433 matches
-
deschiderea metafizică eliberatoare. Întâlnirea dintre cvadratura pitagoreică și deschidere metafizică reflectă și pune în acțiune caracterul antinomic al lumii noastre, conflictul dintre finitudine și nemărginire, reflectat și pus în acțiune la rândul său, de aspirația apriorică a spiritului omenesc de transcendere a limitelor, întru atingerea anagogică a libertății spirituale radicale. Această fenomenologie are loc, de pildă, în Luceafărul: în contextul unei armonii prozodice de excepție și a perfectei logici interne a desfășurării ideii poetice, are loc conflictul acut dintre ceresc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
E un adânc asemene Uitării celei oarbe. Aceasta trebuie să facă un poet și aceasta cere cititorul luminat: crearea unei perfecte cvadraturi a cercului, care, în mod magic, prin însăși energia comprimată a celor două închideri ce par absolute, deschide transcenderea către eliberarea radicală. Lumea umană, a finitudinii, a tiparelor ne-a fost dată pentru a cunoaște cea mai înaltă bucurie: eliberarea. Poezia este exercițiul uman al libertății metafizice. Din dublul zăgaz spre cea mai înaltă desprindere. Până dincolo de dincolo în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
sacru, împărtășind altora, iluminați, cel mai elevat adevăr omenesc adevărul poetic. Suferința stare filozofică Suferința este stare filozofică. O filozofie orfică. Este Gânditorul lui Rodin, meditând asupra dramaticului destin uman, este Gândirea (model, Camille Claudel) a aceluiași sculptor, meditând la transcenderea suferinței prin impulsionarea la crearea unei ființări superioare prin artă. Creația lumii de către Demiurg a fost consecința unei suferințe: singurătatea. Lumea a fost încercarea sa de a-și vindeca rana unicității. Dar în mod fatal, multiplul creat, fragmentarea de sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
realitatea comună, nesemnificativă. El nu rămâne sclav al realului, al complexului infinit de influențe din afară, așa cum urmează să fie copilul mai târziu. Un mare mister: are copilul o conștiință apriorică a dezamăgitoarei vieți zilnice și are, tot aprioric, dorința transcenderii prin miraculos a vieții care va urma s-o petreacă ? Pentru el basmul, mitul este un joc de-a realitatea, un joc al imposibilului fabulos. Poetul este cel care rămâne în starea de har a copilului. Arta este primul copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
această lumi, căreia nu-i aparține, a binecuvântat-o îmbrăcând-o "în aurul și purpura", poeziei, a sacralizat-o, cum și Pindar și Hölderlin o mai făcuseră, a ridicat-o la sublim. Pe de altă parte, a imaginat modalitățile de transcendere a acestei lumi în care fără voia lui, a fost coborât în "corpul cel urât", și anume: prin iubire, prin unirea lui tu cu eu să devină Dumnezeu din Dumnezeu, întorcându-se în Spiritul divin din preziua creației, care este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
fără voia lui, a fost coborât în "corpul cel urât", și anume: prin iubire, prin unirea lui tu cu eu să devină Dumnezeu din Dumnezeu, întorcându-se în Spiritul divin din preziua creației, care este astfel anulată. Iar mai sus, transcenderea solitară dincolo de ființă și neființă și dincolo de orice formă de lume, în anterioritatea absolută cea mai înaltă viziune a libertății spirituale din istoria gândirii. Posibilul uman este bolnav de imposibil. Salvarea este transcenderea dincolo de ființa și neființă. Așa cum am notat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
care este astfel anulată. Iar mai sus, transcenderea solitară dincolo de ființă și neființă și dincolo de orice formă de lume, în anterioritatea absolută cea mai înaltă viziune a libertății spirituale din istoria gândirii. Posibilul uman este bolnav de imposibil. Salvarea este transcenderea dincolo de ființa și neființă. Așa cum am notat și în alte scrieri, Nietzsche a întrevăzut și el necesitatea transcenderii radicale: "Eu nu sunt nici trup nici suflet, sunt homo sui transcendentalisom transcendental sie însuși. Cei doi au fost contemporani. Din păcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
lume, în anterioritatea absolută cea mai înaltă viziune a libertății spirituale din istoria gândirii. Posibilul uman este bolnav de imposibil. Salvarea este transcenderea dincolo de ființa și neființă. Așa cum am notat și în alte scrieri, Nietzsche a întrevăzut și el necesitatea transcenderii radicale: "Eu nu sunt nici trup nici suflet, sunt homo sui transcendentalisom transcendental sie însuși. Cei doi au fost contemporani. Din păcate, epoca noastră este prin excelență o demonstrare a imposibilului axiologic în toate domeniile: social, politic, intelectual, activitățile culturale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
meditând, la anii adolescenței, asupra libertății metafizice radicale am ajuns la conceptul pe care l-am văzut ca fiind suprema deschidere: transposibilul. Foarte succint spus, eliberarea în transposibil însemnează depășirea cercurilor de condiționări care îngrădesc libertatea spirituală nelimitată: mai întâi transcenderea eului empiric, de serviciu în lumea zilnicului, apoi depășirea formulei ontologice de ordin uman, urmează transcenderea diadei ființă/neființă și, finalmente, a diadei posibil și imposibil. De precizat că eliberarea radicală nu este însă un act finit, încheiat ci o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
văzut ca fiind suprema deschidere: transposibilul. Foarte succint spus, eliberarea în transposibil însemnează depășirea cercurilor de condiționări care îngrădesc libertatea spirituală nelimitată: mai întâi transcenderea eului empiric, de serviciu în lumea zilnicului, apoi depășirea formulei ontologice de ordin uman, urmează transcenderea diadei ființă/neființă și, finalmente, a diadei posibil și imposibil. De precizat că eliberarea radicală nu este însă un act finit, încheiat ci o goană neîncetată a intelectului de orice condiționare și determinare, un zbor fără încetare. În lirica universală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Părăsește-ți măruntele sentimente/ Și aruncă-te în Marele Deschis." În viziunea poetului indian, deschiderea supremă este figurată de zborul fără răgaz, zi și noapte. al unui stol de lebede: Nu aici! Nu aici! În altă parte!" Setea nebună de transcendere către un Dincolo fără formă și nume, cuprinde întreaga natură, cosmosul însuși. Lebedele, păsări prin excelență ale misterului, împrumută aripile lor fiecărui lucru spre a-l trece de cealaltă parte, pentru că "aici în această apă stătută, comedie de bucurii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
el oprire, finitudine); mai sus antinomia ființă -neființă și trecând în final dincolo de posibil și imposibil am ajuns la desprinderea totală, "neatins și neatingând" în expresie eminesciană astfel că, în seara de 27 iulie 1942, a izbucnit iluminarea care constituia transcenderea ultimă transposibilul însemnând beatitudinea pură a eliberării spirituale în mers indefinit. Pentru că, afirmă Giordano Bruno, " Puterea intelectuală nu este niciodată satisfăcută cu un adevăr comprehensibil, nu este mulțumită cu nici un adevăr finit, ci tinde mereu către acel adevăr care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
lumea exterioară, nu o privi Mitică decât prin ochiul meu, Brăila e urâtă, frumusețea ei se află în ochii femeilor, iar bărbații cunosc orașul prin prisma iubirii, eu văd orașul urât, pentru că n-am prin ochii cui să-l transfigurez, transcenderea realității îți creează pe lângă simțământul realității și pe cel al lașității pentru că... Pentru că am în mine șapte miliarde de lumi, nu un oraș în copii multiple, citadele polifonice, hrana e simfonia iubirii, becul se aprinde din dragoste, plantele cresc pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de reclamă care n’are nimic de-a face cu arta. (...) Doresc din tot sufletul ca scriitorii viitorului să fie poligloți și universali. Pînă atunci, orice înflorire în sera naționalului e condamnată la ofilire”. Este afirmată, în acest sens, nevoia transcenderii sociale a idealului autonomist — și „burghez” — al artei pentru artă: „arta trebuie să mai fie și o artă-steag”. Contimporanul va publica în nr. 61 un credo al aceluiași Panait Istrati: „Între frumusețile artistice și liberarea omului (articol scris pentru La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lor în raport cu cel al nostru s-ar dilata. Ochiul lor înghețat te poate privi cu orele, fără nicio tresărire; nemișcarea lor predispune la liniște, reflectare și introspecție. Dacă vei fi urmărind cu orele o țestoasă, vei realiza acel sentiment al transcenderii timpului. Dintotdeauna broasca țestoasă a însemnat longevitate și legătura dintre cer și pământ. De la naștere, pielea și înfățișarea lor este bătrânicioasă, ca și cum timpul n-ar avea nevoie să le altereze în plus, el își lasă însemnele într-un alfabet necunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
reflex de negare a lumii burgheze. Exacerbarea individualității, prezentă În decadentism, e o marcă a neputinței de dezindividualizare; „decadentul” Își este „trup și hrană sieși”, se autodevorează sufocat de o lume Închisă, care nu e altceva decât propria sa răsfrângere. Transcenderea vieții prin artă Înlocuiește eticul cu esteticul. Frumosul rămâne o formă sensibilă percepută cu insațietate prin simțuri. Devenit principiu suprem, frumosul favorizează, ca În Moartea lui Tizian a lui Hofmannsthal, o evaziune din contingent: „Ale frumuseții necuprinse porți/ Prilejuri pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
critice, după trei poeme-preambul, aduce în fața cititorului selecțiuni din volumele publicate de poet până în 2012, începând cu „inedite din 1975-1987”. Se poate aprecia, astfel, că poemele din Ferestre în cer (2012) constituie - cronologic, cel puțin - summumul creației autorului, în care transcenderea, gardată de îngeri albaștri sau numai rază / altoită pe mine, se face doar fragmentar, când Se iscă de-a valma ferestre / În cer. Este o poezie inițiatică, scrisă în vers liber, pusă sub semnul postmodernismului (prin intertextualitate, fragmentarism, amestecul de
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
paradoxal, să se detașeze, dar să rămână, totuși, implicat în toate ale firii, având drept miză convingerea că totul „a izvorât și cură” din aceeași matrice divină. Poetul propune construcția pe care o durează drept MELOTARAPIE, într-o tentativă de transcendere spre lirismul pur. Semne de carte - Gheorghe Grigurcu: Nimic n-ar trebui să cadă Cunoscut îndeosebi în calitate de evaluator atent și intransigent al literaturii, Gheorghe Grigurcu este, în egală măsură, poet, așa cum dovedește masiva sa antologie în două volume, Nimic n-
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
gesturi cvasiritualice (curățarea mesei, în colibă cu izmă verde, de pildă), obiecte de ceremonial, sacrificiale, spre exemplu, sau cărora li se conferă atribute prin care sunt ritualizate, pot fi traduse atât ca factori de demitizare, cât și ca actanți ai transcenderii tocmai într-un tărâm spiritual: DECI: TĂMÂIE, vin și carne de bou... ă... să / mă prezint: sunt zeu, mare, din cer, coborât, elev / în clasa a treia (acum / în vacanță) la Adjudu-Vechi (...) - prezența conjuncției concluzive, „deci”, la începutul poemului, putând
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
nu se dezminte” nici de această dată. Cuvintele sale dovedesc nu doar capacitate asociativă, ci și lecturi variate, inclusiv din autori recunoscuți pentru îndrăzneala de a ieși din tiparele gândirii științifice tradiționale. Unii dintre aceia care au încercat și „nebunia” transcenderii în zona revelației mistice, în căutarea adevărului pe care nu-l poate atinge rațiunea umană. Dar, pentru că P.H.L. nu oferă exemple în paranteza sa, nu insist. 25 aprilie 2007 P.H.L. revine asupra noului statut „civil” al Domnului R. Oare și
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
guvernamental de înarmare. Și în vreme ce finalul filmului lui Godard prezintă camera de luat vederi pe plajă, preluînd figura actriței Anne Wiazemsky pe atunci soția sa, într-un raccourci care o plasează pe fundalul cerului, într-o imagine extrem de romantică a transcenderii prin intermediul dragostei și al cinematografiei, Slacker înfățișează un grup de obișnuiți ai petrecerilor de noapte urcînd cu mașina pînă la Mount Bonnell, cel mai înalt punct din Austin, și aruncînd de aici un aparat de filmat. Aparatul prinde într-o
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
albastră într-un spațiu în afara timpului, o imensitate ca cea a matricei unui computer". Case pare să fie cu adevărat viu doar atunci cînd pătrunde în ciberspațiu și dorința sa imperioasă de a ajunge acolo se aseamănă cu căutările unei transcenderi religioase (sau nevoii înnebunitoare de droguri a celor dependenți de acestea). Deși Gibson nu se complace într-o celebrare a vieții și a dimensiunii trupești de tip nietzschean, el reia totuși motive familiare din filosofia lui Nietzsche, precum dorința de
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
din filosofia lui Nietzsche, precum dorința de putere și dorința de creare a propriei identități, ca impulsuri majore ale ființei umane. Ca și universul filosofului german, universul lui Gibson este unul al luptei, al zbaterii, iar motivul autodepășirii, al permanentei transcenderi este, de asemenea, unul din motivele majore (nietzscheene). Și deși relațiile interpersonale și dragostea nu reprezintă prea mult pentru Case, în opera lui Gibson se simte totuși o notă de romantism. Tocmai prin absența dragostei, textul din Neuromancer traduce o
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
stoice și platonice revăzute în lumina unei gnoze diferite de cea concepută de cultura greacă clasică, dar și față de cea înțeleasă de sectele gnostice. Autorul este înclinat spre sincretismul ocult dintre cultura greacă și mesajul creștin, care îl duc spre transcenderea rigorismului formalist de tip iudaic, dar și de rigiditatea mentalității occidentale. Creștinul care a ajuns la adevărata cunoaștere a mistérion dobândește o libertate interioară care îl conduce spre ápàteia, al cărei ideal de viață este fondat pe dreapta rațiune (órtòs
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
existente, celor care aleg să răspundă cu propriile lor descrieri și interpretări tragicului eveniment. Astfel, memoria culturală lăsată de Selena, manifestă în acțiunile expresive ce au avut loc nu numai în orașul său natal, ci pe tot cuprinsul Statelor Unite, facilitează transcenderea și reconfigurarea granițelor culturale dintre anglofoni și mestizos, aducând cele două comunități mai aproape una de alta, prin intermediul accesului nemijlocit al tuturor la spațiul discursiv creat de Selena de-a lungul granițelor culturale care i-au găzduit actul artistic. González
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]