1,362 matches
-
colecția EPOSS a editurii ARMONII CULTURALE a apărut, de curând, un nou român intitulat IOVANA, al scriitorului CORNEL BOTEANU. « Că un erudit ce se vădește a fi, CORNEL BOTEANU abordează - sub pretextul unei povești cu un ethos special (prin care transpare iubirea țesuta cu fir alb de borangic) - atât redescoperirea, transcrierea, interpretarea unor mituri ancestrale, cât și (re)aducerea în atenția publicului cititor a frumuseții graiului autentic din zona Olteniei (romancierul - originar fiind din Baia de Arama, Mehedinți). Construind un epos bine structurat
– „IOVANA” (ROMAN) DE CORNEL BOTEANU (BAIA DE ARAMĂ) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364891_a_366220]
-
la Tine,/ Apoi, să coboare în umbra sufletului meu.// Să se așeze pe fotolii creștine,/ Cu sufletul pereche ținându-l de mână,/ Să privească adânc în Raiul seminței,/ Iubirea-nflorită în ogorul primit de la tine.” (Raiul seminței). O rugă întreagă transpare în luminozitatea-i. Un suflet cald și nobil se dedică din adâncul conștiinței proprii, înspre atingerea absolutului. Astfel o privesc pe Ioana Lăpușneanu, considerând-o cu prețuire și respect, un exponent fenomen în rândul acelora care împodobesc viața cu taina
DANIEL MARIAN DESPRE IOANA LĂPUȘNEANU de BAKI YMERI în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366298_a_367627]
-
invocă învățătura Bisericii, însă este înstrăinat de cunoașterea împărtășită în Duh și Adevăr. El invocă cele duhovnicești și se arată ca fiind smerit, însă într-un mod fals și ipocrit. Prin învățătura sa și prin modul său de a fi, transpare trufia de tip luciferic mascată printr-o smerenie ipocrită tocmai pentru a produce înșelare și amăgire. Sfântul Vasile cel Mare arată foarte clar acest lucru, afirmând despre Eunomiu: „Căci prin cele prin care se preface că disprețuiește înfumurarea se ridică
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366342_a_367671]
-
cont de etapele evoluției. Naratorul manifestă o predilecție pentru descrierea naturii sub multiplele ei formele de manifestare. Astfel, scrierea capătă un farmec deosebit pentru că, te introduce în cadrul care, deși nedefinit, este pregătit cu minuțiozitate și inspirație. Încă de la prima pagină, transpare figura personajului central, Elizeu Roman, care, „ca orice tânăr mustind de adrenalină” - așa cum se exprimă autorul, stătea pe terasa unui restaurant, sorbind cu tactică, un pahar de bere și trecându-și în revistă micile aventuri sentimentale de până atunci, cu
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366051_a_367380]
-
splendorile vârstelor și ale anotimpurilor: „Primăvara izvorăște din mine / ca dintr-o fântână adâncă /” („Cântec de naștere”, p. 36), exultând în vitalitatea culminantă a verii, dăruindu-se total în pârga roadelor toamnei și reculegându-se în visul pur al iernii. Transpare din aceste versuri imaginea Miresei nuntirii mioritice: „Când va suna miezul nopții, vom dansa valsul iubirii; / vom muri puțin, apoi vom învia în cântecul veșniciei...” (Cântec pentru o dorință”). În volumul „Pașii singurătății” Singurătatea se caută și se regăsește dedublată
„PAȘII SINGURĂTĂȚII” SAU PERIPLUL LUI PSYCHE ÎN CĂUTAREA IUBITULUI ÎN VISUL IUBIRII ETERNE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366142_a_367471]
-
bucuria trăirii, capacitatea de a-și surprinde lectorul cu aspecte inedite, limbajul inteligibil, facilitatea cu care întreprinde salturile între planurile expunerii. Se poate spune că o astfel de lucrare nu este o iluzie, ci o certitudine și că prin ea transpare speranța autorului de revigorare morală, spirituală și, de ce nu, economică, a României și, implicit, continuarea (în prezent) și dezvoltarea (în viitor) a relațiilor economice de succes, cu toate statele lumii. Fără a se dori o pledoarie pentru excelență, cartea este
IANUARIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361574_a_362903]
-
Iisus Hristos ar fi o „utopie”... adevărată și fericită!... Cu alte cuvinte, în contextul actual european, Biserica își definește tot mai evident rolul de spațiu și dimensiune coagulantă, prin iubirea și comuniunea în Domnul nostru Iisus Hristos. Modelul unității creștine transpare din scopul și dorința Bisericii de a constitui comuniunea deplină, care nu este absorbire, ci comuniune în adevăr și în dragoste. Această cale nu are alternativă: este calea Bisericii. Această imagine a Bisericii care cuprinde credincioșii din atâtea locuri, vremuri
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361487_a_362816]
-
intenția mea este aceea de a mă situa cât mai aproape de adevăr și de a-i informa cât mai corect. Nicholas Buda: Vis-a-vis de opiniile și articolele independente publicate în ziarul dvs., delimitez conturul unei filosofii a cuvântului scris, care transpare din paginile publicației. Dacă într-adevăr sunteți de acord cu mine și cu acest concept, care ar fi filosofia cuvântului scris al ziarului “New York Magazin”? Grigore L. Culian: Prioritatea mea și a ziarului “New York Magazin” este Limba Română. Avem datoria
JURNALISTUL NICHOLAS BUDA ÎNTREABA, EDITORUL GRIGORE L. CULIAN RASPUNDE de NICHOLAS BUDA în ediţia nr. 64 din 05 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350501_a_351830]
-
afirmă liniile dure și sigure ale frunții, toată detașarea clasică a surâsului și a bărbiei. Ba chiar zâmbetul însuși, prelungit prin linii incerte, ce alunecă în vid, în abis, crispează, ca într-o interfață, fizionomia în întregul ei, lăsând să transpară, sub învelișul ferm, datele centrifuge ale unei persona tragica. Iar pomeții, sporiți de două adaosuri, ne vorbesc, aidoma arcadelor, de insomnie, de evadări în vis, de prăbușiri în coșmar, de neliniște, de chinul interogațiilor lipsite de răspuns. Descoperim, așadar, că
UN MARE SCULPTOR AL PERSOANEI UMANE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350597_a_351926]
-
și cele mai luminate minți au căzut în păcatul de a se rușina pentru că sunt ruși, germani, români sau orice altceva, nu e un alibi, nici pentru noi. Fără pretenția de a minimaliza sau lua în derâdere vădita tristețe care transpare din comentariile pesimiste, rămâne o binecuvântare libertatea de mișcare pe care am dobândit-o acum câteva decenii. Numai grație ei avem de unde alege. N-a fost întotdeauna un lucru de la sine înțeles. Faptul că nu suntem condamnați din naștere la
ROMÂNII ADAPTIVI de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 673 din 03 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351246_a_352575]
-
oarecare a societății contemporane de consum. În Răsăritul creștin-ortodox conceperea frumuseții are fundament teologic deoarece omul însuși este considerat chip (εικων) al lui Dumnezeu. Ortodoxia a practicat de la începuturi și până în contemporaneitate o spiritualitate integrală: frumusețea spirituală a persoanei înduhovnicite transpare în modul ei de viață manifestându-se plenar, de la frumusețea trupească până la frumusețea relațiilor inter-umane, la frumusețea relației om-creație, om-Divinitate constituind, astfel, fundamentul unei veritabile viziuni filocalice. Înprima parte a lucrării ne vom referi la concepția despre frumusețe în filosofia
DESPRE FRUMUSEŢEA LUI DUMNEZEU ÎN RAPORT CU FRUMUSEŢEA NOASTRĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 85 din 26 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350507_a_351836]
-
mulțumită, arată a fi om bun care uită de sine." Apoi am citit câteva rânduri în care își făcea prezentarea și m-am oprit de câteva ori ca să se așeze mai bine cele citite și am reflectat: "Din rândurile lui transpare inteligența încărcată de spirit și cultură, care va să zică, pe lângă pictură, i-a stat în apropiere și cartea." Am citit apoi mai mult și așa am aflat că pictorul Mihai Teodor Olteanu, este supranumit și Pictorul Revoluției de la Timișoara și gândul m-
CEASUL DE TAINĂ DE ELENA BUICĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 358 din 24 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351040_a_352369]
-
tablourile de inspirație religioasă. Fervoarea credinței de acum își are începuturile din fragedă copilărie, de când mama și bunica îl duceau de mânuță la biserică să se roage ca bunul Dumnezeu să-i aducă acasă tatăl sănătos din pușcăriile comuniste. Credința transpare nu numai din tablourile cu teme religioase, ci și din multe alte ipostazele ale vieții. Bisericile, locașuri sacre, formează o temă cu predilecție și prin toate pictorul ne transmite frumosul, armonia, binele și iubirea. Numeroase sunt și tablourile-icoane cu chipul
CEASUL DE TAINĂ DE ELENA BUICĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 358 din 24 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351040_a_352369]
-
Maria e pictată în diferite icoane ca o făptură diafană, gingașă, cu infățișare de fecioară abia ieșită din universul copilariei, un chip ce ne amintește de un boboc de floare cu parfum, culoare și frumusețe specifică vârstei adolescentine din care transpare puritatea, inocența, sinceritatea, devoțiunea. Icoanele și tablourile pe teme religioase ne trimit cu gândul la existența unui univers dincolo de lumea noastră concretă, care se află în adâncul nostru, un univers pe care pictorul l-a sugerat strecurând picuri de sfințenie
CEASUL DE TAINĂ DE ELENA BUICĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 358 din 24 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351040_a_352369]
-
neîntinat / Du-i Sfântului Soare / Cutează noi aripi în dar să primești / Mari cât infinitul / Spre alte-orizonturi de vrei să pornești / Cătându-ți ursitul” (Precum ți-a fost dat). Principala dimensiune a scrierilor Ioanei Stuparu este cea sacră. În fiecare poem transpare puterea divină, credința nestrămutată că Dumnezeu este pururi cu noi, prin Măicuța Preacurată, prin sfinții și îngerii trimiși de El să ne apere și să ne vegheze. Edificatoare în acest sens este poezia: “Stătea-n genunchi Prea-Sfânta: Chiar dacă mă pândește
O CARTE A SFINTEI LUMINI. IOANA STUPARU, SFEŞNIC TÂRZIU, CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356373_a_357702]
-
nevoit să treacă prin nenumărate furci caudine... Această carte este una eminamente pozitivă. Ea îndeamnă la iertare, iubire, înțelegere, îngăduință, virtuți creștine practicate, chiar dacă nu întotdeauna afișate. Nici un mesaj de ură, de încrâncenare, de protest, de mânie, de răzbunare, nu transpare în grupul de prieteni legați strâns prin legături nevăzute, prin destinele lor paralele, dar totodată comune. Condiția de emigrant îi unește și le conferă afinități de spirit, mai puternice uneori decât rudenia de sânge... (Cezarina Adamescu) „Arizona. Veri fierbinți, cu
EXILUL... O RANĂ DESCHISĂ CE AMINTEŞTE DE „RĂDĂCINA MAMĂ”... de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356404_a_357733]
-
a motivat premierea romanului " Nu mă atinge": " Există utopii albe, imagini ale unei lumi ideale, tot așa cum există distopii, utopii negre, vise sumbre ale cărărilor viitorului. "Nu mă atinge"e o utopie suavă și, deopotrivă, plină de dramatism. În ea transpar, într-o formă ingenios alegorizantă, frământările și neliniștile prezentului nostru cel de toate zilele. Pretextul futurologic oferă autoarei un alibi consistent pentru a se detașa de încrâncenările doctrinare de care pătimesc de regulă judecătorii vremilor lor. Cartea e scrisă cu
CARTEA CU PRIETENI XVI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356943_a_358272]
-
Și hăituit ca la poruncă, Mereu cu lipsuri la simbrie - Și stau așa înfipt în scaun Pun valurile să vibreze Zvârlindu-se spre metereze Pe care s-a urcat un claun Mi-nchipui marea de omăt Pe harta vieții cum transpare Un punct de dincolo de zare Din viitor spre îndărăt Pe alții poate îi intrigă Improvizația această Când nu fac parte dintr-o castă Dar au pretenții la cvadrigă. Referință Bibliografică: Am descins / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
AM DESCINS de ION UNTARU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355582_a_356911]
-
și ale locurilor natale, locurile copilăriei, adolescenței - timp al devenirii... Volumul se deschide cu - am putea-o numi - artă poetică, poezia intitulată ,, Muzei mele “, în care poetul cere ,, Să-mi plouă-n vers cuvinte dulci”. Frământările interioare, glasul zbuciumului sufletesc transpar în versuri tensionate, în tonalități grave sau calde, jucăușe , pline de patos, iubire, dar și durere față de momentele tragice din istoria Ardealului. Tulburător mesaj al setei de libertate și dreptate pentru poporul român se desprinde din versurile poeziei ,, Zăbrelește”: ,, Cu
MIRCEA GORDAN de MIRCEA GORDAN în ediţia nr. 1814 din 19 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/346096_a_347425]
-
în ,,Învăț...meserie”, ,,Dacă trișezi, viața nu te iartă!”. Școala, etape și întâmplări din diferitele perioade ale devenirii autorului stau mărturie în prozele scurte: ,,La școală la Bologa”, ,,Ne apărăm școala”, ,,La o admitere”, ,,Soarta la ruletă”, narări din care transpar și trăsături definitorii ale artei scrisului. Spațiul narativ, dar și cel liric se integrează în cel spiritual al Ardealului, pendulând între tradiționalism și modernism, într-o voce particulară, cu un limbaj adecvat redării culorii locale. Ultimul capitol al cărții -,, Fărâme
MIRCEA GORDAN de MIRCEA GORDAN în ediţia nr. 1814 din 19 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/346096_a_347425]
-
în cartea ,,FĂRĂ VOIA MEA...”, autorul dezvoltând motive ca: lumina, timpul, singurătatea, anotimpurile, cu mai mare succes in proza scurtă. Stilul enunțiativ cu un timbru tulburător și melancolic e caracteristic - în special - tot prozei scurte. Setea de iubire și adevăr transpar din filele cărții. În concluzie, volumul ,, FĂRĂ VOIA MEA...” aduce cititorului o carte a căutării și regăsirii Sinelui prin cuvântul scris, o carte ce se vrea o mărturie a trecerii inginerului MIRCEA GORDAN prin ,,LUMINĂ”. Felicitări! Prof. Lucia - Elena Locusteanu
MIRCEA GORDAN de MIRCEA GORDAN în ediţia nr. 1814 din 19 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/346096_a_347425]
-
un document din Biblioteca de la Viena, despre trecutul fabulos al acestui teritoriu. „Timpul iubirilor“ se încheie cu un impresionat articol intiulat „De la Nichita la Marcel Naste și înapoi”, unde autoarea descoperă că „dincolo” de mesajul estetic și de cel emoțional, „transpare, chiar și unui ochi neavizat, al iubitorului de artă, glasul de dincolo de materie, din pământuri, încărcat cu noduri și semne din care își împletește scara către cer”, tânărul Marcel Nastem, a cărui operă picturală se apropie de poezia lui Nichita
MARIANA CRISTESCU, ÎNTRE TIMPUL IUBIRILOR ŞI PĂMÂNTUL CARE DOARE SAU MANIFEST PENTRU ÎNVEŞNICIREA NEAMULUI ŞI-A LIMBI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1019 din 15 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/370992_a_372321]
-
rămâne aprinsă dacă nu este alimentată cu oxigen. Ca să exemplifice acest lucru acoperi o lumânare cu un pahar făcând ca aceasta să se stingă. Iubirea nu poate fi durabilă dacă nu este protejată.”. Printre întâmplările derulate rapid, pe firul poveștii transpar frământări, întrebări, implicații și consecințe pe care unii dintre eroii și le asumă, iar alții le neagă cu vehemență. Povestea în sine nu are ceva senzațional, dar surprinde prin epicul articulat, bine structurat, prin situațiile create și pasajele descriptive generoase
ÎN LOC DE PREDOSLOVIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369929_a_371258]
-
măsura credinței și după dispoziția din sufletul lui. Omul este, astfel, „distribuitorul propriu al harului“, iar măsura împărțirii darurilor „este măsura credinței fiecăruia“. Între ostenelile creștinului și „bunăvoirea“ harului este o legătură duhovnicească intrinsecă. În măsura în care lucrăm poruncile și lăsăm să transpară în viața noastră această prezență mai presus de orice realitate, și harul își arată în viața noastră roadele sale binefăcătoare. Celor care duc o viață creștină înaltă, în ascultare de un părinte duhovnicesc, în adânc de smerenie, și se ostenesc
POGORÂREA DUHULUI SFÂNT – CINCIZECIMEA SAU RUSALIILE – EVENIMENTUL ŞI PRAZNICUL ÎNCORPORĂRII, ÎNNOIRII ŞI SFINŢIRII CREDINCIOŞILOR ÎN BISERICĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1608 din 27 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369810_a_371139]
-
realitate sfâșietoare. Iată poezia ,, Au vrut” După atât de multe neajunsduri, impilări enumerate până acum , poeta Liuba Sârbu cade sub incidența pesimismului general și etern , al trecerii în neființă fără a se fi reușit să realizăm ceeace am dorit. dar transpare și gândul că nimeni nu scapă, cum zice latinul, ,,nemini parcetur” nimeni nu este cruțat de acest sfîrșit- deznodământ, eu înțelegănd ,, nu numai cel asuprit dar și asupritorul, și ar fi bine ca asupritorul să înțeleagă acest mesj al zădărniciei
,,AZI SPRE MÂINE” de MELANIA RUSU CARAGIOIU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370540_a_371869]