2,431 matches
-
află deasupra cerurilor” - IV, 21). Din această perspectivă tragic-agnostică, viziunea capătă o importanță considerabilă. Numai prin revelație omul ajunge să prindă ceva din misterul divinității. Revelația creează singura punte între „jos” și „sus”, între pământ și cer, între contingență și transcendență. Numai revelația dă sens, structurează într-o „logică fulgurantă” haosul epistemologic în care ne aruncă evenimentele istoriei. Punctul de întâlnire a celor două lumi este Judecata finală. Atunci, toate se vor reuni pentru a fi despărțite, istoria însăși căpătând sau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Conform literaturii apocaliptice, există câteva personaje privilegiate, care pot „sparge”, metaforic vorbind, „învelișul” divinității și pot crea o rețea de comunicare permanentă între lume și Dumnezeu. Pe urmele lui Scholem, trebuie făcută distincția netă între mistica iudaică, ce nu afectează transcendența (merkaba), și cea de tip gnostic, imanentistă. * O altă trăsătură specifică a literaturii apocaliptice este reactivarea unei mitologii sincretice și, implicit, recosmizarea imaginarului religios. Profeții accentuaseră caracterul sacru al istoriei; apocalipticii operează o întoarcere cu 180 de grade: cosmosul e
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
totuși la ordinea zilei în secolele al V-lea și al VI-lea; autorul pare să nu cunoască terminologia trinitară din scrierile lui Athanasie, Vasile, Grigore din Nazianz și Chiril al Alexandriei. 2. Dimpotrivă, tema principală dezvoltată în aceste scrieri, transcendența Dumnezeului treimic față de lume, ar face din ele o apologie a filozofiei creștine împotriva păgânismului. 3. La obiecția lui Ipatie al Edessei, ce refuza să recunoască vechimea corpusului în fața monofiziților, care o susțineau, Stăniloae răspunde: scrierile lui Dionisie n-au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mai multe motive. În primul rând, Palamas i-a oferit o explicație completă și coerentă pentru soluționarea problemei misticii creștine. El răspunde într-un mod foarte convingător la întrebarea: cum se comunică pe de-a-ntregul Dumnezeu omului fără ca prin aceasta transcendența să-și piardă caracterul de transcendență? Altfel spus, cum este cu putință îndumnezeirea omului în această viață? Apoi, Palamas este expresia cea mai completă a teologiei athonite, a cărei moștenitoare de drept și de fapt se socotește ortodoxia română. În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Palamas i-a oferit o explicație completă și coerentă pentru soluționarea problemei misticii creștine. El răspunde într-un mod foarte convingător la întrebarea: cum se comunică pe de-a-ntregul Dumnezeu omului fără ca prin aceasta transcendența să-și piardă caracterul de transcendență? Altfel spus, cum este cu putință îndumnezeirea omului în această viață? Apoi, Palamas este expresia cea mai completă a teologiei athonite, a cărei moștenitoare de drept și de fapt se socotește ortodoxia română. În sfârșit, Palamas îi oferă lui Stăniloae
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lui Dumnezeu; pe de altă parte, sunt diferite de esența divină, ce rămâne intangibilă, de nepătruns și transcendentă. Lumina contemplată de isihaști în inimă ar fi tocmai lumina concretă a acestor „energii necreate”. Datorită acestei teorii, Palamas păstrează neatinsă ideea transcendenței lui Dumnezeu și aduce argumente în favoarea unei mistici creștine de natură practică, și nu doar rațională (ca la Origen și Evagrie). În replică, adversarii săi l-au acuzat că primejduiește unitatea lui Dumnezeu, caracterul Său simplu și transcendența Sa absolută
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
neatinsă ideea transcendenței lui Dumnezeu și aduce argumente în favoarea unei mistici creștine de natură practică, și nu doar rațională (ca la Origen și Evagrie). În replică, adversarii săi l-au acuzat că primejduiește unitatea lui Dumnezeu, caracterul Său simplu și transcendența Sa absolută. Ei chiar fac aluzie la diteism și chiar politeism, pentru că, postulând caracterul necreat al energiilor divine, aceasta înseamnă a nu mai recunoaște o delimitare clară între Creator și creație. În Introducerea sa la tratatele lui Palamas, traduse în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
gustului zilei”, ceea ce ar constitui o trădare a însăși esenței și vocației sale, ci „să răspundă nevoilor sufletelor care trăiesc în prezent”. Critica lui Daniélou se reduce grosso modo la două puncte. El denunță, pe de o parte, „pierderea sensului transcendenței lui Dumnezeu printr-o teologie raționalizată, care-L tratează pe Dumnezeu ca pe un obiect oarecare al gândirii”, iar pe de altă parte, „mumificarea unei gândiri ce rămâne încremenită în formele sale școlărești și care a pierdut orice contact cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mișcarea filozofică ori științifică actuală” (ambele vizează indirect curentul neotomist, dar nu numai). „Modernismul” de la sfârșitul secolului al XIX-lea văzuse just (întrucât aceleași probleme existau și atunci), dar a propus soluții false, căci, dorind să reacționeze împotriva pierderii sensului transcendenței, el „a căzut în agnosticism”; încercând să împace teologia cu știința, „a ajuns la abuzul exegezei critice”. Pe lângă aceste două critici majore, Daniélou mai face una, derivată: în opinia sa, în teologie s-a produs o ruptură între speculația teoretică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
trebuit să elimine cunoașterea științifică pentru a face loc credinței. Există și iată-ne ajunși într-o pantă abruptă diverse posibilități de transcendere și depășire a lumii experienței senzoriale, emipirice, conducând la o încredere rațională. Diferite căi de acces la transcendență, la realitatea supranaturală, metaempirică, la marele său mister pe care noi îl numim Dumnezeu. Voi trasa acum trei căi de acces, dar nu ca probe, ci ca indicații, referințe; ca stimul de reflecție și intuire a transcendenței. Prima provine din
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
de acces la transcendență, la realitatea supranaturală, metaempirică, la marele său mister pe care noi îl numim Dumnezeu. Voi trasa acum trei căi de acces, dar nu ca probe, ci ca indicații, referințe; ca stimul de reflecție și intuire a transcendenței. Prima provine din biologie, a doua din matematică, iar a treia din muzică. Evoluția orientată către om? Zeci de ani de muncă neobosită au permis astrofizicienilor să descopere ce anume era necesar să fie calibrat cu maximă precizie (și nu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
rămână cu Dumnezeu. Rezultatul: în problematica fundamentelor, matematica se confruntă cu limite ale principiului. Tocmai numărul infinit poate oferi însă ocazia unei reflecții asupra posibilității depășirii calitative a experienței, a trecerii într-o dimensiune total diferită, un infinit real sau transcendență autentică. Și fiindcă mulți matematicieni sunt și foarte buni muzicieni, propun și o altă cale de apropiere de marele mister al realității: muzica. "Sintonia" prin muzică? Muzica și matematica aparțin dintotdeauna una celeilalte, lucru valabil și pentru muzică și religie
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
percepe în interiorul său unul cu totul diferit: sunetul frumosului în infinitatea sa, sunetul acelui infinit care ne depășește și pentru care adjectivul "frumos" nu e de ajuns. Muzica ne permite să intrăm în "sintonie" cu o armonie superioară. Urme de transcendență Sunt cifre și urme care ne determină să imaginăm o realitate diferită de cea empirică, perceptibilă fizic și fiziologic. Urme care nu sunt în mod necesar perceptibile, dar care pot fi perceptibile: nu există o evidență care constrânge sau o
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
insomnie pot spune chiar foarte simplu: "Doamne, Dumnezeul meu...". Mă întărește, mă consolează. În orice moment al zilei, o întrerupere de câteva secunde în chiar mijlocul activităților cotidiene pentru a respira profund și a ne umple spiritual, deschizându-ne astfel transcendenței. O fac aproape mereu în tăcere, pentru mine însumi. De obicei nu mă rog într-un restaurant sau în alte locuri publice. Nu vă rugați "pentru a fi văzuți de oameni", spune un verset din Predica de pe munte, dar "când
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
acel Dumnezeu al Bibliei. Astfel rămân convins că prin aceste speculații admirabile nu se poate depăși o monstruozitate precum Auschwitz-ul, dar nici zecile de mii de morți al unui tsunami sau cutremur. Pe bună dreptate musulmanii, chiar mai preocupați de transcendența lui Dumnezeu, nu încetează deloc cu comentariile ironice și critice la imaginea unui Dumnezeu atât de "înjosit" și "milostiv". Cristologia imaginii lui Dumnezeu a teologilor creștini, adesea folosită în mod excesiv, se dovedește foarte expusă criticii. Așadar, nu pot să
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
suntem chiar de pe acum în măsură să dăm un răspuns cert. Natura este prin esență o natură sensibilă, deoarece raportarea la obiect, adică în ultimă instanță ek-staza ființei în care se fondează orice natură și raportarea însăși, se auto-afectează în transcendența sa însăși, așa încât viziunea, de pildă, este o viziune sensibilă. Iată de ce Kant, căutând condițiile oricărei experiențe posibile, adică, pentru el, ale oricărei lumi posibile, și-a început investigația printr-o Estetică transcendentală prin analiza sensibilității. Fără îndoială, această analiză
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
vine, încotro se îndreaptă, nici de ce. În exterioritatea sa radicală față de viață, față de viața care se simte și se încearcă pe sine și extrage din sine, în ceea ce încearcă, legea acțiunii sale și a dezvoltării sale, tehnica a devenit o transcendență absolută, fără rațiune și fără lumină, fără chip și fără privire, o "transcendență întunecată". Presupunând că, în interiorul acestei dezvoltări monstruoase a tehnicii moderne, apariția unui procedeu nou fisiunea atomului, o manipulare genetică etc. ar face să se ivească o problemă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
viața care se simte și se încearcă pe sine și extrage din sine, în ceea ce încearcă, legea acțiunii sale și a dezvoltării sale, tehnica a devenit o transcendență absolută, fără rațiune și fără lumină, fără chip și fără privire, o "transcendență întunecată". Presupunând că, în interiorul acestei dezvoltări monstruoase a tehnicii moderne, apariția unui procedeu nou fisiunea atomului, o manipulare genetică etc. ar face să se ivească o problemă în conștiința unui savant, această problemă va fi măturată ca fiind anacronică deoarece
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
în general își află obiectele, ea nu se înfățișează niciodată ca unul dintre acestea. Imanența radicală a vieții și a tot ceea ce-i aparține, a modalităților vii ale activității științifice mai cu seamă, care nu apar niciodată în orizontul nici unei transcendențe și nu compun niciodată nici o obiectivitate, este cea care le sustrage reflecției științifice atunci când nu le sustrage reflecției filozofiei înseși. În calitate de modalități vii ale subiectivității absolute, prestațiile științifice nu îi aparțin doar ca unele dintre determinările sale, cu titlu de
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
vieții și a culturii cedează locul unei dezvoltări tehnice autonome și care tinde să controleze procesul de producție în ansamblul său, ordonându-l și organizându-l după bunul său plac. În așa fel încât 3) individul este confruntat cu o transcendență din ce în ce mai opacă și ininteligibilă. Pe de-o parte, ansamblul medierilor prin care se înfăptuiește procesul material de producție potrivit modalităților prefigurate ale diviziunii muncii i se impune acesteia ca o totalitate imensă aflată în fața sa și în sânul căreia trebuie
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
altuia când, cu prilejul întâlnirilor întâmplătoare, se recunosc ca purtând același semn. Și-ar dori să transmită această cultură, să permită fiecăruia să devină ceea ce este, să se sustragă neajunsului de neîndurat al universului tehnico-mediatic, drogurilor sale, excrescenței sale monstruoase, transcendenței sale anonime, însă acesta i-a redus la tăcere odată pentru totdeauna. Mai poate oare fi salvată lumea de unii dintre ei? CUPRINS Ce nu s-a mai văzut vreodată I. Cultură și barbarie II. Știința judecată după criteriul artei
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
au fost deosebite tipurile matern - tributar imperativelor naturale și supus cerințelor speciei (sub aspectul de femelă), iar de aici împlinirea de sine este doar funcțională - și de iubită, care se apropie de autenticitatea feminină, prin detașarea față de biologic și prin transcendență. Revenind la accepțiunile inițiale date termenului, reiau ideea după care „maternă” ar semnifica mai degrabă un atribut propriu pentru orice persoană care își îngrijește în manieră maternă copiii. Se poate constitui un nou model al unei personalități care își caută
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
nici cu graiul slab! Prin despărțirile și denudările piesei, prin minimalismul și esențializarea semelor cu care lucrează modern regizoarea Nona Ciobanu și își face scenografia elocventă light-designer-ul Iulian Băltățescu, în semioza acestui spectacol respiră simbioza artelor, sunetelor și luminilor. Iar transcendența vizată cu atâta stăruință în romanțurile târzii shakespeariene se dezbracă de lestul unei fabulații care nu caută plauzibilul. Resortul acestei spectacol original cu ,Furtuna" a fost inspirația vizionară, impecabila mânuire a tehnicilor spectacolului și a dialogărilor intertextuale, ori a colajelor
Minimalism și metafizică by Ioana Zirra () [Corola-journal/Journalistic/7875_a_9200]
-
și îndemnuri univoce, iar nu buclele imprevizibile ale sofismelor acrobatice. În plus, gîndită prin prisma perechilor antinomice (potență-act, formă-materie, inteligibil-sensibil), creația lumii din nimic nu putea fi explicată, cum nu putea fi explicată nici apariția pămîntului, a cerului și a transcendenței. Pe scurt, Aristotel și Platon nu puteau trece prin găoacea selectivă a învățăturii creștine decît dacă erau cenzurați. Toată zbaterea scolasticii medievale, de la Siger din Brebant la Toma din Aquino, de la Bonaventura la Henri de Gand, de la Boetius din Dacia
Cerul filozofiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7401_a_8726]
-
și emasculat al rockerului, scheletul grafic al șablonului de pe ziduri, corpurile plăpînde, asexuate și anorexice ale unor biete făpturi, inițial feminine, abia extrase și ele de prin lagărele modelingului. Întîlnirea șevaletului cu șablonul, a culorilor Talens cu printul supradimensionat, a transcendenței subînțelese cu porcăria frustă și chemarea magică a rutului anonim și a erecțiilor gratuite și triste, generează nu numai un alt tip de imagine, - autentică, afurisită și surprinzătoare -, ci și o cu totul altă formă de lectură a lumii și
Fețele lui Bochiș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6851_a_8176]