1,604 matches
-
câine, trecerea prin fața lui Matei care, parcă înadins, privește în ochii mei înspăimântători, și mersul straniu de încet prin curtea lungă, acoperită cu zăpadă (abia ajuns la sanie, observ că merg în vârful picioarelor), și urcatul în sanie, cu un tremur spăimos că sania o poate lua din loc iar eu pot să cad alături, și întoarcerea în camera plină de liniște și de căldură. Am senzația că mă strânge ceva în ceafă. Țin ochii mijiți ca un om care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
dar și gândul la viața pe care au dus-o în ultimul timp. „Ce fac eu aici, în această casă îngrozitoare? Ce caut eu aici? Ce-i cu gândurile care m-au chinuit în această cameră?“ Stau pe divan și tremur în camera neîncălzită, în care de săptămâni de zile nu s-a făcut curat, iar buzele mele șoptesc cuvinte care nu așteaptă răspuns, pentru că, în același timp, îmi apar în minte imagini cețoase și înfricoșătoare, a căror contemplare îmi provoacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
dor de frig, chipiul zace pe o farfurie murdară, iar în gât mi se zbate un nod de lacrimi amare, neplânse. 6 Peste o oră urc scările aievea și, dând cu ochii de ușa cunoscută și dragă, mă cuprinde un tremur plin de bucurie. Mă apropii încetișor, ca să nu deranjez, și sun scurt. Din stradă vine zgomot mare: un camion trece zăngănind și cutremurând geamurile. Jos sună telefonul strident, ca în fiecare dimineață. Ușa nu se deschide. Atunci mă hotărăsc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
rândul său pașii. Ceața asta... Nu e bine de loc. Cristi ridică din umeri: Ce-i cu ea? Se ridică negura peste apă. Ce mare lucru? Ileana îl privi preț de o clipă, fără să se oprească din mers. Un tremur ușor îi mișca bărbia. Îl trase din nou de braț, îndemnându-l să se grăbească. Nu-i o ceață obișnuită, spuse ea. Nu am mai văzut niciodată așa ceva. Am auzit vorbindu-se, dar, de văzut, nu! Trebuie să plecăm imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
parcă pământul fremăta ușor. Calistrat îl aștepta cercetându-l atent. Simți și tu? întrebă el văzându-l că tresare surprins. Cristi dădu din cap afirmativ. Nu se așteptase la așa ceva, inițial crezuse că este vorba de un mic seism pentru că tremurul încetase și acum nu mai simțea vibrația aceea. E bestia, spuse bătrânul, ne-a simțit. Se răsuci apoi pe călcâie și porni mai departe. Un zâmbet i se așternuse pe față, în timp ce mormăia în barbă numai pentru dânsul, astfel încât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
simți iarăși vibrația slabă a solului. Pământul fremăta ușor, ca și cum ceva se mișca pe dedesubt. Tresări și îl privi întrebător pe Calistrat. Începe să se trezească, spuse calm acesta, acuși va ieși afară. Să știi că numai păzitorii pot percepe tremurul acesta. Pentru toți ceilalți, bestia se mișcă tăcută, fără să fie simțită de nimeni, adăugă moșul cu glas scăzut. Toma se mulțumea să asculte fără prea mult interes. Lua numai act de spusele lui Moș Calistrat fără să-și facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu-l mai îmbiase pe inspector să se servească din pachetul lui. Lângă el se adunase o grămăjoară de chiștoace stinse, inspectorul numărase deja douăsprezece țigări fumate de bătrân. Toma își ținea tălpile apăsate pe pământ, așteptând febril să simtă tremurul ușor care preceda ieșirea bestiei din bârlog. În fiecare seară va trebui să venim aici? întrebase Cristian la un moment dat. Numai dacă vrem să ținem vâlva sub control, îi răspun sese bătrânul plictisit, fără să-l privească. Putem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu trebuiau să afle despre temerile lui. Situația nu era deloc atât de simplă cum credea Mihailovici. Despre ce animal vorbea el? În nici un caz nu putea fi vorba de un animal. Vlad nu fusese acolo cu el, nu simțise tremurul muntelui și nici geamătul acestuia, care îi băgase groaza în oase. Chestia aceea, fumul negru, ieșise din gaura îngustă, ca o fantă subțire, de sub tavanul galeriei. Se prelinsese de acolo ca un lichid drăcesc. Umbla se prin toate colțurile lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să hotărască pe cine mai implica în toată această afacere. Scuipă cu ciudă pe jos și trase un foc în peșteră. Șuierul prelung al ricoșeului din pereții de calcar răzbătu puternic până la el, amplificat de ecou. Sub tălpi, simți un tremur ușor, pe care la început nici nu-l băgă în seamă. Pământul pe care călca prinsese să vibreze slab. Se pregătea să plece când muntele gemu sinistru. Înțelese pe loc ce se întâmplă, bestia nu plecase nicăieri, era tot acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
seamă. Pământul pe care călca prinsese să vibreze slab. Se pregătea să plece când muntele gemu sinistru. Înțelese pe loc ce se întâmplă, bestia nu plecase nicăieri, era tot acolo. Părul de pe ceafă i se zbârli pe loc, în timp ce un tremur nervos îl cuprinse. Se răsuci pe călcâie și o zbughi spre mașină. Se aruncă în spatele volanului, pregătit să fugă în trombă. Ceva îl ținea însă pe loc, nici el nu știa ce, poate curiozitatea ori poate dorința de a răpune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
adiere îl face să freamăte, te vor lega din nou la aparat și atunci va fi mult mai rău, te vor întreba dacă ești viu, iar tu, bineînțeles, vei răspunde că da, dar corpul tău va protesta, te va dezminți, tremurul bărbiei tale va spune că nu, că ești mort și poate, înaintea ta, corpul tău știe deja că te vor omorî. Nu e firesc ca așa ceva să se întâmple în subsolurile ministerului de interne, singura crimă a acestor oameni este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
revedere, era deja cunoscut de toți, dar este de înțeles faptul că oamenii au avut curiozitatea de a vedea cum avea s-o facă. Iată, prin urmare, discursul complet, căruia îi lipsește doar, din cauza imposibilității insurmontabile de a fi transcris, tremurul vocii, mâhnirea din gesturi, apa ocazională a unei lacrimi abia reținute, Vă vorbesc cu inima deschisă, vă vorbesc zdrobit de durerea unei îndepărtări de neînțeles, ca un tată abandonat de fiii săi pe care i-a iubit atât, pierduți, dezorientați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
era pentru că, într-un fel, el însuși îi făcuse să vină, ceea ce nu reușea să înțeleagă era de ce nu vorbeau despre votul în alb, despre insurecție, despre conspirația împotriva statului, despre autenticul și singurul motiv pentru care scrisese scrisoarea. Din cauza tremurului mâinilor cuvintele se citeau cu greu, Pot să folosesc altă foaie, întrebă el, Câte vreți, răspunse agentul. Caligrafia începu să iasă mai fermă, nu avea să-i mai fie rușine de felul în care scria. În timp ce agentul își lua înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
trecut! Și apoi îmi povesti încă o dată cum i-a cerut lui Strickland să plece. Și-a ales cu multă grijă momentul și a încercat să facă rugămintea lui să pară absolut întâmplătoare. Dar n-a izbutit să-și stăpânească tremurul din glas, și a simțit că în cuvintele acelea pe care le dorise joviale și prietenești se strecurase amărăciunea geloziei. Nu se așteptase ca Strickland să-l asculte pe loc și să-și facă imediat pregătirile de plecare. Dar cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
intuiție era cea bună. - Nu... marele cerc... vorbeau ei... zise sărmanul În grabă. Părea fericit că avea, În sfârșit, ceva de mărturisit. - Ei sunt, repetă el. - De ce construcția aceea... și În locul acela? Pentru care scop? Prizonierul fu cuprins de un tremur nestăpânit. - Nu știu... I-am auzit cum vorbeau despre asta, el și maestrul. Rigo trebuia să-l ajute să continue construirea unei clădiri. Un cerc, așa spuneau Între ei. Era foarte bătrân, nu mai era În stare să urce pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Început să se prăbușească, târând după ei o gloată urlătoare. Se apropie de acea poartă. Din bezna vârtejului se ivea o masă fără formă, din ce În ce mai aproape. Ceva imund urca, iar conștiința lui amorțită se mărginea să măsoare așteptarea cu un tremur continuu, de neînvins. Se uita țintă În față, perplex: mai mare decât un turn, din crater se ridicase uriașul bărbos, cu două fețe, de pe corabia morții. Și În fiecare gură frământa, cu colții leviatanului, trupul unui om, scuturându-și capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ud de sudoare, iar pomeții Îi ardeau de febră. Dar, Înainte ca Dante să Îi poată umple paharul de cositor, omul i-l smulse din mână, bând cu nesaț. Îl puse jos abia după ce Îl golise. Fremăta, scuturat de un tremur violent. Apoi, În sfârșit, păru să Îl observe pe poet. Parcă Își mai recăpătase puterile. Ceremonios, Îl invită să ia loc, eliberând, pentru el, de niște codexuri singurul scăunel din lemn. După ce oaspetele se așeză, literatus se rezemă de pernă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Se apropie de Dante, aruncând spada cât acolo. - Totul a fost organizat de Credincioși, dar eu nu sunt la curent cu planul complet. Nimeni dintre noi nu e informat. Însă, dacă Îl descoperă oamenii lui Bonifaciu... Sienezul devenise cadaveric. Un tremur violent Îi scutura mădularele. Genunchii i se Îndoiră și se lasă să alunece pe jos. - Atunci am fi pierduți... - Ce legătură are papa? replică Dante, alarmat de Îndată. În momentul acela, ultimul lucru cu care ar fi voit să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
celor auzite cu o clipă mai Înainte. Monerre Îi păruse sincer atunci când Îi schițase planul și când și când căutase să-l facă și pe el complice. Totuși, În acele cuvinte exista ceva ce nu Îl convingea pe deplin. Un tremur ușor În glas, din când În când, ca și când un fir de disperare i-ar fi marcat cuvintele. Ceva trebuia să fi Împiedicat planul acela perfect. Mâna asasinului Începuse să lovească În pilaștrii viitorului edificiu, destrămând urzeala proiectului. Însă, dacă scopul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de jos, Încât Îi silea să Își plece fruntea și chiar să se târască. Înaintau prin bezna cea mai deplină, lăsându-se În seama instinctului. Cecco Îl urma așa cum orbul Își urmează călăuza, În timp ce deasupra capetelor lor răsunau, ca un tremur Îndepărtat, pașii grăbiți ai soldaților. Aerul era din ce În ce mai cald, impregnat cu o duhoare puternică de ars, semn că fumul de la incendiu pătruns și acolo. Dante Înaintă stăpânit de greață și de o senzație mereu mai acută de amețeală. Coridorul devenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
agasată, care se transformă pe dată În uluire, când văzu cine Îi curmase somnul. - Ce... ce vreți? bâigui terorizat. Părea gata-gata să leșine din pricina groazei că acel cortegiu de spectre era acolo pentru el. Abia după ce Îl recunoscu pe poet, tremurul ce pusese stăpânire pe dânsul se mai domoli un pic. - Pânzeturile negustorului Fabio dal Pozzo. Trebuie să le sechestrez. Dă-te la o parte, știu drumul. Apoi, fără să mai aștepte reacția omului Încă zăpăcit, Dante pătrunse În labirintul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
și asta nu înțeleg, ai o gelozie paradoxală, ești, uneori, geloasă pe Lori că și-o trage cu altul. Cum de crezi tu că eu nu știu?... Nu mai vreau să vorbim de asta prin viu grai, fiindcă îți simt tremurul din glas, ca și când te-ar înșela pe tine, păi, eu îmi pusesem speranța în Tina mea, să mă ajute ea cu liniștea și calmul ei, dar, fată, tot sălbatică a rămas. Mi-ai spus de teama maică-sii, că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
tine... Pretinde că-și amintește de ochii tăi. Ultima propoziție o Încântase pe Isabelle. Le punea pe amândouă pe picior de egalitate, deși era și ea capabilă să-și regizeze propriile povești romantice, cu sau fără pregătire publicitară. Dar, după tremurul anticipativ, trăise o senzație de scufundare care o Îndemnase să Întrebe: Cum adică a auzit multe despre mine? Ce fel de lucruri a auzit? Sally zâmbise. Față de verișoara sa mai provincială simțea nevoia să fie călăuză. Știe că ești... că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Nu s-a putut abține. Se plimbau prin amurgul de martie, printr-un aer la fel de călduț ca În iunie, iar bucuria năvalnică a tinereții Îi umplea pieptului Amory, așa că a simțit nevoia să vorbească. — Cred, a declarat el cu un tremur În voce, că dacă mi-aș pierde Încrederea În tine, aș pierde credința În Dumnezeu. Ea l-a privit cu o expresie atât de șocată pe chip, Încât Amory a Întrebat-o dacă se Întâmplase ceva rău. — Nimic, a răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
parcă toți nervii Îți vibrează Într-un murmur nedefinit. Nu era doar acea senzație de ceva moale și umed care-ți Înconjoară organele sexuale, frecându-se de ele, ci senzația aceea că undeva În adâncul trupului tău se ascunde un tremur nestăvilit, dorința impetuoasă de a-ți smulge pielea de pe tine, de a-ți expune măruntaiele până când acel tremur interior s-ar fi potolit. Încă de când eram la liceu am avut ocazia să locuiesc o perioadă de timp pe Coasta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]