2,637 matches
-
fiecare dimineață soarele argintează abisul morții. Ființa scoasă din spațiu și din timp, răsturnată cu burta în sus: ascunsă, umbroasă și palidă; acum expusă cu totul vederii. Și fără sprijinul picioarelor și aripilor ei... Răsucită într-o poziție nefirească... Volburi transcendente Spre dimineață volburile sunt încă stelare și violete închise volburile seara se boțesc ca florile trecute Dar în lumina stelară a Soarelui volburile sunt albe și sunt atât de dese, atât de una lângă alta, încât nici nu mai știu
Poezii by Dumitru Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/16467_a_17792]
-
individuală, în revoluția bunului simț așa cum era această prezentată în Critică rațiunii pure. "Kant s-a consolat cu simplă "bunăvoință", chiar dacă rămâne fără niciun rezultat, si a transpus realizarea acestei bunăvoințe, armonia dintre ea și necesitățile și instinctele indivizilor, în transcendent"30. Adică în domeniul rațiunii pure, deconectat de experiență, de viața reală, de zi cu zi, de modul de productie capitalist, a cărei necesitate coercitiva ridiculiza fără doar și poate cumințenia morală propusă de Kant că panaceu pentru nedreptățile sociale
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
din găină, luna și astrele pîlpîie cum viermii îngrășați în carnația aceleiași negrese, vastă cît o casă și pe deasupra aptă de-o enigmatică așteptare pe răstimpul a mii de ani... S-ar crede că celebratorul ultrasenzualei negrese nutrește o aspirație transcendentă, șansa unei iluminări, năzuind să ajungă la Ierusalim care ar fi un fel de Mecca personală. însă nu e decît un alt trucaj de tehnică vizionară. Căci acest Ierusalim nu e un lăcaș al iluminării expiatoare, ci unul parodic, pitoresc
Un nou balcanic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11184_a_12509]
-
cît să văd că, în extremitatea sudică a lui D13, pe la prînz, în lumina aia limpede din aprilie, nu zbura nimeni...". Un cititor ceva mai dedat la filozoficale ar cugeta, în trecere, că Băiuțul ăsta e-un loc lipsit de transcendent. Se poate, dar, în fond, la ce le trebuie? Oricum, orice verticală (crește, crește țara mea y compris...) e doborîtă imediat de orizontalele scurte, nervoase, scoase din faze de meci, pe-a căror forță de ,tăiere", de forfecare stă, în
Orășelul copiilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10782_a_12107]
-
p. 36). Sînt în întregime de acord că spiritul (sau sufletul) național nu a fost și nu este o esență sau o substanță etnică unică. Sau, mai tranșant, ideea unor spirite generale plutind în aer, ca un fel de esențe transcendente pogorîndu-se izbăvitor peste capetele noastre și întrupîndu-se apoi în popoare înzestrate cu har mesianic sau în profeți apocaliptici vestind paradisul unui anumit popor, o asemenea idee trebuie lăsată deoparte. La fel, ideea unor spirite ascunse în zestrea genetică a indivizilor
În spiritul lui Platon by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10980_a_12305]
-
trebuie așezată în vitrina cu exponate a istoriei culturii. În numele unor astfel de suflete naționale a curs prea mult sînge și s-au iscat prea multe tragedii ca cineva să le mai poată lua în seamă astăzi. Prin urmare, esența transcendentă sau imanentă a sufletului național e flatus vocis. Dar dacă sufletul național nu este o esență sau o substanță unică etnică - fie ea transcendentă sau imanentă -, de ce să trebuiască să deduc de aici că un asemenea suflet nu există deloc
În spiritul lui Platon by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10980_a_12305]
-
prea multe tragedii ca cineva să le mai poată lua în seamă astăzi. Prin urmare, esența transcendentă sau imanentă a sufletului național e flatus vocis. Dar dacă sufletul național nu este o esență sau o substanță unică etnică - fie ea transcendentă sau imanentă -, de ce să trebuiască să deduc de aici că un asemenea suflet nu există deloc? Cu alte cuvinte, de ce trebuie să spun că, dacă un spirit nu este o esență, el nu există? El există, doar atît că el
În spiritul lui Platon by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10980_a_12305]
-
Mercury, umbra ramurilor spinoase ale păducelului.. Iubirea platonică, recompensă potrivită de o viziune dismorfofobică, îți dărui un Ghetsimani născocit acolo unde o grădină îți strângea lacrimile singure în tenebrele unei veri încă premature. Cărei entități îi imputai utopia unei perfecțiuni transcendente care te detașa de orice realitate? Trăiai ascuns, tu ce căutai o răscumpărare de către un microfon inventat în fața unei mulțimi abstracte, imateriale ca secunda vocea ta, identitate disociată, dar unica care percepea uzura ta lăuntrică, acea boală vicleană și suferință
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
stare să dea oamenilor acea încordare lăuntrică de care este nevoie pentru a modifica realitatea din jur, creștinismul a făcut treptat loc unei noi religii. Noua religie este cu atît mai stranie cu cît ea este lipsită de un Dumnezeu transcendent. Această religie, spune Drăghicescu, este socialismul. Socialismul este o formă de creștinism în care idealurile egalitariste și justițiare ale vechilor creștini se vor împlini, chipurile, aici, în lumea aceasta, oamenii nemaitrebuind să aștepte venirea împărăției cerești. Altfel spus, judecata de
A fi ateu din prea multă credință by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10850_a_12175]
-
din factorii în jurul cărora coagulează imaginarul. Nici unul din acești factori nu se absolutizează, mulțumindu-se a rămîne într-o ambiguitate care îngăduie reversibilități și confuzii ce slujesc mecanismul productiv poetic. Astfel încît, departe de-a se usca ascetic prin tendința transcendentă ori de-a se limita la suculenta recoltă metaforică, limbajul devine un depozitar de reflexe ce se întretaie relativ pacific: ,Un corp locuind două spații în același timp, un corp promis./ O aripă înafară și aceeași înăuntru deschisă./ Țipătul și
Buba îngerului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10845_a_12170]
-
raportul ,fiorului religios", care ar fi absent la Eminescu și Creangă: Iată că, în trinomul Eminescu-Creangă-Caragiale, ultimul este cel ce revelă, de fapt, fiorul religios cel mai profund și înfiorat. Căci, prin intermediul lui Lefter ori Anghelache, Caragiale ne dezvăluie un transcendent capricios, ce se joacă, amuzat, cu omul, strivindu-l, numai pentru a înscena o ingenioasă comedie metafizică". Dar în acest caz nu stăm în fața doar a unei demonii, a ceea ce însuși dl Vartic numește ,o profunzime de-a dreptul demonică
Caragiale între oglinzi paralele (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10863_a_12188]
-
o ingenioasă comedie metafizică". Dar în acest caz nu stăm în fața doar a unei demonii, a ceea ce însuși dl Vartic numește ,o profunzime de-a dreptul demonică"? Metafizica adusă la starea de ,comedie" nu e o drastică relativizare a metafizicii? Transcendentul care se ,amuză" nu e cumva unul pus sub semnul dizolvantei îndoieli? Unul compromis? Reflectăm la Psalmii lui Arghezi de-o analoagă circumspecție joculară, probînd ceea ce s-a numit ,ateismul religios" al marelui poet. Să menționăm că însuși scrisul i
Caragiale între oglinzi paralele (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10863_a_12188]
-
heroic' attempts to found the autonomy of the imperium and conceive its godly origin (just think of Dante's duo ultima). But, to define its own order, the law of the earthly city will come only by giving up any transcendent justification, thus truly representing that space that the mân can fully inhabit 1". În both cases "what/who restrains" is a force that fights the world's nihilistic annihilation by the Antichrist, that is, by a pure destructive force whose
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
funcționar care a săvîrșit o fraudă la banca unde mai e încă angajat și care tremură la gîndul că ar putea fi descoperit". Comparațiile urcă în amontele istoriei literare. Dacă Belikov e mai "normal", chinuit de gîndul erorii posibile față de "transcendentul" birocratic, Anghelache e tangent la patologie, prin spaima absenței organului de control care nu s-a manifestat vreme de unsprezece ani. în consecință, remarcă dl. Vartic, "dacă la eroul cehovian se poate detecta o prudență grotesc-sofocliană, la eroul caragialian se
Caragiale între oglinzi paralele (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10884_a_12209]
-
se poate detecta o prudență grotesc-sofocliană, la eroul caragialian se revelă o revoltă grotesc-euripidiană". în fine, avem a face cu o integrare biblică. Casierul obsedat de ideea incorectitudinii ar fi un "rigorist strict de tip paulin", veșnic nesincronizat cu un "transcendent" de birocratică factură, "de tip arhaic, precreștin, adică indiferent la morală și, deci, întru totul capricios și pervers". Procedeul comparativ ne întîmpină și-n alte numeroase pagini, cu aceeași alură spectaculoasă, am zice acrobatică. Astfel Lefter Popescu apare explicat prin
Caragiale între oglinzi paralele (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10884_a_12209]
-
apărute în zilele fericite, ne pot răscumpăra obediența cu care, în restul zilelor, îndurăm valabilitatea descurajatoare a științei. Fără aceste excepții încurajatoare, am fi siliți să acceptăm că principiile divine au murit, că spiritele s-au stins și că esențele transcendente au pierit. Fără aceste excepții, Dumnezeu nu ar putea crea lumea din nimic, omul nu ar fi rodul creației divine, iar posibilitatea unui perpetuum mobile ar fi o năzbîtie pe care numai mintea copiilor o mai poate plăsmui. Din păcate
Stiinta Voodoo by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10139_a_11464]
-
constituit atît rodul unui program estetic, cît o turnare într-o formă adecvată a acestei situații dramatice. Așadar, cum s-ar fi rostit Kierkegaard, nu o contestare a lui Dumnezeu, ci o față a imperfecțiunii creaturii sale. Scoasă din priza transcendentului, făptura umană face drumul înapoi al evoluției sale, spre regnul animal. Individul dezumanizat, redus la funcția de fantoșă hilară, nu e decît produsul unei atrofieri a organismului spiritual. Imaginea sa nu e o "găselniță" beletristă, ci o răsfrîngere a unei
Eugen Ionescu pe via religiosa by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10198_a_11523]
-
mișcarea și Ťideologiať legionară". E foarte probabil că extrema dreaptă l-a fascinat prin aceea că a fost "o sectă mistică", animată de un ideal de "salvare". Cărturarul atras de religie a văzut în această trăsătură a sa o dimensiune transcendentă, în măsură, până la un punct, a o motiva. Spre deosebire de comunismul ateu, legionarismul își asuma o credință ardentă și un "cavalerism" autosacrificial asupra căruia atrăgeau atenția N. Steinhardt și Al. Paleologu... Cioran avea "ceva fascinant în persoana lui, ceva provocator, exaltant
Tablou de epocă (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10218_a_11543]
-
apocaliptică dacă e să supraviețuiești și fizic și psihic și spiritual", mărturisește autoarea. Dar actuala apocalipsă e degradată ea însăși. Nu se mai poate menține la înălțimea unui dramatism absolut, măcinată de suferințe comune, de nevoi banale care blochează impulsul transcendent. Drept care conștiința poetei se decide a păși pe covorul fierbinte al prozei noastre de toate zilele, asumîndu-și idealul unui om "foarte nou", spectaculos prin normalitate, iradiant prin inserția sa într-o omenire pe care o poate mîntui pe orizontala civilizației
Poeta față cu epoca by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10762_a_12087]
-
pentru acesta nu există decât legea morală lăuntrică ce exclude furia răzbunătoare și egalitaristă, pragmatismul și contingența. Deturnarea retorică a planului semantic, premeditată de autor, a generat confuzia de apartenență a celor două conștiințe, cea empirică, a proletarului, și cea transcendentă, a Cezarului, în care trebuie să recunoaștem sensibilitatea formelor intuitive și gândirea etică a poetului, precum și conceptele apriorice de spațiu-timp-cauzalitate care au marcat întreaga operă a lui Eminescu.
Eminescu, recitiri by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4009_a_5334]
-
luciferică este o parte din Trilogia cunoașterii. Ce rol joacă în sistemul său filosofic? În acest caz este vorba de epistemologie, de teoria cunoașterii, vorbim despre partea a doua din Trilogia cunoașterii, care se găsește între Eonul dogmatic și Censura transcendentă. Cunoașterea luciferică se găsește în opoziție cu opera Cunoașterea paradisiacă. Această opțiune terminologică este necesară, pentru a spune limpede că marea enigmă este de ce omul nu cunoaște totul deodată, ci are nevoie de sute sau chiar mii de ani, până când
Filosofia lui Blaga tradusă după un secol în limba germană by Peter Sragher () [Corola-journal/Journalistic/4017_a_5342]
-
o invocare sau o rugăciune. Doar dacă este primită acolo, va fi primită și pe pământ”. În procesul detașării, al apropierii prin depărtare, alături de verticalizare, se găsesc despărțirile și legitimarea unei relații cu un Dumnezeu creștin, ce șterge planificările vidului transcendent al postmodernității. În Copilul-lup al lui Dumnezeu, Cărtărescu vorbește despre nostalgia unei cetăți a lui Dumnezeu asediate tardiv, dar cucerite prin educația fiului. O șansă diferită de a deveni „un om întreg”. Cum rămâne, însă, cu despărțirile? Volumul evocă disparițiile
Insule pentru un imperiu by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4143_a_5468]
-
înscrie într-un plan misterios. Boala e indiciul elevației de spirit, adică simptomul care însoțește geniul, în nici un caz fermentul sau cauza lui, și pe cei pe care Dumnezeu îi iubește îi chinuie cel mai mult, sub imperiul unei iconomii transcendente la care mintea nu poate ajunge. Din acest moment, căința e înlocuită de convingerea unui rol pe care îl are de jucat în matca culturii. Preocupările de logică încetează să mai fie penitența cuvenită unei dereglări, și devin încercări obligatorii
Logica cu virtuți etice by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3856_a_5181]
-
Simona Vasilache Una din căile mai puțin, dacă nu deloc, bătute ale interpretării capodoperei lui Negruzzi e referirea la simboluri transcendente care guvernează o lume, altminteri, foarte ancorată în concret. Totuși, ele abundă. Chiar de la început, când se întâlnește cu vornicul Bogdan, viitorul domn își pune o dorință: să dea Dumnezeu să nu aibă nevoie să facă ce-a făcut Mircea-Vodă
Domnul și Dumnezeu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4192_a_5517]
-
inegalitatea pe care proprietatea o crease în paleoliticul superior (35.000-10.000 de ani înainte de Christos), fie și proprietatea asupra mai multor femei, semn de superioritate socială, și când apar reprezentanții cultului, preoții de azi, dominându-i cu autoritatea lor transcendentă pe bieții supuși imanenți. Luxul și mizeria ar fi, așadar, relele majore ale lumii oamenilor , ca „achiziții” târzii, conform neomarxismului cam bătător la ochi al lui Alain Testart.
Ne cunoaștem cu adevărat strămoșii? () [Corola-journal/Journalistic/4040_a_5365]