28,861 matches
-
zice neglijent, cu pieptul desfăcut și cu capul descoperit, fără teama de frig și, în general, fără teama de nimic. Un șleampăt și-un caraghios. Dezinhibat și simpatic de la prima ochire. Dacă era să-1 crezi, venise În România fără nicio treabă. Așa i se sculase lui... Stăteam tofi trei cufundafi în fotoliile adânci din jurul unei măsuțe rotunde. Din toate bunatafile pe care domnul Guta le scosese pe masă, el alesese palinca și slana, pe care le primisem de la un prieten din
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
învățat ce înseamnă o adevărată femeie." Interlocutorul insistă, nu vrea să treacă prea repede peste episod: Este o temă ce a rămas majoră, ca să nu spun obsesională, în toată opera domniei voastre." " S-ar putea" - răspunde Etiemble neglijent, nu e treaba sa, vrea să spună, să se lanseze în considerații - el se mulțumește să relateze ce a fost, să expună și, desigur, să se expună... Tonul e liniștit, senin, contrastând nu fără puternic efect cu insolitul mărturisirii - dure. Etiemble, sau vorbirea
Rezistența la neadevăr by Lucian Raicu () [Corola-journal/Imaginative/8352_a_9677]
-
rugător, ca un șarpe cu zece capete unduitoare și caline, care îl așteaptă pe Sf. Gheorghe să le reteze dintr-o singură lovitură de sabie. O femeie care tocmai s-a întors de la biserică și s-a și apucat de treabă, îngenunchind pe podelele terfelite de milioane de perii. A avut o dimineață intensă, sub ceața unei zile de aprilie. N-are rost să ne grăbim: Nici nu știa că este ceață când a pășit pe covorașul din fața patului. Fereastra albise
Examen la istorie by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/8241_a_9566]
-
Ibrăileanu, cînd, în Spiritul critic în cultura română, îl învinuia pe Caragiale de a fi atacat exclusiv revoluționarismul și niciodată reacționarismul, de a fi fost un adversar „încă mai fără milă” decît Eminescu al liberalismului (ca și cum „să-și vază de trebile ei, Europa” ar fi o idee liberală), ținuta predilectă fiind la amîndoi aripa rosettistă a partidului, considerată de critic „întrupare a curentului mai înaintat, mai democratic” și el dă ca exemplu disputa parlamentară pe tema revizuirii Constituției, din „anul de
Caragiale și noi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13152_a_14477]
-
economice pe care ar trebui să le îndeplinim pentru aderarea la Uniune, nimeni nu cere minuni Bucureștiului, ceea ce nu înseamnă însă că aceste criterii vor fi uitate. Importanța acordată Justiției are cel puțin două explicații. Dacă aceasta își face bine treaba are loc și îmbunătățirea așa-numitului climat de afaceri, ceea ce ar trage în sus și economia autohtonă. Iar o Justiție imparțială și dornică să facă dreptate cît mai repede posibil își pune amprenta și asupra mediului politic și nu în
Drobul de sare al Justiției by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13178_a_14503]
-
electoral, lucrurile ar trebui să se miște - și nu prin simpozioane, mese rotunde și alte semne și semnale de bunăvoință, capitol la care nu ne întrece nimeni. Dacă magistraților li se va da limpede de înțeles să-și vadă de treabă, cum zice legea, și să-și mai închidă telefoanele, mă îndoiesc că aceștia vor face pe proștii. Dar le spune cineva asta? Nu sînt atît de naiv încît să cred că Justiția poate fi altfel decît e restul societății, dar
Drobul de sare al Justiției by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13178_a_14503]
-
să nu fie atins de cuvîntul magic. Însă cariera cea mai strălucită a avut-o în învățămînt. De cîțiva ani încoace, mă feresc din răsputeri să mai rostesc sau să pun pe hîrtie cuvîntul „reformă” atunci cînd mă refer la treburile din învățămînt, fiindcă am impresia că el s-a golit complet de înțeles, iar dacă unii mai cred că el înseamnă ceva în contextul respectiv, semnificația lui a ajuns, pentru fiecare în parte, năucitor de diferită. Reforma din educație „s-
Stagnează reforma? by Liviu Papadima () [Corola-journal/Journalistic/13154_a_14479]
-
semafor nu funcționează, toate străzile sînt desfundate, nu există trecere de pietoni sau benzi de sens, iar în calea colapsului total nu stau decît norocul, bunul simț și, uneori, prioritatea de dreapta. Probabil că Dumnezeu are ceva de spus în treaba asta, într-o țară care, la o aruncătură de băț de ex-Iugoslavia cu problemele ei catolico-ortodoxo-musulmane, e un paradis al conviețuirii religioase. Căci nu știu unde-mi va mai fi dat să aud, în aceeași duminică dimineața, pe rînd, strigătul muezinului, clopotul
Duhani dëmton... by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13168_a_14493]
-
jimbarice. Plus că o parte dintre politicieni se simte trădată, lezată în infatuarea ei inexpugnabilă și lovită crunt în orgoliu, fiindcă n-a fost invitată să povestească politico-responsabil cum și-a petrecut sărbătorile de iarnă. Pentru mneatale, fratre, e-o treabă cușeră că acest Turcescu, la începutul unui an electoral, își pierde vremea invitând la emisiune o simplă colegă de breaslă - drept că faină ca o ardeleancă privindu-se exclamativ-speriată în oglinda coșbuciană? Pardon? Apoi, n-avem noi problema ninsorilor și-
Hibernală cu Mona Nicolici by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13201_a_14526]
-
iluzie... - Sigur că există o mare parte de iluzie, așa că nu vreau să spun că modelul meu este mai bun decât al altora. Fericiți cei ce reușesc să le facă pe toate. În ceea ce mă privește, nu pot să fac treaba asta. În plus, lucru curios pentru un profesor, îmi place mai mult să scriu decât să vorbesc. E drept, la facultate mai și vorbesc. Dar plăcerea mea este să stau în fața foii de hârtie, să-mi storc mintea și să
LUCIAN BOIA: “Știți ce istorie tot încerc eu să propun? O istorie inteligentă...” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13140_a_14465]
-
asta ceva atât de extraordinar ? - Nu devine, uneori, banalul, extraordinar ? Poate că nu e chiar cel mai simplu lucru să gândești cu propria minte. Câteodată, e mai comod să preiei șabloane și să le reciți. - Asta deja nu mai este treaba mea, decât în măsura în care mă ocup și de istoriografie, în măsura în care am scris o carte precum Istorie și mit în conștiința românească și în măsura în care îmi pot exprima opiniile în legătură cu un istoric sau altul sau în legătură cu mersul general al istoriografiei românești. E păcat
LUCIAN BOIA: “Știți ce istorie tot încerc eu să propun? O istorie inteligentă...” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13140_a_14465]
-
unificarea instituțională, globalizarea economică și informațională, pe de o parte, și fărâmițarea culturală, diversificarea modelelor, relativizarea sensurilor, pe de alta. În acest context, istoricul continuă să încarce cu sens construcțiile sale. Nu și-a pierdut “foamea de sens”. - Asta e treaba istoricului. Din istoria mare, care este cam amestecată, din care cauză nici nu prea știi, la prima vedere, ce să alegi din ea, istoricul alege, filtrează, simplifică și construiește. Fiți sigur că aceste construcții ale noastre, ale istoricilor, nu sunt
LUCIAN BOIA: “Știți ce istorie tot încerc eu să propun? O istorie inteligentă...” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13140_a_14465]
-
chiar în mediile academice, există o carență de comunicare ? - Așa este, dar cred că nici eu nu sunt chiar cel mai potrivit pentru a critica o asemenea stare de lucruri, pentru că nici eu nu comunic prea mult. Eu îmi fac treaba mea, o lansez și apoi îi las pe alții să o judece. E adevărat că noi suntem o societate scindată și mult prea ideologizată, în care inamicițiilor personale dintre oameni li se adaugă și fondul de disensiune ideologică. E un
LUCIAN BOIA: “Știți ce istorie tot încerc eu să propun? O istorie inteligentă...” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13140_a_14465]
-
integrările. Succesul lor provine din intuirea constantelor psihologice ale românilor: teama de schimbare și spaima de risc. De ce să dăm din mână pasărea comodă a muncii la stat, când orice aventură pe cont propriu se termină c-un faliment? Ce treabă avem cu Europa, când la noi acasă ne simțim atât de bine, cunoaștem pe toată lumea, găsim soluție la orice problemă? Cu insignifiante excepții, n-am dat nici mari exploratori, nici cuceritori și nici personalități obsedate de schimbarea lumii. N-am
Glonțul de cârpă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13181_a_14506]
-
și elixirele de tinerețe. Exemplele ar fi de prisos și ne-ar îndepărta de la subiect. Fotografiile, portretele călătoresc prin case, buzunare, medalioane, albume și arhive. Dar nici modelele nu stau degeaba, să se plictisească, în poze. Mai au și alte treburi, cum aflăm din Harry Potter, decît să încremenească, țepene, într-o postură de început. Așa încît dispar și reapar după un timp. Privitorului i se cere doar răbdare. Orișicît ar călători, odată imortalizat în poză sau portret, modelul nu se
Portretele trăiesc by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13174_a_14499]
-
și poziția modelului definitiv fixată în tabloul ce urmează a fi pictat, modelul poate să lipsească o vreme (ne amintim că și cele din Harry Potter mai dispar, din cînd în cînd, din cadru, ca să-și mai rezolve și alte treburi). Este perioada în care pictorul lucrează la cîte un detaliu din decor; atunci are nevoie în atelier doar de „un corp” (care să aibă numai sexul și carura aproximativă a modelului adevărat) menit să umple golul. Într-un astfel de
Portretele trăiesc by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13174_a_14499]
-
uniformă și se îndreaptă în pas vioi, în papuci de casă, cu un ciocan în sacoșă, spre blocul vecin, spre capul lui Flo, pe care îl va pocni de patru ori, calm, precis, determinat, cu acel ciocan. A făcut o treabă bună. Este, după acumularea subterană a întregului film, un gest logic și necesar. După care, colonelul în rezervă se întoarce acasă, se așează la o masă și privește în gol, cu fața înroșită de sînge, ca un clovn înmărmurit de
Viața în șapte zile by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13197_a_14522]
-
peste tot, nu vrea să... și de-aceea a vrut să se mute” (CORV 131); „las’că ș-acolo e tot așa, adică dacă ești cu bani și nu știu ce nu, da’ dacă...” (CORV 131); „nu p-ăia care sînt de treabă și nu știu ce” (CORV 133). De multe ori nu e totuși prea clar dacă și nu știu ce se leagă într-adevăr, ca sens, de un element anterior; legătura prin conjuncție rămîne mai curînd formală: „și foarte mulți din ăștia din Serbia și
„Nu știu ce” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13193_a_14518]
-
curent, filtrat de sloganurile tip Scînteia (lectura unică și deci preferată a “glimbocanilor”). Pensionarul Cioarcă Ion afirmă că “deține” vîrsta de 52 de ani (p. 7); veterinarul Naslău Pavel se declară “pensionist de boală”, incapabil de a se “substrage de la treabă” (p. 17), iar laminoristul Vasile Cireș citează din motto -urile în formă de maxime pe care le scrie pentru gazeta de perete Rapsodul a cenaclului “Ștefan Petică”: “CÎND AJUNGI LA FORȚĂ LA BĂTAIE, NU MAI EȘTI OM, CI DEVII O
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
și gradul și drepturile în România. Condamnat la moarte în lipsă, pe vremea lui Ceaușescu, Pacepa a fost grațiat după Revoluție. În ’91, președintele Iliescu a refuzat să-l readucă la gradul de general pe Pacepa, afirmînd că asta e treaba cui l-a degradat. Iată însă că săptămîna trecută, Cotroceniul a ajuns la concluzia că potrivit legii în România, generalul Pacepa trebuie să-și recapete toate drepturile pe care le-a avut înainte de a fugi din țară. Ca fapt divers
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13203_a_14528]
-
Popescu de la Uniunea Scriitorilor în anul (N.B!) 1988, în centrul căreia se află cunoscutul disident. În birou se aflau D.R.P., Țoiu și nea Victor, „reprezentantul securității, un om potolit”. În încăpere năvălește Dinescu. Voia să plece la Londra. Cum treaba cu Londra era destul de încurcată la vremea respectivă (repet anul, 1988), disidentul face un gest scos parcă din filmele lui Roberto Benigni. Povestește Constanin Țoiu: „El, teribilul negator, se aruncă înainte, pe neașteptate, se trînti în genunchi, turcește, ca la
Caietele lui Țoiu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13233_a_14558]
-
fiindcă, în lumea noastră prea încrînceantă, sînt - vai! - victime sigure. În meseria lui de tehnician al gazetei, era conștiincios pînă la pedanterie, atent la detalii, perfecționist. Roger Cîmpeanu îl învățase s-o construiască atent, pînă mult după ce redactorii își terminaseră treaba, crezînd că au încheiat și numărul. Cusăturile ascunse le știau numai ei. După 1989 l-am văzut pe domnul Pascu mari rar. Așa ne spuneam, respectînd eticheta: „domnu’ Pascu”, „domnu’...”. Cînd se întîmpla să ne întîlnim, comunicam la fel, cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13274_a_14599]
-
acomodez ușurel cu ziua, cu mine, cu ceilalți. Îmi place să asist cum zgomotele cele mai diverse acaparează strada, curtea, pe mine. Cum nemișcarea se transformă în mișcare, în activitate. Îmi place să mă predau ultima. De ceva vreme, ani, treaba asta se petrece doar în vis. Indiferent la ce oră mă culc, la 7.30 aud glasul voios și plin de acute al băiatului meu: “Maaamaa! M-am sculat! Puțulica face pipi!” Cu această frază îmi încep fiecare dimineață. Urmează
Saddam Bussein by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13284_a_14609]
-
tot ce se petrece oriunde. Cei de la sindicatul actorilor au auzit desigur că n-am realizat nimic aici și acțiunile mi-or fi scăzut mai jos decât oricând. Actorii stau la Café Royal și fac din țânțar armăsar. Ce altă treabă au decât să bârfească? Unii dintre ei au strâns ceva bani în vremuri mai bune. Cei care nu au nimic capătă ajutor de la guvern. Vara, dau, timp de câteva săptămâni, spectacole în hotelurile din Munții Catskill. America a devenit o
Isaac Bashevis-Singer: Șoșa by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/13270_a_14595]
-
din teritoriul banatic. Și nici nu putea fi altfel: cu mintea lor mai puțin subtilă, au înțeles ceea ce voiau de mult să înțeleagă: și anume, c-a sosit vremea să facă liniște într-un oraș ce părea să aibă alte treburi decât cotonogirea celor ce-aveau ceva de spus. Semi-execuția la care a fost supus jurnalistul de investigație al „Evenimentului zilei” indică intrarea României în epoca iraționalului. Din păcare, mijloacele de combatere a nebuniei P.S.D. nu sunt, până în clipa de față
Gulerele roșii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13293_a_14618]