421 matches
-
în timp ce vă legați unul pe altul? am exclamat eu. îExperimentaseră diverse noduri, nu se dedaseră la chestii sexuale.) —Ba era exact aceeași tipă. S-a uitat lung la mine, a dat din cap și a zis: „Acum ai trecut la travestiuri. Ești un ticălos al naibii de bolnav, Luke Costello!“. —Și tu ce-ai zis? am gâfâit eu. Am hotărât că era momentul s-o rup cu ea, așa că i-am zis: „Presupun că o călăreală iese din discuție, nu?“. —Și? — M-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
termenului „personajele” pe acela de „oamenii dramaturgului” sau „păpușile lui”<footnote I. L. Caragiale, Oare teatrul este literatură?, în op. cit., p. 317. footnote>. Înrudirea comediei caragialești cu mimus-ul este ilustrată prin structura comediei D-ale carnavalului, în care sunt prezente pantomima, travestiul și unele personaje tip: bărbierul, prostul, servitorul, încornoratul, cuplul comic, femeile vesele. Personajele feminine sunt cele mai apropiate de vechile scheme comice dintre toate personajele lui Caragiale. Ele participă la jocul general, la încurcăturile dintre „traduși” și „traducători” și cei
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
Într-un joc mecanic, ființe complet „despersonalizate” prin caracterul mimat al acțiunilor și sentimentelor parodiază existența. Acordând interes formelor „primitive” de teatru, pantomimei, marionetelor, comediei dell’arte și șotiei, circului, farsei populare, Caragiale ne prezintă imaginea unei lumi menținând sub travestiuri și „despersonalizări” impresia că viața se desfășoară într-un circuit închis și fără perspective „un spațiu închis, fără ieșire”<footnote I. Constantinescu, op. cit., p. 100. footnote>. Din acest punct de vedere au fost stabilite, modernitatea clasicului I. L. Caragiale și sursele
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
rești, 1982; Totul, poeme, Cartea Româ nească, Bucu rești, 1984; Visul (în edițiile următoare Nostalgia), povestiri, Cartea Românească, București, 1989; Humanitas, București, 1993; Levantul, poem epic, Cartea Românească, București, 1990; Humanitas, București, 1998; Visul chimeric, studiu critic, Litera, București, 1991; Travesti, roman, Humanitas, București, 1994; a devenit roman grafic în limba franceză; Dragostea, poeme, Humanitas, București, 1994; Orbitor. Aripa stângă, roman, Hu ma nitas, București, 1996; Dublu CD, poeme, Humanitas, Bucu rești, 1998; Postmo der nismul româ nesc, studiu critic, Humanitas
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
de a reconstitui viața factice a păpușilor rămîn zadarnice”: „Marionete încovoiate sub greutatea unor destine peste puterile lor, Ismail, Turnavitu, Grummer, Algazy, Gayk și Cotadi, protagoniștii micului teatru de păpuși al lui Urmuz amuză și întristează în același timp: sub travestiul lor amuzant se schițează o existență înrudită cu a noastră. Era în Urmuz o mare vervă creatoare și o fantezie neostoită, capabilă nu numai să implice datele realității curente, să le amestece și să dea, ca jocul norilor, forme noui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mi-a arătat prima pagină. Stanley Prizbecki - îmbrăcat într-un body de damă oribil și dat cu rujul ăla de un roșu țipător - se holba la mine de pe pagina întâi. Era fotografia pe care o descoperisem în dosarul lui Vivian. „TRAVESTI DE FORȚĂ PENTRU ADJUNCTUL PRIMARULUI!“ tuna titlul. Se pare că s-au despărțit săptămâna trecută, mi-a explicat David. Nevasta lui Prizbecki a aflat că el și Vivian aveau o aventură, așa că el i-a pus capăt, ca să-și salveze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cea mai proastă citire a textului unui dramaturg, făcută de actori profesioniști, la care asistase Henry vreodată. Chiar și Ada Rehan părea să Își fi pierdut Întreaga vivacitate și tot ritmul. Era de-acum palidă ca moartea și, pe măsură ce oribilul travesti avansa, trăsăturile pur și simplu i se sluțeau. Era o actriță suficient de bună pentru a Înțelege ce se petrece și pentru a-i fi rușine că ia parte la așa ceva. Ceea ce se petrecea, desigur, iar lui Henry nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Trilby nu mai moare? — Nu, se mărită cu Little Billee. Final fericit. — Ah, știu prea bine cum e cu finalurile fericite! spuse Henry. Bietul tău tată a fost măcar cruțat de asta, de a-și vedea cartea transformată Într-un travesti. — Totuși, Tree are Într-un fel dreptate, zise Gerald. Dacă Svengali tot moare și vraja lui se destramă, de ce să nu se mărite? — Mi-ar lua prea mult timp ca să-ți explic, dragul meu. Dar simplul fapt că Îți pui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
covor. Nu s-a zbătut deloc. Zâmbea. 303 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Demnități ce nu-l împiedicau ca, la fiecare două zile, să apese clanța palatelor sale. Și, întocmai ca Alexandru Ioan Cuza, de nerecunoscut sub uimitoarele sale travestiuri, să se scoboare până la cele mai pitorești și brutale straturi ale poporului său... În urmă cu vreo trei zile, prezentul Brav Conducător fugise incognito dintr-o vizită de lucru din județul Satu-Mare. Și, căptușit într-un postav gros, vernil
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Cuprins Pe urmele unui cuvânt: dandy Motor de căutare 11 „Yankee doodle dandy” 11 Doamna și filfizonii 13 Dandylogi de serviciu 15 Infracțiune 17 Dincolo de timp Alcibiade sau coada tăiată 22 Stil și program 24 Eleganță cu tocuri roșii 26 Travesti 28 Mit? Arhetip? 30 Șiși 32 Dandyland. Scurtă istorie Când? 37 Unde? 40 Predandysmul 43 Macaroni et alii 43 The Beaux, the Bucks 45 Muscadinii, Incredibilii 46 Dandy-i vechi și noi 50 Napoleon sau Brummell? 50 Sine nobilitate 55
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
clasă, pasiune pentru pariuri și jocuri, prodigalitate, temperament.” Sunt doar câteva din trăsăturile acestui dandy avant la lettre, pe care le analizează cu finețe Roger Kempf 2. Li s-ar mai putea adăuga, Între altele, plăcerea ostentației vestimentare și a travestiului, luxul sfidător afișat (dar numai acolo unde se știe prețuit: la Atena, de pildă, nu și În Sparta sau Tracia), homosexualitatea, puhoiul gesturilor sau vorbelor șocante. Pentru cine ar vrea să-i urmărească Întortocheata viață, lucrare mai la Îndemână decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
nu la fel de cunoscut precum Lauzun, nu mai puțin demn de a deveni personaj de roman e, În același veac al XVII-lea, bizarul François Timoléon, abate de Choisy, prins În scandaloase afaceri de amor și Într-atât de efeminat, Încât travestiurile sale ajung să nu mai surprindă pe nimeni. Deși uneori dorește să i se spună „contesa de Barres”, Memoriile Îi sunt semnate bărbătește, François Timoléon de Choisy. Deloc Întâmplător, cele mai gustate pasaje Îi sunt Închinate lui Lauzun, „omulețul insolent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
gustate pasaje Îi sunt Închinate lui Lauzun, „omulețul insolent” și seducător: „Niciodată un om nu a știut să se plieze atât de bine la toate gusturile și capriciile”1. Dacă pentru mulți această efeminare stranie, dusă uneori la paroxism prin travestiuri și pseudonime, ar ilustra felul de a fi al dandy-ului „etern”, atunci secolul al XVIII-lea oferă câteva exemple năucitoare. Între care, celebru, cavalerul d’Eon, cel ce tulbură minți și inimi la curtea Franței, Rusiei și Angliei. Deghizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
primele fotografii ni-l restituie Îmbrăcat În fetiță. Modă a epocii, reverie maternă, plăcere a deghizamentului? Cu siguranță, câte ceva din toate acestea. Pentru ca o poză târzie, datorată lui Roger Viollet, să ni-l Înfățișeze În chip de Salomee, Într-un travesti impecabil, cu prilejul reprezentării piesei sale, scrisă anume pentru Sarah Bernhardt. Totul pare a-i determina invertirea. Educația „de fetiță”, la care Îl supune o mamă mult prea voluntară, care tânjește după o fiică (pe care o va și naște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
și, implicit, un simbolism funerar (evocat până și de rădăcina comună a narcisei cu narcoza). Dar și unul al dublului, Înțeles de obicei ca „suflet”, ca nevăzută parte feminină a lui Narcis. Îndrăgostirile anapoda, fie de o altă făptură În travesti, fie de propriul chip (ca portret pictat sau privindu-se În oglindă), la rândul său deghizat ori nu, Împânzesc cu precădere literatura Renașterii târzii și mai ales cea barocă. Toate sugerează nostalgii androgine, tânjiri după unitatea pierdută a făpturii umane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
răspunzător, ca un demiurg. El joacă și Își joacă propria viață, dereglând norme și propunând altele noi, cu un gust al teatralității care Îl Împinge, mai ales atunci când se proiectează - scriind - În personajele sale, spre o ciudată, maladivă voluptate a travestiului (Baudelaire, Barbey, Wilde, La Rochelle, D’Annunzio, Între alții). Am obținut, iată, portretul unei specii rasate, ușor efeminată, obsolescentă, ca tot ce ține de modă, de aparență și efemeritate, de imperiul acelui „a părea Înseamnă a fi”. Care e Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
pe deplin. O masculinitate radicală, „totală” e greu de cucerit mai ales În epoci decadente, când fascinația regresului spre feminin devine copleșitoare mai ales În cazul bărbaților dandy. Atenția exagerată pentru vestimentație, cochetăria, grija pentru accesorii, fardarea, podoabele, gesturile efeminate, travestiurile sunt doar câteva dintre formele concret manifeste prin care dandy-i realizează pe cont propriu latenta nostalgie a unei făpturi utopice, complete. Cel puțin așa, cu bunăvoință și Înțelegere, le interpretează unii feminizarea. Nu Întotdeauna Însă. Atunci când acest dublu feminin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
bolșevici, spre sudul Rusiei, a fost oprit, În timp ce traversa un pod, de un bătrân care părea un țăran cu barbă căruntă, Îmbrăcat Într-un cojoc. Îi ceru tatei un foc. În clipa următoare se recunoscură. Sper că bătrânul Kuropatkin, În travestiul lui rustic, a reușit să evadeze din temnița sovietică, dar nu despre asta-i vorba. Ceea ce mă interesează este evoluția temei bețelor de chibrit: acele bețișoare magice, pe care mi le arătase, fuseseră bagatelizate și rătăcite, armata lui se risipise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de apreciere a unui prădător. Am descoperit În natură desfătările nonutilitare pe care le căutăm În artă. Amândouă sunt o formă de vrajă, amândouă sunt un joc complicat Între extaz și deziluzie. 3 Am vânat fluturi În diverse clime și travestiuri: sub Înfățișarea unui băiat frumușel În pantaloni până la genunchi și beretă de marinar; a unui expatriat cosmopolit slăbănog, Îmbrăcat cu pantaloni sport și bască; a unui bătrân gras În șort, fără pălărie pe cap. Majoritatea casetelor mele cu fluturi au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
greutăți la picioare, erau Împușcați de durii marinari bolșevici, importați din Sevastopol În acest scop. Tata, care nu era inofensiv, ajunsese Între timp la noi, după câteva aventuri periculoase și, În acea regiune a specialiștilor În boli de plămâni, adoptase travestiul unui medic, fără a-și schimba numele („simplu și elegant“ - cum ar fi spus un comentator de șah despre o mutare corespunzătoare pe tablă). Locuiam Într-o vilă discretă pe care o prietenă generoasă, contesa Sofia Panin, ne-o pusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
argumente. Ele au fost oricum folosite mai târziu de prietenii mei ca motivații suplimentare. Eu le oferisem un alt stimulent: observația că grupul nostru nu făcuse teatru. Ne manifestaserăm liric din abundență, scriseserăm proză, aveam o grafică excepțională, făcuserăm film. Travestiul din supermagazin nu intra la socoteală, presupunând doar costume și un pic de improvizație. Eu le propuneam o reîntoarcere la clasic: mișcare scenică bine coordonată, replici Învățate pe de rost, conflict, aplauze la final. A fost cea mai reușită acțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
a ratării, deplina identificare cu colivia. Promisiunile, capcana ? Să accepți forma salarizată a disperării, fără o șansă de schimbare. Acceptăm și trăim acceptarea, zi de zi, ne aranjăm, uităm, murim. I se păreau caraghioase, apăsătoare și zadarnice succesele pe care travestiul său le înregistra. Trecea între ceilalți drept studios, riguros, temeinic, în vreme ce el se știa ruinat. Iar colegul, prietenul ? Lucian își făcea cu strălucire meseria doar pentru a smulge vieții plăceri epicureice ? Gospodar subtil al propriilor calități, sigur pe dreptul de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
șapte ani înfățișarea soțului a rămas aceeași, nu s-a schimbat, în vreme ce chipul ei s-a tot ascuțit și s-a uscat și s-a înnegrit. Blândul Manole, cu figura lui calmă, comună. Diavolul nu mai izbutește azi decât acest travesti ? Scund, subțire, cu umeri osoși și pasul mărunt, banalitatea răbdătoare, ca o fatalitate, să ne îngroape blând pe toți, pustiul obișnuinței care rulează lent, extrem de lent. Ce ar fi în stare să declanșeze schimbarea ? Îl privește, brusc înviorată. Un martor
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
deghizare și senzațional. Asta, bineînțeles, dacă fragmentele în cauză erau autentice, dacă nu le interpolase cineva pentru a sugera că autorul lor ar fi fost un personaj cu personalitate schizoidă și fracturată, deviind de la realitate cu ajutorul a tot felul de travestiuri, unele chiar în acea stare de dereglare cerebrală numită somn. După vizita la mătușile din Botoșani, Leo se visă, pe banca din parc, în chip de strungar și infanterist, roluri corespunzătoare părții reci a naturii sale. Pe Cosmin îl enervă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
zăpadă. Știută este, de asemenea, congruența nasului cu mădularul cel mai capricios al individului de parte bărbătească. Trăgând ultimele concluzii posibile, atât poșeta, cât și seducătorul evoluționist puteau fi doar niște găselnițe care să-l ascundă pe Leo sub un travesti suplimentar. L XL Multe după-amieze mi le petreceam la spital, cu Sabina. Uneori o găseam în vervă - voia să recupereze timpul pierdut. Alteori zăcea tranchilizată, ciufulită, abulică. Stăteam lângă patul ei și mă întrebam cum de un om răzbătător ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]