894 matches
-
din decor, etc. Pe acest fond cu miros de senzațional, apare cu viteză de emisiune, Știrică- reporter tv, direct în habitatul lui, cu o deviere de două minute și trei secunde față de fusul oral. Imprecizie nesesizată pe post. Cu voce tremurândă, Știrică ne dă raportul șoptind șuierător în microfonul camuflat cu frunze de pătrunjel (asta a găsit în piață la urgență), despre situația zoologică a celui scrântit de soartă: - Bună seara, tuturor!... Sunt Știrică TV și vă transmit de la mare distanță
MAI RĂU CA-N JUNGLĂ de LICĂ BARBU în ediţia nr. 453 din 28 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342127_a_343456]
-
foarte subțiri , retrăind momentul despărțirii de adolescență, ca și cum o ușă veche deschisă ar despărți ,,timpul meu''. E adevărat că nici cele câteva straturi de vopsea de pe tâmplaria veche, nici cărțile din bibliotecă, aflate în spatele unor geamuri mari și atât de ,,tremurânde'' în ramele prea subțiri atunci când încercam să le deschid nu pot spune că nu formează un tablou al acelor timpuri, dar pentru discursul poetic m-am hotărât să las imaginea soarelui la asfințit ca fiind definitorie pentru amintirea acelei perioade
ÎNTÂLNIRI de DANIELA LĂCRĂMIOARA CAPOTĂ în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342325_a_343654]
-
gest,..un vis uitat, Încet,.. încet pe ninsele fuioare Și, ajungând la pragul înnoptat Pură, iubirea se preface-n floare... Decembrie e prins între oglinzi! Înot în privirea ta...timpul e mut... Mă strângi la piept și,.. înfiorat întinzi Buzele tremurânde spre sărut. Referință Bibliografică: ORA SIDEFIE / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1802, Anul V, 07 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Lia Ruse : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
ORA SIDEFIE de LIA RUSE în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342676_a_344005]
-
zvârlitul ai vrut să ne jucăm, în mijlocul iernii, ca și cum ar fi la îndemâna oricui să ridice piatra nealterată a orientului și să o zvârle, hăt, între ochii albaștri ai unui om. hai să clipim mai întâi, ai spus, din trestia genelor tremurânde să clipim cu de-a amănuntul, iar când va fi să fie stingere, liniștea neatentă a diavolului pusă pe un blid, zvarrrrrl, piatra lunii, neșlefuită, să o aruncăm în luminile serii. prinde-mi degetele, hai, prinde-mi degetele și împreună
DE-A NE-SUFLET de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341540_a_342869]
-
ieșit să se recreeze, să-și bucure sufletul, alături de copii și nepoți. Pentru cinci zile bătrânii și-au lăsat programul de somn și ritualul zilnic al siestei și au venit să socializeze, să ia câte o carte în mâinile lor tremurânde, să mai simtă parfumul cernelii din cărțile abia ieșite de sub tipar, unele aduse direct din tipografie - pe mesele prezidiului, să fie prezentate, receptate, recenzate, recomandate, dăruite. Cu toții și-au smuls clipe din timpul lor obișnuit ca să facă altceva. Și acest
CULTURA CA DIMENSIUNE UNIVERSALĂ. FESTIVALUL NAŢIONAL AL CĂRŢII AXIS LIBRI , GALAŢI, 20-24 MAI 2014 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341564_a_342893]
-
mult prea bun" (Amintire). Dar "timpul își pierde secundele\ în genele răsfirate ale nopții”, măsurând curgerea ireversibilă a vremii, intangibilitatea clipei, inefabilul esenței: „Tăcerea îmi curge prin vene\ vorbindu-și de iubiri albastre\ ce au pictat cândva cerul,\ despre\ ramuri tremurânde\ ce au inventat vântul\ și despre Soarele ce a desenat umbra" („Introspecție nocturnă”). Cuvântul - Creație și Creator - constituie substanța poetică a celui de-al IV-lea capitol: „Printre cuvinte". Cuvântul este echivalentul poeziei ca formă primordială și integratoare a cunoașterii
CRONICĂ DE CITITOR DE PROF. ANICA TĂNASĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341680_a_343009]
-
pătrunsă? Aștept s-apară, pe cărări îngălbenite, Cu pași timizi, ochii mari și gene arcuite. Zâna inimii lovite de arcul cupidonic, Îl privește mirată și ... cumva ironic, Pe muritorul pământean, rătăcit printre stele, Căutându-și iubita visurilor efemere. Întind mâna tremurândă, ușor șovăitoare, Simbolizând un gest, ce se vrea chemare. Steluța zâmbitoare, citind în ochii mei iubirea Și dorința vie pentru o îmbrățișare, Cu o rază mă cuprinde și-mi vorbește-n șoapte, Închegate-n melodia miezului de noapte: “Sunt a
CĂLĂTORIND SPRE CALEA LACTEE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341738_a_343067]
-
Iubirea-mi alin într-un cânt de chitară. Ascult liniștită-n decor de-ntristare Refrenul ce unduie lin și-mi șoptește Alungă tristețea ’ntrupeazăte-n floare Urmează-ți destinul, fetițo, iubește! SINGURĂ-N TOAMNĂ Mi-e sufletul gol și cu pași tremurânzi Mă zbuciumă toamna în vise pierdute Cu mâinile-mi reci peste ochii flămânzi Împrăștiu speranțe spre lumi neștiute. Frunze-ofilite pe-alei mă-nfioară Și vântul prin codri sălbatec vuiește Bruma pe flori și pe ierburi coboară Iar sufletu-mi singur în
POEME TRISTE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 137 din 17 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344302_a_345631]
-
nedumerită împrejurul său, însă... nimic. Atunci privirea îi căzu pe tânăra care încă dormea senină în pat. Impactul propriei imagini o cutremură. Începu să-și atingă frenetic chipul, căutând ceritudinea propriei materializări. Își simțea pomeții proeminenți sub degetele reci și tremurânde. „Pe Anubis, ce mai vis!!!”, își zise. Răsuflă ușurată, se întoarse atât de rapid încât părul i se legănă alert pe fruntea șoldurilor. - Iseliiin..., se auzi un suspin prelung ca o ispitire ce îi țintuia timpanul. Împietri. Toate simțurile se
DE MADALINA BARBULESCU- MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343969_a_345298]
-
floarea nopții e mireasă, Regina ce-mi surâde-n geam. Și eu adorm când luna plină Dansează-n rochia de voal Cu pași mărunți de balerină, În cânt de greieri... ce regal! Acum, ce-aud? Marșuri funebre, Convoi de frunze tremurânde Hălăduind printre tenebre Cu dor de viață sunt flămânde. De ce te-or fi iubind poeții Și te vor muză-n poezie? Tu n-ai nimic din duhul vieții, Ești anotimp în agonie. Eu nu-s poet, dar daca-aș fi
MĂ IARTĂ, TOAMNĂ de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342854_a_344183]
-
pasarele alungate de gonași Și tot freamătul din codru,se oprește un moment, Chiar și inima de lotru stă la pândă,mai atent Ceasuri lungi de așteptare,tupilați printre frunziș, Stau scrâșnind de încordare,toți,privind în luminiș. Speriați și tremurânzi,iată vin pe cărărui Fulgerând din ochii blânzi,căprioara cu al ei pui. La un semn fără de noima,răscolind natură muta Cavaleri regali cu faima,încolțesc curând pe ciuta. Cu paloș la cingătoare,călărind un cal maiastru, Suna-n corn
VISURI SPULBERATE de EDI PEPTAN în ediţia nr. 1761 din 27 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342989_a_344318]
-
un junghi. I-si ridică ușor povară și se pierde în desiș, Ochi timizi de fetișcana,urmarindu-l pe furiș Tot alaiul se grăbește să ajungă pe fugar Ce a înfruntat și îndrăznește să plece fără habar. Gest de mână tremurânda,pavăza în calea lor Vine netezind izbândă pentru craiul munților. A trecut că vântul vremea vânătorilor ce au fost, Intamplatu-sa aievea,parcă fără nici un rost. Zi de vară din alt timp,începe a se îngâna, Raze calde de alint
VISURI SPULBERATE de EDI PEPTAN în ediţia nr. 1761 din 27 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342989_a_344318]
-
prăpăstii și ziduri, prăpăstii și cioturi... și ziduri terne. Eterne se cască goluri - membre dezmembrate, păpuși colorate, distorsionate, aruncate în hăuri. Unde ești, Salvatore? Unde ți-e fața? Când Te arăți? Îngeri plâng pe cornișe, ascunși în penumbre, în rugi tremurânde se-închină cerșind lumină albă, divină; așteaptă să vină Celestul... mai înalt decât Everestul, unde puțini au urcat și nu mulți au cunoscut, iară ei, copiii Luminii nu L-au mai văzut. Unde ești, Salvatore? Până când te aștepte o lume
CÂNTEC DE CRĂCIUN de LIUBA BOTEZATU în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343022_a_344351]
-
cât am citit am simțit un puternic sentiment religios, patriotic, dragoste de natura înconjurătoare, de părinți, de copii și mult, mult eros. O revărsare de talent spontan, sincer, ca răcoarea unei dimineți de vară, suflete de poeți ținute în palma tremurândă, fluturi îmbrăcați diafan în culori siderale, har prins între paginile unei cărți, clipe oprite în loc spre a mărturisi frumusețea unui timp în care poezia ține de foame de sete, de mama, de țară, de speranță de sănătate a sufletului și
DĂRUIRE ŞI RESPECT SAU DREPTUL LA POEZIE de DORINA STOICA în ediţia nr. 1219 din 03 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/343237_a_344566]
-
După puțin timp, Idris se trezește brusc. Neliniștit aleargă către copacul împletit, și se așează în același loc în care-a mai stat. Își aruncă privirea către public și rămâne pierdut în lumină. O așteptă pe Iohana, cu fiecare secundă tremurândă, cu fiecare răsuflare, cu fiecare gând risipit in ceață. (Dintr-o liniște surdă pe fundal, se pune foșnetul unor frunze.) Calmă, dar zgribulită își face apariția Iohana, arătând simetric asemenea unei picături pierdute-n timp. Se așează în fața lui Idris
CĂUTAREA SINELUI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343396_a_344725]
-
odihnă veșnică În Marea Trecere Divină. Procesiunea (strigă de câte trei ori într-un glas): Domnul a Dat! Domnul a luat! Domnul să fie în veci lăudat!.... ( Arcana Magnus se înclină înaintea ultimului Străjer al Porții Raiului. Apoi cu mână tremurândă baga cheia de aur în broască și o deschide. O lumină intensă îl învăluie) Referință Bibliografică: Shēngcún - continuare - / Alexandru Crăciun : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1298, Anul IV, 21 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Alexandru Crăciun : Toate
de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1298 din 21 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343491_a_344820]
-
tipic mogula afișată de Trumph Taj Mahal ori de selectul Caesar’s, unde într-adevăr te simți ca un maharaja sau Caesar. Mi-a placut! A fost o zi plină de experiențe dar am ramas impresionat la întoarcere de figurile tremurânde acum ale bătrânilor din mașină, semn că nu au avut noroc de data asta la joc! Poate data viitoare. Ultima zi cu bicicleta avea să fie pe Broadway, în căutarea bisericilor Sfanțul Paul și Sfanțul Petru, cele mai vechi din
NEW YORK de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343990_a_345319]
-
nu mai este vie, Ci pâlpâie precum un felinar. DUNGI Ne-mbrățișează adierea blândă, De parcă s-au întors din nou zefirii, Ne-nvăluie-n miresme trandafirii, Chiar dacă iarna rece stă la pândă. Iar vântul nu va rezista pornirii Să frângă iarăși creanga tremurândă, Să-mbrace-n brumă iarba cea plăpândă Și să ofere frunza-ngălbenirii. Ne mai răsfață toamna cu blândețea, Încă o zi și-apoi o noapte lungă, Iubirii ne grăbim să-i dăm binețea Și fericirea vrem să ne ajungă. Dar când
PATRU SONETE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343088_a_344417]
-
o nemaipomenită afundare/ În propriile simțuri, în răcoare!“, ne trezim „Scăldându-ne-n iubire” și realizând atunci „Ce cald e sentimentul de iubire,/ Când ari cuvântul de la suprafață!/ Ștergându-ți eu sudoarea de pe față,/ Arzândă chiar de-atâta adâncire,// Atingeri tremurânde și fluide/ Și mâini ce se-ntâlnesc din întâmplare,/ Fiori ce ne produc cutremurare,/ Ne pierdem lunecând în gânduri vide...// Iar trupurile se îmbrățișează,/ Formând un Tot, un Unic, un Întreg,/ Unim noi buzele, clipim cu ochii,// Privirile flămânde luminează
SONETUL ALEXANDRINEI CHELU – O „AVENTURĂ” PLINĂ DE HAR de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 741 din 10 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343472_a_344801]
-
iubirii, pe altarul căruia dăruise totul. Se trezi asudată, cu părul ud. Visase? În cameră...liniște. Cămașa ii era umedă, pe pat era un trandafir roșu ca sângele ce-i fierbea în vene și un bilet. Îl luă cu mâini tremurânde...lord M.Joseph. Să râdă sau să plângă? Era real! A dus trandafirul la buze și l-a sărutat. Petalele aveau gustul buzelor lui.....miere și suspin.. Camelia Constantin 2009 Referință Bibliografică: Miere și suspin / Camelia Constantin : Confluențe Literare, ISSN
MIERE ŞI SUSPIN de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 627 din 18 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343578_a_344907]
-
mai bate la poarta inimii tale, deopotrivă și la a mea, chiar dacă mantia îi e brodată cu fire de argint. Nu lăsa, ca din “pomul vieții”, frunzele să se scuture așa de ușor... Luna poleiește, cu razele-i argintii, oglinda tremurândă a mării, iar simfonia inimilor noastre se contopește cu cea a valurilor, într-un imn de dragoste închinat vieții. E ziua de Sfânta Mărie mică(Sântămăria Mică- 8 septembrie)-Nașterea Maicii Domnului. Aerul miroase a câmp și ambrozie, a tămâie
VARĂ TÂRZIE... de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343619_a_344948]
-
un strat de călțunași încă mai rîdea la soare.Sărută cu gîndul florile galben -portocalii și urmării cu privirea poteca care ducea pînă în pridvorul casei cu pereții văruiți. Lîngă ușa,un baston stă rezemat așteptînd în zadar o mină tremurînda care să îl folosească.... -Hai, tati! Ce a zis? -A zis că dacă ei ar avea pamantul nostru, l-ar săruta în fiecare zi ! -Don Manuel și Dona Clară,! Să știți , ca noi cei de aici, cei mulți, sărutam acest
SARUTUL DIN VIS de MIRELA PENU în ediţia nr. 1340 din 01 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340153_a_341482]
-
aș găsi și o lampă, îngână pentru sine Istrate. Îl cuprinse o stare de leșin. Realiză instantaneu că inhalase monoxidul de carbon, fumul, emanat în urma celor două explozii. Cu greu scoase masca de salvare din husă, o desfăcu cu mâinile tremurânde și prinse strâns cu dinții muștiucul din cauciuc, după care își blocă nările cu clemele de metal. Trase în piept prima gură de aer și se liniști. Deși aerul inspirat era fierbinte, masca funcționa. „Lampă, trebuie să găsesc o lampă
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A TREIA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377387_a_378716]
-
Publicat în: Ediția nr. 1890 din 04 martie 2016 Toate Articolele Autorului GHIOCELUL Un ghiocel plăpând, cu trei albe petale, Ce-a găurit o frunză putrezită de stejar, Pe când voiam să-l rup, mă implora cu jale, C-o voce tremurândă, de foșnet de frunzar : -« Te rog să nu mă rupi și îți voi spune-o taină : Știu cât de mult îți place, fata cu ochelari ! Și chiar îți dau dreptate, este o tipă faină. Dar nu-i plac ghioceii, vrea
GHIOCELUL de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377656_a_378985]
-
multă, multă Lumină, despre care am aflat că a țâșnit din Mormânt în mai multe direcții înainte ca Patriarhul să o împartă, a ajuns, din mână în mână, si la noi. Încerc să îmi aprind mănunchiul de la cineva, mica flăcăruie tremurânda se aprinde, se stinge...apoi se face lumină. Apuc să trec de vreo 2 ori cu mâna pe deasupra flacării - nu arde, nu frige... O flacăra mare, alb-roșiatică, sfântă, care nu arde, în mâinile mele,! N-am mai rezistat... Un hohot
SFÂNTA LUMINĂ CRISTICĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1945 din 28 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378398_a_379727]