habsburg, în urma acțiunii de „unificare” condusă de Gheorghe Martinuzzi. Losonczy a preluat, în această perioadă, comanda cetății și a zonei aflate sub dominație creștină. Dorind să recucerească Timișoara, în ziua de 17 octombrie 1551, turcii au început să sape tranșee în fața porții de nord a cetății și să instaleze tunuri grele. Garnizoana din Timișoara a fost somată să se predea, promițându-i-se libera ieșire din cetate. După ce Losoncius (Losonczy), comandantul garnizoanei, a respins oferta, turcii au împresurat Timișoara din
Asediul Timișoarei (1552) () [Corola-website/Science/335110_a_336439]
-
sili să-i plătească fapta, făcându-l sluga lui. Darie află de la Diplomat că trenul nu merge în Germania, ci în Balcani, în apropiere de Bitolia; oile trebuiau duse pe front, iar prizonierii urmau să fie folosiți acolo la săparea tranșeelor. În timpul traversării Dunării, Spelbul reușește să evadeze, iar Siteavul îl ucide pe frizerul Noe Dodu pe care-l dușmănea de mai mult timp din cauza unei femei. Ajunși la Semendria, feldwebelul neamț îi lasă liberi pe prizonierii români să se plimbe
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
și înlocuirea lor cu egipteni. În același timp, trupele otomane asediau Missolonghi pentru a treia oară. Asediul a început pe 15 aprilie 1825, ziua în care Navarino a fost cucerit de . Turcii au încercuit orașul și au început să sape tranșee și să plaseze baterii de artilerie. Primul atac de amploare al otomanilor nu a fost lansat până în august, când turcii au reușit să mineze și să dărâme o porțiune din zidul de apărare al orașului. Grecii au contraatacat și i-
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
a fost lansat până în august, când turcii au reușit să mineze și să dărâme o porțiune din zidul de apărare al orașului. Grecii au contraatacat și i-au respins pe turci. În aceiași noapte, grecii au lansat un raid împotriva tranșeelor și bateriilor de artilerie otomane, reușind să producă mari pierderi inamicului. Ambele tabere erau aprovizionate pe mare. Grecii aveau însă greutăți să-și plătească marinarii. Acest lucru a făcut ca doar câțiva căpitani să accepte să lupte fără să fie
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]