431 matches
-
și lăsă umerii să-i cadă. Nu mai știa ce să creadă. După toate aparențele, se putea să-și fi imaginat totul. Nu-i păsa. Panica Îl istovise, Îl golise. Își șterse fața din nou și zise cu un glas tremurat, plin de obidă. — Ar fi cazul să mă duc acasă. Așteaptă, zise Fraser. Mai Întîi bea puțină bere. — Bine. Dar s-o torni tu. Fraser ridică cana și umplu paharele. Duncan sorbi o Înghițitură, apoi alta. Trebuia să-și țină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
am comandat tortul, rozul câștiga teren din nou, dar galbenul și-a revenit peste noapte cât am fost eu plecată săptămâna trecută. Nu-i nimic, am cumpărat un burete Victoria și-l voi decora chiar eu, Într-un mod mai tremurat, dar iubitor: făcut cu dragoste de mama. Căcat, unde e zahărul pentru glazură? 23.12: Găsesc cutia Înghesuită În fundul dulapului, sub o sticlă de ulei de soia care curge. A depășit cu un an data la care ar trebui comercializat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
chemase la tablă și-l pusese să deseneze o vază cu flori de pe catedră. îl apucase în așa hal tremuratul mâinii stângi, cu care desena, încât parcă i s ar fi transmis bâlbâiala în degete. A ieșit un desen jalnic, tremurat, fără nici un dumnezeu. Toți au râs de el. Profesorul s-a supărat de-a binelea și i-a dat nota 3. — Să nu mai minți, Bobo! i-a spus el de față cu toată clasa. Nu profita de anumite... slăbiciuni
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
nimeni, niciodată. Nu există nici un fir de sulf, nici o țâră de pucioasă! Degeaba am distrus codrii și de-a surda am ruinat Muntele... Nu-i răspund, îmi aplec ochii și încep să răsfoiesc foile pline de un scris des și tremurat, până depistez pagina întâia a respectivei Cărți. Așa-i zice Sturz scrisorii sale: Cartea celor douăzeci și una de nopți..., iar de la bărbatul tău, subsemnatul Ștefan Sturz, sănătate și ține minte pe următorii: Enea Căpută, 50 de ani, artificier, Daniel Mărăcinescu, 41
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ce trist. Și numai din cauza blestematului ăsta de război. Spune-mi, tu știi mult mai bine, cum a fost, atunci? În nici într-un caz o perioadă despre care ai dori să-ți mai aduci aminte, spune bărbatul cu voce tremurată. Și asta nu neapărat din pricina vârstei, cât a emoțiilor care-l năpădesc atunci când, cu fruntea sprijinită în palmă, rememorează momentele unor timpuri zbuciumate și tragice pe care și le dorea de mult timp trecute în uitare. Partea I Foștii colegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pentru că una pune în valoare pe cealaltă. Se apropie de ea și o sărută pătimaș, într-o explozie de pasionalitate febrilă, apoi o îndepărtează puțin ca să-i poată privi lung fața stăpânită de o emoție intensă, reținută sub un zâmbet tremurat. Ești cel mai frumos cadou pe care viața mi l-a făcut! Aș vrea să rămâi totdeauna aici, în brațele mele. Și tu, îngerul meu, șoptește ea în timp ce îl cuprinde cu brațele pe după gât. Amândoi rămân nemișcați, abandonați îmbrățișării trupurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
sună telefonul. Lung, insistent. "O fi ajuns deja Smaranda?" Ridică receptorul. Recunoaște vocea lui moș Ilie. Pe măsură ce ascultă, o paloare excesivă se lasă pe chipul lui, ca sub efectul unei năruiri interioare pe care nu o poate controla. Cu voce tremurată, bătrânul îi spune că mașina familiei fusese descoperită de niște copii, abandonată pe marginea șoselei, lângă București. Dar nici urmă de Smaranda. De la Neculai, șoferul, găsit legat cobză în portbagaj, nu s-au putut afla prea multe informații. Doar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
reușesc să focalizeze. Sleit, trage puțin aer în piept. O durere cruntă pare că izvorăște din toate oasele, mușchii, nervii și venele lui. Abdomenul pulsează violent sub presiunea unei stări de greață cum nu mai cunoscuse până atunci. Privirea alunecă tremurat peste cadavrul unui soldat român căzut pe coridor, la câțiva metri de el. Nu știe cine este, pentru simplul motiv că nu mai are față. De sub mantaua ruptă și plină de noroi iese capătul unui pachet exploziv. Asemeni unui boxer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
altfel explicit: „Aș fi vrut să smulg inima mea ca pe o lămâie din coșurile cu fructe, s-o arunc ca pe o promisiune de aur (s.n.) în poala gospodinei nevoiașe, să răspund acelui - Pe cine căutați? recunoscut în vocea tremurată”... Întreg textul, închis cu un pasaj ce reia fraza de început, se structurează în funcție de aceste două mari teme, în secvențe izomorfe, ce se înscriu pe axa reprezentărilor negative (în configurația spațiului, în figurația umană corespondentă lumii închise și opace) sau
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
progresivelor ei degradări) și tentativă - eșuată - de provocare a metamorfozei transfiguratoare, de unde și culoarea predominant elegiacă. Poetul-personaj e, în chip evident, „mesagerul”, cel care, în locul „descinderii polițiste”, vrea să aducă (drept răspuns la întrebarea „— Pe cine căutați?”, rostită de „vocea tremurată” de teama constrângerilor și agresiunii) semnele fraternității și comuniunii, ale luminii sărbătorești a existenței: „să deschid ca un țipăt ușile iubirii și ale fastului” (s.n.). Legătura cu poezia lui Voronca se vede imediat. Aceeași „obsesie modelatoare” funcționează și în cărțile
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
întâlni, sub semnul deplinei transparențe, al purității și prospețimii, al deschiderii plurale a ființei. Declanșată ca reverie acvatică, cu conotații de spațiu matern-securizant („te-ai îmbrăcat în părul blond al oglinzilor / oglinzi oglinzi grădini peste pânzele aerului / sărutarea de sălcii tremurate a umbrelor / continuare a ochiului în harfele de ape”), suita metaforelor multiple, a comparațiilor și „corelativelor obiective” ce le amplifică, vizează atragerea în câmpul magnetic al comparatului a cât mai multe elemente care să-l aproximeze ca loc al purificării
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Dar să revenim la textul eminescian, în care poetul de 20 de ani definește poezia cadavru fardat ("haine de imagini pe cadavrul trist și gol"): "Ce e poezia? Înger palid cu priviri curate, / Voluptuos joc cu icoane și cu glasuri tremurate, / Strai de purpură și aur peste țărâna cea grea". Mai mult, Eminescu extinde textura simulacrelor la metafizică și teologie: Ce e cugetarea sacră? Combinare măiestrită / Unor lucruri nexistente; carte tristă și-ncâlcită, / Ce mai mult o încifrează cel ce vrea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
o specificare de tip circumstanțial modal (250-251). În aceste contexte, se actualizează alt sens decât cel din construcția cu verb intranzitiv din (252), informația purtată de verb fiind completată cu o informație de tip modal, evaluativ: (250) Vocea lui sună tremurat. (251) Muzica sună bine. vs (252) Clopotul sună ("emite sunete; răsună"). Complinirea circumstanțială respectă aceleași constrângeri/variații ca și numele predicativ al verbului a arăta. Sunt admise: (a) adjectivul (253) și adverbul (254), în variație: (253) Vocea lui sună prea
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
ne adunasem primarii marilor metropole din Europa ca să dăm o mînă de ajutor orașelor din Serbia, secătuită de un cumplit război. Mă împrietenisem rapid cu Vuk și-l ascultam cu compasiune. La despărțire îmi spune cu o voce stinsă, puțin tremurată: Pentru iarna asta, domnule primar, avem nevoie de un ajutor, că sîntem secătuiți. De la anul încolo vă asigur că ne vom descurca. Nu vă puteți imagina cît de greu îmi vine să cer acest ajutor. Eu nu l-aș fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
e cugetarea sacră? (s.n.) Combinare măiestrită/ Unor lucruri n'existente; carte tristă și-ncâlcită,/ Ce mai mult o încifrează cel ce vrea a descifra.// Ce e poezia? (s.n.) Înger palid cu priviri curate,/ Voluptos joc cu icoane și cu glasuri tremurate,/ Strai de purpură și aur peste țărâna cea grea53. Exprimându-se astfel, Eminescu este incontestabilul precursor al viziunilor poetice de mare anvergură care i-au urmat: Lucian Blaga, Ion Barbu, Bacovia sau Nichita Stănescu. Sevele creativității unice ale poetului urcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
și l-a dat jos. La Timișoara sunt zeci de mii de morți și răniți. Tot orașul e o ruină. Îmi curm plânsul trăgând În piept cu nesaț mirosul lui de sudoare și varză. - A căzut Ceaușescu? Întrebă cu glas tremurat. - De bună seamă că a căzut, dacă noi i-am făcut vânt. Ce ai de mâncare, prietene? - Un nenorocit! Și-a bătut joc de popor și-a fugit. Și el și ea, niște țigani nenorociți. O să-i prindă, ce zici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
timid, rememorând cu glasul stins, mult De-ar fi Moldova’n deal la cruce... prea stins, împrejurările brutale și cinice, în care școala noastră a fost desființată. „Șaizeci de ani, au trecut de-atunci..!” murmură el, abia auzit, cu glas tremurat. Tăcerea care a urmat, deveni parcă și mai apăsătoare... părea un moment de reculegere, în fața unui mormânt deschis... Doar copacii din jur, cu frunzele împuținate de toamnă, foșniră tainic, și, parcă anume, câteva crengi se frânseră cu un zgomot surd
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
și flăcări, pământul era răscolit de furia oarbă a ucigătoarelor unelte ale războiului. Gândurile noastre zbuciumate, de copii, „.. Ce va fi cu noi... ce va fi cu părinții noștri, cu țara noastră ce se va întâmpla..!”, fură risipite de glasul tremurat al Părintelui Director, care continuă... „... Luminează, Doamne, calea omenirii și fă ca învățăturile Tale să fie ascultate și de cei care au uitat că numai iubirea de oameni e calea firească a propășirii...” Tăcu o clipă, își șterse ochii din
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
cer. Prin cânt își strigau durerea... disperarea.. Lăcrimau...cântau și plângeau... „rușii au rupt frontul la Iași” De deasupra, luna învăluie totul în lumina ei argintie... De jos, cântul se înalța către ea.. Și greerii trăiau clipa, cu țârâitul lor tremurat și pătrunzător, care părea că răspunde tremurului stelelor... Sătenii ascultau cu răsuflarea tăiată, cufundați într-o realitate nemărginită, uitând de zădărnicia lucrurilor și de deșertăciunile lumești, acordurile pătrunzându-le în suflet... în toată ființa lor. S-au deprins să-i
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
cu praful de aur al stelelor, se mai auzi o vreme doar ecoul cântecului lor, vălurind... apoi, tăcerea se lăsă peste tot întinsul... Peste tot se așternu o liniște deasă, că-ți puteai asculta bătăile inimii... doar greierii mai țârâiau tremurat. În liniștea nopții, din depărtare se auzi un găgăit ascuțit apropiindu-se din ce în ce. Un cârd de gâște sălbatice acoperea cerul de deasupra, alunecând către miazăzi pentru iernat. „ Asta înseamnă că a venit vremea toamnei..!”, murmură careva mai
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
cerul întunecat. Toți schimbară priviri mute între ei, și stăpânindu-și bătăile inimii, le ascultară țipătul cum se pierdea în depărtare până ce nu mai rămase în ureche decât amintirea țipătului lor ascuțit. „ S-au dus !”, rupse cineva tăcerea, cu glasul tremurat. După berze... s-au dus și ele !”, continuă acelaș glas, gândindu-se, poate, la ei, la soarta lor, la viața lor de pribegi. Apoi, se lăsă din nou liniștea, o liniște nefirească... Sleiți de puteri, s-au strecurat pe rând
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
strecurat pe rând, spre dormitor, în tăcere, adormind cu gândul la Moldova, la cei rămași acolo, cu ochii înlăcrimați. Luna aruncă o lumină alb-albăstrie peste sat. Satul coborî într-o tăcere și mai adâncă... doar greerii țârâiau când și când tremurat. Focul mai pâlpâia încă în fum gros și negru, scăpărând roiuri de scântei galbene. O pasăre de noapte își ascuți glasul ca un ferestrău, despicând întunericul, pe deasupra, spre pădurea din marginea satului. O liniște grea se lăsă peste tot. Vântul
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
omenești pe care o sfâșie durerea... Glasul lor cald se înălța tot mai grav, ca o rugăciune către slăvi... cu gândul la Moldova, la cei rămași acolo... Țăranii pătrunși în suflet, abia își puteau stăpâni răsuflarea ascultându-i. Glasul lor tremurat li se prelinse în inimi ca o binecuvântare. Plângeau băieții cântând... „De-ar fi Moldova în deal la cruce..!”, plângeau de gât cu ei și gospodarii, de ți se rupea inima de jale. Plângeau ascultându-le durerea din cântecul lor
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
dat semnalul... Un șuierat prelung și, locomotiva pufni de câteva ori înecând cu un nor de aburi peronul. Cineva din mulțime cu ochii țintă la vagonul pe care scria, mare, cu cretă albă... IAȘI-MOLDOVA, începu timid să îngâne, cu glas tremurat.. „De-ar fi Moldova în deal la cruce...”, după el luându-se și alții, și alții.. și alții. A fost ceva cu totul neașteptat.. A fost ceva cu totul copleșitor. Și, toți cei din vagon și-au unit cu ei
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
mai mici... Satul pribegiei noastre rămânea în urmă, tot mai în urmă, cu lacrimi și o tristețe adâncă, cu neputință de înfățișat în cuvinte. În urechi îmi mai răsună, o vreme, printre huruitul și pocnetul roților pe șine... glasul lor tremurat.. „De-ar fi Moldova în deal..” Roțile huruiau pe șine tot mai grăbite.. „la cru ce... la cru-ce...”, ticăiau la trecerea peste ace. Abia atunci mi-am retras mâna rămasă întinsă spre cer, murmurând cu o tristețe în suflet nemărginită
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]