452 matches
-
cântecul duios al privighetorilor. Purtate de vânt către văzduhuri, se împletesc cu trilurile ciocârliilor. Arcuite în lizieră, se lansează ca niște săgeți spre albastrul cerului stăpânit de șoimi nemiloși. Sunete ascuțite, scoase de greieri trândavi, sparg liniștea. Prin preajma lor, furnicile trebăluiesc. Din ciornoziom își trag seva holde de grâu cu spic încărcat. Însângerate de maci, unduiesc ca niște valuri aurii sub adierea vântului. Sunt vegheate îndeaproape de lanuri de floarea soarelui, cocoșate de povara rodului copt. Se scurg, dimpreună, tăcut și
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
mi-au căzut pe blocul vecin. Trei etaje mai jos și circa 15 metri mai la dreapta vedeam o încăpere luminată și animată, în ciuda orei târzii. Era o bucătărie. O gospodină mare (credeți-mă pe cuvânt, numai mică nu era) trebăluia de zor, iar extraterestrul ei se învârtea pofticios prin zonă. Că-și făcea de lucru pe lângă ea ori doar pe lângă mâncare nu pot spune cu exactitate, dar eram gata să pariez banii mei de pantofi pe șase luni că, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
trăiesc în natură, să muncesc manual, să meșteresc într-o curte, într-o grădină, nu să citesc ori să scriu” (I, 83). Aproape invariabil, peste câteva pagini: „Eram făcut să muncesc manual, ca să trăiesc în natură, ca să umblu și să trebăluiesc la țară, pe lângă vite, nu ca să mă închid într-o cameră, la o masă de «lucru», aplecat peste o hârtie veșnic albă” (I, 95). Altundeva: „Eram făcut să fiu rândaș într-o gospodărie țărănească, să huzuresc în bălegar” (I, 167
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
să mă mai nască o dată, ca să-mi corectez dacă nu pe toate cel puțin o parte din erorile săvîrșite și din care cauză n-am putut să zbor mai sus, către acel ideal visat"... Mărturisesc: 95% dintre noi, cei care trebăluim prin culise și prin săli de teatru, scene, săli de repetiție, săli de curs, simțim strigătul maestrului Focșa; el însă, a avut curajul s-o recunoască și, poate, să creadă într-o viață viitoare, mult mai apropiată de perfecțiune decît
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
cu apă deja murdară, iar scaunele nu erau încă așezate pe mese. Spera ca și în bucătărie să fie la fel de pustiu. Îi ochise poziția încă de cînd își lua cina, așa că nu i-a fost greu s-o nimerească. Acolo trebăluia o femeie în șorț alb, pe alocuri cu pete de grăsime. Spăla vasele. L-a auzit, în ciuda zgomotului apei, și s-a întors. Nu părea supărată c-a intrat cineva necunoscut în spațiul unde era permis doar accesul persoanelor autorizate
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
coparticiparea, ca martor cu mâinile legate, la o dramă indignă, aceea a prăbușirii simultane a biologicului și a psihologicului: Imaginea ei mă urmărește: trecută de 70 de ani, împuținată, slăbită. Sentimentul înspăimântător când, astă-primăvară, la Iași, am surprins-o în timp ce trebăluia, așezată pe vine, lângă dulăpior pierzându-și echilibrul și căzând în șezut; privirea ei, tulburată, încercănată, licărind doar ca stupoare de animal neputincios, căutând, în momentele următoare, spre mine, ca un reproș mut; încărcat totuși de speranța că am înțeles
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
foc zdravăn, cam la 5 metri în spatele nostru. Sălciile care ne înconjurau erau dispuse astfel, încât fumul făcea o pătură deasupra noastră, în stânga, dreapta, în spate și în față, așa că în privința țânțarilor eram liniștiți. Ne-am dezbrăcat la slip și trebăluiam. Băieții se apucaseră deja de pescuit. După ce s-a mai potolit focul, am fript pe o tablă adusă special ca grătar, cele șase scrumbii proaspete și am mâncat, neuitând ca, în prealabil, să ungem gâtlejul cu un pic de țuică
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
focul, zise Saveta, lăsând capul jos și luând la spălat niște blide. - Facem... facem... de ce să nu facem?... Se ridicase soarele de-un stânjen peste sat. Care bărbați mai tocmeau gardul vitelor, care așezau beciurile, care pregăteau lăsatul secului. Saveta trebăluia prin casă, îi veni să îngâne un cântec, își mușcă singură limba. Se certă în gând pentru ce era să facă și continua să-și vadă de ale ei. Se rotise soarele peste sat ca o coadă de curcan. Ici
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
pentru el. Străzile bătrâne îi păreau mai largi, oamenii mai binevoitori, tramvaiele electrice mai puțin zgomotoase. A doua zi, după ce colindă din nou Iașul pe jos, cumpără de la un negustor din strada Lăpușneanu, un geamantan mare. II. În curte, cineva trebăluia în fața bucătăriei de vară, aproape de beci. Mama! Sub influența primului imbold, vru s-o strige, dar renunță. Deschise încetișor poarta, însă o închise imediat. Un câine negru și lățos, voinic, spulberă surpriza pe care i-o pregătise mamei. Voia să
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
de gândire la care a fost creată. Deci trebuie schimbat modul de gândire și de a vedea lucrurile". În drum spre casă, seara, s-a oprit la o biserică să se roage. Era singur în biserică, doar femeia de la lumânări trebăluia. Se așeză în genunchi și spuse Tatăl Nostru, apoi: "În numele și pentru Slava și Mărirea Tatălui și al Fiului și a Sfântului Duh, a Maicii Domnului și a tuturor Entităților Benefice care ne ajută să ne îndeplinim misiunile pe acest
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
Siliște, aflat la poalele întunecatei păduri. Bătrânului i se spunea Starostele, iar singura mângâiere era baba lui, cu care-l vrednicise bunul Dumnezeu. Starostele nu avea copii, iar nevasta lui era tare supărată. Cu toate acestea, ei își trăiau zilele trebăluind pe lângă bordei și sfătuindu-se cu megieșii lupi sau urși despre neccazurile sau bucuriile vieții. Într-o noapte, bătrânul a visat că nevasta ia născut un prunc de mai mare frumusețea, dar noaptea trecu și jalea omului era tot mai
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
cu pământuri de însuși marele Ștefan. Iar diacul Radu fusese crescut de starostele așezării! Pâlcul de călăreți cotiră spre Podu de Lut, urmând cărarea ce ducea la intrarea în sat. Câteva case de lemn și piatră îi întâmpinară, pe lângă care trebăluiau oameni și femei cu o căutătură aprigă. Oștenii se opriră lângă casa cea mai mare din sat, descălecând și lăsând caii să pască. Căpitanul Grigorie încercă poarta din lemn, fiind întâmpinat cu un potop de lătrături: Marș javrelor, strigă el
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
acoperișurile bordeielor și adăposturile animalelor. Nici Fetea nu făcea altceva decât să hartoaie ciutura fântânii, urnită de crivățul sălbatic, gândindu-se, apoi, să meargă fuguța la oile, care behăiau asurzitor, chemându-și stăpânul la datoria zilnică. Nevasta lui Fetea, Natalița, trebăluia, fără spor, în odaia rece, căldura focului, de-abia aprins, neavând spor pe o așa vreme potrivnică. Cei trei copii, Ivan, Saveta și Ion, cu care-i hărăzise bunul Dumnezeu, se foiau după cuptorul acoperit cu țoale de cordele, neștiind
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
și potrivea șiacul gros. După plecarea popii, Fetea mai cinsti o cană de vin, pofti și pe vecinul Dimitrie, ba veni și soața lui, Ileana, o femeie bună la suflet, dar urâtă din pricina urmelor lăsate de vărsatul de vânt. Natalița trebăluia deasupra plitei, potrivind focul pentru a fierbe sarmalele și rumenind carnea pentru pomana porcului de a doua zi. După ce plecară vecinii, femeia își sumeți mânecile și se apucă a deretica prin odaie, primenind așternuturile, ștergând colbul și alungând păianjenii, ce
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
o întrebă cumnatul, în timp ce căuta să lege câinele ciobănesc. Ia, păcatele mele, bade Vasile, reuși să îngaime femeia, prăbușindu se la picioarele bărbatului. Fimeie, nu fi nebună, se sperie, bărbatul, încercând să o sprijine. Ileană, strigă la nevastă-sa, care trebăluia pe la cuptor, acrind borșul de porc, adu o ulcică de apă! A murit Gheorghe! țipă Saveta și căzu fulgerată din mâinile înțepenite ale cumnatului. Vai de mine! țipă și Ileana, speriind cei trei copilași, care se pregăteau să începeapă a
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
frisoane cum se scurge lichidul bălos prin carapacea pleznită și fugeam știind că voi fi pedepsit, așteptând dintr-o clipă într-alta o răzbunare nedeslușită. Am deschis ușa. Era mama, tânără, cu părul buclat, într-un capot pătat și descusut, trebăluind în bucătărie, în fața mașinii de gătit. Ținea cu mâna stângă coada înnegrită a unei tigăi cu uleiul sfârâind, iar în cealaltă avea un pumn de cartofi tăiați, din care picura apă. Lumina crudă, matinală, venea de la fereastra cu perdeluță înnegrită
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
probabil și la Roma, fiindcă tânărul Herodes continua să zacă în închisoare, în lanțuri, dar viu. Și nu se anunța vreun proces. — L-a lăsat în viață deocamdată; a spus că nu vrea să înflăcăreze spiritele în Judaea, șopti, în timp ce trebăluia prin bibliotecă, sclavul Callistus, care, după ce făcuse ani de zile cele mai umilitoare munci, acum urca rapid treptele ierarhiei, fără ca Tiberius, bolnav, să bage de seamă. Gajus răsuflă adânc. „De unde a aflat el asta?“, se întrebă. „Și de ce vine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
când În când știri lapidare, venite de prin toate colțurile planetei bântuite de războaie locale sau lâncezind În pace absolută. Același ziar citit pe balconul care dădea spre plajă. Chevroletul negru stătea la umbra unui platan, și În burta lui trebăluiau doi mecanici, sub asistența stăpânului (primul Înger al dreptății), un bărbat cu alură de atlet, cu părul tuns scurt ca o perie, ușor buimac după beția pe care o trăsese cu o seară În urmă Într-unul din barurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
când În când știri lapidare venite de prin toate colțurile planetei, bântuite de războaie locale sau lâncezind În pace absolută. Același ziar citit pe balconul care dădea spre plajă. Chevroletul negru stătea la umbra unui platan și În burta lui trebăluiau niște mecanici, sub asistența stăpânului, un bărbat cu alură de atlet, cu părul tuns scurt, ca o perie, ușor buimac după beția pe care o trăsese cu o seară În urmă Într-unul din barurile de noapte, Înconjurat de fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
își îmbrățișează și își sărută copiii înainte de culcare, siguri că vor fi tot acolo și a doua zi. În timp ce mă uitam pe fereastra bucătăriei, Jane Wiener apăru la fereastra ei. Avea capul ușor aplecat, umerii înguști mișcându-i-se în timp ce trebăluia. Ridică o mână ca să își dea la o parte de pe frunte părul negru și drept și privi îndelung curtea cu ochii ei negri, imenși. Deodată, fața ei delicată se încreți într-un zâmbet - îi venise probabil în minte vreo glumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
așeză în mașina lui, care ar fi trebuit să-i redea siguranța, pe urmă își luă fața în palme. Tata ședea în fotoliu, în halatul lui vechi de casă, citea despre „gândirea pozitivă“ fără să-și miște ochii și mama trebăluia prin bucătărie. Ne-a rugat să nu-l deranjăm pe tata. Hackler „îi dăduse papucii“, gata cu firma comună. Noi am rămas în camera noastră; priveam pe fereastră grădina, arbuștii de tuia, strada unde la colț, la „Frohdörfchen“, se deschisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
era mult mai spațios decât celelalte. Erau acolo reviste, un televizor și o canapea foarte Încăpătoare, iar pe palierul inferior o bucătărie și o sală de mese funcțională. Rose Levy, bucătăreasa, era o femeie roșie la față, cu accent sudic, trebăluind sub niște hote gigantice. Îl Întrebă pe Norman dacă are vreun desert preferat. — Desert? Da, doctore Johnson. Îmi place să gătesc pentru fiecare, dacă pot, desertul preferat. Dar dumneavoastră, doctore Fielding, aveți vreo preferință În materie de desert? — Plăcintă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
să te vadă. Separeul numărul 6. Jack o porni Într-acolo. Loew se uita țintă prin oglinda bidirecțională aflată În spate. Dincolo de sticlă se instala un detector de minciuni. Venise vremea poligrafului: Millard Îl chestiona pe Peltz, iar Ray Pinker trebăluia la mașină. Loew Îi remarcă prezența. — Aș prefera ca Max să nu treacă prin asta. Poți să o rezolvi? Protejarea unui generos donator de fonduri nedeclarate. — Ellis, n-am nici o influență asupra lui Millard. Dacă avocatul lui Max l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
fi priceput, știindu-le, de mică, din curiozitate, nu le practicase decât foarte puțin, întotdeauna se găsise altcineva să le facă în casele mari ale bunicilor, apoi ale părinților, apoi ale soacrei și bărbatului ei, case pline de femei care trebăluiau ca și cum ar fi făcut parte din familie, nici măcar în vremea cât, un an sau mai mult, a rămas la Paris la un pension, până în clipa în care, murindu-i tatăl, i s-au tăiat dintr-odată fondurile, trebuind să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
gândurile întoarse în el însuși, n-a auzit zgomotele slabe din apartament. A descuiat, a văzut lumină și ușile tuturor camerelor deschise. S-a trezit brusc. A înaintat încet, cu respirația tăiată și un nod în gât. În camera mare trebăluiau, oftând, bătrâna doamnă Cecilia Beldiman și nora doamnei Marga Pop. Una căutase ceva de zor în scrinul pe care îl încuia cu grijă. Cealaltă acoperea oglinzile cu cearceafuri albe. În acea clipă îndelunga așteptare a izbucnit într-o explozie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]