852 matches
-
Să compar Capela Six tină cu Niagara? Castelele de pe Valea Loarei cu Piramidele? Acropolele cu plonjonul în Noul și Vechiul Testament, din cele trei zile de călătorie oficială în Israel? R.P. Mi-e greu totuși să cred că totul a fost trandafiriu. N-a apărut nici o pată pe covorul acesta impecabil? A.R. Neplăceri propriu-zise în străinătate nu am avut, în afară de permanentul conflict intern dintre a rămâne și a nu rămâne. Și de faptul că niciodată nu aveam destui bani, deși făceam
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
instalasem în camera mare, unde se făcea foc, mutasem masa la geam și toată ziua, de dimineață până seara, și chiar și seara - eram eu însumi mai tânăr pe atunci - scriam. Într-o după-amiază de februarie însorită, o mică pată trandafirie mi s-a așezat pe masă, discretă, complice, prevestitoare de bine. O, cât i-am fost de recunoscător acelui cerculeț de lumină, apărut pe neașteptate lângă mine, anume pentru mine, ca o răsplată pentru truda acelei zile... Niciodată nu am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
într-o inspirată pauză de lectură, îmi înalț privirea la timp pentru a vedea pe cer, chiar deasupra acoperișului de țiglă roșie, etalat parcă anume ca eu să-l pot contempla în voie, un nor de o delicatețe inefabilă, pal trandafiriu, îngust și alungit, ca o pană de scris odihnindu-se pe o imensă coală albastră; îl văd și în aceeași fracțiune de secundă înțeleg, știu că acel nor dumnezeiesc are o legătură nemijlocită cu mama, că e un semn, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
el nu adormise niciodată. O mamă își iubește fiul și dincolo de moarte. Privirea ei fixă reflecta imaginea lui în profunzime, dorea ca Alin să fi fost acolo lângă ea, să poată ști exact ce gândește și ce face. Buzele ei trandafirii erau uscate și ușor umflate. Ar fi vrut să-și sărute copilul așa cum o mai făcuse de atâtea ori în anii precedenți. Se simțea destul de pedepsită că nu era lângă el. Își amintea de vremea când era încă o mânuță
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
cum stau treburile și îi preciză că va avea un băiat. Ecografia îi confirmă cele spuse de Carlina. Toți se bucuraseră, mai puțin Victoria pe care nu o pregătise nimeni că va avea un frățior. Norii roșiatici își arătau obrajii trandafirii iar după calendar era aproape toamnă. Câteva raze slabe ale soarelui se filtrau printre acești nori iar ciripitul păsărilor transmitea o senzație plăcută, o chemare către viață. Nicky era convins că dacă i-ar explica Victoriei cum stau lucrurile, ar
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
odată ce Înseamnă toată Întâmplarea asta“, Își spuse. Urs luă Încetișor copilul din coșuleț, Își muie degetul În laptele cald și-l trecu peste buzele Încă Învinețite ale pruncului. Ca prin farmec, fețișoara Încrețită se destinse și o limbă mică și trandafirie supse cu lăcomie picăturile alburii. Urs simți dintr-odată cum o căldură binefăcătoare Îi copleșește inima. Mila pe care o simțise pentru biată făptură nevinovată Începea să se prefacă Într-un sentiment nou, cum nu mai cunoscuse, și care-l
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
tigru, un cocoș, un câine, un mistreț și un bivol. Fotografiile făcute reflectă îmbinarea armonioasă dintre blocurile înalte (cu forme ce țin de s.f.) și parcul de lângă debarcader, cu trandafiri în toate culorile: albi, galbeni și roșii în nuanțe superbe Trandafirii lila îi dau farmec și unicitate acestui parc.. În Japonia-țara miracolelor, pe lângă trandafirii lila există trandafiri albaștri. Trandafirii, în general, și cel albastru, în special, sunt regii florilor, vibrațiile lor fiind mai înalte decât ale oricărei flori. Ei simbolizează iubirea
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
lână gălbui cu verde și mi-am adus aminte de vacanța ta la Diham. Am luat un bec mare (240 lei) pentru biurou și acum îți scriu la o lumină albă, care face din biurou o imensă scoică cu irizații trandafirii. Am răsfoit planul Parisului, albu mul cu vederi din Paris, am suspinat nostalgic, nu după Paris, ci după tine în Paris. Trăiește intens, Monica, și bu cură-te de el, cuminte și frumos. Pentru ca toată despărțirea, îngenunchiarea și renunțarea mea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mai puțin singură aici și că am să fac tot posibilul ca să nu țip de disperarea care mă torturează. Te iubesc și mai mult decât în trecut; câteodată sunt feroce în recluziunea mea afectivă, dar cel mai adesea totul este trandafiriu fiindcă exiști tu, fiindcă ești scutită de această nenorocită grijă cotidiană: ziua de mâine de aici. Pentru Crăciun și Anul Nou, îți trimit buna și vechea mea dragoste și urările mele de fericire! (Originală urare!) Te strâng înfricoșată lângă mine
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
anumite date aniversare, cei „dispăruți“ dau un semn, revin pe pământ, în chip nevazut, pentru a oferi un buchet de 19 trandafiri roșii lui Eusebiu Damian, fostul secretar al lui Pandele, acum căsătorit cu Valeria Nistor. Nu întâmplător sunt aleși trandafirii, căci ei sunt „semn al renașterii, ca orice floare, al contemplației prin sugestia de spațiu închis, de recipient al misterului, trandafirul este și floarea eroului mort, căci s-a născut din sângele lui Adonis, pe când acesta agoniza; moartea zeului reprezintă
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
ciobanul, suindu-se în piatră, a văzut într-un loc, dimineața, la răsăritul soarelui, un sobor de dumbrăvenci în tufani, între mesteceni. Suindu-se sus pe culme, a avut în amurg viziunea ciudată că din piatra cenușie, bătând întâi în trandafiriu și apoi învinețindu-se, a prins a ieși o dihanie un fel de șopârloiu din vremi moarte întăi i s-a arătat laba dreaptă apoi umărul și o parte din cap, apoi a intrat iar în stâncă... [AFORISME VERSURI] [1948
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
-mi existența, cu suișurile și șocurile sau „coborâșurile” ei, Îmi accept și bătrînețea. În sensul că mă bucur de ea, de această vârstă, În ciuda atâtor lamentații, scriptice sau orale, ale celor care, din pragul ei, se jeluiesc după Îndepărtata și trandafiria tinerețe. Bătrânețea, această fază biologică și morală, este și sediul tuturor ieremiadelor care, precum le arată și numele, Încep cu vechea și augusta Biblie, acel vanitas vanitatum, viața ce se profilează deodată și ireversibil ca sediu al tuturor valorilor precare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
spun ce mizerii întîmpină. Mă fac că n-aud sau mă arăt obosită. «Lăsați-mă în pace, am și eu necazurile mele». De unde să știu că nu-s provocatori? Da, sînt prudentă!...” Mă uit la ea: păr blond sîrmos, față trandafirie, ochi mici, gură mică, bărbie ascuțită, împinsă spre înainte... Femeie aseptică. Da, i-adevărat: n-a putut avea alt protector decît prudența!... Numai o minte echilibrată ne conferă, în toate situațiile, demnitate. Exaltații, pateticii, impetuoșii cad, inevitabil, în exces și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
secol fumând opiul lui "fără frontiere"! Căci acesta e sufixul pe care orice om în pas cu moda îl lipește în coada titlurilor și calităților sale; cam așa cum adăuga Homer, Atena "cea cu ochi albaștri-verzui" sau Aurora "cea cu degetele trandafirii". * * * Ecce homo. Iată omul. Așa "cum în sfârșit în sineși Cel Veșnic îl schimbă"*. Avanpost al Occidentului în Orient și pecete a Orientului pusă pe carnea Occidentului, această parte a lumii care nu-i ca celelalte și care le conține
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
prin frunzișul crud, raze palide de soare primăvăratic; plăpând la soare iese ghiocelul cu creștetul de zahăr și lumină; balerine-s florile de vișin; Vara expresii frumoase soare dulce cu lumină și căldură spre răsărit mijește o geană de lumină trandafirie snopii aurii se leagănă în adierea lină a vântului cerul era albastru și în mijlocul lui soarele strălucea sclipind deasupra pășunii verzi mii de floricele galbene și albastre își ițeau capul printre firele de iarbă grasă cireșele ne fac cu ochiul
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
de adolescent Întârziat, cu lecturile mele. M-am răzbunat Însă mai târziu de această „lașitate” și am „omorât” nu puține personaje În cărțile mele, ba am reușit să „pun În scenă” și unele cochete sinucideri. Pentru că „o ratasem” o dată, stafia trandafirie și mlădioasă a sinuciderii, am regăsit-o și am reconstruit-o „din toate piesele” În „realitatea propusă de mine”, lectorilor mei fideli și invizibili. Astfel, oricât ar părea de ciudat, din „inautentic”, am devenit mai mult sau mai puțin „autentic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
rol este de a aduna impresii. Așa este un suflet mort, un suflet în adîncul căruia nu explodează nicio emoție la văzul copilului nevinovat ca roua și frumos ca florile, la auzul unui râs cristalin sau la simțirea buzelor roșii trandafirii. Nu, nu așa e și sufletul meu. Sufletul meu este un suflet dintr-o altă lume care nu se potrivește nici unui șablon. Sufletul meu e o cutie de argint scăldată într-o mare de lacrimi, peste care luminează un soare
FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Olariu Livia () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2371]
-
la timpul fixat. Despre venire...vom vedea ce vom face. Cu drag, Iliuță și Lorica. Referiri la adunarea de la Șuletea din 28 mai 1978, scrie primitorul scrisorii identificând și data aproximativă a ei - aprilie 1978: Dragă Alecule, Înainte de a înflori trandafirii voi pleca la Sîngeorz Băi, deci pe 3 mai, voi fi la stațiune și mă întorc pe ziua de 17 mai. Cu aproximativ o lună în urmă am vorbit cu profesorul Cucu și printre altele a atins problema revederii de la
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
care în mod normal nu aveți voie să o scoateți din bibliotecă, o să am necazuri. — Vă implor, împrumutați-mi-l doar pentru noaptea asta. N-o să afle nimeni. A ezitat puțin, împingându-și limba în dinții de jos. O limbă trandafirie, frumoasă. — Bine, dar mâine dimineață la ora nouă și jumătate sunteți cu atlasul aici. — Mulțumesc mult. — Cu plăcere. — Aș vrea să-mi exprim recunoștința în vreun fel. Ce v-ar face plăcere? — Vizavi este o tonetă care se numește „Treizeci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
în jur se vedea marele perete al casei care se cojea. Ieri dimineață, de aproape, porțiunile de pe perete nu apăruseră atât de mari ca acum, când le priveam din acest unghi. Peretele era acum aproape în întregime acoperit cu stucatura trandafirie, doar mici pete din albul liliachiu inițial rămânând vizibile. Un perete cu totul nou apăruse - năpârlise - ceea ce era îndeajuns de alarmant ca să mă treacă un fior de gheață (pentru că trebuia să reprezinte un anume semn de alarmă, nu?), iar după ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
meu care începuse să se cojească. În lumina orbitoare a lămpilor din stradă puteam să văd casa care se mutila cu de la sine putere. Vopseaua pur și simplu năpârlea, producând o rafală fină ca de confeti, lăsând la iveală stucatura trandafirie de dedesubt. Și o făcea fără nici un ajutor. Am rămas hipnotizat de picățelele de vopsea care ningeau pe peluză și m-am apropiat și mai mult de casă, vrăjit de pata de culoarea somonului, care continua să se lărgească. Exista
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
o ultimă privire spre interior și am ieșit în mica grădină a mănăstirii. Ne-am așezat pe o bancă din puținele care se aflau ca să ne bucurăm în liniște de vraja acelui loc monahal. Și ne-am bucurat din plin. Trandafirii atât de frumoși și proaspeți, nu ca cei care îi văzusem până acum în stațiunea noastră sau prin Platamonas, ne încântau cu parfumul lor și cu culorile vii.Același farmec aveau și florile mai mărunte, nu atât de maiestoase dar
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
dimensiuni ale timpului. Când asociem conceptului de patrie epitetul «socialistă» realizăm diferența prin diferența specifică.“ (Contemporanul, 25 august 1972) „Avem nevoie de o critică militantă, comunistă și nu de una de «mușamalizare» - arăta tovarășul Nicolae Ceaușescu -, de prezentare în culori trandafirii a aspectelor negative din artă, a unor activități artistice ce nu servesc, ci dimpotrivă, dăunează. Avem o critică în general bună. Dar putea face și mai mult în acest domeniu. Întemeiată în principiile marxist leniniste și pe tradițiile luminoase, raționaliste
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
și mulți junimiști, între care Theodor Burada și Grigore Buiucliu. Halal! zău de sfintele tinerețe!... Nimene dintre noi n-avea fruntea încrețită de necazuri, nimene nu ducea pe vremea aceea sacul cu grijile în spinare. Toți trăiau într-o lume trandafirie în care soarele nu asfințea. Alecu Șendre, amfitrionul, care ședea în capul mesei, ne stimula cheful, închina la sănătăți, istorisea anecdote cu haz, priveghea ca nimene să nu rămâie în urmă cu paharul, într-un cuvânt da mereu cep entuziasmului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
toți munții acoperiți sub o naframă imensă de ceață prin care nimic nu străbătea, dar din care se scurgea o mică ploaie subțire ca prin sită. Ceea ce am putut însă zări în locul soarelui au fost unele piepturi goale, unele brațe trandafirii rău acoperite de șaluri, care s-au retras iute în fața vremei posomorâte și a privirilor noastre indiscrete. M-am retras și eu și m-am culcat a doua oară, de astă dată cu altă viziune în ochi. La redeșteptare, m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]