660 matches
-
limita dialogului" (1974: 88). Insistând asupra caracterului destul de sensibil de deschidere și de închidere a interacțiunilor, specialiștii în analiza conversației au fost preocupați de descrierea acestor secvențe foarte bine structurate. Chiar dacă limita dintre formula de salut și începutul primei secvențe tranzacționale este uneori destul de imprecisă, avem totuși posibilitatea de a identifica înlănțuirile tranzacționale. Acestea nu vor fi încheiate decât prin formule de salut specifice care, nu numai că se pot întinde la nesfârșit, dar pot începe cu momente de pregătire prea
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
de închidere a interacțiunilor, specialiștii în analiza conversației au fost preocupați de descrierea acestor secvențe foarte bine structurate. Chiar dacă limita dintre formula de salut și începutul primei secvențe tranzacționale este uneori destul de imprecisă, avem totuși posibilitatea de a identifica înlănțuirile tranzacționale. Acestea nu vor fi încheiate decât prin formule de salut specifice care, nu numai că se pot întinde la nesfârșit, dar pot începe cu momente de pregătire prea puțin delimitate de blocul interacțiunii. Pentru a sesiza schimbările din secvențele tranzacționale
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
tranzacționale. Acestea nu vor fi încheiate decât prin formule de salut specifice care, nu numai că se pot întinde la nesfârșit, dar pot începe cu momente de pregătire prea puțin delimitate de blocul interacțiunii. Pentru a sesiza schimbările din secvențele tranzacționale, criteriul tematic poate reprezenta un reper. Vom schimba deci secvența tranzacțională schimbând de fapt subiectul (vom oferi un exemplu în acest sens în paginile ce urmează). Să notăm, în treacăt, că structura schimburilor epistolare este creată în raport cu definiția textului conversațional
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
specifice care, nu numai că se pot întinde la nesfârșit, dar pot începe cu momente de pregătire prea puțin delimitate de blocul interacțiunii. Pentru a sesiza schimbările din secvențele tranzacționale, criteriul tematic poate reprezenta un reper. Vom schimba deci secvența tranzacțională schimbând de fapt subiectul (vom oferi un exemplu în acest sens în paginile ce urmează). Să notăm, în treacăt, că structura schimburilor epistolare este creată în raport cu definiția textului conversațional care a fost enunțată mai devreme. Dialogul construit în absența fizică
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
scrisoare, ea prezintă mărci ale asemănării cu acesta. Într-adevăr, formulele de adresare și de salut de încheiere care semnalează genul respectiv prin indicații ale reperelor spațio-temporale și prin identitatea co-enunțiatorilor corespund întru totul secvențelor fatice, iar corpul scrisorii, secvențelor tranzacționale. Singura diferență constă, bineînțeles, în caracterul nu neapărat monologic, ci cel monogerat al acestei interacțiuni, fără intervenția directă a celuilalt. Însă aceasta nu înseamnă că scriptorul nu poate introduce un dialogism profund, anticipând întrebările interlocutorului, de exemplu, imitând posibilele momente
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
dintre secvențele prevăzute mai sus: Secvența fatică de deschidere-pregătire (a) care nu se închide printr-o intervenție verbalizată (o întoarcere a capului și o privire sunt suficiente, într-adevăr, să răspunzi dacă ne referim la funcția fatică). Urmează o secvență tranzacțională complexă și secvența fatică de închidere (d). Așa cum nota C. Kerbrat-Orecchioni (1990: 259) întrebarea "Puteți să-mi spuneți cât este ceasul ?" care deschide schimbul tranzacțional este, în aceeași măsură, o întrebare (b) și o cerere (c'). Această intervenție inițială dublă
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
sunt suficiente, într-adevăr, să răspunzi dacă ne referim la funcția fatică). Urmează o secvență tranzacțională complexă și secvența fatică de închidere (d). Așa cum nota C. Kerbrat-Orecchioni (1990: 259) întrebarea "Puteți să-mi spuneți cât este ceasul ?" care deschide schimbul tranzacțional este, în aceeași măsură, o întrebare (b) și o cerere (c'). Această intervenție inițială dublă explică dedublarea răspunsului B: răspuns la întrebarea (b') și răspuns la cererea (c'). Se dă o schemă intercalată legată de bifuncționalitatea întrebării adresate și cea
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
întrebare (serviciu): A1 Scuzați-mă vă rog. [a] A1 Îmi puteți spune cât este ceasul ? [b c] B1 Bineînțeles. [b'] B1 Este ora șase. [c'd] A2 Mulțumesc. [d'] În textul 2, banal de altfel și de scurtă întindere, secvența tranzacțională presupune prezența a trei schimburi intercalate. Nu ne rămâne acum decât să definim felul în care aceste unități formează schimbul de replici. În mod evident, intervenția sau replica (tour de parole) nu este o unitate ierarhică. Ea reprezintă doar cea
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
confirmă dezechilibrul inițial. Cu alte cuvinte, putem observa că un defect de structură poate să pună în evidență un raport de forță: nu este totul atât de anarhic pe cât se afirmă în ceea ce privește conversația obișnuită. * Tranzițiile dintre secvențele fatice și secvențele tranzacționale sunt asigurate în mod inegal. Nu putem afirma cu adevărat că B1 este o clauză [a'].și [c] în același timp. În schimb, B2 constituie și răspunsul [R-b'] al secvenței tranzacționale inserante și serviciul oferit [d] care aduce cu sine
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
în ceea ce privește conversația obișnuită. * Tranzițiile dintre secvențele fatice și secvențele tranzacționale sunt asigurate în mod inegal. Nu putem afirma cu adevărat că B1 este o clauză [a'].și [c] în același timp. În schimb, B2 constituie și răspunsul [R-b'] al secvenței tranzacționale inserante și serviciul oferit [d] care aduce cu sine formula de mulțumire [d']. De aceea, A3 este în același timp formulă de mulțumire [d'] și închiderea interacțiunii. * Absența răspunsului la întrebarea [A1-b] care deschide primul schimb tranzacțional, aduce cu sine
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
R-b'] al secvenței tranzacționale inserante și serviciul oferit [d] care aduce cu sine formula de mulțumire [d']. De aceea, A3 este în același timp formulă de mulțumire [d'] și închiderea interacțiunii. * Absența răspunsului la întrebarea [A1-b] care deschide primul schimb tranzacțional, aduce cu sine în mod firesc inserarea unui al doilea schimb. Putem vorbi aici despre inserare, în măsura în care răspunsul [R-c'] îl condiționează pe [R-b']. Trebuie să adăugăm că această absență a răspunsului lui B la întrebarea pusă de A este un
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
studioul. Se înțelege că, în aceste condiții, așa cum se subliniază în deschiderea foarte originală a acestui fragment ce prezintă o anumită autonomie față de restul romanului, acest interviu delirant nu a fost niciodată programat. Din cauza acestei devieri, întrebarea care deschide secvența tranzacțională nu va primi niciodată cu adevărat vreun răspuns. Sau, mai degrabă, dacă interviul poate fi închis prin formulele de mulțumire obișnuite, se datorează faptului că totuși s-a dat un răspuns care se află la finalul unei reluări de către tînără
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
secvențele 3 și 5: răspunsurile [R-a'9] și [Re'11] ce aparțin de fapt jurnalistului (urmează apoi un interviu deviat către altceva: viața privată a jurnalistului intervievat). Acest exemplu ne permite să evidențiem diferitele modalități de articulare a schimburilor tranzacționale: tipul inserat despre care s-a discutat mai devreme și două forme de relații de coordonare. * Relație coordonată de schimburi, în cadrul unor intervenții succesive (fără schimbare de roluri) * Schimburi coordonate în cadrul aceleiași intervenții (alternanță de roluri) Regăsim aici principalele mari
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
nu ar putea fi interpretate întocmai cum ele apar relatate la prima vedere. Analiza dialogului arată o transgresare a modelului prototipic: nu există nicio secvență cu funcție fatică, de deschidere sau de închidere. Intrarea în dialog se face odată cu faza tranzacțională. Am putea veni, în acest caz, cu două explicații: o lege a economiei legată de genul narativ al fabulei însă, în aceeași măsură, am putea considera că natura violentă a interacțiunii ar putea face inutil orice demers fatic. Violența reprezintă
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
descriere unitară a prototipurilor secvențiale. Am văzut că actualizarea prototipului dialogal este cu siguranță mai flexibilă decât celelalte cinci. Spre deosebire de alte forme elementare de compoziție, structura cadru a textului dialogal, în ansamblul său, este foarte bine organizată. Secvențele fatice și tranzacționale care construiesc textul dialogic nu sunt formate dintr-un număr restrâns de macro-propoziții. Fiecare secvență, fatică sau tranzacțională este compusă din schimburi al căror număr nu este întotdeauna previzibil. Fiecare schimb care corespunde nivelului macro-propozițional, în general, este compus dintr-
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
cinci. Spre deosebire de alte forme elementare de compoziție, structura cadru a textului dialogal, în ansamblul său, este foarte bine organizată. Secvențele fatice și tranzacționale care construiesc textul dialogic nu sunt formate dintr-un număr restrâns de macro-propoziții. Fiecare secvență, fatică sau tranzacțională este compusă din schimburi al căror număr nu este întotdeauna previzibil. Fiecare schimb care corespunde nivelului macro-propozițional, în general, este compus dintr-un anumit număr de intervenții-clauze date (inițiative, reactive și facultativ-evaluative). Această structură ierarhică, în ciuda caracterului extrem de fluctuant al
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
de personalitate orice determinație de tip aplicativ pe care conștiința morală a descoperit-o în eforturile sale de individuație, de concretizare, de actualizare. Reflexivitatea nu face, în ceea ce privește realul reprezentat de lumea obiectelor, decât să ridice norma etică la rangul aparent tranzacțional (asimilabil mai curând valorii economice) de cerință adaptativă și să o atașeze pe aceasta întregului condițional al situației. În realitate, acesta din urmă este de fiecare dată înnobilat de contribuția axiologică astfel instituită și primește înalta investitură filosofică prezervându-i
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
la concluzia că multe din câștigurile survenite pe parcursul programului se pierd, în special în ceea ce pdvește coeficientul de inteligență eșecul intervențiilor poate fi înțeles ca o deficiență de analiză a sistemelor de parametri ai mediului care influențează dezvoltarea. În modelul tranzacțional al lui Sameroff, rezultatul dezvoltării nu este dependent doar de individ sau numai de contextul său de experiență, ci de combinarea celor 2 categorii. În modelul menționat, factorii de mediu răspunzători pentru un nivel readus de inteligență nu se confundă
ATITUDINEA PĂRINŢILOR DIN MEDIUL RURAL ŞI EFECTELE ASUPRA ADAPTĂRII ŞCOLARE by SARDARIU ELISABETA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/338_a_598]
-
la Cioran când subliniază frecvența foarte mare a încercărilor de mântuire individuală, specifice destinului singuratic. Deși avem probleme similare, există practica identificării soluțiilor individuale (biografice), ceea ce conduce la o rată extrem de scăzută a ceea ce am putea numi "productivitate" socială. Spiritul tranzacțional ar fi și el semnificativ, în sensul că totul poate fi subiectul unui compromis, ceea ce conduce la pierderea identității celor ce fac aceasta, ei nu se mai identifică drept părți distincte într-o tensiune anume. Când compromisul atinge zona relațiilor
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
că la vârste diferite și la parametri comportamentali diferiți, aspecte variate ale mediului vor crește sau descrește în importanță. Astfel a devenit evident că natura relațiilor dintre mediu și dezvoltarea individuală nu este unidirecțională, ci mai degrabă este bidirecțională sau tranzacțională, nu numai în influiențarea individului de mediul ambiental dar și prin aceea că acesta deasemeni influiențează mediul 2. în prezent, schizofrenia este concepută ca o afecțiune cu geneză multifactorială în care factorii ereditari și de mediu nu pot să fie
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
încă de la naștere copii au o individualitate fundamentată biologic, care are un puternic impact asupra tipului de comportament parental indus de către copil precum și în determinarea impactului variațiilor de comportament parental asupra copilului în diverse stadii de dezvoltare. Modelul acesta tranzacțional este unul sofisticat și complex și nu permite prin sine la formulări simpliste în care o generație poate fi acuzată de a produce boala la următoarea. Astfel de studii s-au centrat în principal asupra a două tipuri de variabile
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
aspect negativ rezultat). Dar folosind cunoștințele temeinice de managementul stress-ului, precum și pachetul de prigrame și situații de acțiune în acest domeniu, considerăm că situațiile dificile se vor diminua și activitatea tuturor agenților economici va avea numai de câștigat. Din perspectiva tranzacțională (aceea de a avea de-a face cu ceva, de gestionare și răspuns) asupra stress-ului, elementele mediului organizațional, sau specificul muncii desfășurate, nu determină în mod direct stress-ul ocupațional. Efectul este mediat de caracteristicile individuale, in special în ceea ce privesc
ABORDAREA GESTIUNII STRESS-ULUI ÎN MEDIUL MICROECONOMIC by Alexandru TRIFU, Carmen Raluca IONESCU () [Corola-publishinghouse/Science/83167_a_84492]
-
că stress-ul putea fi perceput ca fiind dezechilibrul dintre cererile exprimate și resaursele existente, sau când presiunile exced posibilitățile (abilitățile) cuiva de a le face față. Pentru dezvoltarea cu adevărat a unui management al stress-ului se impune realizarea unui model tranzacțional de genul celui întocmit de cei doi autori menționați, gândit ca ansamblul tranzacțiilor dintre indivizi și mediul înconjurător. Prin folosirea acestui model, stress-ul este văzut în funcție de cum sunt percepuți factorii stresori, precum și de felul în care indivizii își folosesc resursele
ABORDAREA GESTIUNII STRESS-ULUI ÎN MEDIUL MICROECONOMIC by Alexandru TRIFU, Carmen Raluca IONESCU () [Corola-publishinghouse/Science/83167_a_84492]
-
circulației devizelor și a ca pit alului reprezintă un alt uriaș pas înainte, în vederea formării unor piețe fin anc iare globale. Astfel, a crescut posibilitatea obținerii de capital, în special, pentru firmele multinaționale, înregistrându-se, totodată, o reducere a costurilor tranzacționale (de exemplu, transferul veniturilor în străinătate, dezvoltarea unor relații de existența de relații conflictuale î ; apariția structurilor regionale; întărirea naționalismului; iscului războaie extinderea la scară internațională a terorismul ui și a r lor civile; posibilitatea unei recesiuni economice mondiale et c
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
nu mai exista. Întrucât cursul fluctuant putea să susț ină dezvoltarea pieței, controa lele puteau fi ridicate. Acest lucru a fost înc ura jator pentru fluxul de capital din toate țările. În țările periferice, reforme le economice au redus costurile tranzacționale și riscurile investițiilor străi ne, iar fluxul de capital a crescut și acolo - cel puțin până ce crizele de la sfârșitul anil or 1990 le-au amintit in vestitorilor de fragilitatea regimurilor cu rat ă f ixă de schimb. Globalizarea piețelor de
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]