430 matches
-
a te depăși ca eu închis, înseamnă a te transcende. în acest exercițiu, care ne stă la îndemînă zi de zi, care poate fi foarte concret, banal, modest, putem presimți ceva din misterul și din nemărginirea transcendenței. Or, exercițiul de transcendere e poate cel mai dificil atunci cînd se referă la celălalt religios, dedicat unui absolut formulat în alți termeni decît îl formulăm noi înșine. Cînd vorbește despre descoperirea celuilalt religios, André Scrima tratează tema în termeni tehnici, de experiență spirituală
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
care culminează cu doctrina lurianică a contracției (țimțum) susține că spațiul creației se ivește ca efect al concentrării, restrîngerii sau interiorizării lui Dumnezeu, absorbit de Infinitul lui radical. în termenii lui Meister Eckhart, creatura apare în teritoriul făcut posibil prin transcenderea de sine a lui Dumnezeu, care se retrage în străfundul Deității sale, unde își are locul propriu nașterea eternă a Fiului din Tatăl, unde Tatăl îl naște pe Fiul în abisul increat al sufletului. Alături de doctrinele metafizice ale altor tradiții
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
prin retragere tematizează spațiul lumii ca fenomen al transcendenței divine în chiar actul autotranscenderii sale. Peisajul lumii are ca substrat mișcarea divinului care se depășește pe Sine spre Sinele lui misterios. Abia în spațiul făcut posibil prin această mișcare de transcendere lucrează Creatorul, stabilind principiile creației, manifestîndu-se în mod afirmativ, instaurator. Dumnezeu creator apare ca un atribut al lui Dumnezeu în actul transcenderii sale. întregul existenței universale capătă loc pe o fărîmă din interioritatea divină de unde Dumnezeu s-a retras, lăsîndu-și
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
care se depășește pe Sine spre Sinele lui misterios. Abia în spațiul făcut posibil prin această mișcare de transcendere lucrează Creatorul, stabilind principiile creației, manifestîndu-se în mod afirmativ, instaurator. Dumnezeu creator apare ca un atribut al lui Dumnezeu în actul transcenderii sale. întregul existenței universale capătă loc pe o fărîmă din interioritatea divină de unde Dumnezeu s-a retras, lăsîndu-și acolo urmele : urme care înseamnă posibilitatea de a raporta existența la realitatea absolută, de a o gîndi drept relativă, primindu-și realitatea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
marchează mai mult ca niciodată, în spectacolul public, distanța față de formele lumii, în care radiază lumina ei, dar de care ea nu e nici stăpînită, nici parcelată. Modernitatea tîrzie poate fi privită ca un spectacol al transcendenței care convoacă la transcenderea chipurilor ei limitative. Pentru perspectiva obiectivantă, acest spectacol poate părea dezolant. Pentru perspectiva transfiguratoare, el poate fi, cu tot discernămîntul necesar în privința puținătății, crizelor, sărăciei timpului nostru, un spectacol eliberator.
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
incursiune făcută pînă la surse. Era astfel dezvoltată, prin grila lui ca și cum, o lectură empatică aplicată pe trecutul spiritului, a înfățișării sale originare, a "originii absolute și quasimetafizice". Cadrele investigației, temporale doar cu titlu pur orientativ, erau metafizice, propunîndu-și deci transcenderea fenomenalului. O asemenea clătinare a fundamentelor care impunea însă o necesară reîntemeire s-a produs în fapt odată cu filosofia lui Husserl și Heidegger. Ireductibilă, deci, la un debut temporal ("act ireductibil la simpla apariție în timp"), a fonda "constă în
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
pe față, în acest din urmă specimen de provincial, care "nu poate accepta viața zbuciumată trăită în fenomen, lipsită de absolut, dar realizată în tragic", și tocmai de aceea, cum spune în finalul acestei scrisori provinciale, alege distrugerea realului în locul transcenderii acestuia. Tînărul Cioran intra încă de atunci așa cum am sugerat și noi de atîtea ori într-o campanie ofensivă față de existențial. În căutarea, probabil, a celei mai bune dintre lumile posibile, el se fixa indubitabil nu pe implozia eului, pe
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
că era vorba de o decizie poate numai de moment a lui Cioran. Opțiunea lui împingea către un melanj ciudat al lui sau cu și, căci prefer presupunea, în cadrele conjuncției, exercitarea plăcerii conferite de libertatea disjuncției: Prefer distrugerea realului transcenderii lui". Era aici începutul unei hotărîri de a se împotrivi, cum va spune mai tîrziu, la tot ceea ce s-a creat de la primul nostru strămoș încoace. Poate nu greșim dacă situăm aici și acum, în rîndurile scrise la această vîrstă
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
vrînd să depășească acel "donchișotism local" (fascinația produsă de eroul lui Cervantes nu va înceta nicicînd, Cioran văzîndu-și destinul disputat între figura tristului cavaler și cea a lui Faust), tînărul de numai 17-18 ani se temea nu atît de aventura transcenderii realului, cît de consecința unui asemenea traiect, și anume: prăbușirea asemănătoare cu aceea a albatroșilor, cei care cad de la înălțimea propriilor singurătăți 118. Cioran rămîne de altfel în sine mai toată viața un provincial, iar opera sa, cu toate performanțele
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
existente, celor care aleg să răspundă cu propriile lor descrieri și interpretări tragicului eveniment. Astfel, memoria culturală lăsată de Selena, manifestă în acțiunile expresive ce au avut loc nu numai în orașul său natal, ci pe tot cuprinsul Statelor Unite, facilitează transcenderea și reconfigurarea granițelor culturale dintre anglofoni și mestizos, aducând cele două comunități mai aproape una de alta, prin intermediul accesului nemijlocit al tuturor la spațiul discursiv creat de Selena de-a lungul granițelor culturale care i-au găzduit actul artistic. González
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
manieră, încât să alegem să contribuim (mai degrabă decât să nu o facem), din colțisorul nostru cultural particular, vizibili sau încă nu din perspectiva culturii academice dominante la nivel mondial (americană, în special pe domeniul Științelor comunicării) la efortul de transcendere a granițelor simbolice determinate cultural ale domeniului, efort inițiat de cei trei editori și pe care aceștia îl lasă, în baza textelor cu care și-au documentat experiențele, moștenire generațiilor viitoare. Interesul editorilor lui Our Voices în fiecare dintre noi
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
decât că este necesar să fim conștienți de faptul că, la fiecare pas, criticul riscă să "cadă de pe bârnă". Cu alte cuvinte, există pericolul constant și continuu ca, în aventura intelectuală pe care și-a propus-o, Campbell să riște transcenderea acelor limite fine care îi definesc "locul de manevră". Dincolo de aceste metafore, deci, să fim, împreună, conștienți, pe tot parcursul lecturii ce ne așteaptă, de faptul că nu judecăm oamenii în această situație, ci discursurile (desigur, din perspectiva morală din
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
altă parte, în conștiința arhaică, ascensiunea unui munte are sensul trecerii în celălalt tărâm, muntele fiind un simbol al realității absolute). Plecarea lui se întâmplă "la două după-amiază" (ca și în Pe strada Mântuleasa..., Les trois Grâces etc.), ora posibilei transcenderi într-o lume din afara istoriei. Cucoaneș pleacă având complicitatea naratorului prieten pentru a putea vedea limitele macrantropiei sale. "Dezechilibrul" biologic pe care îl trăiește Cucoaneș are consecință pierderea unor nevoi fiziologice ca foamea și a capacitații de a percepe sunetele
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
vedere un anumit tip de păcate, de patimi (vămile minciunii, clevetirii, judecării aproapelui, lăcomiei, leneviei, furtului, avariției, zgârceniei, nedreptății, mândriei, mâniei, amintirii răului și a răzbunării, uciderii, farmecelor, necurăției, sodomiei, ereziei, nemilostivirii etc.) pe care sufletul încearcă să le răscumpere. Transcenderea hotarelor acestei lumi cu suma de cinci lei este refuzată de către taxatorul care cere dublarea sumei. Locul inițierii lui Gavrilescu, la țigănci este un topos labirintic 316, în care, spre deosebire de labirinturile clasice unde accesul este permis o singură dată, Gavrilescu
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
celui fericit, deoarece coboară la o gară atât de aproape de Pod, gară al cărei nume naratorul nu și-l va mai aminti niciodată (aceeași amnezie a personajelor eliadești care le desparte de condiția paradisiacă) se leagă de timpul solstițial al transcenderii în moarte (ziua Sf. Onufrie încheie vara), recurent în proza eliadescă (în Calendarul iulian sărbatoarea Sfântului Onofrei marca perioada solstițiului de vară). Proza eliadescă acordă o mare importanță "mitologiei solstițiale": simbolismul solstițiului de iarnă care supraviețuiește camuflat în structura petrecerilor
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
folosim una dintre expresiile favorite ale lui Eliade, în felul în care ele încorporează principiul coincidentia oppositorum" 832. 4.16. Numele arhetipal Nuvela Ivan reia elemente dintr-o altă proză scurtă, Fratele risipitor (1949): marșul prin porumbiște, războiul, amiaza (când transcenderea hotarelor acestei lumi devine posibilă), podul ca destinație finală a oricărui drum ("Uită-te mai bine, Darie. Sunt fel de fel de poduri pe lume. Acesta de-aici, din fața dumitale, duce la noi acasă"833), similaritatea unor nume (Iliescu-Iliuț) și
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
și Lunii, căci în acel moment intră soarele în semnul Cancerului, dominat de lună"13. Întruchipările mitologice ale numelor aparțin unei mitologii pe care o construiește Eliade, iar mitul (recreat) al soarelui și lunii este în acord cu ideea de transcendere a formelor populare, căutarea izvorului "din care s-a născut Miorița". Procedeul este intensificat în Noaptea de Sânziene, prin semnificația cu rezonanțe astrale a patronimului personajului feminin, Sideri. Numele propriu acționează ca "nucleu formativ" atât ca designator care dobândește semnificații
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
transfigurare""83. Este formulată aici o generalizare. Comentatorii au urmat această direcție. În acest sens, s-au putut determina două astfel de caracteristici 84: a) Orice formulă intelectuală antinomică în sine care, în dezacord radical cu înțelegerea, conduce la o transcendere a logicii este dogmatică; b) Orice formulă intelectuală care, în dezacord radical cu înțelegerea, strică solidaritatea noțiunilor producând o transfigurare a logicii este dogmatică. 1.1.2. Ideație dogmatică și minus-cunoaștere Spuneam la începutul paragrafului anterior că Lucian Blaga a
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
se poate spune cu certitudine că ea avansează în direcția minus, intrând într-o altă dimensiune. Afirmând antinomia, judecățile de minus-cunoaștere postulează o sinteză dincolo de înțelegere și concretizare, prin care are loc transfigurarea antinomiei. Prin aceasta, minus-cunoașterea presupune suspendarea sau transcenderea logicii obișnuite. Intelectul enstatic sare din sine, devenind ecstatic, numai pentru a formula anume rezultate și numai împins la acest salt de propriile legi logice și de natura criptică a materialului pozitiv asupra căruia se aplică. Intelectul ecstatic nu poate
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Ceea ce vreau să scot în evidență este că această formă de raportare la mister ia forma unei antinomii, pe care Lucian Blaga o consideră o ilustrare a ideii antinomiei transfigurate. Având ideea de mister, cunoașterea luciferică reușește un fel de transcendere a censurii. Ideea de mister "e singura care sparge sau mai bine zis "trece" frontul censurii transcendente"179. Nu este, însă, vorba de o trecere în sens pozitiv, ci numai negativ. Ideea de mister este una negativă. Blaga revine la
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
care discută despre spirit și realizare. "Prin censura transcendentă, Marele Anonim îngăduie spiritului să se realizeze în viață în două chipuri: sau impropriu, ca act de cvasi-cunoaștere (prin acte de disimulare a transcendenței), sau incomplet printr-un autentic act de transcendere, dar numai prin ideea-negativ a misterului existențial (prin cunoaștere-negativ)"180. Dacă în cvasi-cunoaștere avem doar o cvasi-realizare a spiritului, în cunoașterea-negativ avem o autentică realizare, o efulgurație a spiritului, o reală transcendere. Blaga detectează, însă, în economia acestui act de
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
transcendenței), sau incomplet printr-un autentic act de transcendere, dar numai prin ideea-negativ a misterului existențial (prin cunoaștere-negativ)"180. Dacă în cvasi-cunoaștere avem doar o cvasi-realizare a spiritului, în cunoașterea-negativ avem o autentică realizare, o efulgurație a spiritului, o reală transcendere. Blaga detectează, însă, în economia acestui act de transcendere o antinomie, o contradicție. Pe de o parte, actul de transcendere al spiritului, ca orice act al conștiinței, ar trebui să fie inseriat temporal și spațial, adică să fie un "fenomen
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
dar numai prin ideea-negativ a misterului existențial (prin cunoaștere-negativ)"180. Dacă în cvasi-cunoaștere avem doar o cvasi-realizare a spiritului, în cunoașterea-negativ avem o autentică realizare, o efulgurație a spiritului, o reală transcendere. Blaga detectează, însă, în economia acestui act de transcendere o antinomie, o contradicție. Pe de o parte, actul de transcendere al spiritului, ca orice act al conștiinței, ar trebui să fie inseriat temporal și spațial, adică să fie un "fenomen". Pe de altă parte, ca act de transcendere, el
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
în cvasi-cunoaștere avem doar o cvasi-realizare a spiritului, în cunoașterea-negativ avem o autentică realizare, o efulgurație a spiritului, o reală transcendere. Blaga detectează, însă, în economia acestui act de transcendere o antinomie, o contradicție. Pe de o parte, actul de transcendere al spiritului, ca orice act al conștiinței, ar trebui să fie inseriat temporal și spațial, adică să fie un "fenomen". Pe de altă parte, ca act de transcendere, el este un "ne-fenomen"181. Se ajunge, în felul acesta, la
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
de transcendere o antinomie, o contradicție. Pe de o parte, actul de transcendere al spiritului, ca orice act al conștiinței, ar trebui să fie inseriat temporal și spațial, adică să fie un "fenomen". Pe de altă parte, ca act de transcendere, el este un "ne-fenomen"181. Se ajunge, în felul acesta, la o caracterizare antinomică a cunoașterii luciferice: "Cunoașterea de transcendere se realizează ca act, dar ca "ne-fenomen"..."182. Blaga vede aici expresia unei antinomii transfigurate. Prin afirmarea acestei
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]