1,736 matches
-
filosofia lui Kant și cea a lui C. Rădulescu-Motru, ceea ce ne-am propus în această carte. I.2.b. Formula descriptivă a proiectului antropologic kantian "Eu sunt" constituie formula unei aprehensiuni de sine ("conștiință de sine", apercepție totodată empirică și transcendentală ?) care nu are nici poziția cartesianului "eu gândesc" (eu exist), ca un fel de axiomă într-un demers de legitimare a cunoașterii clare și distincte, nici pe aceea a formulei "omul este o ființă cu anumite însușiri" proprie cercetărilor de
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
de unitate a subiectului cunoașterii 60, în ultimă instanță, de unitatea de existență a omului, așa cum aceasta a fost gândită de Kant în Critica rațiunii pure.61 Însuși subiectul gânditor (ca primă semnificație pentru "eu sunt") trebuie înțeles ca subiect transcendental, așa încât el semnifică nu doar unitatea subiectului cunoașterii, posesor al formelor a priori care fac posibilă cunoștința, ci unitatea de existență a omului, care cuprinde, pe lângă facultatea numită, și facultatea de a dori, ce face posibilă, prin forma sa a
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
legat de mobiluri ele însele condiționate din afara persoanei, în lumea sensibilă omul este existență eteronomă; dându-și sieși legea, având astfel putința acțiunii din datorie, în lumea inteligibilă, omul este ființă autonomă. "Kant distinge spune Ion Petrovici pe lângă eul nostru transcendental, cu puritate morală neprihănită și un eu empiric, o puternică cetățuie egoistă a sufletului nostru preocupată numai de fericirea individuală"65. Dar, date fiind acestea, cum comunică cele două instanțe ale unității umane de existență? În ipoteza năruirii acestei unități
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
fi conceput un nou proiect al ei în absența unor linii de semnificație "teoretică" ce trimit către un proiect antropologic. Reproșul lui C. Rădulescu-Motru privind înțelesul kantian al subiectului cunoscător, anume că acesta apare într-o formă abstractă, ca subiectivitate transcendentală, fără semnificație la nivelul individului concret, are justificare dacă omul este înțeles numai ca subiect al cunoașterii. Înțeles ca ființă sensibilă și inteligibilă, omul lui Kant poartă cu sine și determinarea concret-individuală pe care nu o găsește C. Rădulescu-Motru, dar
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
nu o poate părăsi, dar pe care o poate limita prin "locuirea" sa inteligibilă, nu este "om întreg". Experiența acestuia din urmă fusese făcută de Kant poate într-un pur sens experimental prin prezentarea omului (a ființei raționale) ca "subiectivitate transcendentală", ca subiect al cunoașterii, apoi prin prezentarea lui ca posesor al facultății de a dori inferioară (aceea prin care omul râvnește fericirea); și chiar prin prezentarea lui doar ca ființă inteligibilă, liberă. Aceste experimente kantiene nu au contat, desigur, decât
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
legată de facultatea de a dori; cea de-a doua exprimă modul de a concepe obiectele ce aparțin naturii nu doar potrivit mecanismului acesteia, ci și ca mijloace în vederea unor scopuri, prin urmare, ca scopuri relative). Finalitatea apare ca principiu transcendental (astfel este principiul finalității naturii, întrucât conceptul obiectelor gândite ca fiind supuse lui nu conține nimic empiric, fiind vorba de "conceptul pur al obiectelor cunoașterii experimentale posibile în genere"100) sau ca principiu metafizic (astfel este principiul finalității practice, întrucât
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
nu este un epifenomen, nici un suprafenomen, ci un fenomen înscris într-o desfășurare, într-o ordine care capătă coerență tocmai prin așezarea ei în această ordine: "Conștiința omenească așa cum o înțelegem noi astăzi nu este o oglindă pasivă, nici o conștiință transcendentală (! n. C.); nu este apoi un epifenomen, care se adaugă, ca o lumină venită din altă lume, peste fondul unei lumi materiale, ci este rezultatul sintetic al evoluției prin care a trecut întreaga energie universală: este aceea ce numim personalitatea
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
începând cu lucrarea de doctorat: Zur Entwicklung von Kant's Theorie der Naturcausalitat (1893) și încheind cu Timp și destin (1940), C. Rădulescu-Motru se referă "critic" la conceptul kantian al timpului. Ca intuiție pură a priori și legat de conștiința transcendentală (de subiectivitate), timpul lui Kant este o construcție abstractă, socotește filosoful român, este timpul matematic, nu timpul real, destinul. Acesta din urmă este legat de individ, este legea lui de finalitate. Argumentele lui Kant privind timpul ca intuiție a priori
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
german face din timp "legea determinismului naturii", această intuiție a priori nu ar fi decât timpul despre care vorbeau filosofii mecaniciști din sec. al XVIII-lea. Concluzia lui C. Rădulescu-Motru este următoarea: "Timpul aprioric, în care o conștiință în genere, transcendentală, ordonează experiența, este timpul restrâns la succesiunea cauzală mecanică, este timpul măsurătoarei matematice"168. În Estetica transcendentală a primei Critici, Kant prezintă timpul ca o intuiție pură a priori, formă a simțului intern, "condiția formală a priori a tuturor fenomenelor
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
care vorbeau filosofii mecaniciști din sec. al XVIII-lea. Concluzia lui C. Rădulescu-Motru este următoarea: "Timpul aprioric, în care o conștiință în genere, transcendentală, ordonează experiența, este timpul restrâns la succesiunea cauzală mecanică, este timpul măsurătoarei matematice"168. În Estetica transcendentală a primei Critici, Kant prezintă timpul ca o intuiție pură a priori, formă a simțului intern, "condiția formală a priori a tuturor fenomenelor în genere"169. Timpul nu este obiectiv în sensul prezenței sale în afara subiectului, relativ la lucrul în sine
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
inductivă este construit în intenția declarată de a oferi o nouă explicație identității conștiinței și, prin aceasta, o nouă bază pentru rezolvarea problemei lui Kant"171. Aprecierea inadecvării timpului kantian la rezultatele științelor operează cu două planuri: cel al filosofiei transcendentale și cel al cunoașterii științifice, planuri de înălțimi diferite, cu supoziții, ipoteze, probleme și răspunsuri diferite. De altminteri, nu doar înțelesul kantian al timpului este judecat de C. Rădulescu-Motru prin raportare la psihologie, în general la știință, ci însăși problema
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
sens "pozitiv" și cu presupuse funcții asumate de natură "pozitivistă", timpul kantian îi apare gânditorului român drept o construcție abstractă. Înțeles astfel, el face inutilă intenția de a-i păstra un sens de "realitate", fie aceasta subiectivă. Totuși, dinspre filosofia transcendentală (care trebuie să răspundă următoarelor întrebări: Cum este posibilă matematica pură? Cum este posibilă fizica pură? Cum este posibilă metafizica în genere? Cum este posibilă metafizica știință?), timpul kantian, ca intuiție a priori, are sensuri care trimit la o "realitate
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
posibilă fizica pură? Cum este posibilă metafizica în genere? Cum este posibilă metafizica știință?), timpul kantian, ca intuiție a priori, are sensuri care trimit la o "realitate"; el posedă o funcție constitutivă față de fenomen și este necesar în arhitectonica subiectivității transcendentale. Programul pe care și-l propune C. Rădulescu-Motru în filosofia sa este sensibil diferit de cel kantian; iar legitimitatea criticilor filosofului român, relative la filosofia kantiană, este justificată prin asumpțiile pe care sistemul său se întemeiază. Cert este faptul că
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
iar legitimitatea criticilor filosofului român, relative la filosofia kantiană, este justificată prin asumpțiile pe care sistemul său se întemeiază. Cert este faptul că încadrarea teoretică pe care C. Rădulescu-Motru o propune pentru noțiunea timpului este alta decât cea a filosofiei transcendentale a lui Kant. Există însă și sensuri ce le apropie. Timpul kantian nu este destinul personalist-energetic, dar este asemenea timpului matematic despre care vorbește C. Rădulescu-Motru, timp folosit pentru măsurare, spune el, de științele fizico-chimice. Filosoful român nu neagă timpul-instrument
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
C. Rădulescu-Motru, datorită definiției formale dată personalității, va servi mai degrabă unui personalism unilateral, nu unui "personalism științific". Autonomia voinței are, la Kant, un temei mistic; înțelesul personalității este vag, pentru că el nu e prezentat prin mijloace experimentale; folosirea metodei transcendentale îl îndepărtează de metoda inductivă, cea care ar fi oferit, după socotința lui C. Rădulescu-Motru, o bază solidă cercetării personalității. Aceste "inconveniente" ale personalismului kantian nu rămân blocate în interiorul sistemului care le-a dat naștere, ci trec în filosofiile ce
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
și ontologia umanului în lumea de azi, în "Revista de filosofie", 2/1986. BOLTZMANN, L., Răspuns la prelegerea ținută de profesorul Ostwald despre fericire, în vol. Scrieri, traducere de Andrei Bandi, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981. BOTEZATU, Petre, Idealismul transcendental și cauzalitatea, în vol. col. Immanuel Kant 200 de ani de la apariția "Criticii rațiunii pure", Editura Academiei, București, 1982. BRETON, Stanislav, Le problème actuel de l'antropologie thomiste, în "Revue philosophique de Louvain", 70/1963. BUNGE, M., Știință și filosofie
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Editura Politică, București, 1984. RALEA, Mihail, Explicarea omului, Editura Minerva, București, 1972. RENOUVIER, Ch., Histoire et solution des problèmes métaphysique, Félix Alcan, Paris, 1901. RENOUVIER, Ch., Le personnalisme, Librairie Félix Alcan, Paris, 1926. RICKERT, H., Obiectul cunoașterii. Introducere în filosofia transcendentală: Sens și valoare, traducere de Alexandru Boboc și Ioan N. Roșca, în vol. Filosofie contemporană, Editura Garamond, București 1995. RICOEUR, P., Eseuri de hermeneutică, traducere de Vasile Tonoiu, Editura Humanitas, București, 1995. RIEHL, A., Filosofia critică, în vol. Filosofie neokantiană
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Editura "Jurnalul Literar", 1995, p. 27. 47 Idem, Kant et le probl(me de la m(taphysique, Paris, Gallimard, 1982, p. 57. 48 A se vedea, pentru sensurile termenului "pragmatic", și Kant, Critica rațiunii pure, București, Editura IRI, 1994; II Metodologia transcendentală, Cap 2 Canonul rațiunii pure. 49 A se vedea Kant, Logica generală, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1985, p. 78. 50 Idem, Anthropologie, p. 36. 51 Idem, Critica rațiunii pure, p. 32. 52 Cf. Idem, Op. cit., I, Diviziunea a doua
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
2 Canonul rațiunii pure. 49 A se vedea Kant, Logica generală, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1985, p. 78. 50 Idem, Anthropologie, p. 36. 51 Idem, Critica rațiunii pure, p. 32. 52 Cf. Idem, Op. cit., I, Diviziunea a doua: Dialectica transcendentală. 53 Ibidem, p. 568. 54 Idem, Critica rațiunii practice, Editura Științifică, 1972, pp. 222-223. 55 Idem, Anthropologie, p. 1. 56 Idem, Critica facultății de judecare, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1981, p. 374. A se vedea și noua ediție, trad
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Surdu, Studiu introductiv la Immanuel Kant, Logica generală. 58 Heidegger, Kant et le probl(me de la m(tafizique, p. 262. 59 Cf. Kant, Logica generală, p. 78; primele trei întrebări apar după cum s-a menționat mai sus și în Metodologia transcendentală, capitolul al doilea din Critica rațiunii pure. 60 În această privință, a se vedea și modul în care Ilie Pârvu interpretează "teorema generală a Criticii rațiunii pure", referitoare la "posibilitatea experienței" ca temei al obiectivității "tuturor cognițiilor noastre a priori
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Criticii rațiunii pure", referitoare la "posibilitatea experienței" ca temei al obiectivității "tuturor cognițiilor noastre a priori". Ilie Pârvu, Posibilitatea experienței. O reconstrucție teoretică a "Criticii rațiunii pure", București, Politeia-SNSPA, 2004. 61 Semnificative pentru această chestiune sunt câteva observații din "Metodologia transcendentală" din prima Critică. Dar ideea pe care aceste observații se bazează apare cu mult mai devreme, la începutul "Dialecticii transcendentale": "Toate Ideile transcendentale pot fi împărțite în trei clase, din care cea dintâi (Ideea psihologică n. C.) conține unitatea absolută
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
O reconstrucție teoretică a "Criticii rațiunii pure", București, Politeia-SNSPA, 2004. 61 Semnificative pentru această chestiune sunt câteva observații din "Metodologia transcendentală" din prima Critică. Dar ideea pe care aceste observații se bazează apare cu mult mai devreme, la începutul "Dialecticii transcendentale": "Toate Ideile transcendentale pot fi împărțite în trei clase, din care cea dintâi (Ideea psihologică n. C.) conține unitatea absolută (necondiționată) a subiectului gânditor" Kant, Critica rațiunii pure, p. 294. 62 Kant, Op. cit., p. 554. 63 Luăm acești termeni cu
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
a "Criticii rațiunii pure", București, Politeia-SNSPA, 2004. 61 Semnificative pentru această chestiune sunt câteva observații din "Metodologia transcendentală" din prima Critică. Dar ideea pe care aceste observații se bazează apare cu mult mai devreme, la începutul "Dialecticii transcendentale": "Toate Ideile transcendentale pot fi împărțite în trei clase, din care cea dintâi (Ideea psihologică n. C.) conține unitatea absolută (necondiționată) a subiectului gânditor" Kant, Critica rațiunii pure, p. 294. 62 Kant, Op. cit., p. 554. 63 Luăm acești termeni cu sensul sugerat de
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Op. cit., p. 69. 165 Ibidem, p. 144. 166 Ibidem, p. 47. 167 H. Bergson, L'évolution creatrice, Paris, Félix Alcan, 1926 , p. 49. 168 C. Rădulescu-Motru, Op. cit., p. 57. 169 Kant, Critica rațiunii pure, p. 80-86. 170 Petre Botezatu, Idealismul transcendental și cauzalitatea, în vol. col. Immanuel Kant 200 de ani de la apariția "Criticii rațiunii pure", București, Editura Academiei, 1982. 171 M. Flonta, Filosofie critică și construcție metafizică, în "Revista de filosofie", 5/1993, p. 449. 172 C. Rădulescu-Motru, Op. cit., p.
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
are importanță. Într-o zi, verificându-și o adresă din carnețel, Mozart îl opri pe Finch: Nu vă supărați, nu știți unde vine strada Gough? Ia să vedem... zise Finch, scărpinându-se în cap într-un mod foarte ciudat, chiar transcendental, s-ar putea spune. Comentariul maestrului Ludovic L. (pe care nu-l cheamă Ludovic L.): " O culpă poate reverbera după trei, după șapte sau chiar după treisprezece generații. Cu cât vom coborî mai mult în viața strămoșilor, cu atât evenimentele
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]