3,521 matches
-
tale suspendate cu coarnele sale și țâșnește, alergând, către lacul kanas, pe care are ordin să îl înțepe cu coarnele sale ascuțite, care pot scurge culorile lacului tău secret înspre conducătorii aprigi ai oștirilor dușmane, harnica furnicuță letix este însă trează de dimineață, de la prima oră, simte primejdia și îi pune piedică berbecului ikanga cu picio rul ei zdravăn de furnicuță chitinoasă, berbecul rămâne înfipt cu coarnele în pământ, ca un suvenir al primejdiei, până când prințul tău mult dorit va ajunge
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
o mamă poate îndrăgi, și că te iubesc așa cum îmi iubesc fata cea dreaptă a mea, la care mă duc acum. Pentru că ești cumpănită în purtări, harnică, pricepută, destoinică la vorbă și la faptă, nelacomă, ascultătoare și cu înțelegerea mereu trează la cei din juru-ți; cât nu pricep cum s-a putut alege asemenea copilă cuminte ca tine, care-ai trăit, cum mi-ai spus c-ai trăit tu, departe de-aici și cu puțini oameni în preajmă. LIANA: Cu puțini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
închis de-o viață. Nici nu mai știam șirul zilelor... Din clipă în clipă, vorbele lui Costăchel au prins să se rărească, până nu s-a mai auzit decât răsuflarea grea a omului vlăguit, răpus de somn... Măriuca a rămas trează multă vreme încă. Îi privea chipul oglindă a chinurilor prin care a trecut. Nimic din înfățișarea lui nu mai arăta ca înainte... Nu s-a dezlipit de el. L-a ținut în brațe ca pe un copil speriat, care, după
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
meu: „Costăchele! Eu sunt. Eu, Brad Filip! Dacă m-ai auzit, întoarce-te încet și poartă-te ca și cum aș fi un sergent oarecare.” Am crezut întâi că visez... Mi am tras o palmă peste obraz, să fiu sigur că-s treaz și întreg la minte... Cu încetineală de melc, m am întors. În față... aveam o umbră. Mi-am frecat ochii, să mă pot dumiri. Abia după o vreme mi-am dat seama că-i Brad Filip. „Domn’... ” „Sst!” - a făcut
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
lui de a se elibera, își slobozi cumplit toate forțele în acea macabră nălucă tremurândă, care încă mai era acolo, sfidându-l nesățios. Totul fu făcut țăndări imediat. Primele licăriri ale zorilor îl găsiră pe Anton într-o liniște adâncă, treaz și pe deplin lucid, cu privirile în gol și conștient fiind de crima săvârșită. Era o crimă a sinelui său, o crimă ce nu putea fi pedepsită de nicio lege și care nu îl afecta decât numai pe el. Stătea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ticăloasă, exact deasupra mea. Țintuit și inert mă țin, în felul acesta, toată noaptea și mă scaldă numai în torturi! Iar eu - trist lucru! - resimt asta de parcă ar fi cel mai real lucru cu putință; parcă aș fi pe deplin treaz și legat puternic de mâini și de picioare de niște lanțuri nevăzute, zău așa! Și sunt mulți draci, sunt din ce în ce mai mulți draci, legiuni întregi de draci, și toți niște hidoși împuțiți și foarte cumpliți! Noaptea peste care tocmai am trecut
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
sevraj. Timp de trei ani, am trecut prin acest infern. Nu reușeam să adorm decât atunci când apăreau zorii și vedeam o scânteie de lumină, apărând la fereastră. Gândul că cineva va intra peste mine și mă va ucide mă ținea trează și cu sufletul la gură, Întreaga noapte. Desigur, seara, așezam În ușă o buturugă groasă și un mic dulăpior. Ușa era din pal ( așa cum erau ușile apartamentelor ceaușiste), destul de ușor de smuls din țâțâni de către un umăr puternic. Să fac
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Să mai așteptăm puțin.” „Nu, nu se va stinge până dimineață, hai să plecăm.”, le-a zis șeful și au plecat toți. Am auzit câinii lătrând tare și, după aceea, încă cuprinsă de frică, nu puteam face nicio mișcare. Eram trează. Nu știu ce a fost. Nu pot să spun nici că a fost aievea, nici că a fost vis. Căndeluța a ținut-o Dumnezeu până acum dimineața, într-adevăr, abia pâlpâia, dar nu s-a stins. Oare ce să însemne aceasta, fiule
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
zis: - Ajunge atâta somn! Deșteaptă-te! E timpul să faci ordine! Te-ai îndreptat spre ușă și, înainte de a pleca, m-ai privit încă o dată și mi-ai zis că te vei întoarce curând. Și ai plecat. Eu, deși eram trează, credeam că visez. Am făcut un efort pentru a mă ridica din pat. În casă, era întuneric. Nu mai știu de cât timp nu mai trăsesem perdelele în părți. Acum, erau acoperite cu un strat de praf și erau păianjeni
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
să te întorci. Dar ai venit așa ca prima dată, Tu pe toate le faci după voia Ta, nu ceri sfat nimănui. M-ai găsit în aceeași stare în care m-ai lăsat, doar că nu mai dormeam, ci eram trează. Când Te-a văzut, sufletul meu s-a umplut de o bucurie nepământească, dar pe cât mă bucuram, tot pe atât mă și rușinam. Am încercat să caut scuze: - Doamne, iartă-mă, Te rog, m-ai găsit la fel pentru că nu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
cuvinte: - Doamne, trezește-mă și pe mine la miezul nopții să fac rugăciune! M-am culcat și adormisem imediat. Într-un moment dat, aud cum soțul care stătea la ușa camerei îmi strigă: - Nadejda, scoală și dă pâine! Eram absolut trează. Mă uitasem spre ușă și nu văzui pe nimeni. Mă ridicasem din pat și văzui că ceasul de pe perete arăta ora 12.00 de noapte. În casă, era liniște absolută. Copiii și soțul dormeau. Mie îmi trecu prin minte gândul
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de experiență, se făcea că era la poalele acelui deal din grădina vecinului, pajiștea verde strălucea ca o mătase, era atât de frumos în satul lui natal, îi venea să plângă și în vis, o parte din creierul lui era treaz, se uita la el cum visează, se amuza de prostiile care îi treceau prin cap, stătea la poalele dealului și se uita în sus, aștepta să pice ceva din văzduh, deși știa că în afară de ploaie și de zăpadă ce altceva
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
rele alunecă pe suprafața corpului, aude vocea mamei, cântându-i șoptit la ureche, se închide în ea ca într-un cerc, vede cărarea ce o duce spre băiatul din Clădirea Albastră. A zăcut zile și nopți în șir. Când era trează sfredelea tăcerea compactă a peșterii și se uita la pian, acesta sta amuțit în locul lui, dintr-un obiect însuflețit s-a transformat într-o bucată de lemn, ca trupul Mariei, în jurul ei s-a instalat tăcerea și moartea. După multă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și lasă apele să alunece peste bolovanii asemănători unor spinări de bivoli și peste stâncile ivite în cale. Fiecare moment era marcat de bucuria de neprețuit pe care o aduce oamenilor constituirea unei noi familii. Bulibașa bău cu măsură, rămânând treaz până în zori, când îi propuse avocatului să-l conducă cu tot alaiul până acasă. - Domnule Graulea, am o rugăminte: dacă tot vreți să mă conduceți, părerea mea ar fi să mergeți numai până la marginea orașului. Fiind văzut într-un asemenea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
din spuza focurilor mocnite, pentru a aprinde și în alte seri stelele de pe catifeaua nopții. Prin mohor, un greiere își torcea nostalgicul său cântec. Câinii tolăniți sub căruțe visau la bucata de mămăligă de a doua zi. Numai bulibașa era treaz. Fuma în fața cortului său și medita. La un moment dat, avu impresia că gândurile lui luaseră chipul unor păsări ale întunericului. Le urmări mental zborul, trimițându-le spre ținuturi pustiite pentru a se pierde în neant. Nu voia cu nici un
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
-i era sete, și încercă să-și pună capul greu de gânduri pe pernă. Ațipi. Nu știu când și cum, visul întrerupt reîncepu. Era ca și cum cineva lipise banda de celuloid, punând din nou aparatul în funcțiune. Avea senzația că e treaz, că Își trăia visul cu ochii deschiși. La un moment dat, i se păru că draperia de la o fereastră lăsa să pătrundă în cameră o lamă de lumină. Pe acolo, prin raza aceea, trebuie să mă strecor afară, își spuse
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
fără voia mea. Lipsa mâinii stângi trecuse neobservată, era ca și când absența picioarelor aducea de la sine și lipsa unei mâini, dacă nu a ambelor. Știam deja ce va urma. Mâna dreaptă. Însă eram hotărât să mă opun acestui fapt. Voi rămâne treaz orice ar fi. Trebuie să văd ce se întâmplă. Am rămas în scaunul cu rotile și am așteptat să se facă noapte. Prin minte îmi treceau tot felul de gânduri. Poate că eram pedepsit, deși nu știam de ce; poate că
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
stomacul... ar trebui să meargă la bucătărie, să-și facă de mâncare... dar poate vine Alma mai repede... o va aștepta cuminte și bolnav. Febra îi dădea din nou târcoale și ar fi putut adormi imediat... mai voia să stea treaz, să se uite la televizor cu ochii întredeschiși. Se lăsa întunericul și căldura plăcută din trupul său îl cufundă molcom într-o stare în care tot ce se petrecea în jur se vedea ca prin fum sau ca prin ceața
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Vera se ridică și se duse la geam să vadă dacă într-adevăr era cineva sau mătușii doar i s-a părut că a sunat soneria, vrând astfel să încheie conversația fară a pune punctul pe i, ca să stea ea trează toată noaptea și să se gândească la ce ar fi vrut să spună mătușa Mia. — Bună seara. Vă rog să mă iertați că vă deranjez. Presupun că sunteți Vera. — Dar cine sunteți dumneavoastră? Și cum de vă permiteți să ne
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
să-mi dau seama cum de, brusc, dispăruse. Am rămas acolo, stupefiat, incapabil de cea mai mică mișcare. O văzusem cu ochii mei trecând prin fața mea, risipindu-se. Era o ființă în carne și oase sau o fantomă? Visasem, fusesem treaz? Mă străduii să-mi adun toate amintirile. Degeaba. Un fior neobișnuit îmi trecu prin șira spinării. Toate umbrele citadelei de pe munte păreau că s-au animat pe neașteptate; poate că această fetiță era unul dintre anticii locuitori ai orașului Rey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
vagă, fulgurantă lua formă în fața mea. O lume a cărui creator eram eu și care se armoniza cu ideile și viziunile mele. În orice caz era cu mult mai reală și mai naturală ca aceea care mă înconjura când eram treaz. Timpul și spațiul deveneau atunci inoperante, ca și cum imaginația mea se trezea dintr-odată eliberată de orice constrângere. O întreagă senzualitate refulată, consecință a nevoilor mele secrete, provoca, eliberându-se în visele mele, apariția formelor și manifestărilor neverosimile, totuși naturale. Astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
lucrare, metafora lumii ca teatru : Miriam Cuibus , după ce ne reamintește că „este o supremă nebunie să faci realitatea să joace În ficțiunea ta”, continuă exercițiul comparatistic, aducîndu-i la rampă pe companionii pre și post bovarici ai eroinei lui Flaubert - „adormiții treji” Jacques Melancolicul, Hamlet, Viola (A douăsprezecea noapte), Dromio și Antipholus (Comedia erorilor), Don Quijote (ca și el, crede Miriam Cuibus, Emma circulă prin lume „ca printr-o carte uriașă”), Segismundo (Viața e vis), Jedermann, Lucia de Lammermoor, Cotrone (Uriașii munților), Irina
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Paris (unde și-a petrecut ultimii ani de viață) ; de la Teatrul Municipal, pe un șantier de reeducare; de pe băncile Institutului de teatru, la Securitate etc. E o carte În care disponibilitatea autorului pentru paranteze & propoziții intercalate cere o atenție mereu trează. L-am cunoscut, vag, pe Furdui : fie de pe scenă ( cred că am văzut douăzeci de spectacole În care juca!), fie de la grădina restaurantului Berlin, unde mergeam Într-o frumoasă perioadă a primei mele tinereți. Niciodată nu mi s-a părut
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
actorul și spectatorul, nu-s cele două fețe ale monedei? Și nu sunt ei interșanjabili, ca-n Prinț și cerșetor , ori ca În Escurialul lui Ghelderode? Autorul are o viziune dramatică. Conduce bine, mi zează riscant și ține atenția cititorului trează, prin sus pense. Singura mea observație : repet, pe viitor să com plice puțin schema, pentru a evita previzibilul. Al doilea text al volumului, Sistemul, ne trimite, Încă de la primele pagini, la Kafka, Orwell și Stratiev (autorului excelentei comedii Sacoul de
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
umezi: "Să fie dă sufletu' lu' Molda!". Probabil că înspre dimineață, lovit năprasnic de valul inspirației, viitorul domnitor a spus falnic, arătând cu ochi tulburi spre zare: "Moldova să se numească țara aiasta!". Iar voinicii, care or mai fi fost treji la ceasul ăla, s-au minunat: "Că bine zici, Măria Ta!". Și uite că așa i-a rămas numele. M-am întrebat de câteva ori așa, în momente de plictiseală cumplită, spre exemplu la cursurile de desen tehnic sau de
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]