965 matches
-
oră de la activarea receptorilor vor fi exprimate gene nucleare, ce au capacitatea de a regla transcripția ARN, cum ar fi: fos, jun, myc. Aceste gene se mai numesc gene ale răspunsului precoce; produsul acestora va fi folosit ca factor de transcripție pentru gene ale răspunsului tardiv. Numărul de celule dintr-un țesut este menținut constant prin diviziunea și maturarea celulelor nediferențiate, numite și celule stem. Ele sunt prezente în diverse țesuturi, chiar și în tumori, reprezentând originea celulelor mature care caracterizează
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
ale unei singure spirale, rupturi localizate la mari distanțe la nivelul dublei spirale, necesare probabil pentru producerea modificărilor morfologice profunde [16]. Nu există o opinie unitară privind rolul diverselor alterări ale ADN-ului în determinarea sfârșitului celulei. Deși procesele de transcripție sunt stopate, acest fapt nu constituie o „armă” letală rapidă (apoptoza părând fi un proces rapid), deci, cu siguranță, sunt implicate și alte elemente [16]. Reglarea genetică a apoptozei Studiile de până acum asupra P. C. D. au evidențiat necesitatea
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
de exemplu prezența sau absența E1A), p53 poate declanșa în mod alternativ oprirea celulei în ciclul celular sau apoptoza. Această teorie este susținută de experimente care evidențiază capacitatea de declanșare a apoptozei p53 dependente în ciuda prezenței unui factor inhibitor al transcripției [21,85]. O altă dovadă este reprezentată de capacitatea genei myc de a induce apoptoza prin parcurgerea ciclului celular, fără să fie nevoie să treacă prin fazele G1/S, unde expresia c-myc este cea mai crescută. Aceste două mecanisme nu
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
a reprezentat baza științifică care a permis elucidarea mecanismelor de acțiune ale acestor hormoni, la nivel molecular. Ca principiu de bază al acțiunii acestora, se consideră că ei se leagă de secvențe specifice, la nivel de ADN, putând astfel modela transcripția unui set de gene specifice ei se comportă astfel similar cu factorii de transcripție. Au fost identificați și alți numeroși factori: factori de creștere, oncogene și antioncogene, Catepsina-D, ce au fost detectați prin analiza unor probe de sânge sau chiar
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
la nivel molecular. Ca principiu de bază al acțiunii acestora, se consideră că ei se leagă de secvențe specifice, la nivel de ADN, putând astfel modela transcripția unui set de gene specifice ei se comportă astfel similar cu factorii de transcripție. Au fost identificați și alți numeroși factori: factori de creștere, oncogene și antioncogene, Catepsina-D, ce au fost detectați prin analiza unor probe de sânge sau chiar a probelor prelevate direct din tumora bolnavilor, fiind astfel și ei implicați în apariția
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
pătrunde în celulă prin difuzie simplă sau favorizată. Receptorii, în cazul acesta, joacă rolul de proteine transportoare, favorizând trecerea complexului receptor-hormon în nucleu, unde va interacționa cu situsurile specifice la nivelul ADN. Prin interacțiunea complexului receptor-hormon, hormonii reglează procesul de transcripție al unor gene care pot fi implicate în proliferare, diferențiere sau alte activități celulare. [261]. Astfel, receptorii analizați prezintă: o regiune N-terminală; un domeniu scurt, bine conservat, bogat în cisteină și o regiune C-terminală. O astfel de proteină
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
Existența acestor regiuni este sugerată în figura următoare care încearcă să reprezinte structura tridimensională a moleculei-receptoare, precum și funcțiile diferitelor secvențe proteice. Se pare însă că numai un singur "deget" nu pare a fi suficient pentru legarea la ADN și activarea transcripției. DBD conține aminoacizii care servesc la recunoașterea specifică a elementului de răspuns hormonal (sau steroidic), localizat în ADN, genomic adiacent genelor țintă. S-a sugerat că primul "deget" conține informația primară pentru specificitatea secvențială de legare, în timp ce cel de-al
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
hormonului și în translocarea nucleară mai poate prezentă și funcții de transactivare și de dimerizare. Regiunea A/B N-terminală este mai puțin conservată și poate prezenta un efect modulator asupra transactivării, poate interacționa cu promotorul și cu factorii de transcripție specifici celulei. Regiunea D o secvență hidrofilă pare a avea un rol de "balama" (de legătură) între domeniile de legare de ADN și respectiv, de hormon. Celulele tipice conțin până la 10 molecule de receptori steroidici; fiecare poate lega o moleculă
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
masei moleculare: 200 kDa și a constantei de sedimentare pentru proteina din fracția citosolică, a cărei valoare este de 4S, devenind 5S, după legarea estrogenului. Răspunsul legării receptorilor intracelulari de hormonii steroidici se realizează în două etape: inducerea directă a transcripției unui număr mic de gene specifice răspunsul primar; produșii acestor gene activează alte gene și produc un răspuns secundar întârziat [261]. Fiecare dintre hormonii steroidici din vertebrate acționează prin legarea de receptori specifici, diferiți pentru fiecare moleculă de hormon steroidic
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
ER din metastaze după o perioadă de 19 luni. Receptorii pot fi defectivi întruna dintre situațiile următoare: (a) legarea hormonului steroidic; (b) translocarea din citoplasmă în nucleu; ( c) legarea complexului la situsul specific al ADN; (d) implicarea în procesul de transcripție, și apoi în cel de translație. Aceste "defecte" pot fi prezente și în celulele ER+/PR+ și constituie o posibilă explicație a responsivității scăzute la terapie. Domenii de valori ale proteinelor receptoare pentru hormonii steroidici Dintre metodele prezentate în paragrafele
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
Clonarea ADN-ului pentru ER a făcut posibilă analiza structurală și funcțională a ER, fiind astfel accesibilă înțelegerea mai multor aspecte [127,188]. ER are 6 domenii conservate, A-F [252,290,279,340]cu funcții diferite: activarea și represia transcripției, legarea ADN și legarea hor-monului [163,174,202,314]. Domeniul de legare a ADN este responsabil pentru recunoașterea secvențelor de inițiere specifice prezente în genele hormon responsive. ER și PR sunt implicați în reglări genice, fiind exprimați la nivele reduse
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
fost identificate o serie de proteine despre care s-a precizat că sunt sintetizate sub influența estrogenilor. pS2, proteine 52k sau procatepsina D, proteina 24k HSP (heat shock protein) [412]. Expresia genei pS2 reflectă foarte fidel integritatea funcțională a ER, transcripția acestei gene fiind indusă de estrogen. Studiul acestei gene în tumorile mamare se realizează prin determinarea produsului său de expresie, proteina pS2, în citosolul țesutului tumoral (cu ajutorul anticorpilor specifici) sau prin imunohistochimie. Un interes deosebit l-a prezentat rolul variantelor
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
dozarea numai a receptorilor pentru estrogeni (ER) cum se practică curent în majoritatea cazurilor trebuie completată atât cu dozarea PR, cât și a pS2. Dozarea pS2 este importantă și pentru faptul că gena care codează proteina este implicată în reglarea transcripției uneia dintre proteinele receptoare (ER). Folosindu-se anticorpii monoclonali, s-a demonstrat că pS2 este exprimată preponderent în tumorile primare ale glandei mamare de tip RE+. Mai mult, s-a observat, în urma determinării simultane a pS2, alături de ER și PR
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
se consideră celule postmitotice care rămân relativ constante ca număr pe tot parcursul vieții. Cardiomiocitele se formează din celulele stem miocardice care suferă un proces de diferențiere sub acțiunea factorilor de creștere, a factorilor epigenici și a unor factori de transcripție. Activitatea cardiomiocitelor e influențată de procesele de angiogeneză modulate de factori angiogenetici care explică capacitățile regenerative ale cardiomiocitelor. Celulele stem miocardice sunt: Celule sca1 pozitive - nu exprimă gene cardiace structurale sau nkx2.5 , deci sunt o populație stem potențială (Oh
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
Salk descoperă primul vaccin antipoliomielitic 1960: Arthur Kornberg demonstrează sinteza ADN în extractul bacterian extracelular 1964: Apare primul vaccin pentru rujeola 1967: Apare primul vaccin pentru oreion 1970: Howard Temin și David Baltimore descoperă că unele virusuri ARN folosesc revers transcripția (reconstituirea ADN din ARN) ca etapă în ciclul replicării virale Apare primul vaccin pentru rubeolă 1974: Apare primul vaccin pentru varicelă 1979: Eradicarea variolei 1981: Raportarea primelor cazuri de SIDA de către CDC Apare primul vaccin anti-virus hepatitic B 1982: Stanley
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
celulei gazdă, între care sunt dispuse gene majore, reglatoare și accesorii. Genele majore codează proteinele structurale pentru proteinele miezului viral gag, proteinele enzimelor proteazei și integrazei pol și glicoproteinele de înveliș env. Genele reglatoare sunt tat, cu rol în activarea transcripției și rev cu rol în reglarea sintezei proteinelor structurale. Genele accesorii vif, vpr, vpu, nef intervin în expresia genolui viral de către celula gazdă. 14.4 Patogenie Celulele atacate de HIV conțin receptori de suprafață de tip CD4 și sunt reprezentate
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
CD4 fuziunea particulei virale de membrana celulară cu ajutorul unor coreceptori (CCR5. CXCR4) penetrarea virusului în celulă și decapsidarea revers-transcripția ARN în ADN proviral liniar, sub acțiunea reverstranscriptazei (RT) integrarea ADN proviral în ADN-ul celulei gazdă sub acțiunea integrazei (I) transcripția ADN în ARNm translația ARNm și formarea proteinelor structurale, separate prin acțiunea proteazei (P) asamblarea componentelor virale și eliberarea particulei virale prin “înmugurire”. Descifrarea acestor etape a permis identificarea principalelor “ținte” pentru dezvoltarea terapiei antivirale. Cunoștințele actuale asupra patogeniei HIV
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
face prima descriere anatomo-clinică de panhipopituitarism cu cașexie. 1937 Sheehan descrie post-partum insuficiența hipofizară globală/izolată a lobului anterior. Insuficiența hipofizară a copilului Alterarea simultană a mai multor linii hormonale în hipopituitarismul congenital a fost explicată prin implicarea factorilor de transcripție hipofizară. Aceștia sunt proteine ce controlează expresia genică specifică. Hipopituitarismul congenital este atașat unei noi categorii fiziopatologice, cea a maladiilor legate de mutații de gene codante pentru factorii de transcripție. Din 1992, au fost raportate cazuri de anomalii ale genei
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
în hipopituitarismul congenital a fost explicată prin implicarea factorilor de transcripție hipofizară. Aceștia sunt proteine ce controlează expresia genică specifică. Hipopituitarismul congenital este atașat unei noi categorii fiziopatologice, cea a maladiilor legate de mutații de gene codante pentru factorii de transcripție. Din 1992, au fost raportate cazuri de anomalii ale genei Pit-1 responsabile de deficitul hipofizar pluritrop non-tumoral. Una din caracteristicile fenotipului asociat alterării genei Pit-1 este variabilitatea întârzierilor clinice și biologice: deficitul de somatotrop este întotdeauna complet, în timp ce funcția tireotropă
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
vârstă sunt mai afectați); volumul hipofizar se pare că scade la acești pacienți. în mutația recesivă, deficitul de GH și PRL este complet, iar insuficiența tiroidiană apare după debutul tratamentului cu hormon de creștere, volumul hipofizar este normal. Factorul de transcripție Pit-1, identificat în 1988 de Rosenfeld și Karin, reglează expresia a 3 hormoni: PRL, GH și TSH. Această proteină este exprimată specific în nucleul celor trei tipuri celulare secretante ale acestor hormoni. Ea joacă un rol important în diferențierea acestor
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
proteinei de adeziune și migrare neuronală (gena KAL) se află pe cromosomul X în poziția Xp22.3. Există forme de transmitere a acestei boli recesive sau dominante. O formă particulară de hipogonadism hipogonadotrop asociază hipoplazie congenitală a suprarenalelor; factorul de transcripție sau receptorul hormonal nuclear DAX-1 este implicat în dezvoltarea cortexului suprarenal și a celulelor gonadotrope hipofizare. Anomalia acestei gene poate fi responsabilă de această asociere patologică (Habiby, 1996). Deficitul corticotrop izolat; am sugerat deja deficitul DAX-1 în hipoplazia suprarenală, iar
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
responsabile de un deficit selectiv în ACTH atingând axa CRH și receptorul, sau ACTH și receptorul său (sdr. de insensibilitate la ACTH). În sdr. Allgron (insuficiență corticosuprarenală prin rezistență la ACTH) nu se cunoaște încă gena codantă sau factorul de transcripție implicat. Diabet insipid neurogen leziunile hipotalamice și ale tijei pituitare dau diabet insipid permanent leziunile sub eminența mediană induc diabet insipid tranzitoriu. Etiologie intervențiile hipofizare, pe cale joasă transsfenoidal = DI tranzitoriu traumatisme cranio-cerebrale: dau în 30% din cazuri DI global/parțial
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
de acțiune al steroizilor corticosuprarenali Intrați în celulele-țintă prin difuziune, steroizii liberi sunt legați de receptori specifici. Receptorul de glucocorticoizi face parte dintr-o superfamilie de proteine cu capacitate de legare la ADN care funcționează ca factori de reglare ai transcripției genice. Această familie include receptori pentru glucocorticoizi, androgeni, progesteron, estrogeni, aldosteron, vitamina D, acid retinoic și T3. Toți receptorii pentru steroizi prezintă o catenă polipeptidică cu un domeniu de legare pentru steroid, un domeniu de legare la ADN și un
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
receptori pentru glucocorticoizi, androgeni, progesteron, estrogeni, aldosteron, vitamina D, acid retinoic și T3. Toți receptorii pentru steroizi prezintă o catenă polipeptidică cu un domeniu de legare pentru steroid, un domeniu de legare la ADN și un domeniu de activare al transcripției genice. Legarea steroidului la receptor în cadrul complexului steroid-receptor determină modificări conformaționale ale receptorului. Complexul steroid-receptor este apoi translocat în nucleu, unde se leagă de un situs acceptor situat pe ADN. Legarea complexului inițiază transcripția unui ARN mesager specific și translația
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
și un domeniu de activare al transcripției genice. Legarea steroidului la receptor în cadrul complexului steroid-receptor determină modificări conformaționale ale receptorului. Complexul steroid-receptor este apoi translocat în nucleu, unde se leagă de un situs acceptor situat pe ADN. Legarea complexului inițiază transcripția unui ARN mesager specific și translația la nivel ribozomal a unor proteine prin care celula se conformează, în funcție de programul său genetic de răspuns, mesajului hormonal. Există posibilitatea unor legături încrucișate între anumiți steroizi și receptorii specifici pentru alți steroizi. Glucocorticoizii
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]