14,678 matches
-
istorie naturală a ei și o alta științifică. În prima se înscriu miturile și ritualurile care mijlocesc integrarea psihică a traumei - și nu mai puțin aplicarea psihotraumatologului la biografia și opera personalităților culturale (cazul Sartre, de pildă; distincția urmează, destul de transparent, clasica indicație a separării dintre jungism și freudism). Potrivit celei de-a doua istorii, științifice, Pierre Janet și Sigmund Freud contează drept cei mai importanți precursori. Vor mai fi citați în acest context Abraham Kardiner, John Bowlby, D.W. Winnicott
Bazele unei noi științe by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15979_a_17304]
-
o izbăvire discretă și personală de toate relele lumii și ale vîrstei grație unei înțelegeri amoroase speciale. întîlnim și imagini ciudate în aceste texte, condimentate cu un suprarealism copilăros și puțin demonstrativ, cîteodată fabula de final e prea apăsată, prea transparentă. Dar toată această carte micuță, pe care îmi place s-o consider un manifest împotriva cantității și zorzoanelor cu care ies în lume scriitorii români, ascunde în ea mici bijuterii pentru degustătorii de elită. Doina Ioanid, E vremea să porți
Duduci literare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15623_a_16948]
-
galbene ca nisipul/ mănînc plictisit noapte cu zahăr/ telefonul alături ca o prepeliță moartă/ pe cărți au răsărit boababi/ șerți roșii se-ncolăcesc pe pereți/ moartea ageră e la colțul pleoapelor/ mîna licăre ca o lampă cu gaz pe pătura transparentă/ pe cer genunchii donei juana escaladează luna/ jumătate albi jumătate negri/ de ce noaptea e infinită de ce zahărul e amar" (tristețe infinită boababi șerpi roșii). În zona Erosului întîlnim aceeași ingenuitate dezarmantă, aptă a dezamorsa grandilocventa înscenare, paradarea pompoasă, a restabili
Un postavangardist (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15674_a_16999]
-
puțin înnegrită de aici, căci se va spune, pe bună dreptate, că Parchetul l-a acuzat de pomană pe mai marele PRM-ului. Încît nu prea văd ce soluție are Puterea în afară de a asista la mersul normal și cît mai transparent al Justiției. Grav mi se pare că în lumea politică problema CVTudor e luată în discuție ca și cum instituțiile statului ar fi un soi de popice pe care el le poate dărîma ori de cîte ori are chef, fiindcă aceste instituții
Problema CVTudor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15686_a_17011]
-
proba esențială de inteligență pe care o dă artistul în această expoziție de Sculpturi în sticlă stă tocmai în fuga lui de exterioritate și în determinarea materialului însuși de a se manifesta multidimensional. Brâncușiană în esență, adică nondiscursivă, nongravitațională și transparentă dincolo de transluciditatea sticlei, și aici ar fi încă foarte multe lucruri de spus, sculptura lui Alexandru Ghilduș este una complet atipică. în mod cert sculptură, nu atît pentru că lucrările sînt propuse de către autorul însuși ca atare, ci pentru că, spre deosebire de obiectul
Cea de-a patra dimensiune by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15733_a_17058]
-
sale spirituale. Mi s-a părut un omagiu că Brook se gîndește încă la noi, că-l preocupă încercările noastre de purificare, că nu i-a fost indiferent popasul făcut aici. Dar nouă? Frazele sintetice, profunde și cu un mesaj transparent îmi revin mereu, nu-mi dau pace. E greu să îndepărtezi reflexele, să scapi de comodități, de obiceiuri, de inerții. Asta trebuie să facă, însă, artiștii. Neîncetat. Asta este lupta lor de a fi noi, proaspeți, disponibili, feriți de rutină
Aer proaspăt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15732_a_17057]
-
împrăștiau cuvintele scrise. Apoi rupse timbrele de pe plic și le puse în coșulețul cu brioșe rămase, pentru colecția bărbatului Fulviei Flaminea. În pofida nereușitei sale experiențe inițiale în explorarea adâncurilor, în ziua aceea ne însoți și rătăcirăm pe fundul unei mări transparente până începu să ni se termine oxigenul din tuburi și ne întorseserăm acasă fără să mai ținem ora de bune maniere. Doamna Forbes nu numai că a fost într-o dispoziție îngerească toată ziua, dar la ora cinci părea mai
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
o femeie să fie frumoasă, chiar așa și e; dacă ți-o imaginezi urîtă, ea devine, în ochii tăi, un monstru. Cîteva capitole, înspre final, sînt dedicate incidentului, aparent banal, al unei chei pierdute. Poate că și regăsite. E, desigur, transparent, cheia vieții, a cunoașterii, a relațiilor dintre oameni. Mergînd prin noroaie, prin soare, prin ploi și furtună, prin zile senine și calme, la umbră, și ziua și noaptea și iarna și vara, încet sau grăbit, revii în locuri bîntuite de
Urcușul muntelui spre sine by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15775_a_17100]
-
nu neapărat și ca o profitabilă cheie de lectură. Fie și numai pentru că, mai mult decît problematica raporturilor dintre orient și occident, trei constante inseparabile pentru scriitor acaparează tematica propriu-zisă a cărții: iubirea-pasiune, miturile sufletului și misterul persoanei. O aluzie transparentă la intențiile autorului și o posibilă pistă de interpretare găsim în moto-ul care precedă subcapitolul Iubirea de iubire, ales dintr-una din scrierile lui Chrétien de Troyes "Dintre toate relele, al meu este altfel; plăcut îmi este; mă bucur
Mitul pasiunii by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16143_a_17468]
-
scenă; începutul lung - cu du-te-vino-ul directoarei teatrului și al unui protagonist pentru a găsi o scuză în fața publicului, plauzibilă pentru întîrzierea reprezentației cu Cyrano de Bergerac, care, de altfel, nu va avea loc niciodată, - se petrece după o cortină roz, transparentă, o imagine neinspirată, consumată acolo pînă la capăt, și nu doar sugerată, de-a dreptul obositoare. Ce a scris Kovacevic nu este simplu decît în aparență. Nu este, în realitate, la îndemîna oricui să facă un spectacol după piesa lui
Cînd ai o piesă și nu știi ce să faci cu ea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16177_a_17502]
-
Coen se prevalează fantezist de Homer însuși, pe care-l trec utilitar pe generic cu titlul Odiseei sale, pentru vagile ecouri, în periplul non-eroilor lor, ale încercărilor miticului Ulise (numele i-l împrumută liderul evadaților, interpretat de George Clooney), mai transparentă și savuroasă fiind parafrazarea episodului cu fermecătoarea Circe, aici întreită și mai puțin drastică decît prototipul, transformînd doar ipotetic pe unul dintre bărbați, nu într-un porc, ci într-o broască. Există și un minus comun, în aceste jocuri de
Insurmontabila barieră by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16179_a_17504]
-
eroismele actualizante", care "răscroiesc un scriitor", după un plac croitoresc, adică de excesele care pîndesc din direcția revizuirii. Dar sub acest strat incredul, descoperim un constructiv tenace, care țintește o performanță, cea de-a găsi "într-o operă atît de transparentă și de simplă" resurse de noi semnificații rezonabile. În calitate de constructor, înțelege a evita disproporțiile proiectului: Nu va fi vorba, așadar, nici de un Pillat umflat cu pompa admirativă, nici de un Pillat ridicat de păr. Cu atît mai mult cu
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
Deși nu de o importanță teoretică la fel de mare și nici cu o "carieră" ulterioară la fel de copleșitoare ca Dezumanizarea artei, și celelalte eseuri de estetică ale lui Ortega y Gasset oferă o lectură pasionantă, mai ales cu cît aici devine mai transparentă vocația scriitorului de a așeza totul (chiar și teoria ), sub semnul spectacolului și al voluptății, pe scurt, al vieții. De pildă, Adam în paradis (1910) propune o metaforă a trăirii totale, primordiale, recuperabilă doar prin artă. În grădina zoologică din
Ortega y Gasset și estetica modernității by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16275_a_17600]
-
vitalist, îl fecundează. Sterilizării sceptice îi răspunde rodnicia irepresibilă a ficțiunii, chiar dacă relativizată prin interogație: "Să spun că inima gîlgîia? Că prin aer/ Treceau titireze de aur, farfurii zburătoare, că lumina/ Se mișca întocmai unui pîntec întărîtat?/ Că oamenii erau transparenți, că stîlpii/ Căpătaseră carne, vase de sînge, o epidermă cu pori,/ Ce respira, neliniștită?" (În stație). Deseori descripția, - ea însăși o cale de obiectivare, de sustragere de la spovedania lirică, abordată cu aplomb de optzeciști -, cu toate că se dorește rece, amestecă proza
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
simț arată fără echivoc că nu a fost vorba de nici o "concertare", ci de o convergență cît se poate de firească între oameni care gîndesc și simt, într-o problemă dată, aproximativ la fel. Numitorul comun al articolelor, atît de transparent altminteri, era o aceeași iritare, ajunsă uneori pînă la exasperare, față de avalanșa de "semne" ale unei receptări cultice, iconodule, a lui Eminescu, "semne" la a căror amănunțită inventariere eseiștii, din păcate, au renunțat, parte din ei considerîndu-le probabil arhicunoscute, hrană
Vechi dispute, noi argumente by Liviu Papadima () [Corola-journal/Journalistic/16269_a_17594]
-
doi și trei. Pare că și travaliul și imaginația Cătălinei Buzoianu s-au concentrat aici. Cu succes. Stările bolnavei sînt atît de bine gradate scenic, amestecate și sparte de contrapuncturi incredibile, într-o atmosferă uneori ireală - de alburi și cortine transparente, de aripi întinse - ca în Pescărușul - fără zbor - concepută impecabil de Lia Perjovski. De fapt, Spirit asta și înseamnă și asta va rămîne: o polifonie artistică pe trei voci: Valeriu Seciu, Cătălina Buzoianu, Lia Perjovski. P.S. Din pagină lipsește fotografia
Alegerea Valeriei Seciu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16302_a_17627]
-
de peste mări, peste mai multe luni, a "văduvei" - cum e numită de localnici ghilotina - soția comandantului închisorii bovarizează în exilul autoimpus, departe de sorgintea sa nobilă și pariziană, luîndu-l sub protecție pe misteriosul condamnat, cu un interes pe cît de transparent în implicațiile sale afective și nu numai, pe atît de epurat de finalități imediate; ceea ce soțul înțelege și consimte, încurajează și apără de acuzele care nu întîrzie să apară din partea oficialităților și a comunității locale. Prin atare mize inefabile și
Nihil sine litteratura... by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16321_a_17646]
-
Mihai Viteazul de Sergiu Nicolaescu, la spectacolul de gală de anul trecut de la Cinema Patria, invitații speciali - avîndu-l în loja centrală pe Ion Iliescu în campanie preelectorală - l-au ascultat mai întîi admirativ pe regizor sugerînd cît se poate de transparent, de pe podium, că el e cel mai bun din lume, apoi, în timpul proiecției, au salutat cu aplauze spontane cvasiunanime replica de pe ecran, pusă de fie iertatul scenarist Titus Popovici, încă din anul de grație 1971, în gura eroului titular: "Europa
Fețele globalizării by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16360_a_17685]
-
să scrie un roman despre Diderot, cînd e limpede că interesul său ar fi putut fi exprimat mai coerent într-o biografie? Alegerea acestui personal-romancier, care călătorește în Rusia pentru a studia textele lui Diderot e un pretext mult prea transparent și simplu. Ea îi oferă pe o tavă, lui Bradbury, posibilitatea de a-și comunica admirația pentru filozof. Romancierul englez nu e doar narator, ci autorul însuși, căci distincția nu funcționează eficient. Cu alte cuvinte, în economia romanului acest personaj
Semnul unei disperări by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16476_a_17801]
-
față, el pare totuși să rescrie interior un traseu atât al împlinirilor, cât și al ideilor nematerializate. Printre proiectele de licență propuse, putem ghici un proiect existențial personal. Desigur, nu trebuie să cădem în greșeala de a traduce atât de transparent, de a răsturna atât de sumar, una câte una, pildele sale - mai ales când e vădită fantezia și libertatea cu care Eco le produce. Ne putem întreba însă, firesc, asupra nevoii sale de a-și structura recapitulativ o metodă de
Eco se amuză by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16521_a_17846]
-
cu ingrediente elegiac-paseiste, și nimic mai mult decît atît; desigur, atmosfera este, de multe ori impregnată de idilism, iar curgerea meandrată a narațiunii se mulează perfect fluxului capricios al memoriei (de altfel aluzia din titlu este cît se poate de transparentă în acest sens). Dar, în același timp, dincolo de această evocare calmă a paradisului pierdut al copilăriei, putem detecta mărcile distinctive ale unui discurs legitimator, în spatele căruia persistă obsesia descendenței. Din acest punct de vedere, propunînd imaginea unei unități regăsite a
Memoria ca formă de supraviețuire by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16573_a_17898]
-
a-l dinamita și de a-l contamină cu elemente de oralitate. Dar poate fi la mijloc și dominația politicii, care umple paginile revistei cu indignări, sarcasme, pamflete - și prea puțin cu veritabil umor, mai ales de limbaj. Strategia pseudonimelor transparente e coerentă cu cea a numelor comice ale personajelor din teatrul vremii, dar nu e departe nici de uzul actual (pentru care, din nou, ne putem gîndi la Academia Cațavencu). Pseudonimele - Cloncănescu, Ion Moderatovici - sînt totuși cam prea transparente și
Gheliruri, chilipiruri și locmale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16557_a_17882]
-
pseudonimelor transparente e coerentă cu cea a numelor comice ale personajelor din teatrul vremii, dar nu e departe nici de uzul actual (pentru care, din nou, ne putem gîndi la Academia Cațavencu). Pseudonimele - Cloncănescu, Ion Moderatovici - sînt totuși cam prea transparente și prea serioase, mai ales cînd devin civice și patriotice - N.T. Cetățenescu, Ioanne A. Romanescu. Apar în paginile revistei și unele dialoguri mai vii, în texte independente sau în legendă desenelor umoristice. Pînă la urmă, strategiile lingvistice cele mai frecevente
Gheliruri, chilipiruri și locmale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16557_a_17882]
-
Decât bănuisem vreodată,/ O mulțime care luneca/ Lin în toate direcțiile,/ Ca pe patine sau ca pe un luciu de apă,/ Cântând fericită "Să ne grăbim,/ Să ne grăbim,/ Până mai este lumină"./ Dar lumina eram eu,/ Luminând până la capătul transparent al pământului/ în căutarea locului/ Unde să fiu destul de singură/ Ca să mă sting." (Peisaj) Aproape fiecare poem este un act de reflecție, consumat în văzul tuturor, ca pe o scenă. Cu mențiunea că singurul element teatral îl constituie această expunere
Aplauze pentru Ana Blandiana by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16588_a_17913]
-
de încărcătura afectivă: în adîncurile sale fierbe, abia perceptibilă, o imensă retortă în care, prin complicate procese de distilare succesivă, lumea se transsubstanțiază și concretul se evaporă. Așa cum și în expoziția gîndită de Corneliu Vasilescu lucrările individuale dispar, ramele devin transparente, și totul se topește într-o lucrare mult mai mare care, la rîndul ei, se sublimează în acea lucrare uriașă care este lumea însăși, un amestec și ea de tonuri și de erupții energetice, care aspiră totul, artiști și privitori
Tandrețea gestului eroic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16598_a_17923]