3,565 matches
-
Ajută-mă, Vasile, te rog! Te rog, Vasile, ajută-mă! Dar el nu s-a mai Întors să o privească, și nici nu putea să o privească, fiindcă nici nu vedea bine pe unde merge, din cauza lacrimilor care Îl podidiseră. Trecătorii strigau ceva către el, ceva pe care numai unui mizerabil i-o spui În față, dacă poți. — Ajută-mă, Vasile! Ajută-mă! se auzea din ce În ce mai stins glasul ei, hohotul ei de plâns. Vasile Însă fugea, fugea parcă ducându-și frica
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
și chipul i s-a Învinețit: — E absurd! Absurd! urla fără să se mai poată opri. E absurd, nenorociților! Nu mai vreau să trăiesc! Nu mai vreau! Nu v-am făcut nimic! Mă duc peste ei! Mă duc la Ceaușescu! Trecătorii Întorceau capul, uimiți de isteria tânărului, nici unul nu se oprea Însă, nici unul, să Îl Întrebe măcar ce i s-a Întâmplat, să Îl liniștească, să Îl mângâie, dacă mângâierea lor ar fi avut o cât de mică importanță. — Mă duc
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
conferă un plus de încredere și de stimă personală (?!) celor care compun grupul în cauză. Testul de putere și de intangibilitate se face pe stradă, la orice oră din zi și din noapte, de preferat în văzul câtor mai mulți trecători, convinși fiind că nimeni nu va lua atitudine împotriva lor. Cel care, totuși, ar face-o, ar deveni victima lor sigură. După numărul pumnilor aplicați cu titlu de corecție celui care ar avea îndrăzneala să-i apostrofeze, pe stradă și
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
indivizi care își fac din mașină un idol cu a cărui forță se identifică, cu care ucid, cu care schilodesc pe tot restul vieții, trupuri și suflete, mașini de care se folosesc în comiterea de infracțiuni, din care agresează auzul trecătorilor cu zgomote la fel de jegoase și violente ca și ei, mașini din care înjură la fel de vulgar ca și propria lor existență, din care trag cu arma în cei care au îndrăzneala să nu le respecte mizerabila și excesiva personalitate. Toate acestea
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
răspunse calm domnul Dornu. -Le las ieftin,insistă brunetul. -Mulțumesc.Am acasă și binoclu și aparat de fotografiat. Omulețul nu se dădu bătut.Scoase din sacoșa binoclul.Il reglă din oculare. -Priviti! îl indemnă. Domnul Dornu îl puse la ochi. Trecătorii s-au apropiat brusc. -Are și toc.E nou. ”Reclama este sufletul comerțului”. Domnul Dornu încerca să scape de negustorul plictisitor.Ii puse o întrebare formală: -Cât ceri pe binoclu? Fără să clipească,brunețelul se pronunța: -1.500.000 lei
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
muzicii învăluia conversația lor.In apropierea restaurantului „Central”,Bazil constată că mașina nu mai răspunde la comenzi. Pietonii erau neliniștiți.Se precipitau în mișcări necontrolate pe marcaj. Unii alergau în fața automobilului fără să se asigure.Alții alergau spre mijlocul carosabilului. Trecătorii erau cuprinși de panică. Bazil opri cu dificultate autoturismul lângă trotuar.Miki închise radioul.Se auzeau zgomote de geamuri sparte și țipetele femeilor. Acum oamenii alergau îngroziți pe aleile din parcul teatrului.Din când în când se opreau și priveau
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
cu picioare lungi. E important pentru tine? -Nu știu.Căutam un răspuns cauzal.Cred că o să te invit și eu la nuntă.Nina,recepționera de la hotel mă dorește de soț.Te salut.Pe curând! Se despărțiră rapid.Trecu nepăsător printre trecători. Se încheiase o nouă etapă în viața sa. „Coboară toamna-n sufletu-mi întreg, Că s-au uscat și florile-amintirii... Dar glasul sfânt și tainic al iubirii Eu îl aud și încă-l înțeleg”.(G.Tutoveanu) „Azi avem alt președinte
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
de piatră era abruptă și lunecoasă. Urcam primul, iar ea lumina din spate cu bricheta. Sus, am ieșit în noapte pe balconul minaretului și mi-am văzut sub el, de partea cealaltă a străzii cu buticurile ei obscure și nenumărați trecători înturbanați încă fol făind nocturn, fereastra iluminată a came rei, cu sticle goale și patul acoperit cu o pătură într-a devăr abjectă. S-a așezat pe marginea balustradei de piatră a minaretului, s-a chiorât în gaura de lume
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
Avea doar cămașa pe ea, panta lonul căzuse, și era iluminată din spate de fațada hotelului. Vedeam că mă fixează, așezată, cu fundul gol atârnând în noaptea de deasupra trotuarului de jos. Mi-a zis suav: — Curge din mine pe trecători. Asta mi-a biciuit simțurile Îcum se spune în litera tura de calitate) atât de neașteptat de eficace, încât am smuls-o iar de-acolo, i-am dat o învârteală de tango și am trimis-o cu un bufnet în
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
cu zidul medieval minat, din care coboară în cascadă case din chirpici, fără electricitate, fără apă, cartiere sălbatice, capsule temporale unde oamenii trăiesc atât de disperați și rupți de univers, încât fetele lor umblă desculțe și nevoalate și se oferă trecătorilor pentru pâine... — închipuie-ți că te-ai fi născut aici, i-am spus Leilei. Mi-a luat mâna și mi-a sărutat-o. — N aș mai fi acum cu tine. A doua zi l-am închiriat pe Jamsheed plătind bani
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
praful gros, împrăștiind în continuare sânge, mult sânge, în timp ce capul aruncat alături dă senzația că privește cu mare interes toată agitația, mirosurile se amestecă în aer, iz de nădușeală, de prăjeală, de rânced, de balegă, multă balegă împrăștiată sub picioarele trecătorilor, cumpărătorilor, vânzătorilor sau gurilor-cască, pești afumați înșirați pe sfori, se aud și grohăiturile unor porci, plutește pe deasupra tarabelor un pătrunzător sentiment de vechi, iar fotograful nostru (clic, clic...) trage concluzia greșită că totul arată ca și cum s-ar fi așternut praful
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
chiar în noaptea aia, pentru a evita vreo nenorocire anticipată de toți, iar după aceea, aplecat de umeri ca și cum ar fi cărat o greutate mare în spate, moș Zgârci ieșea din când la poartă și se făcea că trage în trecători cu o pușcă invizibilă... Am auzit că a murit fără să-și mai vadă feciorul. Lau descoperit niște copii în pădure, chircit lângă un copac lovit de trăznet. O babă a zis că ăla a fost semnul lui Dumnezeu pentru
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
la periferia orașului Tokyo, cam la douăzeci de minute de mers pe jos de la ieșirea nordică a stației Ogikubo. În ziua aceea bătea un vânt aprig de toamnă. Când am ajuns la stație, se lăsase deja întunericul. Am oprit un trecător să-l întreb unde locuiește domnul Uehara. Chiar și după ce mi-a spus, am hoinărit fără țintă pe aleile întunecoase. Mă simțeam atât de singură, încât îmi venea să plâng. M-am împiedicat de o piatră de pe stradă și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
el. în așa măsură, încît o dată mi s-a întîmplat ceva ce n-am putut uita. Mă plimbam agale, într-o dimineață pe Calea Victoriei, mă opream la cîte o vitrină, voiam, cred, să cumpăr o carte, mă uitam cînd la trecători, cînd la vitrinele cu cărți de lîngă galeriile Kretzulescu, și, așa, deodată, îmi apăru în față o femeie cu trăsături parcă familiare și totuși străine: o necunoscută. Era imaginea mea reflectată într-o oglindă, o imagine pe care, timp de
Chipul și sufletul by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7190_a_8515]
-
pe podețe de lemn. Fabulos! Ca în Bucureștiul de odinioară, cînd pe podul Mogoșoaiei trăsurile mergeau pe drumul de lemn. Mă țin cu mîna de balustradă și mă bucur ca puștii care chicotesc din adîncul gropilor ca să-i înfricoșeze pe trecători. Parcă traversez un șantier arheologic plin de mistere. Silueta bisericii din fața Teatrului de Comedie se desenează ca o insulă delicată, ce comunică, totuși, cu pămîntul prin aceste podețe de lemn. Itinerariul acesta poate să fie, la urma urmelor, un prolog
Dincolo de podețe by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8734_a_10059]
-
oamenilor era atâta, încât numai trecând înaintea salei unde era mortul au putut să arunce ce de pe urmă cătătură asupra celui de care se înmândrează veacul nostru. Deasupra ușii salei se cete scoase din cartea sa numită Erman și Dorotea. Trecătorule! a morții vezi icoana întristată, Filozoful nici creștinul nu se tem d'a ei săgeată, Pe acel la trai îndeamnă și la dreaptă făptuire, Iar acestuia-n necazuri ea-i liman de mântuire. Amândoi prin moarte învață Și căință ș-
Goethe și Schiller - ecouri românești în primele decenii ale sec. XIX by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8713_a_10038]
-
pe care am învățat-o și am urmat-o de la el". Cioran e surprins sub unghiul unei întîlniri nocturne, în vara anului 1937, cu care prilej gînditorul în devenire afișează cu superbie țelul universalist al activității sale: "Eram aproape singurii trecători pe stradă. Ne-am oprit în fața porților mari ale Fundației ca să schimbăm cîteva cuvinte. Cu verva lui acuzatoare. Cioran se plîngea că nu mai suportă Ťspațiul ăsta sufocantť și că de vrei să faci literatură în stil mare numai la
Mărturia unui longeviv (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9794_a_11119]
-
afla în dreapta ta, lângă bufet. Dacă nu mă înșel, firește. Nu cumva eu ocupam locul din dreptul ușii? O lumină blândă se strecura prin perdelele de muselină și scălda covorul. Ușa batantă era larg deschisă. Perdelele ne fereau de privirea trecătorilor. Doar câțiva metri ne despărțeau de stradă. Beam cafea turcească, nu cunoșteam alta pe vremea aceea. Cuvintele aveau gust de zaț de cafea. Când oare aveau loc aceste discuții? Sâmbăta dimineața? Duminica? Mergeam încă la liceu, îmi amintesc. Vorbeam timp
Vasilis Alexakis - Te voi uita în fiecare zi by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9804_a_11129]
-
inscripția "Primăria sectorului 2". Nu mult mai departe, pe Eminescu, fostul cinematograf "Viitorul" zace aproape în ruină. Parcă ieri se proiectau aici filme de cinematecă, parcă mai ieri poetul Ion Iuga organiza seri literare. Acum e un loc pe care trecătorii îl evită, chiar și numai din pricina mirosului, traversând pe partea cealaltă. Întreb și eu: de ce n-o fi scriind și pe această clădire "Primăria sectorului 2"? La televizor a apărut un nou canal de divertisment. Văd un fost important personaj
Întâmplări de martie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9830_a_11155]
-
De fapt, se zice că și-a pierdut mințile. Mi s-a spus că umblă pe străzile Brăilei (se pare că de-acolo e) cu fața inundată de fericire, că uneori se oprește locului și privește pierdut către cer. Un trecător susține că l-a auzit la un moment dat murmurând: "Doamne, de ce tocmai eu, păcătosul de mine? De ce mie? De ce mi-ai dat mie povara asta?" I se întâmplă totuși ca uneori, în timp ce se află în extaz, să tragă cu
Epistolă către un prieten - Mici ficțiuni despre celebritate by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/9807_a_11132]
-
Jarry, Gide, Fargue despre Max Jacob. Scriitorii fantasticului străzii, al străzii Ravignan, bunăoară: ""Nu te scalzi de două ori în același rîu", spunea Heraclit filozoful. Ei sînt mereu aceiași care urcă. Veseli sau posomorîți ei trec la aceleași ore. O, trecători ai străzii Ravignan: v-am botezat cu numele defuncților Istoriei! Iată-l pe Agamemnon! Iat-o pe doamna Hanska! Ulisse-i un lăptar! Patrocle e în josul străzii după cum Faraon mi-e vecin. Castor și Polux sînt damele de la etajul cinci. Dar
Ochi compuşi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9858_a_11183]
-
de drăcească bucurie inima opoziției, ce-și vedea renăscând nădejdi la care, mai an, nici nu putea gândi. Mai grav încă, certurile de alcov s-au petrecut cu ferestrele la perete și cel puțin atâta puteau reține mulții sau târzii trecători că nu încetau la nici una din orele zilei/nopții. Trecând eu, cu foarte mulți ani în urmă, pe una din străzile pitorescului cartier pe care l-a spulberat Ceaușescu, de la o fereastră deschisă am auzit o furioasă voce feminină, ce
Casa cu ferestrele deschise by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9861_a_11186]
-
ochelarii/ când văd lungana care se întinde din/ mine îmi bate sângele, aruncă în el cu bulgări de zăpadă/ iar pe străzi e un aer de care agățăm cruci/ odată am stat cu tălpile goale pe creștetul bucureștiului/ se uitau trecătorii prin ele să vadă lumea/ eu nu le zâmbeam rămăsesem la starea aia pe care o ai/ înainte de a te naște/ ce folos că veniseră toate mamele să mă înfieze/ le spuneam tuturor că am tălpi de argint care strălucesc
Mart(ir)a by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9923_a_11248]
-
lecții într-un volum legat frumos, în stilul Brumar, 2002. Autorul lui? Am spus-o deja, Foarță, ispitit de niște replici întoarse unui Ion Luca pe fază, scriind la moment, cu dexteritatea unui mare pictor care se amuză făcînd portrete trecătorilor. Sensul momentului, al prozei cu blitz, e recuperat în aceste poezii de artificiu și virtuozitate, compuse ca într-o competiție la temă: împușcați faptul divers! Și faptul divers poate fi orice, dar de obicei scoate capul din literatură. Fantasticul banalității
Şcoala Iancului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9895_a_11220]
-
mă duce în jos, ce ninsoare zadarnica?" (Din pămînt, un strigăt). Iar somnul pogoară că o redempțiune peste Paradisul în destrămare al Ideii suverane că o revărsare benefică a informului natural: "Atîta somn se cerne peste noi,/ spre vis șunt trecători adînci și moi,/ aproapele, departele, pe rînd,/ trec peste gene, se-mpreună blînd" (Navală nordului). Reacția anticlasică a lui Ilie Constantin continuă și în capitolul francez al poeziei d-sale. Poate cu motivația unei evoluții așa-zicînd firești a crizei, poate
Reversul clasicismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9004_a_10329]